Amar de adevarat ....
NY Magazin
SECURITATEA, DIN VICTORIE ÎN VICTORIE - Liviu Cangeopol
De când a luat fiinţă, CNSAS a dat societăţii române numai bătăi de cap. Hărăzită să-i demaşte pe securişti şi colaboratorii lor, instituţia n’a reuşit decât (nu că ar fi fost puţin) să scoată basma curată o seamă de colaboratori notorii ai Securităţii (precum C.V. Tudor, Emil Constantinescu, Traian Băsescu, Ion Iliescu ori Adrian Năstase) şi să dea în vileag o mână de binecunoscuţi turnători retraşi în anonimatul tihnit al pensiei (precum Mircea Ionescu-Quintus, Dan Berindei ori Dan Amedeu Lăzărescu). Într’o societate dominată de securişti, cum mă încăpăţânez să cred că este cea românească, rolul CNSAS nu poate fi decât unul de diversiune.[]A treia fază a îmbrobodirii punctului sensibil a fost numirea unui gunoi intelectual în fruntea CNSAS, secondat de găinaţuri mai mici. Chiar şi aşa pervertite cum deveniseră principiile proiectului, prin numirea unor foşti membri ai PCR în Consiliul Director al CNSAS (Andrei Pleşu şi Mircea Dinescu), se dădea o lovitură cu bătaie lungă credibilităţii instituţiei.[]Majoritatea ziarelor patriei au calificat victoria lui Corneliu Turianu asupra CNSAS drept rodul vânzării. În primul rând, pentru că reprezentanţii PSDR şi, mai ales, cel al PD n’au votat în favoarea lui Ticu Dumitrescu, după cum le fuseseră vorba.[]Ce s-a întâmplat la CNSAS este rodul întregii societăţi. De la ziariştii care au preferat să scrie despre conspiraţiile străinătăţii împotriva sublimei ţărişoare decât să nu-şi ia o clipă de răgaz în a-i demasca pe oamenii Securităţii, până la reprezentanţii societăţii civile, mai interesaţi să numere pe categorii epitetele ce ies de sub pana lui Paul Goma decât să lupte nemanipulat în vederea condamnării fără echivoc a comunismului, că de capii politici ar fi inutil să mai pomenim, şi românii de rând, mai degrabă legaţi de glia birtului decât de principiile morale, cui să-i mai pese care e rădăcina răului? Ticu Dumitrescu şi, odată cu el, aflarea adevărului, a fost victima noastră, a tuturor, în aceeaşi măsură cât şi manipulărilor albastre.
În loc de concluzie: paradoxal, Securitatea pare să fi cunoscut mai multe victorii de când a fost desfiinţată.