« Adevarul » a iesit la lumina asemeni uleiului la suprafata apei. « Sobolanul roz » a sfartecat sobolanul rosu in buna traditie a legii junglei ce a infestat, de 15 ani, Romania. Dreptatea invinge intotdeaua, chiar daca, uneori, ea vine atunci cand nici nu te mai asteptai. – Mihai Gheorghiu
Romania libera, 23 martie, 2005
Fabrica de cinste « Adevarul » - Traian UNGUREANU
[..]Fiecare pasare pe limba ei piere ! Echipa de la "Adevarul" a incheiat cu o stire inselatoare. Marti dimineata, dupa plecarea fortata a grupului Popescu-Ursu-Munteanu-Chireac, ziarul "Adevarul" ne pregatea de doliu, anuntand pe prima pagina: "Adevarul a murit". Ca de atatea ori in istoria acestui ziar, gazetaria vanjoasa ascunde un gand rau.
Totul a pornit, acum 15 ani, cu o confuzie atent studiata. "Scanteia" a devenit "Adevarul". Botezul a fost organizat de oameni ai vechiului aparat calare pe noul aparat. Ei au ales numele si nu l-au ales la intamplare. Se puteau vedea in el, de la bun inceput, cele doua fete ale noului regim: nostalgia si viclenia. Nostalgia dupa romantismul comunist al Pravdei, al drapelelor in vant si al pumnului strans. Viclenia promisiunilor care anuntau aparitia unui atlet neimpacat al dreptatii. Arborand acest jurnalism cu doua fete umane, ziarul a facut, vreme de 15 ani, un rau enorm si direct. De fapt, trei institutii de presa impart vina pentru abaterea istorica a societatii romanesti de la mersul spre iluminare si discernamant: Televiziunea Romana, ziarul "Adevarul" si revista "Romania Mare". In aceasta treime, "Adevarul" are vina cea mai adanca. "Adevarul" s-a prezentat mereu drept singura Fabrica de cinste a tarii si a reusit astfel sa defaimeze trainic temeiurile vietii noi.
In 1990, "Adevarul" a fost organul de presa al barbariei mineresti. Apoi, criticul social asezat la stanga stangii iliesciene. Cuplul a functionat uns: Iliescu a putut prezenta exemple de libertate a presei, iar "Adevarul" a tinut discursurile pe care Ion Echidistantescu nu le mai putea rosti. In 1996, "Adevarul" a luat in primire naivitatile si prostia CDR si le-a folosit pentru a surpa din interior increderea populara in lucrurile bune. In 2000, dupa ce nervii tarii fusesera scosi cu editorialul si ancheta, ziarul a revenit la rolul de opozitie loial-muncitoreasca a burgheziei pesediste. In 2004, "Adevarul" a atacat din nou, dupa traditie, pe doua fronturi. Munitia oarba a lovit protectorii din PSD. Munitia de razboi s-a infipt in Basescu si in capul romanilor care voiau revenirea la politica de principii. Clipa fatala a surprins "Adevarul" in plina campanie antiamericana, una din obsesiile mostenite de ziar de la parinti. In pauze, a ramas, totusi, timp pentru o enorma operatiune de protejare a magistratilor comunisti presati de Monica Macovei.
Aceasta e istoria ziarului. Nu avem de ce sa intram in doliu. Adevarul nu a murit, desi a fost supus unui atentat permanent de ziarul care il plange acum. Drama demisiilor de luni nu are nimic inaltator. Razboiul civil din PSD s-a varsat in redactia "Adevarului". Asta e tot. Acum cateva luni, cand acelasi pumn ataca, in manusa straina, "Evenimentul Zilei" si "Romania libera", C.T. Popescu conchidea, spre buna educatie ideologica a natiunii: "Asa e in capitalism". Corectie. Asa e in capitalismul romanesc pus la cale de fostii patroni ai Fabricii de cinste "Adevarul". Companie pe actiuni contra iluminatului public. [..]

Poate ca euroentuziasul romanilor se va mai tempera odata ce vor reusi sa inteleaga si « surprizele » pe care li le rezerva multtrambitata… « integrare » - Mihai Gheorghiu
Cotidianul, 24 martie, 2005
Serviciile din Est sunt tinute la poarta Europei sociale - Calin STOICA-DIACONOVICI
[..] Dupa dezbateri furtunoase in care problema liberalizarii serviciilor ameninta sa blocheze dialogul intereuropean, liderii UE au reusit, la Consiliul de la Bruxelles, sa impace si capra liberalismului, si varza sociala. Compromisul asupra „directivei Bolkenstein“ va afecta si Romania dupa integrare, cel putin pe termen scurt. [..]…
Ce este „directiva Bolkenstein“ ?
Botezata dupa numele fostului comisar pentru Piata Interna, olandezul Fritz Bolkenstein, directiva prevede liberalizarea totala a pietei serviciilor in UE. Mai simplu, o firma de servicii dintr-un stat UE va putea sa opereze in alt stat UE, in competitie deschisa cu firmele autohtone. Aparent, ideea neoliberalului Bolkenstein este mai mult decat justificata, in conditiile in care piata europeana a bunurilor este de mult arbitrata de legile cererii si ofertei. In realitate insa, 70% dintre salariatii spatiului european lucreaza in domeniul serviciilor, iar concurenta Estului poate crea probleme sociale. [..]…
In aceste conditii, efectele unei liberalizari a pietei serviciilor sunt greu de anticipat. Sub presiunea sindicatelor, a euroscepticismului (extrem de incomod in pragul ratificarii Constitutiei europene), dar si a filosofiilor economice axate istoric pe modelul social, motorul franco-german al UE vede in „directiva Bolkenstein“ terenul fertil pe care se poate dezvolta asa-numitul „dumping social“. In traducere, asta inseamna distrugerea drepturilor salariatilor din Vestul bogat si, mai rau, o explozie a somajului, din cauza competitivitatii ridicate a ofertantilor de servicii din Est care platesc salarii mai mici si, implicit, au costuri mai mici. De partea cealalta, Londra crede ca liberalizarea va crea 600.000 de noi locuri de munca. La randul lor, statele din Est spera sa recupereze decalajele economice tocmai oferind servicii mai competitive.
Romania dezavantajata. Pe termen scurt
Pentru Romania de dupa integrare, diluarea „directivei Bolkenstein“ va fi un dezavantaj, cel putin pe termen scurt. Asa cum explica Adrian Ciocanea, secretar de stat in MIE, „daca «directiva Bolkenstein» va fi modificata, accesul nostru pe piata de munca europeana va fi mult intirziat“. Pe termen mediu si lung insa, analistii occidentali de dreapta si politicienii din Est afirma ca o liberalizare timida ca si reforma obtinuta de Paris si Berlin pentru Pactul de Stabilitate si Dezvoltare in zona euro poate fi echivalata cu o amanare a reformelor care se va intoarce in final impotriva Vestului. „De exemplu, statele UE sunt interesate de serviciile IT. Intarzierea accesului acestora pe piata europeana este in dezavantajul lor“, afirma Ciocanea. »

Atunci cand impulsivitatea domina ratiunea, lucrurile pot sfarsi, din pacate, prost. Cei mai multi « demnitari » ai Romaniei de astazi ar trebui, poate, sa numere mai intai pana la zece, inainte de « a scapa porumbelul » din gura ! – Mihai Gheorghiu
Cotidianul, 24 martie, 2005
O strategie ofensiva, varianta soft - Sever VOINESCU
« Dupa sedinta CSAT din 28 februarie, Romania a aflat ca presedintele a cerut membrilor Consiliului sa se gandeasca daca nu cumva e cazul sa avem o strategie nationala de securitate care sa prevada posibilitatea de a participa, alaturi de aliati, la actiuni preventive. In curand, vom avea o decizie. Ma uit la dl. Basescu si cred ca stiu deja decizia. [..] …. Ministrul de Externe, chemat imediat la audieri de vigilenta Comisie pentru politica externa a Senatului, a spus ca ceea ce s-a intimplat in CSAT a fost doar „un exercitiu intelectual“. Dl. Basescu insusi a spus ca a fost doar o propunere si ca decizia se va lua in 30 de zile, dupa ce expertii si politicienii care conduc institutiile specializate isi vor face analizele lor si se vor pronunta. Mai sunt doar cateva zile pana la implinirea termenului si, cum inca mai cred ca avem de-a face cu o putere serioasa, care chiar se tine de termenele pe care singura si le da, astept cu nerabdare decizia CSAT. Avem si noi, cei din afara castelului, dreptul la exercitii intelectuale, asa ca propun o solutie eleganta, care impaca ardoarea preventiva a unora cu spaimele babesti ale altora, nu inainte de a aminti ceva care are natura unui dat obiectiv: Romania nu are, in acest moment, nici capacitatea militara si nici greutatea politica necesare pentru lansarea si sustinerea de una singura a unor actiuni preventive. Intr-un scenariu posibil, CSAT ajunge la concluzia ca in nu stiu ce tara se pregateste un atac impotriva Romaniei sau impotriva intereselor sale. Cum Romania nu poate actiona preventiv de una singura, inseamna ca trebuie sa ceara ajutorul aliatilor. Tratatul Nord-Atlantic prevede obligatia aliatilor de a interveni in cazul unui atac care deja a avut loc, conceptul de actiune preventiva fiind, deocamdata, strain acestei Aliante. Cu alte cuvinte, Romania va trebui sa constituie o coalitie ad-hoc. Am indoieli serioase ca Romania va reusi, in viitorul previzibil, sa adune alaturi aliati puternici pentru a sustine o actiune preventiva initiata la Bucuresti. In plus, lista unor potentiali aliati este foarte mica. Pe cale de consecinta, o asemenea asumare in strategia noastra are sens doar pentru a participa alaturi de altii, cand altii ne cheama la actiuni preventive. Poate ca ne expunem prea mult. Sau poate ca nu. CSAT va decide. [..] …. In orice caz, sacait de atatea intrebari pe subiectul acesta, cam la o saptamana dupa sedinta CSAT, cea cu exercitiul intelectual, dl. Basescu a raspuns unui jurnalist: „Presedintele trage concluzia si s-a inchis subiectul, pentru ca, din punct de vedere constitutional, el este responsabil de securitatea nationala“. Cum aceasta replica vine din gura unui presedinte care incepe raspunsul la una din trei intrebari spunand „categoric“ (fie „categoric, da“, fie „categoric, nu“, dar mereu „categoric“), atunci putem banui deja ce decizie se va lua. [..].

« Cutremurul » de la « Adevarul » este pilduitor pentru realitatile prezentului romanesc. Tocmai de aceea, o revenire la acest subiect este mai mult decat necesara si… pilduitoare ! – Mihai Gheorghiu
Cotidianul, 24 martie, 2005
Adevarul si tentatia inocentei - Cristian PATRASCONIU
«Salvele trase asupra evenimentului provocat de demisia lui C.T. Popescu et comp. au ochit mai multe semnificatii ale acelui moment. E un amanunt cunoscut, caruia multa lume nu i-a acordat prea mare importanta: „crucisatorul presei romanesti“ a avut o relatie destul de intima cu statul roman. Scurt pe doi: s-au placut foarte mult. Nu trebuie sa mergem prea departe si sa speculam cu privire la ceea ce s-ar fi intamplat in spatele cortinei, ferit de lume, la telefon, pe firul scurt. E vorba, pur si simplu, de sutele de mii de dolari pe care „Adevarul“ i-a primit de la stat ca publicitate guvernamentala. Daca punem in aceeasi ecuatie o declaratie a lui C.T. Popescu – potrivit careia „Adevarul“ a avut anul trecut un profit de aproximativ un milion de dolari – si datele facute publice, recent, despre felul in care a fost distribuita publicitatea de stat catre ziare – „Adevarul“ fiind una dintre publicatiile care si-au taiat o felie consistenta din „tort“ – ajungem, rotunjind putin sumele, la ideea ca, in absenta stipendiilor de la stat, profitul „crucisatorului“ ar fi tins spre zero. Nu e deloc irelevant acest aspect: o analiza serioasa pe continutul din 2004 al ziarului cu pricina ar spulbera cateva mituri care circula in legatura cu urmasul „Scinteii“. Pe de alta parte, specific societatilor bolnave e si faptul ca mecanismul inocentarii functioneaza la turatie foarte mare. In astfel de societati, e plin de victime. De victime inchipuite si de victime desemnate. In situatii de acest gen, discernamantul e, cel mult, o chestiune optionala. Daca esti in tabara in care trebuie, volens-nolens esti o victima si poti sa scoti un bun profit din asta. C.T.P. si secundantii sai au jucat abil: au spus ca la iesirea din „cavoul“ in care si-au petrecut ani buni din viata vor plange, poate, cum o mai face, uneori, si Basescu, dar s-au tinut tari in cele declarate; au fost taiosi si fermi in declaratii, dar, in acelasi timp, s-au oferit, cu voluptate, celor care abia asteptau sa-i faca victime. Sa nu-l uitam nici pe „guzganul rozaliu“, denumire metaforica pentru un personaj politic care provine dintr-un partid obisnuit sa faca multe victime. Nu e insa straniu ca, in urma cu numai cateva luni, situatiile dramatice in care se gaseau Cornel Nistorescu, Petre Mihai Bacanu, Dan Cristian Turturica si echipele lor abia daca starneau un zimbet superior din partea majoritatii colegilor de breasla, cata vreme acum C.T.P. si compania sunt inundati de lacrimi pline de compasiune nu doar ale jurnalistilor, ci si ale presedintelui Basescu, ale lui Nastase, ale lui Tariceanu ? E cel putin ciudat si, inca o data, pilduitor. Morala acestei situatii e una amara. Fiindca nu e vorba despre adevar si dreptate, ci despre cu totul altceva: despre cinism si ipocrizie. Dar si despre imaturitate si iresponsabilitate.»

Dintre cele trei « puteri » ale oricarui stat realmente « de drept », Justitia este cea mai importanta, datorita rolului pe care este chemata sa-l joace tocmai in vederea garantarii autenticitatii « statului de drept » !. Ori, in cazul Romaniei, tocmai Justitia este… capul pestelui….- Mihai Gheorghiu
Ziua, 24 martie, 2005
Justitia – Ioan Bogdan LEFTER
« In perioada pe care o traversam, ministrul Justitiei, Monica Macovei, are una dintre cele mai importante si mai dificile sarcini. In perspectiva aderarii Romaniei la Uniunea Europeana - prioritatea absoluta a momentului pentru guvernare si pentru tara -, trebuie obtinute progrese rapide si concrete in cateva domenii. In fruntea listei: buna functionare a justitiei si combaterea coruptiei. Urgenta urgentelor: insanatosirea institutiilor abilitate sa sanctioneze incalcarea legilor, recte parchetele si curtile de judecata (lasand acum deoparte politia sau serviciile secrete). Or, si aici, unde fara corectitudine nu se poate face nimic, se vorbeste despre procurori si magistrati corupti, despre un sistem de justitie grav viciat. Va fi fiind adevarat si argumentul in aparare, si anume ca nu toti oamenii legii se lasa cumparati; dar un organism intra in metastaza nu pentru ca toate componentele sale sunt atinse de cancer, ci atunci cand boala ataca din ce in ce mai multe puncte, periclitand functiile vitale. Coruptia pare sa fi intrat atat de adanc in "organismul" justitiei romanesti, incat diagnosticul nu poate fi decat alarmant: alerta de gradul 0 ! [..] …Ce e de facut ? Dificultatea tratarii bolii e cu atat mai mare cu cat "filozofia" democratiei presupune independenta justitiei. Altfel spus, oamenii legii trebuie sa aiba maxima libertate posibila de miscare: structuri proprii de organizare, inamovibilitate s.a.m.d. Orice interventie din afara sistemului, dinspre puterea executiva, trece drept "amestec politic", principialmente inacceptabil. Dar... daca sistemul de justitie este el insusi corupt, autonomia de functionare ii va permite sa continue pe aceeasi linie ! Iata o dilema din care cu greu se poate iesi: cum sa impui insanatosirea unui organism in al carui metabolism n-ai voie sa intervii ?! [..]. … Ei bine, asa cum sunt, limitate prin lege, atributiile ministrului Justitiei ii permit sa mai faca unele lucruri, pe ici, pe colo, prin partile esentiale. De pilda, sa solicite oficial, in fata Consiliului Superior al Magistraturii, reanalizarea unor dosare, atunci cand exista date suficient de credibile pentru a alimenta suspiciuni cu privire la solutiile formulate sau la verdictele date. Asa a procedat Monica Macovei in cazul denumit de presa "Cocaina pentru VIP-uri". Contrareactia de aparare a sistemului a fost imediata si vehementa: aproape toti procurorii Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si de Justitie (cu exceptia procurorului general si a celor implicati direct in caz) au semnat un protest si s-a cerut demiterea ministrului, in numele independentei anchetelor si in contra "amestecului politicului". Dar poate ca - de fapt - corecta ar fi interpretarea conform careia, in fata pericolului ca mecanismele coruptiei sa fie dezvaluite intr-un caz cu eventuale legaturi pana foarte sus, in cercurile de putere ale fostei guvernari PSD, sistemul se va fi mobilizat rapid, incercand sa anihileze tentativa. Alt lucru pe care ministrul il poate face e obtinerea unui diagnostic independent al bolii, formulat de catre un "medic" din afara structurii statului, deci aflat dincolo de suspiciunea "implicarii politice", ba chiar din afara tarii. Recentul audit realizat de catre reputata organizatie americana Freedom House asupra strategiei nationale anticoruptie din ultimii patru ani ofera acest diagnostic: da !, problema exista, s-a agravat, iar institutiile care ar fi trebuit s-o combata au actionat timid, ineficace. Din nou - furtuna: Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul General, Parchetul National Anticoruptie au criticat sever raportul si i-au respins concluziile. Din nou, sistemul se apara contraatacand. Cu toate mijloacele, mergand pana la contestarea competentei autorilor studiului. Publicul, care n-a aflat decat cateva dintre constatarile, concluziile si recomandarile din document, nu stie ca e vorba despre un text amplu, de 173 de pagini, finalizare a unei cercetari serioase, cu mare credibilitate internationala. Pot fi si mici erori de detaliu, dar diagnosticul ramane si e greu de contestat: sistemul de justitie trebuie reformat. Asa stand lucrurile, auditul realizat de Freedom House devine un foarte important instrument de care Ministerul si guvernarea actuala se vor putea folosi pentru a interveni. Ramane de vazut cum, care vor fi pasii urmatori. Si poate ca, la un moment dat, va fi cazul sa ne reamintim declaratiile pe care presedintele tarii le-a facut in ianuarie, dupa "turneul" sau prin institutiile care apara - sau ar trebui sa apere - legea: referindu-se la sistemul de justitie, el a spus ca le acorda procurorilor si judecatorilor sase luni pentru a demonstra acordul lor de a se angaja intr-o ofensiva noua si adevarata impotriva coruptiei, dupa care, daca nu se vor vedea rezultatele, va cere interventia Parlamentului, adunarea legislativa, reprezentanta a poporului. In exprimarea directa, lipsita de menajamente, a lui Traian Basescu: "ii vom schimba pe toti, de sus pana jos !". Solutie extrema; insa, daca altfel nu se va putea, o solutie, totusi....»

Cu « mandrie patriotica », romanii pot sa fie recunoscatori pentru « grija parinteasca » cu care « inteleapta conducere de partid si de stat » le permite, intre doua accese de tuse, sa-si exprime gratitudinea. Si totul, in timp ce « vigilentul » domn Radu Timofte solictia Parlamentului suplimentarea bugetului « serviciilor » cu cateva bune mii de miliarde, desigur ca, pentru asigurarea… »linistei » contribuabililor … Bravos natiune ! – Mihai Gheorghiu
Ziua, 24 martie, 2005
Tuseste tara - Carmen POPESCU
«Virozele respiratorii fac ravagii * Judete intregi sunt in carantina
In mai multe judete ale tarii a fost instituita carantina, ca urmare a inmultirii alarmante a cazurilor de viroza respiratorie. Medicii apreciaza ca principala cauza a declansarii epidemiei este diferenta brusca de temperatura, fapt ce favorizeaza dezvoltarea rapida a virusilor. Specialistii in epidemiologie recomanda populatiei evitarea locurilor aglomerate si, la primele simptome de viroza, sa se prezinte la medic. Spitalele din judetul Vrancea au intrat de marti in carantina, ca urmare a unei hotarari a Directiei de Sanatate Publica Vrancea. Marina Maiorov, directorul-adjunct al DSP Vrancea, a precizat ca aproximativ 20 de cazuri de gripa au fost inregistrate la nivelul judetului numai in ultimele trei zile. In Vrancea, doua localitati sunt declarate focare de oreion. De asemenea, responsabilii DSP Vrancea au recomandat Inspectoratului Scolar Judetean sa limiteze actiunile care implica un numar mare de elevi, cum ar fi spectacole, olimpiade sau alte actiuni scolare de acest gen. Si spitalele din judetul Constanta au intrat in carantina din cauza triplarii numarului de cazuri de viroza respiratorie. Bolnavii spitalizati nu pot primi vizite, iar eventualele pachete sunt aduse la patul bolnavului doar de personalul angajat in sistemul medical.
Potrivit Directiei de Sanatate Publica Dolj, cazurile de viroze respiratorii au crescut in decurs de o saptamana cu 300, la nivelul judetului inregistrandu-se 2.533 de bolnavi care sufera de aceasta afectiune. Dolores Tatar, director adjunct al DSP Dolj, apreciaza ca "valul imbolnavirilor va scadea, intrucat elevii au intrat in vacanta, iar gradul de transmitere a bolii in cadrul colectivitatilor este astfel mai scazut".
Toate spitalele din judetul Arad au intrat de ieri in carantina. In ultima saptamana, numarul cazurilor de gripa s-a dublat in Arad, ajungand la 300, in timp ce numarul cazurilor noi de viroze depaseste 6.000. Totodata, medicii aradeni au confirmat peste 2.000 de cazuri de pneumonii si bronhopneumonii. DSP Suceava a impus limitarea "drastica" a vizitelor in spitale, dupa ce numarul cazurilor de infectii acute respiratorii a depasit limitele maxime asteptate. Incidenta cea mai mare a cazurilor de infectii acute respiratorii se inregistreaza la grupa de varsta 0-14 ani. In judetul Suceava, s-au inregistrat, in intervalul 14-20 martie, 3.119 cazuri de infectii acute ale cailor respiratorii superioare cu 167 de internari, 1.057 pneumopatii cu 133 de internari si 148 de cazuri de gripa cu 26 de internari.
Si in judetul Bistrita-Nasaud, in numai sapte zile, aproape 3.500 de bolnavi s-au prezentat la medic, acuzand infectii respiratorii acute, dintre care 38 au ajuns pe patul de spital. Chiar daca nu s-a impus carantina, in Spitalul Judetean Bistrita-Nasaud, vizitele sunt restrictionate. La Iasi, DSP a decis limitarea numarului de vizitatori din spitale. In ultima saptamana au fost raportate peste 8.500 de cazuri cu infectii ale cailor respiratorii superioare, pneumonii si bronhopneumonii, dintre care aproximativ 320 au necesitat internare. Cele mai afectate persoane au fost copiii si varstnicii, fiind inregistrate 5.500 de imbolnaviri «

In timp ce romanul de rand tuseste si incearca sa-si salveze saracaciasa agoniseala de furia inundatiilor unei primaveri nabadaioase, parintii « democratiei originale » isi pregatesc, foarte probabila, revenire la… « putere », dupa desfasurarea mult clocitului… Congres…. – Mihai Gheorghiu.
Ziua, 24 martie, 2005
Iliescu da piept cu revolutia. Iar Nastase castiga puncte - Sorin ROSCA STANESCU
Indiscutabil, PSD traverseaza un moment special. Chiar daca o reforma a acestui partid se amana. Lupta interna il favorizeaza pe Ion Iliescu. El este creditat cu cele mai mari sanse pentru a prelua, in maini ferme, presedintia PSD. Ramane de vazut daca puterea cu care va fi investit va dobandi sau nu un caracter discretionar. Cu alte cuvinte, semnul de intrebare e daca Iliescu va conduce singur acest partid sau va fi silit sa imparta exercitiul acestuia cu Adrian Nastase. Rezultatul alegerilor parlamentare din 2004 fiind relativ echilibrat, raspunsul la intrebarea de mai sus devine extrem de important. Pentru ca PSD poate reveni la putere inauntrul ciclului electoral. Si nimanui nu-i este indiferent cine va conduce, in acel moment, partidul. Din aceasta perspectiva, chemarea la Parchet a lui Iliescu - pentru a da socoteala pentru mortii din decembrie 1989 - pare a nu fi o simpla coincidenta. Chiar daca Traian Basescu a promis in campanie ca in primul sau an de mandat va incerca sa le ofere cetatenilor Romaniei, in fine, un raspuns la cateva intrebari, vechi de 15 ani, eu cred ca invitarea la Parchet a lui Iliescu are si o conotatie politica. Legata de lupta pentru suprematie in PSD. [..].. … O asemenea perspectiva nu este de natura sa creeze optimism, nici in tabara PSD nici in randurile Aliantei DA si, cu atat mai putin, in societatea civila. E greu de conceput ca un partid, intors la o singura cheie de Iliescu, ar putea fi acceptat curand intr-o noua combinatie de guvernare. Intr-un guvern care sa accelereze reforma. Pe de alta parte, in absenta unei a treia forte suficient de puternice in PSD, alternativa nu ramane decat Adrian Nastase. Ceea ce, matematic vorbind, ar trebui sa conduca la un rezultat echilibrat al luptei dintre cele doua aripi PSD. Un partid politic, insa, nu poate fi imaginat ca un animal sub un clopot de sticla, care creste sau descreste, se poate diviza sau autoarmoniza in absenta unor influente straine. Dimpotriva. Aproape orice miscare in interiorul unei formatiuni - fie ea in opozitie sau la putere - este, intr-o oarecare masura, si ecoul unor procese externe. Brutal vorbind, "vanatorul" Adrian Nastase este principalul "vanat" al noii puteri. Sa nu uitam ca, numai cu cateva luni in urma, el incerca sa influenteze Justitia pentru a-l azvarli dupa gratii pe principalul sau adversar politic, Traian Basescu. Dosarul Flota, instrumentat de sute de politisti si de zeci de procurori, nu a fost o gluma. Un simplu joc de picioare, facut de un politician versat, cum este Adrian Nastase. In realitate, razboiul a fost pe viata si pe moarte. Indiferent de falsitatea unor probe administrate intr-un dosar atat de voluminos incat abia a incaput in marea sala de consiliu a Primariei Bucurestiului, este de presupus ca, daca Basescu pierdea alegerile, il asteptau zile negre. Si iata ca acum situatia s-a inversat intr-un mod absolut spectaculos. Basescu poate sa nu faca absolut nimic si totusi rivalul sau, Adrian Nastase, sa ajunga intr-o situatie de knock-out. Pus la podea nu de noul sef al statului, ci de Ion Iliescu. Si, in acest moment cu totul si cu totul special si pentru care poate nici nu a fost pregatit, iata ca Adrian Nastase are un aliat neasteptat. Omul care il sprijina pe Adrian Nastase, pentru a obtine o situatie echilibrata in PSD in raport cu Ion Iliescu, este chiar inamicul sau numarul unu, Traian Basescu. Este adevarat ca odata si odata adevarul despre evenimentele din decembrie 1989 trebuia elucidat. Cetatenii au dreptul sa stie, fie si dupa mai bine de 15 ani, cine a organizat si cu concursul cui lovitura de stat - benefica, iar nu malefica, - cine a confiscat revolta populatiei, impiedicand-o sa se transforme intr-o revolutie, si prin ce mijloace si, mai ales, de ce, dupa fuga din Comitetul Central a lui Nicolae Ceausescu, urmata la cateva ore de capturarea acestuia, a fost nevoie sa mai moara aproape 1.000 de oameni ? Care a fost rolul agentilor Moscovei in aceasta afacere politica de la Bucuresti ? Raspunsul la oricare dintre aceste intrebari, mai ales daca este vorba de o ancheta in toata regula, facuta de Justitie, il pune pe Ion Iliescu intr-o situatie cel putin incomoda. Mai ales acum, cand se pregateste de congres. Si ghici cine are de castigat ?. [..]