Către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Secţia Parchetelor Militare Bucuresti

(Bv Libertatii, 12-14, sector 4 Bucuresti)

Plingere penala,

1. Pentru crime comise înainte de 1989

a. Subsemnaţii, cetăţeni români, victime ale regimului comunist, cerem anchetarea şi pedepsirea celor ce vor fi găsiţi responsabili (în primul rând ai conducătorilor instituţiilor statului român: PCR, Securitate, Justitie, etc.) pentru savârşirea unor infracţiuni imprescriptibile, contra păcii şi omenirii (Cod Penal art. 121), comise în cadrul regimului comunist, între 1944 şi 1989: genocid- art. 357, tratamente neomenoase - art. 358, propagandă pentru război civil-art.356, distrugerea valorilor culturale- art.360, favorizare şi tăinuire- art. 361.

Crimele împotriva umanităţii erau prevazute de codul penal în vigoare în clipa comiterii lor (Codul Carol din 1936, Codul penal al RPR din 1948, Codul penal al RSR din 1968), sunt de notorietate publică, sunt descrise extensiv în mărturii publicate (documentaţia organizata de Cicerone Ioniţoiu, lucrările Memorialului Sighet, revista Memoria, lucrarile simpozionului Pitesti, numeroase publicatii periodice de dupa 1989, volume de mărturii, situri Internet cum ar fi http://www.procesulcomunismului.com).

Natura penală şi criminală a faptelor este demonstrabilă cu probe şi mărturii ale ultimilor supravieţuitori. Aceste fapte sunt cercetate şi calificate drept criminale de către comisii oficiale (cum ar fi IICC).

b. Pe lângă crimele impresciptibile semnalate mai sus, cerem şi judecarea altor crime comise înainte de 1989 (specificate in codul penal în vigoare în clipa făptuirii, noi facând aici referinţă la cel din 1968): trădarea - art.155, atentatul contra unei colectivitati - art.161, subminarea puterii de stat - art.162, acte de diversiune - art.163, sabotajul - art.164, subminarea economiei nationale - art.165, omorul - art.174, omorul calificat - art. 175, omorul deosebit de grav - art.176, uciderea din culpa - art. 178, determinarea sau înlesnirea sinuciderii - art.179, lovirea sau alte violenţe - art. 180, vătămarea corporală - art.181, vătămarea corporală gravă - art.182, lovituri cauzatoare de moarte - art. 183, lipsirea ilegală de libertate - art. 189, punerea în sclavie -art. 190, supunerea la muncă forţată sau obligatorie - art. 191, violarea de domiciliu - art. 192, ameninţarea - art. 193, şantajul - art. 194, violarea secretului corespondenţei - art. 195, insulta -art. 205, calomnia - art. 206, furtul - art.208, furtul calificat - art.209, tâlhăria - art. 211, abuzul de încredere - art.213, gestiunea frauduloasă - art. 214, înşelăciunea - art.215, distrugerea - art. 217, distrugerea calificată - art. 218, tulburarea de posesie - art.220, denunţarea calomnioasă - art.259, mărturia mincinoasă - art. 260, încercarea de a determina mărturia mincinoasă - art.261, arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă - art.266, supunerea la rele tratamente - art.267, represiunea nedreaptă - art.268, punerea în primejdie a unei persoane în neputinţă de a se îngriji - art. 314.

După 22 decembrie 1989, toate aceste infractiuni (concurente şi cu circumstanţe agravante) trebuiau anchetate şi consecintele lor anulate, corectate, despăgubite, termenele de prescripţie (art. 122) fiind suspendate pe perioada regimului comunist (conform principiului enunţat în art.128) pentru că, în mod evident, efectiv şi demonstrabil, în acea perioadă, "o imprejurare [..] de neînlăturat" a impiedicat "punerea în mişcare a acţiunii penale".

Dacă instituţiile statului ar fi funcţionat normal, ar fi trebuit deci ca, pe lângă crimele imprescriptibile, crimele sintetizate în aliniatul precedent să fie judecate, înaintea expirării termenelor lor de prescriptibilitate: 15 ani pentru cele relative la art 155,161,162,163,164,165,174,175,176,218 (termen 2005), 10 ani pentru cele de la art. 211,218 (termen 2000), 8 ani pentru cele de la art 178,179,182,183,190,211,267 (termen 1998), 5 ani pentru cele de la art.180,181,189,191,192,194,208,209,213,214, 215,217,259,260,261,266,267, 314 (termen 1995), 3 ani pentru cele de la art.193,195,205,206,220 (termen 1993).

În realitate, termenele menţionate mai sus trebuie prelungite pentru că, aşa cum ne propunem să demonstrăm (în cadrul celuilalt capăt de acuzare), autorităţile instalate dupa 1989 au blocat şi ele derularea procesului penal, justificând o nouă aplicare a principiului suspendării (art.128).

Pe de altă parte, în ciuda obstacolelor enorme, în decursul celor 16 ani, au fost făcute câteva plângeri, pe care vă rugăm să le analizaţi, care au întrerupt prescripţia (art. 127) - relansând termenele legale.

Crimele de la puntele a şi b au fost înfăptuite în cadrul unor acţiuni represive şi antinaţionale:

1 Dezmembrarea, prin rapt şi şantaj, a României, stat independent şi suveran, prin răpirea Basarabiei şi Bucovinei de Nord, pregătită şi acceptată de comuniştii din România, sub controlul şi cu ajutorul unui guvern comunist străin şi al armatei sovietice, hotărîta prin tratatul Ribbentrop-Molotov (1939) si consacrata prin Tratatul de Pace de la Paris (1947). Acceptarea altror conditii înrobitoare prevăzute în acest tratat.

2. Trădarea intereselor României de către guvernul impus de Stalin în martie 1945 si de toate guvernele conduse de comunişti, care au urmat. Jefuirea si distrugerea avuţiei naţionale (de stat şi particulare) în interesul ocupantului (URSS) şi al colaboraţioniştilor comunişti.

3. Destructurarea regimului politic democratic din România prin: fraudarea alegerilor din 1946; lichidarea opoziţiei politice democratice; suprimarea forţată a monarhiei; impunerea regimului totalitar al partidului unic.

4. Lichidarea criminală a clasei politice, burgheziei româneşti şi elitelor diverselor categorii cetăţeneşti: intelectuali, liber profesionişti, meseriaşi, ţărani, etc.

5. Reprimarea şi întemniţarea oponenţilor. Regimul de exterminare aplicat deţinuţilor politici.

6. Exterminarea grupurilor de partizani care luptau pentru apărarea ţării în munţi

7. Persecutarea, desfiinţarea şi spolierea unor Biserici, arestarea unor preoţi şi reprimarea credincioşilor.

8. Colectivizarea forţată. Manipularea, intimidarea, harţuirea, schinjuirea, reprimarea, întemniţarea şi deportarea ţăranilor care au opus rezistenţă.

9. Deportările represive etnico-politice.

10. Distrugerea valorilor culturale si sugrumarea libertăţii de opinie prin cenzură extremă, reprimarea celor care s-au opus. Distrugerea patrimoniului istoric şi cultural.

11. Reprimarea mişcărilor de rezistenţă: studenţeşti din 1956, muncitoreşti din Valea Jiului (1977) şi Braşov (1987), intelectuale (mişcarea Goma), sindicale (SLOMR). Hărţuirea, arestarea şi deportarea protestatarilor.

12. Politica demografică criminală.

13. Regimul nejusticat de mizerie extremă, impus populaţiei României.

14. Generalizarea strategiei de degradare în lanţ experimentată la Piteşti, victimele fiind compromise prin obligaţia de a colabora cu sistemul, pentru a supravieţui sau a trăi suportabil.

15. Reprimarea si confiscarea criminală a Revoluţiei anticomuniste din Decembrie 1989.

Pe lângă penalizările de rigoare şi stabilirea despăgubirilor pentru daunele produse victimelor, ancheta penală va putea oferi factorilor legislativi o bază pentru denunţarea caracterului criminal al acestor acţiuni.

2. Pentru crime comise după 1989

a. In acelaşi timp, cerem anchetarea şi pedepsirea celor ce vor fi găsiţi responsabili (în primul rând conducătorii instituţiilor regimului post-comunist: guvern, parlament, politie, servicii de informaţii, justiţie, procuratură, arhive, televiziune, presă - în frunte cu Ion Iliescu şi Petre Roman), pentru infracţiunea imprescriptibilă de favorizare şi tăinuire (art. 361 Cod penal), săvârşită după 22 decembrie 1989, prin mijloace variate: blocarea justiţiei şi a accesului la arhive, ascunderea adevărului şi dezinformarea cetăţenilor, ameninţarea, insultarea şi agresarea celor ce au încercat să declanşeze judecarea, folosirea pentru provocări şi agresiuni a informatorilor (nedesconspiraţi şi santajaţi), protejarea unor criminali ca Nicolski, Drăghici, Crăciun etc, favorizarea îmbogăţirii ilicite a responsabililor pentru vechile crime, în timp ce ultimele victime se stingeau din viaţă neconsolate şi încărcate de acuze niciodată demonstrate şi caziere murdărite prin minciuni, etc.

b. Pe lângă complicitatea cu autorii crimelor imprescriptibile, cei reclamaţi se fac vinovaţi şi de acoperirea celorlalte crime enumerate la pt 1b, a căror judecare se impunea, existând datele şi timpul necesar (prescripţia lor fiind supendată până la 22 decembrie 1989).

Paralizarea justiţiei şi favorizarea infractorilor a avut efecte deosebit de grave asupra evoluţiei României, compromiţând şansa deschisă de Revoluţia din 1989, conducând la un adevarat dezastru economic, social şi moral.

Cei responsabili se fac vinovaţi de: nedenunţare - art.170, tăinuire -art. 221, gestiune frauduloasă în paguba avutului obştesc - art.228, înşelăciune în paguba avutului obştesc - art. 229, uzurpare - art.240, sustragere sau distrugere de înscrisuri - art.242, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor - art.246, trafic de influenţă - art.257, nedenuntarea unor infractiuni - art.262, omisiunea sesizarii organelor judiciare - art. 263, favorizarea infractorului - art. 264, omisiunea de a încunoştiinţa organele judiciare - art. 265, reţinerea sau distrugerea de înscrisuri - art. 272.

Prescriptibilitatea pentru crima tăinurii şi favorizării infractorilor (de către puterea instalată la 22 decembrie - în numele revoluţiei anticomuniste - şi legitimată la 20 Mai - ca reprezentantă a acestei revoluţii), ar fi trebuit să înceapă de la "data încetării acţiunii sau inacţiunii" (art. 122) - deci din clipa expirării prescripţiei pentru crimele iniţiale, tăinuite. De exemplu, pentru nedenunţare- art.170, curge o prescriptie de 8 ani - ceea ce duce termenul final de răspundere la 2005+8=2013 (pentru nedenunţarea infracţiunilor incriminate de art. 155,161,162,163,164,165), pentru abuzul in serviciu, sustragere de înscrisuri şi trafic de influenţă, nedenunţarea unor infracţiuni,omisiunea sesizării organelor judiciare, favorizarea infractorilor: 2005+5=2010, etc.

În fapt aceste termene se cer prelungite, organele de anchetă trebuind să ţină seama de situaţia specială (excepţională) creată de uzurparea puterii în stat, după 22 decembrie 1989, care va fi - sperăm - dovedită şi de procesele dedicate "revoluţiei" şi "mineriadei". Chiar strania paralizie a justiţiei, într-o etapă aparent anticomunistă, dovedeşte irefutabil caracterul contrarevoluţionar al regimului instalat după 22 decembrie, condus de persoane interesate direct în evitarea judecăţii. Aceasta justifică suspendarea prescripţiei şi pe perioada 1989-2004, atât pentru crimele dinainte de 1989, cât şi pentru crima tăinuirii.

Putem aduce un vast material probator în sprijinul afirmaţiei că judecarea genocidului comunist şi a celorlalte crime a fost blocată de puterea instalată în 1990, care s-a mărginit la condamnarea familiei Ceauşescu (pretinzând că genocidul a fost realizat numai de doi oameni şi stergând cu buretele crimele monstruoase comise de garnitura veche a PCR - strecurată la putere după 1989). Contrarevoluţionarii au paralizat eliberarea României şi au reprimat mitingul din Piaţa Universităţii, instigând populaţia manipulată la război civil, confiscind pseodo-alegerile din 20 Mai, printr-o campanie electorală organizată criminal.

A venit momentul să reparaţi onoarea justiţiei, stabilind răspunderile pentru protejarea şi favorizarea celor care au comis cea mai mare crimă din istorie - asupra naţiunii române. Până când factori politici vor emite legile fireşti (condamnând întregul regim comunist), justiţia poate deja contribui, stabilind vinovăţiile în raport cu legislaţia în vigoare în perioada în care au fost comise (1944-1989) şi respectiv ascunse (1990-2006) genocidul şi celelalte crime. Pe baza restabilirii responsabilităţilor se poate aborda corect reparaţia la care victimele au un drept inalienabil.

Data:

Nume şi semnătură:

Act de identitate:

Adresa: