Destinul degradarii PNT-CD se este semnificativ pentru modul in care Tranzitia a lovit Romania
NY Magazin
O, TEMPORA... - Valerian Stan
[] Dar urmaşii lui Maniu şi Coposu unde sunt? Unde au fost şi ce fac ei de atâta amar de vreme? După ce a murit Coposu, Ion Diaconescu s-a predat cu partid cu tot Securităţii. Şantajat cu ce păcate grele? Ce păcate ori slăbiciuni lumeşti i-au făcut pe Andrei Marga şi Victor Ciorbea să abandoneze şi ei partidul?[]Cu alte treburi decât politice, în ultimul an am trecut de câteva ori pe la sediul partidului. O tristeţe sfâşietoare! Din tablourile de pe pereţi, Maniu, Mihalache şi Coposu se uită înmărmuriţi la pustiul care le-a înghiţit partidul. Din august 2004, de când preşedinte a devenit Gheorghe Ciuhandu, PNŢCD e mai absent ca niciodată. Una din rarele ocazii în care s-a mai vorbit despre el a fost cea în care actualul preşedinte şi colaboratorii săi de la Timişoara s-au încăpăţânat să renunţe la denumirea partidului.[]
Azi, partidul nu mai apare nici măcar în sondajele de opinie, fiind creditat cu mai puţin de 1% din intenţiile de vot. Şi totuşi, nimeni nu face nimic. Pasivitatea lui Gheorghe Ciuhandu şi a colaboratorilor lui mă face deja să mă întreb dacă nu cumva oamenii aceştia sunt şi rău intenţionaţi. Dar nu doar pasivitatea lor te umple de uimire. În urmă cu mai multe săptămâni, Gheorghe Ciuhandu şi Marian Miluţ (preşedintele Comitetului Naţional de Conducere) au anunţat pe rând „negocieri” cu câţiva parlamentari aleşi pe listele PRM, respectiv cu Gigi Becali – cel din urmă a răspuns că, da, „primeşte onorat” să vină în PNŢCD, dar că vrea ca „preşedinte să fiu io”. Când nimic nu rămăsese clar cu amintitele „negocieri”, d-l Ciuhandu a mai dat lumii o veste: Ioan Talpeş va deveni ţărănist. []