|
|
|
|
|
| GEOGRAFIA DETENTIEI |
| Se repetã harta României cu lagãre si închisori unde au
pierit sute de mii de oameni, detinuti politici. |
|
|
| AMINTIRI DIN LOCURILE MORTII |
| Aceastã rubricã este la dispozitia tuturor celor ce-au
suferit prin locuri de deportare, închisori, lagãre, domiciliu obligatoriu etc.
"institutii" create de regimul comunist. Fireste ea va rãmâne mereu
insuficientã, cãci numãrul celor ce au populat aceste locuri este de ordinul
sutelor de mii, poate chiar milioane. Fãcând loc cu precãdere marilor spirite
românesti, aceste locuri - multi murind pe acolo - rubrica rãmâne deschisã si
celor mai putini notorii (tãrani, muncitori etc.) urmând sã ilustreze nu atât
suferinta lui x sau y cât supliciul la care a fost supus un întreg popor, aflat
sub opresiunea regimului comunist. Aceasta pentru ca noile generatii sã ia
aminte. |
| Jurnalul de la arsenal, 18 - 28 mai
1946 |
Mircea Vulcănescu |
| Personalitate marcantã a vietii culturale românesti,
dominând gândirea filosoficã, teologicã, economicã în timpul celui de-al
treilea, patrulea si partial al saselea deceniu al secolului nostru, Mircea
Vulcãnescu a pierit în închisoare. Fiind subsecretar de stat la Ministerul de
Finante sub Antonescu, Mircea Vulcãnescu a fost arestat pentru prima datã în
anul 1946 si timp de zece zile, în închisoare, el a tinut un jurnal care este
publicat pentru prima oarã acum, în revista noastrã. Acest jurnal este însotit
de douã schite, fãcute de autor asupra locului de detentie: planul închisorii
Arsenal si planul camerei de detentie. Trebuie sã observãm cã la acea epocã,
comunistii nu se instalaserã solid la putere si regele nu fusese obligat încã sã
pãrãseascã tara, asa ca detinutii politici erau privati numai de libertate, si
nu de alte drepturi elementare cum este dreptul la un pat, drepturi pe care nu
le-a mai avut în regimul comunist. | |
| LITERATURA DE DUPÃ SÂRMA GHIMPATÃ |
| Cum am mai specificat, în toate regimrile totalitare, câte au
existat în România în acest secol (sub Carol al II-lea, 1938-1940; sub
legionari, 1940 - 1941; sub Antonescu, 1940 - 1944), detinutul politic era
privat doar de liberate nu si de alte drepturi. Comunismul însã i-a interzis
toate drepturile, cu scopul evident de a-l extermina. Astfel, în temnitele
comuniste era interzis sã pãtrundã urmã de creion si hârtie, ceea ce a însemnat
o mare suferintã pentru intelectualul detinut. Dar el a gãsit solutia sã învingã
acest handicap, cãci si-a scris opera mental, memorizând-o a împãrtãsit-o celui
de alãturi, care atransmis-o mai departe, asa cã ea s-a pãstrat, chiar dacã
autorul a murit în inchisoare. |
| Poezii din închisoare |
Ion Caraion |
| Unul din marii poeti români contemporani, Ion Caraion a
petrecut zece ani în închisoare, condamnat la moarte, pedeapsa i s-a comutat la
muncã silnicã pe viatã. Era acuzat în mod deosebit cã a "discutat regimul" cu
alti scriitori, cã ar fi scris poezii cu subiecte denigratoare la adresa
regimului (viitoarea sa sotie a fost condamnatã la nouã ani de închisoare findcã
a dactilografiat aceste poezii). A fost eliberat în anul 1964 în urma unei
amnestii generale. În anul 1981 a reusit sã plece cu familia în Elvetia unde a
primit azil politic. Va muri în anul 1986 in urma unei boli incurabile. Poeziile
pe care le publicãm se intituleazã: "Pãrea un pom din pãsãri de abur",
"Antichitatea durerii". | |
| COPII ÎN TEMNITELE COMUNISTE |
| Regimul comunist nu a ezitat sã aresteze si copii. Legislatia
sovieticã, care a stat la baza legislatiei comuniste din România, si din care
revista publicã extrase, pedepsea cu aceeasi severitate delictele comise de un
copil de 12 ani si cele de un adult. Prezenta rubricã este la dispozitia celor
care au fost arestati pe când erau copii si si-au petrecut parte din acest timp
si adolescenta si adesea viata de adult în puscãriile comuniste. Numãrul lor
este incredibil de mare si neputând sã-i publice pe toti în revistã, revista
proiecteazã sã le dedice o carte întreagã cu acest titlu, "Copii în temnitele
comuniste", care va apãrea în "Colectia Revistei MEMORIA" |
| Arestarea |
Ioan Victor Pica |
| Actualmente redactor-sef al unui ziar din orasul
Fãgãras, autorul a fost arestat la 17 ani, fiindcã a fãcut parte dintr-o
organizatie politicã a liceului sãu si a întretinut legãturi cu combatantii
anticomunisti repliati în munti. Condamnat la 8 ani el va petrece totusi 14 ani
în închisoare si va duce, pânã la evenimentele din 1989, o existentã tracasatã
mereu de Securitate. | |
| FEMEI ÎN TEMNITELE COMUNISTE |
| Aceastã rubricã cuprinde scrieri ale unor femei detinute
politic. |
| Anchete si anchete |
Nicole Valery |
| Autoarea, fostã militantã a partidului national
tãrãnesc în timpul su dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, va petrece 4 ani în
închisorile comuniste, fãrã sã fie judecatã. Cãsãtoritã cu un militant al
miscãrii ortodoxe "ilegale" Oastea Domnului, care va fi la rândul sãu arestat si
condamnat la 12 ani pentru aceastã activitate, cei doi soti reusesc, în 1969 sã
se refugieze in Franta unde li se va acorda statut de refugiat politic. Sotul
lui Nicole Valery, Sergiu Grossu este editorul revistei "Catacombes". Cât despre
ea, Valery Nicole va publica în editiile "Plon de Paris" - volumul Benie sois-tu
prison - "Binecuvântatã fi tu închisoare" cu subtitlul "O fostã detinutã
politicã din România povesteste...", din care noi reproducem un fragment din
cele mai tulburãtoare descrieri ale metodelor diabolice utilizate de anchetatori
pentru a smulge mãrturii de la detinute. | |
| MARI PERSONALITÃTI IZGONITE DIN
ROMÂNIA |
| Aceastã rubricã pune în luminã mari inteligente creatoare
românesti care în urma represiunilor la care au fost supuse de regimul comunist
au fost obligate sã emigreze pur si simplu din tarã. |
| Falsa moarte a monarhiei |
Andrei Pippidi |
| La 30 decembrie 1947, monarhul nostru constitutional,
regele Mihai I, ultima piedicã în calea comunismului a fost alungat de slugile
Moscovei de la noi printr-un act arbitrar care a încãlcat orice normã de drept,
punând capãt uneia dintre cele mai vechi traditii românesti, cinstitã de mari
voievozi, domnitori si regi, si deschizãnd astfel calea unui lung lant de crime
care a dus poporul român la disperare si ruine. Andrei Pippidi, istoric de
renume, nepotul marelui savant de reputatie universalã Nicolae Iorga,
demonstreazã în acest articol cã abdicarea regelui, obtinutã prin amenintãri si
santaj, este un act lovit de nulitate fiind produs prin oportunismul si
trãdarrea comunismului. | |
| ISTORIA FURATÃ |
| În aceastã rubricã sunt abordate problemele teritoriilor
românesti, care, sub presiunea lui Hitler si Stalin, au fost smulse României.
Paul Cernovodeanu - Basarabia (partea a III-a) Se continuã seria începutã în
numãrul 1 al revistei, dezvãluindu-se jocuri de culise ale marilor puteri
europene în secolul trecut, când Bsarabia era în mâinile acestor puteri o simplã
mizã, o simplã marfã de schimb. |
|
|
| AL DOILEA CERC AL SUFERINTEI |
| În primul cerc al suferintei se gãsea detinutul politic. În
cel de-al doilea se aflã cei apropiati lui, copii sãi si restul familiei.
Prezenta rubricã este la dispozitia lor. |
| Efectele dosarului "dalmatian" |
Al. Săndulescu |
| Autorul, istoric literar de primã mãrime, laureat al
douã premii prestigioase, este fiul unui fost detinut politic. În articolul de
fatã sunt relatatetoate mizeriile suferite de el si de mama sa timp de 13 ani,
cât a fost închis tatãl sãu, condamnat de fapt pe viatã, în urma unor mãrturii
false. | |
| MEMORIA, A DOUA EXISTENTÃ |
| Am spus-o chiar în articolul-program (publicat în numãrul 1)
cã: "...tot asa cum un om lipsit de memorie înceteazã de a mai fi om, un popor
vãduvit de trecutul sãu pentru totdeauna identitatea". Aceastã afirmatie este
exemplificatã în rubrica prezentã. |
| Viata mea (partea a II-a) |
Mahatma Gandhi |
| Al doilea capitol al vietii lui Gandhi nu numai cã el a
fost un celebru detinut politic, arestat pentru opiniile sale, ci mai ales
pentru c el a fost promotorul nonviolentei - aceasta fiind si punctul de vedere
al revistei noastre - si în povestea vietii sale se degajã un mare numãr de
învãtãminte etice, atât de necesare, mai ales în aceste momente, tineretului
nostru. | |
| MEMORIA ARMATEI ROMÂNE |
| Aceastã rubricã va cuprinde, între altele, texte în care sunt
relatate suferintele prizonierilor de rãzboi români capturati de sovietici. Banu
Rãdulescu - Decapitarea armatei nationale române (Katynizarea armetei române) Se
inaugureazã aceastã rubricã prezentându-se prima si cea mai dezastruoasã, sub
aspectul consecintelor sale, crimã comisã de comunisti în România, îndreptatã
împotriva armatei. Primele victime au fost prizonierii români, ofiterii mai
ales, dar si trupa. Cãci ei, nu numai cã n-au fost tratati ca "prizonieri de
rãzboi", ocrotiti ca atare de legile internationale si Crucea Rosie, dar
"umanitarul comunism" a apelat la crima cea mai abjectã: comunizarea cu orice
pret a constiintelor lor, "arestarea gândirii" si deturnarea ei spre false
idealuri, strãine si nocive neamului nostru. Este prezentatã mai întâi situatia
prizonierilor români; vor urma apoi câteva detalii privind diferitele faze ale
decapitãrii armatei române, proces amplu pe care va trebui sã-l analizãm cu
toate aspectele sale. |
|
|
| PRIZONIERI ROMÂNI ÎN RUSIA |
|
| Asediul cetătii fără turnuri |
Aurel State |
| Autorul, plecat voluntar în rãzboi la vârsta de 20 de
ani, a luptat cu curaj si încrâncenare în primele linii ale frontului si va
cãdea prizonier. El va petrece 12 ani în lagãre de prizonieri sovietici,
suferind pedepse fizice si morale inimaginabile. Eliberat în sfârsit, el va fi
arestat de comunistii români si va petrece alti 6 ani in închisoare. Dar
calvarul sãu nu se va sfârsi: în anul 1983 el va suferi noi interogatorii,
însotite de tratament inuman si torturi. Textul publicat descrie viata
prizonierilor români într-un lagãr sovietic. O cifrã semnificativã; într-un
singur an au murit în acest lagãr 13.000 prizonieri români, omorâti fãrã
apãrare, "în numele binelui si al viitorului
omenirii" | |
| MEMORIA APROAPELUI NOSTRU |
| Sub regimul comunist au suferit, fãrã discriminare, toate
nationalitãtile de pe teritoriul României. Aceastã rubricã le este consacratã
lor. Punând în evidentã contributiile cu adevãrat perene ale celor cu care noi
nu vom ezita sã abordãm si momentele conjuncturale de crizã, care, în cursul
istoriei au tulburat atmosfera tãrii. Prima nationalitate abordatã:
evreii. |
| Un popor de solitari |
Emil Cioran |
| Marele filosof de origine românã, rezident la Paris de
multi ani, prezintã în acest articol destãinuirile evreilor în coabitarea lor cu
crestinii, tot ce ii distinge de acestia si tot ce în acelasi timp îi apropie de
ei. Eseul, destul de lung, va fi publicat în revista noastrã în douã numere
succesive. | |
| MEMORIA UNOR MARI EVENIMENTE
ISTORICE |
| În istoria fiecãrui popor existã, în cursul marilor
evenimente istorice, unele fapte minore, necunoscute piblicului, care au însã o
importantã majorã, fie pentru momentul istoric propriu-zis, fie prin
personalitãtile implicate. În prezenta rubricã vor fi consemnate asemenea
fapte |
| Supremul paradox al destinelor nationale
|
Jean Mouton |
| Fost director al Institutului Francez din Bucuresti,
autorul a publicat recent la Paris un Journal de Roumanie - 29 august 1939 - 16
martie 1946 (L'Age de l'Homme, 1991). Paginile pe care le publicãm sunt extras
din acest jurnal. Este vorba despre observatiile unui observator neutru, a cãrui
obiectivitate nu poate fi pusã la îndoialã. El este martorul soartei tragice a
tãrii noastre, devenitã "sandwich" între Stalin si Hitler. Marile democratii
occidentale, iubite cu devotament si chiar ajutate de România în cursul
istoriei, au pãrãsit-o în mod cinic, abandonând-o în ghearele acestor succesivi
tirani. | |
| FIGURI DE MARTIRI |
| Urmãrind distrugerea fizicã, biologicã, a detinutului
politic, comunistii au aplicat toatã gama de crime posibile, de la bãtãi,
schingiuiri, izolare totalã de familie, izolare între ei, înfometare, munci
silnice inumane, lipsa oricãrei asistente medicale, groaznice conditii higienice
etc. pânã la uciderea directã, prin glont sau mai reaua ucidere, cea lentã,
picãturã cu picãturã. Acest tratament a fost aplicat tuturor, fãrã exceptie si
dacã dintre sutele de mii de detinuti politici (unele statistici dau cifre de
câteva milioane) au reusit sã supravietuiascã, se poate spune în mod cert cã
nici o victimã n-a mai iesit din temnita comunistã cu sãnãtatea întreagã. Au
fost însã unii detinuti politici care, prin atitudinea lor dârzã, prin
inflexibilul lor caracter, de o moralitate exemplarã, au stârnit în mod special
ura comunistilor, fãcându-i sã-i ucidã dupã o suitã de chinuri. Moartea acestora
a fost cu adevãrat o moarte de martiri. |
| De dincolo de mormânt |
Radu R. Rosetti |
| Printre martirii patriei noastre, alãturi de marile
personalitãti care s-au sacrificat pentru idealurile libertãtii si democratiei,
au existat un numãr infinit de asa zisi anonimi, care si-au pierdut viata pur si
simplu din dragoste pentru patrie. Autorul, descendent al unei familii de mari
intelectuali si ofiteri superiori, al cãrui tatã a murit în temnitele comuniste,
a petrecut el însusi 11 ani în închisoare si o lungã perioadã în domiciliu
obligatoriu. El a murit în anul 1980, la vârsta de 70 de ani. În prezentul
articol, el face portretul a trei co-detinuti, Stefan Dragomir, loc. col.
Botezatu, Aurel State (vezi articolul de mai sus) care, toti trei "au vãzut
moartea cu proprii ochi", dupã o expresie româneascã în urma atrocitãtilor
fizice si morale pe care le-au suferit. | |
| GÂNDIREA ÎN ACTUALITATE |
| În aceastã rubricã sunt puse în evidentã ideile democratiei
si demonstrate, prin contrast, marile prejudicii cauzate umanitãtii de
regimurile totalitare, mai ales de comunisti, care a lipsit fiintã umanã de
toate drepturile sale. Platon - Rãdãcinile tiraniei Sunt publicate extrase din
Republica care reprezintã figura tiranului asa cum l-a cunoscut poporul nostru
si care, din pãcate, se mai mentine in lume. Similitudinile cu trecutul nostru
recent si cu prezentul nostru "post-revolutionar" sunt izbitoare. |
|
|
| UNDE SUNT CEI CARE NU MAI SUNT? - LITERA
D |
| Continuã "catalogul celor ucisi în lupta contra
comunismului", catalog început în numãrul 1. Este vorba despre cei ucisi direct
de Securitate, stiuti în mod cert si nu de cei dispãruti în mod misterios,
cunoscuti doar de cãlãi. |
|
|
| ÎN CÃUTAREA OMULUI PIERDUT |
| O rubricã de tragicã corespondentã, pusã la dispozitia
copiilor,fratilor, surorilor, prietenilor etc., doritori sã afle fie si cele mai
sumare amãnunte despre cei dragi, dispãruti fãrã urmã în temnitele comuniste sau
în deportare, domiciliu obilogatoriu, exil, etc. |
|
| |
|
|
|
|
|
|
| |