Prima pagină
  Semnale
    Colecţia Revistei Memoria
      Nr. 3

Accesare site Memoria

Contact
contributii@procesulcomunismului.com
propuneri pentru îmbogăţirea spaţiului, neafişate
mesaje@procesulcomunismului.com
saluturi ce pot fi afişate în cartea de oaspeţi
  

Cu articolul care urmeazã se deschide realmente "Dosarul Pitesti" semnalat în "preambulul" din primele douã numere ale revistei ca un fenomen criminal unic în lume. Grigore Dumitrescu - Camera 4 - spital Pitesti Autorul, martor nemijlocit al crimelor ce s-au petrecut la Pitesti în epoca în care acestea erau la apogeu, ne relateazã unul din momentele în care închizitorul sef, omul Securitãtii, studentul renegat Eugen Turcanu, îsi tortura una din victime, coleg cu el. Textul de fatã este un fragment din romanul "Demascarea".
Este o listã cu scriitori români, membrii titulari ai Uniunii Scriitorilor care au fost închisi ca detinuti politici. Lista urmeazã a fi completatã în numerele viitoare ale revistei, cãci numãrul este mult mai mare.
Este retipãritã harta României, hartã care marcheazã toate închisorile si lagãrele în care au pierit sute de mii de oameni, detinuti politici.
În toate regimurile totalitare câte au existat în România în acest secol (sub Carol al II-lea - 1938-1940; sub legionari - 1940-1941; sub Antonescu - 1940-1944), detinutul politic era privat doar de libertate si de alte drepturi. Comunismul însã i-a intezis toate celellate drepturi, cu scopul evident de a-l extermina. Astfel, în temnitele comuniste era interzis sã pãtrundã urmã de creion si hârtie. Asta a însemnat o mare suferintã pentru intelectualul detinut. El însã a gãsit solutia sã învingã acest handicap, cãci si-a scris opera mental, memorizând-o si a împãrtãsit-o celui de alãturi, care a transmis-o mai departe, asa cã ea s-a pãstrat chiar dacã autorul a murit în închisoare.
Radu Gyr
Un mare poet român care a fost tinut în temnitã aproape 20 de ani. El a fãcut închisoare în trei dictaturi: carlistã, antonescianã si comunistã, pedepsit pentru faptul cã fãcea parte din intelectualitatea radicalã de dreapta, mai exact, apartinea Miscãrii legionare. În primele douã dictaturi (sub Carol al II-lea si sub Antonescu), el a avut voie sã scrie si sã-si trimitã poeziile acasã, dpã ce conducerea penitenciarului le aplicã stampila "cenzurat". Dintre aceste poezii, revista noastrã publicã acum patru: "Cimitir de detinuti", "Nu stim cum o sã fie clipa aceea", "Imn mortilor", "Fum". A cincea poezie pe care o publicãm "Ricã-te Gheorghe, ridicã-te Ioane", a fost scrisã în scurta perioadã de libertate (1955 - 1958) si ea i-a atras poetului condamnarea la moarte, cãci comunistii au considerat-o drept un pamflet anti-comunist. Un an de zile a asteptat momentul executiei, dupã care i s-a comutat pedeapsa la muncã silnicã pe viatã.
Mari personalitãti culturale, artistice, stiintifice etc., oameni care au dus faima tãrii si în strãinãtate, au fost aruncate de comunisti în închisoare, spre a fi distruse. Biografia si operele lor trebuiau sã disparã cu desãvârsire din tezaurul spiritual al tãrii si tinerele generatii sã nu mai cunoascã nimic despre ei. Prin rubrica de fatã, se încearcã repunerea lor în circuitul spiritual românesc.
Dr. Ion jovin
Medic de profesie, Ion Javin a fost unul din oamenii de frunte al medicinii românesti. Specializat la Paris, la Institutul Curie, cu marii savanti ai vremii, este insistent rugat sã rãmânã acolo, dar el vine în tarã si pune bazele primului centru anticanceros din România. Profesor la Facultatea de medicinã Bucuresti este cel dintâi cadru universitar arestat de comunisti (în 1948, imediat dupã alungarea regelui Mihai), pe simplul motiv cã fusese... medicul lui Iuliu Maniu, un mare democrat, seful Partidului national - tãrãnesc, cel mai mare partid politic din România la acea orã, dusmãnit de comunisti. În textul de fatã, autorul descrie penitenta sa, locurile de groazã prin care atrecut. El trãieste acum la Bucuresti si este în vârstã de 93 de ani.
Rubrica abordeazã problema teritoriilor românesti care sub presiunea lui Hitler si Stalin, au fost rãpite României. Paul Cernovodeanu - Basarabia (partea a treia) Se continuã serialul început în primul numãr al revistei, dezvãluindu-se jocul de culise al marilor puteri europene de la sfârsitul secolului trecut în care Basarabia, strãvechi pãmânt românesc era în mâna acestora doar o mizã oarecare, o marfã de târg.
Aceastã rubricã este la dispozitia tuturor celor care au suferit în locuri de deportare, închisori, lagãre, domiciliu obligatoriu etc., oameni care, încã în viatã, pot depune mãrturie despre aceste "institutii" createa de comunisti pentru exterminarea oricãrei opozitii. Fãcând loc cu precãdere marilor spirite românesti, rubrica rãmâne deschisã si celor mai putini notorii (tãrani, muncitori etc.) Sunt mãrturii directe, nemijlocite, cu valoare de document. Aceasta, spre stiinta generetiilor mai tinere, cãrora comunismul le-a ascuns adevãrul.
Anton Dumitriu
Mare personalitate a vietii noastre cultural-stiintifice, Anton Dumitriu a fost filosof, matematician, logician etc., vestit în tarã si în strãinãtate, unde si-a publicat numeroase lucrãri si a fost onorat cu premiile unor prestigioase Academii si Universitãti În fragmentul de fatã, el ne relateazã un moment în care, în temnitã, în plinã tragedie, se iveste râsul, ca o reactie filosoficã vindecãtoare, absolut necesarã în acel univers absurd. La câteva zile dupã aparitia textului de mai sus, singurul în care autorul vorbeste despre propria lui închisoare, Anton Dumitriu a murit. Nu însã înainte de a-si citi propriul articol, ultima sa scriere, publicatã de noi acum.
În aceastã rubricã sunt marcate unele momente tragice din istoria tãrilor vecine cu România, care au îndurat calvarul regimurilor comuniste. Katyn-ul si ... katynizarea Este cunoscutã lumii întregi crima fãptuitã de sovietici la Katyn, când acestia, ocupând în 1940 estul Poloniei, au executat acei 15.000 de ofiteri polonezi. La acea orã, România se învecina la nord cu Polonia. Inserãm în revistã crima Katyn, pentru cã, dacã întâmplarea n-ar fi fãcut sã se descopere crima si sã stârneascã un mare scandal international, sovieticii ar fi procedat la fel si cu ofiterimea românã. Cu aceasta însã, sovieticii n-au mai procedat ca la Katyn, ci au exterminat-o prin alte metode, o aceeasi katynizare de fapt, despre care vom vorbi în numerele viitoare ale revistei.
În primul cerc al suferintei s-a aflat detinutul politic. În al doilea s-au aflat sotia, copii, fratii surorile, rudele acestuia. Prezenta rubricã este pusã la dispozitia lor.
Rodica Bircle Marta
Autoarea articolului este fiica doctorului Alexandru Bircle, medicul legist care a participat din partea României la examinarea cadavrelor ofiterilor polonezi ucisi la Katyn. La intrarea sovieticilor în România (23 august 1944), acestia l-au urmãrit pe medic pentru a-l lichida, dar nereusind sã-l prindã, cãci el izbutise sã fugã din tarã, l-au condamnat în lipsã pentru crimã de rãzboi si, odatã cu el, i-au condamnat sotia si fiica pentru complicitate, fiecare la câte 5 ani închisoare.
În aceastã rubricã sunt relatãri ale femeilor detinute politic.
Monica Sevianu
Autoarea, sionistã, detinut politic, a stat în închisoarea Jilava, între altele, cu "Mamie", scriitoarea Ecaterina Bãlãcioiu, mama lui Maãonica Lovinescu si a asistat la sfârsitul tragic al acestei femei în vârstã (avea 70 de ani) si grav bolnavã de inimã, ucisã în mod deliberat de comunisti, cãci i-au refuzat orice medicatie. Crezând-o moartã, cãlãii au dus-o la morga spitalului penitenciar Vãcãresti, unde "a înviat" ca sã moarã câteva zile mai târziu.
Monica Lovinescu
Scriitoare de mare prestigiu a literaturii române, ea a reusit sã ia calea exilului, dar timp de decenii a luptat pentru eliberarea României din ghearele comunismului, mai ales prin emisiunile de la radio Europa Liberã, unde s-a aflat prezentã mereu. Ca s-o forteze sã vinã în tarã, comunistii i-au arestat mama, conditionând eliberarea ei de aducerea fiicei aici. Mama însã a refuzat mârsavul târg si a preferat sã moarã.
Olga Adamova Sliozberg
Spicuim din articolul-program al revistei "... tot asa cum un om lipsit de memorie înceteazã a mai fi om, un popor vãduvit de trecutul sãu îsi pierde pentru totdeauna identitatea."
Mahatma Gandhi
Începând cu acest numãr vom publica, în serial, viata lui Gandhi povestitã de el însusi. Acum, primul capitol "Nasterea si cãminul pãrintesc". Îl publicãm pe Gandhi nu numai pentru faptul cã a fost un celebru detinut politic, arestat pentru gândirea sa, ci mai ales pentru cã el a fost promotorul non-violentei - punct de vedere însusit si de revista noastrã - iar din povestirea vietii sale se degajã multe învãtãminte etice atât de necesare, mai ales în aceste momente, tineretului nostru.
În istoria fiecãrui popor existã, în cadrul unor mari evenimente istorice, si unele întâmplãri mai mãrunte, necunoscute marelui public, dar care au o importantã majorã, fie pentru momentul istoric în sine, fie pentru personalitãtile implicate.
I.M.Stefan
În 1944, opozitia antonescianã, încercând sã scoatã tara din rãzboi, l-a delegat, în secret desigur, pe printul Barbu Stirbei sã plece la Caire, spre a trata cu Aliatii. Aflând acest lucru, maresalul Antonescu, în loc sã-l aresteze pe Stirbei, i-a înlesnit plecarea. Întrevederea celor doi s-a încheiat cu cuvintele ce dau titlu acestui articol, cuvinte rostite de maresalul Antonescu.
Supusi în tarã de regimul comunist la fel de fel de oprelisti, multi artisti, oameni de culturã, de stiintã etc., au luat calea exilului si în loc sã-si realizeze operele aici, în locul lor de bastinã si le-au realizat pe alte meridiane, fãcând deseori gloria tãrilor care i-a primit.
Ionel Jianu
Autorul articolului, un strãlucit om de culturã, el însusi silit la emigrare (trãieste azi la Paris), marcheazã prezenta în lumea întragã a unor valorosi artisti plastici români, ale cãror opere sunt expuse în mari muzee si celebre colectii din Occident.
Cunoscând faptul cã - asa cum se spune în articolu-program al revistei - "memoria nici unui popor nu se fundmenteazã în gol, ci în deplinã concordantã cu memoria altor popoare, vecine sau îndepãrtate. Prezenta rubricã este deschisã marilor gânditori ai lumii, scotând în evidentã acele idei care au servit si vor servi întotdeauna drept repere indispensabile unei vieti democratice si drepturilor omului.
Nicolai A. Berdiaev
Un remarcabil eseu al eminentului gânditor rus, fragment desprins din opera sa "Filosofia inegalitãtii", în care comentând revolutia rusã, ni se demonstreazã cã niciodatã revolutiile n-au fost creatoare, ci distructive.
În aceastã rubricã sunt evidentiate ideile perene ale democratiei arãtându-se prin contrast, cât de grave prejudicii au adus omenirii regimurile totalitare, mai ales comunismul, frustrând omul de toate drepturile lui. David Stater - Homo sovieticus - Se pot schimba atitudinile oamenilor? Autorul, publicist american, bun cunoscãtor al societãtii sovietice, ne aratã cã, într-adevãr existã un homo sovieticis un om nou care, crescut si educat de decenii în minciunã, a devenit un robot, total aservit unei ideologii utopice, comunismul, în numele cãruia el poate fãptui cele mai aberante crime
Vaclav Havel
Este discursul presedintelui Vaclav Havel tinut la reuniunea la vârf de la ONU, în septembrie 1990. Se sublinieazã ideea cã toti copii lumii trebuie sã trãiascã în climatul adevãrului si nu în cel al minciunii, cum au trãit copii din tãrile comuniste.
Se continuã "catalogul celor ucisi în lupta contra comunismului" , catalog deschis în primul numãr al revitei. Este vorba despre cei ucisi direct de Securitate, cunoscuti în mod cert si nu de cei dispãruti în mod misterios, cunoscuti doar de cãlãi.
Rubricã de tragicã corespondentã, pusã la dispozitia copiilor, fratilor, prietenilor, doritori sã afle fie si cele mai sumare amãnunte despre cei dragi, dispãruti în temnitele comuniste sau în deportare, domiciliu fortat, exil etc.
 


< Pagina precedentă