De-ale Tranzitiei jefuitoare
Ny Magazin
ROMÂNIA: CEAŢĂ DEASĂ (II) - Valerian Stan
Uneori mă întreb dacă nu cumva problema cea mai serioasă pe care o au oamenii politici români e cinismul. Ca unul care, din poziţia pe care am avut-o la Guvern, m-am putut documenta mai bine cu privire la averea aproape fabuloasă a lui Adrian Năstase (dar şi a altor înalţi demnitari), am avut ocazia să mă refer la câteva dintre maşinaţiunile profund ilicite prin care s-a îmbogăţit fostul prim-ministru (şi preşedinte în exerciţiu al Camerei Deputaţilor). Atunci când a avut chef, d-l Năstase a răspuns, scurt, că a dobândit impresionanta avere din moşteniri; părinţii şi mătuşile soţiei erau indicate drept rudele bogate şi atât de generoase. La începutul acestui an, depunându-şi noua declaraţie de avere, d-l Năstase ne-a anunţat că este mai bogat cu încă 1 milion de euro – 600 de mii cash, un teren şi câteva tablouri. De unde, iarăşi, atâţia bani? Acelaşi răspuns: de la o mătuşă a soţiei. Pentru că înaltul demnitar nu a mai dat şi alte detalii, ziariştii s-au interesat şi au aflat1 că misterioasa mătuşă fusese o bătrână de 97 de ani, cu o pensie lunară de 100 de euro (frecventă în România) şi locuind într-o garsonieră mai mult decât modestă într-un bloc de pensionari[]
Ar fi desigur nedrept să nu remarci eforturile pe care actualul ministru al Justiţiei le-a făcut în domeniul său. Şi totuşi, după mai bine de un an – e adevărat, primul din patru ai mandatului ministerial - rezultatele sunt minime. Cu toate că are suficiente mecanisme legale la dispoziţie, Monica Macovei a făcut, de exemplu, extrem de puţine lucruri pentru reformarea parchetelor. Din cauze care nu-mi sunt deloc clare, agenda sa fie a lipsit, fie a fost una în care priorităţile au fost ierarhizate greşit. Date fiindu-i prerogativele legale, ministrul Justiţiei nu avea cum să rezolve ceva prin contenciosul permanent dar şi destul de lipsit de orizont cu Consiliul Superior al Magistraturii. – un fel de „război ciudat”, părând să aibă mai ales o miză de imagine. În acest prim an al mandatului său, ministrul Justiţiei a ratat o componentă esenţială a reformei sistemului judiciar - reforma parchetelor.