Am avut privilegiul sa fiu alaturi de acest vesnic tinar luptator, in 1990 (chiar si in acel Grup de Reprezentare a Aliantei Nationale de la Timisoara de care aminteste aici) Nu vad un martor mai legitim al acuzarii, ca el, in procesul Comunismului, Contrarevolutiei si Tranzitiei. - Ioan Rosca
Romania Libera, 11 martie
Un recurs dramatic la memorie - Constantin Ticu Dumitrescu
" In Decembrie 1989, din Studioul IV al TVR, adresandu-se natiunii, Ion Iliescu, indeplinindu-si misiunea, incepea sa ne obisnuiasca cu ideea continuarii comunismului intr-o alta forma.
Eroii-martiri ce cazusera strigand "Jos comunismul" nu-l impresionau in nici un fel pe versatul politruc de tip moscovit, transformat subit in liderul unui asa zis "Front al Salvarii Nationale", calitate in care nu uita sa ni se adreseze tot cu apelativul "tovarasi". Singurul repros adus lui Ceausescu fiind acela ca "intinase NOBILELE idealuri ale comunismului".
In acele zile, din indicatia tovarasului se strecura tot mai frecvent sintagma "revolutie anticeausista" - in locul celei "anticomuniste". Am inteles atunci pentru prima data ca Romania pierdea sansa de a se desprinde cat mai repede si definitiv de raul secolului.
Ca intr-o caricatura celebra a vremii, vom incepe sa traim sub acel traumatizant "Nu e momentul".
Drept raspuns, adevarata revolutie lua forma acelor manifestatii de strada, cand cetatenii constienti au inceput din nou sa strige: "Jos comunismul", timp in care Iliescu si ai lui isi consolidau fara nici o rusine puterea, apeland la fostele structuri de partid si de stat, ca si la membrii fostului aparat de opresiune.
A existat totusi un moment de speranta atunci, la 12 ianuarie 1990, in acea zi de doliu pentru comemorarea victimelor revolutiei, cand cei prezenti in Piata Victoriei, intr-un moment de revolta si clarviziune, au reusit sa impuna acel incredibil Decret de scoatere in afara legii a PCR. In textul acestui Decret se preciza ca a fost adoptat "la cererea generala a poporului". Era prima si ultima data cand Iliescu si ai lui, infricosati de manifestanti si vrerile lor, facusera pasul inapoi. Si-au revenit insa dupa cateva zile (17 ianuarie), anuland acest fulminant Decret.
Nu era deci nici acum momentul adevarului.
Opozitia a continuat insa lupta. Astfel, la 28 ianuarie s-au adunat cu zecile de mii, scandand din nou "Jos comunismul". Iliescu, Dan Iosif, Voican, Roman etc. au recurs la proletariatul de la IMGB, IMUR, IRUC si chiar la mineri, care au dezlantuit o adevarata teroare in Bucuresti, devastand sediile PNT si PNL.
Atunci s-a strigat, in continuarea luptei de clasa: "Moarte intelectualilor!", "Nu ne vindem tara!" s.a.m.d.
Este momentul cand s-a inteles foarte clar si fara nici un echivoc ca FSN = PCR si ca: "Cine-a stat 5 ani la rusi, nu poate gandi ca Bush"; si peste toate, ca Frontul tovarasului Iliescu va fi provizoriu... pentru cel putin 20 de ani.
Tot atunci opozitia vorbeste pentru prima data de "neo comunism" sau de "cripto-comunism" (expresie folosita de Corneliu Coposu).
Sperantele noastre de a scapa de comunism se indreapta apoi spre Proclamatia de la Timisoara, lansata la 11.03.1990 in Piata Operei.
A urmat grandioasa Piata a Universitatii, unica in Europa post comunista de atunci - care s-a transmis si in alte orase din Romania. Totul a fost inabusit de mineriadele care au ingrozit lumea.
Si pentru cine nu-si mai aminteste, a urmat aparitia la 9 mai 1990 a Grupului de Reprezentare a Aliantei Nationale de la Timisoara, alianta care avea ca scop democratizarea societatii romanesti - grup din care faceau parte printre altii: George Serban, Vasile Popovici, Stelian Tanase, Ana Blandiana si subsemnatul in calitate si de purtator de cuvant si care a propus un dialog cu Ion Iliescu alaturi de reprezentantii Pietei Universitatii, dialog care n-a mai avut loc pentru ca noul presedinte "i-a lasat sa fiarba in suc propriu" pe cei care doreau schimbarea imediata a configuratiei alegerilor din 20 mai 1990 prin introducerea punctului 8 al Proclamatiei. Drama natiunii noastre este aceea ca, spre deosebire de celelalte tari est europene, unde fostii comunisti au obtinut in 1990 procente de 10-15% voturi (Germania, Cehoslovacia, Ungaria), in Romania, folosindu-se de violenta si intimidare, de alienarea post-comunista netratata dupa Decembrie, FSN si Ion Iliescu obtin o victorie covarsitoare (85%). Acesta este unul din marile momente dramatice ale istoriei post-decembriste, care ne-a decis cursul celor 15 ani de tranzitie.
Acest refuz al puterii iliesciene de a renunta la mentalul si practicile comuniste explica, intr-un mod dureros de limpede, prezentul pe care Romania nu l-a realizat si l-a amanat nepermis de mult.
In fine au urmat nerealizarile si dezamagirile noastre fata de regimul Constantinescu, chiar daca au fost partial "lucrate" si exagerate de serviciile fostei Securitati.
Astazi reluam firul sperantei de acolo de unde s-a rupt.
Sa speram ca noua guvernare nu va repeta greselile din 1997-2000, desi am motive sa ma tem.
Incerc sa am incredere in curajul si staruinta actualului Presedinte de la care am retinut acea exprimare sincera, inainte de a fi ales, privind blestemul ce apasa acest popor de a fi impins sa-si aleaga de 15 ani, la Putere, tot fosti comunisti. Poate ca el va fi totusi comunistul care va da curs sperantelor pe care cei mai multi dintre noi le nutrim de 15 ani. Si va continua ce a fost bun in guvernarea 1997-2000.
Inchei acest recurs dramatic, amintind cetatenilor romani ca la Timisoara, la Bucuresti, la Cluj nu s-a murit pentru ca activistii comunisti sau odraslele nomenclaturistilor si ofiterii de Securitate sa conduca tara si sa se imbogateasca prin jaf si coruptie in dauna poporului roman."

Nu stiu daca e adevarat (avind in vedere sursa). Dar ar explica multe. Am intelge ciudatenia comportamentului acestui om slab, care nu a putut locui intr-un rege. Si care a contribuit, dupa 1989 , la darimarea sperantelor noastre. - Ioan Rosca
Evenimentul Zilei, 11 martie
A vindut Regele Mihai tablouri ale Coroanei?
"Scriitorii Mihai Pelin si Petru Romosan scot la iveala un fapt senzational, necunoscut pina acum opiniei publice din Romania, care amesteca numele Regelui Mihai in disparitia a 42 de tablouri din Colectia Coroanei Regale. Este vorba despre picturi care valoreaza in prezent sute de milioane de dolari, opere ale unor artisti celebri precum Rembrant, El Greco sau Caravagio. Conform scriitorului Mihai Pelin, care citeaza documente din arhivele Securitatii, tablourile au fost scoase din tara de Regele Mihai, in portbagajul masinii personale cu care se deplasa in Anglia, la nunta Reginei Elisabeta. Se intimpla in noiembrie 1947, cu o luna inainte de abdicare. Trei dintre cele 42 de pinze au fost identificate de scriitorul Petru Romosan in colectii private din Franta, SUA si Italia, desi, potrivit legii, tablourile care apartin patrimoniului public nu pot fi instrainate. Atit pe vremea lui Ceausescu, cit si imediat dupa revolutie, guvernul roman a incercat zadarnic sa dea de urma acestor valori publice si sa le recupereze. Procesul intentat, la Geneva, de guvernul Petre Roman fostului suveran a fost abandonat din motive necunoscute. In 1997, ziarul francez “Le Monde” a scris pe prima pagina un articol despre cel mai mare comerciant de obiecte de arta din lume, Alec Wildenstein, care era acuzat ca a cumparat ilegal, de la Regele Mihai tablouri apartinind statului roman, pe care apoi le-a vindut pe bani grei.[..]"

Imi pare rau , dar trebuie sa amintesc domnului Mihalcea ca Societatea Timisoara a facut tot ce a putut, la 28-29 aprilie 1990, pentru ca in Congresul pentru Proclamatia de la Timisoara sa nu se faca legatura directa dintre punctul 8 si Ion Iliescu! Poate ca, dupa 15 ani, ne explica cineva de ce s-a acordat acest ragaz lui Ion Iliescu? Si de ce unul dintre initiatori a ajuns reprezentant cultural al unui regim PSD? - Ioan Rosca
Romania Libera, 11 martie
Punctul opt al manifestului il viza direct pe Ion Iliescu
"Florian Mihalcea, presedintele Societatii "Timisoara", este de parere ca impactul pe care Proclamatia de la Timisoara l-a avut in timp asupra vietii politice romanesti ar trebui analizat din prisma a trei etape numite generic administratia Iliescu, Constantinescu si Basescu. "In perioada Iliescu nici nu speram sa se intample ceva, deoarece punctul opt al Proclamatiei il viza in mod clar pe fostul presedinte Ion Iliescu", explica presedintele Societatii "Timisoara". Chiar de la inceput, din martie '90, Iliescu s-a opus si a incercat prin toate mijloacele sa discrediteze Proclamatia. Intelesul "punctului opt" a fost rastalmacit astfel incat s-a acreditat ideea ca semnatarii Proclamatiei de la Timisoara ar dori o lege impotriva tuturor membrilor de partid, lucru care i-a speriat pe foarte multi oameni, desi nu era cazul, intrucat manifestul se referea clar doar la fostii nomenclaturisti din toate esaloanele comuniste si la fostii securisti si informatori ai Securitatii. La fel s-a intamplat si cu punctul 11 al Proclamatiei. Desi se vorbea de descentralizarea economica si administrativa, Iliescu si camarila sa au sarit ca arsi si au "infierat" asa-zisa incercare a semnatarilor Proclamatiei de la Timisoara de a rupe Banatul de tara, ceea ce era complet fals. Cu toate acestea, Societatea "Timisoara" nu s-a dat batuta si a incercat sa mentina si sa promoveze adevaratele idealuri ale Proclamatiei. Una dintre cele mai cunoscute miscari de sustinere a "punctului opt" a fost fenomenul "Piata Universitatii", cu finalul pe care-l stie toata lumea: interventia minerilor. "Evident, am avut asteptari foarte mari pe timpul administratiei Constantinescu, cand am crezut ca lucrurile se vor limpezi intr-un fel, cu atat mai mult cu cat presedintele Emil Constantinescu a fost unul dintre cei care au vorbit in balconul Universitatii si a fost implicit un sustinator al punctului opt al Proclamatiei de la Timisoara in acea vreme", explica presedintele Societatii "Timisoara". Drept dovada, Emil Constantinescu a si fost distins cu Premiul Speranta al Societatii "Timisoara". "Era speranta noastra ca va legifera intr-un fel punctul opt, adica va sustine o lege a lustratiei, lucru care nu s-a intamplat, ba dimpotriva, mai spune Florian Mihalcea. Chiar la aniversarea Proclamatiei, la Timisoara, Emil Constantinescu a spus ca punctul opt este caduc, ca de fapt acum ei, care au ajuns la putere, vor rezolva fara a fi nevoie de o lege a lustratiei, prin metode administrative, problema fostilor activisti de partid, a fostilor informatori ai Securitatii si fostilor ofiteri de Securitate. Nici acest lucru nu s-a facut, ca in cele din urma Constantinescu sa se declare invins de Securitate".
Proiectul legii lustratiei nu a apucat niciodata sa fie discutat in Parlamentul Romaniei, intrucat George Serban s-a stins din viata inainte de a-l promova. Documentul a fost insa preluat de colegii regretatului deputat timisorean, care i-au dat o noua forma pentru a putea intra in dezbateri. Intre timp, insa, CDR a pierdut puterea, iar legea lustratiei a fost din nou ingropata, dupa ce a fost respinsa in Comisia pentru drepturile omului. Desi Proclamatia de la Timisoara a avut o istorie extrem de zbuciumata, membrii Societatii "Timisoara" sunt inca optimisti. Ei nu sunt de acord cu faptul ca legea lustratiei ar fi pierit o data cu George Serban, motiv pentru care chiar si in legislatura trecuta, cand Parlamentul era aproape in intregime "rosu", s-a incercat din nou promovarea acestui proiect. Florian Mihalcea spune ca au existat mai multe interpelari parlamentare facute de oameni apropiati Societatii "Timisoara", printre care Ovidiu Draganescu (actualul prefect de Timis) si Radu F. Alexandru. Evident, interpelarile nu au avut nici un rezultat. "Nici nu puteam crede ca va avea, in conditiile in care PSD detinea majoritatea in Parlament", explica din nou Florian Mihalcea.[..]"

"Proclamatia" ar fi avut alt destin, daca oamenii care au sutinut-o ar fi fost mai putin "subtiri" , mai putin lasi ca "elita" menajata de autorii acestor interventii pioase. Nu se face revolutie cu cite "ce-ar fi fost daca" si "n-a fost sa fie". Nu Iliescu e vinovat ca nu a fost infruntat barbateste. - Ioan Rosca
Romania libera, 11 martie
Proclamatia de la Timisoara si societatea civila - Romulus Rusan
" Dupa parerea mea, Proclamatia de la Timisoara a fost punctul de zenit al revolutiei romane. Ea sintetiza genuin un program democratic maximal, cu o maturitate uimitoare pentru stadiul in care se afla atunci societatea romaneasca dupa anii de izolare si represiune la care o constransesera comunistii. Totusi, desi ideile Proclamatiei au fost demonizate de FSN (sa nu uitam ca la Vaslui se enunta o Proclamatie de la Podul Inalt, iar vagoanele cu excursionisti timisoreni erau huiduite), ele, aceste idei, au fost preluate de tot mai multi oameni care, intelegandu-le, invatau in ce lume traiesc si ce ar trebui sa faca. Din aceste idei si principii s-a nascut demonstratia-maraton din Piata Universitatii (23 aprilie-13 iunie 1990), iar apoi, in noiembrie acelasi an, Alianta Civica, cu electrizantele ei mitinguri de sute de mii de persoane. Toate acestea au fost "avant la lettre" o "revolutie portocalie" [..] Ce a urmat dupa 1996 se stie: sustinand o putere careia ii lipsea spiritul Proclamatiei de la Timisoara si vointa de a face o lege a lustratiei, societatea civila romaneasca a fost redusa un timp la tacere, fie prin "taierea microfoanelor", fie prin substituirea cu organizatii-surogat, fie prin inducerea sentimentului de descurajare. Profitand de acest vacuum, dupa anul 2000 au aparut formele fara fond: o.n.g.-urile "fantoma" infiintate pentru inghitirea banilor de la PHARE, "baroni" ai societatii civile, s.r.l.-uri si "capuse" ale societatii civile sau chiar mass-media comerciale care s-au autoproclamat societate civila. Vocatia de societate civila altruista si benevola a fost inlocuita cu programul profitabil, premiat adesea de guvern cu avantajele o.n.g.-urilor "de utilitate publica", de felul vanatorilor si pescarilor sportivi sau al unor asociatii obscure specializate in "bla-bla"-uri. Revirimentul a venit in anul 2004, in preajma alegerilor, cand societatea civila s-a dovedit din nou un campion al luptei pentru alegeri libere si corecte, ca si pentru un Parlament curat, iar apoi pentru o guvernare curata. In continuare, aceasta societate autentica, nutrita cu invatamintele Proclamatiei de la Timisoara, face zid protector in jurul ministrilor primejduiti de lupta lor impotriva coruptiei. Sa speram ca de aceasta data nu va fi in zadar, asa cum, din pacate, s-a intamplat in 1997-1998, cand puterea de atunci a clacat in fata rezistentei mafiei pe care isi propusese sa o suprime. O lege a lustratiei, chiar daca tardiva, ar readuce Punctul 8 din istorie in actualitate."
Romania libera, 11 martie
Ce-ar fi fost daca... - Ana Blandiana
"Daca ma gandesc bine, pentru mine viata politica a ultimilor 15 ani nu a fost ritmata atat de ciclurile electorale, cat de aniversarile Proclamatiei de la Timisoara. Pentru ca, in timp ce ciclurile electorale nu faceau decat sa repete, mai mult sau mai putin credibil, promisiunea unei schimbari devenite Fata Morgana, Proclamatia de la Timisoara demonstra - cu atata vigoare, incat garanta - schimbarea fara de care libertatea nu putea deveni decat coruptie, iar democratia doar premisa a manipularii. Ce-ar fi fost daca Proclamatia de la Timisoara ramanea nu numai cel mai coerent program politic al Romaniei de dupa '89, ci si punctul de pornire a unei constructii legislative? Cum ar fi fost Romania azi daca Punctul 8 ar fi devenit, intre timp, nu vers intr-un cantec, ci articol intr-o lege? Cum ar fi fost daca Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara ar fi devenit lege a lustratiei? Raspunsul este foarte greu de dat, pentru ca e dificil sau imposibil sa-ti imaginezi o lume in care n-ai trait niciodata. Iar noi - generatia mea, cel putin - n-am trait niciodata intr-o lume care sa nu fi fost condusa si determinata de securisti. Caci asta era ceea ce propunea Proclamatia de la Timisoara: o metoda prin care cei vinovati de suferintele ultimei jumatati de secol sa fie indepartati, prin lege, de la conducerea societatii romanesti un deceniu, dandu-i-se acesteia o scurta perioada de gratie, ragazul minim pentru a-si reveni. Dupa cum stim, n-a fost sa fie, dar, ca sa putem intelege de ce, trebuie sa facem efortul de a ne imagina cum ar fi putut fi. Iar primul raspuns care imi vine in minte este acela ca acceptarea in 1990 a Punctului 8 de la Timisoara ar fi facut ca intreaga istorie a acestor ani sa fie altfel, intr-o asemenea masura diferita incat s-ar putea spune ca ar fi fost vorba azi nu numai de o alta istorie, ci si de o alta tara. O istorie fara mineriade, fara senatori tortionari, fara procese in anulare, fara enorme scandaluri de coruptie, fara mari inginerii financiare, fara dosare ascunse, distruse, interzise, fara minciuna atotputernica, fara smecheria atotmanipulatoare.[..] Desigur, istoria nu se scrie cu "ce-ar fi fost daca...", dar in acest caz lucrurile nu se pot intelege decat astfel. Pentru ca numai intelegand ce-ar fi fost daca Punctul 8 de la Timisoara ar fi invins putem intelege si cine e responsabil de murdarele mistere ale revolutiei, de nefunctionarea justitiei pana la prescrierea crimelor, de nefunctionarea justitiei pana la disparitia vinovatilor, de abjecta impletire intre interesele mafiilor si cele ale serviciilor secrete, de neliberalizarea arhivelor... O data pe an, la 11 martie, Societatea Timisoara nu oboseste sa ne aduca aminte toate acestea..."

Esentialul, spus pe sleau. - Ioan Rosca
Ziua 11 martie
Securitatea, eterna poveste... Radu Calin Cristea
"Obladuirea de care continua sa se bucure fosta Securitate e una din marcile cele mai amare ale imoralitatii dobandite a societatii romanesti contemporane. Romanii convietuiesc cu spiritul Securitatii aproape la fel ca in comunism si sondarea experientei totalitare nu anima instinctul civic. Reinserata in diverse ipostaze in postcomunism, Securitatea a devenit una din cele mai stridente mostre ale indiferentei colective fata de rau, represiune si teroare.[..]
Au disparut dosare intregi, iar altele au fost descompletate. Fata sumbra a Securitatii a ramas ascunsa sub masca unor invocate informatii a caror deconspirare ar fi adus prejudicii sigurantei nationale. Evident, siguranta nationala comunista. [..] Cineva a avut grija, disciplinat si cu metoda, de urmele lasate de Securitate: le-a pastrat pe acelea superficiale si le-a distrus ori ascuns pe cele care indicau torturi, crime, atentate. A lasat la vedere praful si a sters sangele. [..]
Predarea catre CNSAS a doua treimi din arhiva SRI e un demers inselator tocmai pentru ca apeleaza la argumentele cantitatii intr-un domeniu unde asemenea unitati de masura sunt inadecvate: este ca si cum ai spune ca o informatie despre cineva care a spus un banc cu Ceausescu si alta, despre organizarea unui atentat in strainatate, ar avea, ambele, noua metri si sapte kilograme. Ma tem ca retrocedarea partiala a arhivei Securitatii, gest sugerand o lovitura letala aplicata fostei politii politice, se va solda doar cu un debit masiv de adevaruri partiale. Ce se va intampla cu acele dosare aparate, in conditiile evocate mai sus, de scutul sigurantei nationale si unde s-ar putea afla probe si marturii privind implicarea Securitatii in infractiuni majore, unele imprescriptibile? Hipermotivatia actualei Admnistratii in chestiunea noii strategii de aparare s-ar fi cuvenit sa fie devansata de clarificarea unor legi caduce sau controversate: e vorba de Legea 51/1991 privind siguranta nationala, de Legea 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii ca politie politica si de Legea 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate. Legile in vigoare in Romania ocrotesc cele mai tenebroase zone ale fostei Securitati si ma refer la: actele de terorism, comandarea si, foarte probabil, executarea unor asasinate; sumele uriase de bani disparute in conditii oculte; actiunile de spionaj indreptate si impotriva unor tari membre ale NATO; infractiunile foarte grave comise de unii agenti ai Securitatii a caror activitate nu poate fi declasificata din moment ce acestia au luptat in numele si cu armele sigurantei nationale comuniste. De nucleul dur al Securitatii nu s-a atins nimeni nu din cauza absentei sau a ambiguitatii legilor, ci datorita arhicunoscutei lipse a vointei politice. Prin toate componentele sale, justitia, ea insasi infiltrata cu fosti securisti si cu persoane aflate intr-o complicitate institutionala cu fosta politie politica, a avut un comportament placid, de instanta suspect de insensibila la tot ceea ce, de obicei sub forma unor dezvaluiri de presa, putea incrimina Securitatea. Justitia s-a facut ca e oarba in toate situatiile in care presa, uneori foarte bine documentata, a scris despre abuzurile Securitatii..[..] Speriat ca si-ar putea incarca biografia cu pedepsirea celor doi tortionari implicati in uciderea lui Ursu un judecator a preferat sa se autodezinvesteasca! In deplina libertate, pozand in batranel hatru retras la tara, e un alt personaj care livreaza justitiei probe incriminante in direct si la ore de maxima audienta. Este generalul Nicolae Plesita, fost sef al spionajului ceausist intre 1980-1984. Despre zburdalnicia Securitatii intruchipata de Plesita voi scrie saptamana viitoare, limitandu-ma doar sa ma intreb in finalul acestui editorial: ce mai asteapta Parchetul Militar pentru trimiterea acestuia in judecata in conditiile in care colecteaza probe si marturii despre Plesita, cu un larg concurs international, de 15 ani incoace?"

Nici un cazino, nici un bar, nici un MacDonald fara un student roman la ruleta, la tejghea, la cuptor . Ce oferta generoasa si bine intentionata! Sper ca si pentru cadrele universitare sint locuri, pe plantatii si pe la ferme? Asa e America, puritana. Si pune accent pe carte. Pe cind selectia studentelor pentru bordelurile comunitatii? - Ioan Rosca
Evenimentul Zilei, 11 martie
Selectie de studenti romani pentru cazinourile americane
"De astazi si pina simbata viitoare, studentii romani care vor sa lucreze in SUA isi pot incerca norocul la un tirg deschis in incinta Hotelului Parc din Bucuresti. Pina vinerea viitoare vor avea loc preselectii, iar simbata, pe 19 martie, tinerii selectati vor da un interviu cu sapte reprezentanti ai unor companii din SUA. Sint puse la dispozitie locuri de munca in hoteluri, cazinouri, restaurante si fast-food-uri. Studentii vor munci in mai multe orase din Statele Unite. Ei vor fi platiti cu sume cuprinse intre 6,57 dolari si 15 dolari pe ora.[..]"

Penibil. Si ingrijorator. Banuim deci continuitatea politicii holocaustizante acceptate de Ion Iliescu. - Ioan Rosca
Adevarul, 11 martie
Presedintele Basescu a plans la Muzeul Holocaustului din Washington
"Presedintele Romaniei, Traian Basescu, a vizitat in cea de-a doua zi a sederii sale la Washington Muzeul Holocaustului. Muzeul este indeobste vizitat de toti demnitarii romani aflati in vizite oficiale in capitala SUA. Intampinat de oficialitati si membri ai comunitatii evreiesti, Basescu a fost vizibil impresionat de tragedia milioanelor de evrei exterminati de nazisti in al doilea razboi mondial. La incheierea vizitei, presedintele si-a inceput discursul cu aplombul caracteristic si a terminat spunand: "E greu sa vorbesti dupa ce ai vazut vagoane romanesti transportand evrei (in muzeu se afla fotografii in acest sens) si armata romana conducandu-i pe evrei la moarte in Transnistria". Fata i s-a intunecat si mai mult dupa aceste spuse si in coltul ochilor i s-au ivit lacrimi. Dupa care a plecat in graba din fata audientei. "

Poate ca Basescu a plins, vazind imagini din Transnistria si amintindu-si de Ivantoc? - Ioan Rosca
Ziua 11 martie
Romanul Ivantoc, batjocorit la Tiraspol
"Patriotul roman Andrei Ivantoc, intemnitat de separatistii transnistreni in Tiraspol, a suferit miercuri o noua umilinta din partea autoritatilor subordonate liderului separatist Igor Smirnov. Astfel, miercuri, chiar in ziua in care Andrei Ivantoc - membru a grupului care s-a numit anterior "grupul Ilascu" - isi marca in celula ziua de nastere, gardienii transnistreni au refuzat accesul in temnita sa a sotiei sale, Evdochia Ivantoc. Autoritatile de la Tiraspol i-au interzis Eudochiei Ivantoc accesul la Andrei Ivantoc, desi aceasta poseda o permisiune de vizita valabila, obtinuta dupa ce timp de jumatate de an accesul ei la Andrei Ivantoc fusese refuzat de catre autoritatile de la Tiraspol. Evdochia Ivantoc a declarat pentru Rompres ca la intrarea in Tighina, dupa verificarea actelor, i s-a spus ca nu are voie sa intre pe teritoriul Transnistriei.[..]"

Parca ceva nu miroase bine in acest deznodamint aminat. Un amestec de farsa si batjocura. Ce-o fi ramas in aceste dosare? - Ioan Rosca
Adevarul, 11 martie
SRI a predat CNSAS primele cinci tone din arhiva Securitatii
"Fix la orele 9,30 ale zilei de ieri, un camion cu prelata, de capacitate medie, a iesit pe poarta unitatii SRI din cartierul Drumul Taberei, in care a zacut vreme de 15 ani o parte insemnata a arhivei politiei politice comuniste. Bagat intr-un miniconvoi de masini cu girofar si escortat de un jeep umplut cu luptatori antitero inarmati, camionul - incarcat cu prima sarja de dosare pe care SRI s-a indurat sa o predea CNSAS, la somatia Consiliului Suprem de Aparare a Tarii - a traversat Capitala pe directia Popesti-Leordeni. Acolo, intr-o jumatate de hala apartinand, pana mai ieri, "Rezervelor de Stat", plasata in fundul comunei ilfovene, pe un drum semiasflatat si brazdat de cratere lunare, se afla spatiul de depozitare al "operelor" Securitatii, pus la dispozitia celor insarcinati de lege cu studierea lor. [..] Timp de 30 de minute, un pluton de jandarmi cu halate de gestionar peste uniforme a executat pase cu baxurile de hartii securiste, de la camion, pana in magazia CNSAS. O suta de metri liniari de arhiva, adica 500.000 de file, adunate in 20.000 de dosare, cantarind 5,5 tone si reprezentand doar o farama din "creatia" Securitatii, au fost regulamentar asezati in rafturile de aluminiu cu sapte niveluri ale depozitului[..]"

Probabil ca liderii Romaniei, dupa ce-si vor desface buzele din fundul american, vor merge si la Moscova, sa sarbatoreasca eliberarea tarii de armata sovietica prietena. Nu ne bate nimeni in servilism. - Ioan Rosca
Adevarul, 11 martie
Pentru ca Rusia nu a condamnat nici pana azi pactul Ribbentrop-Molotov, care a dus si la raptul Basarabiei, Estonia si Lituania refuza sa participe la ceremoniile marcand 60 de ani de la incheierea razboiului
"Decizia presedintilor Estoniei si Lituaniei de a refuza invitatia adresata de Vladimir Putin pentru a participa la ceremoniile de la Moscova consacrate implinirii a 60 de ani de la victoria Germaniei naziste pune din nou in lumina controversele legate de imprejurarile dramatice care au dus la anexarea tarilor baltice de catre defuncta URSS. Asa cum s-a intamplat si cu raptul Basarabiei, ocuparea, in 1940, a acestor tari a succedat pactului secret Ribbentrop-Molotov, unde se stabilea o intelegere in acest sens. Or, Kremlinul respinge in continuare cererea acestor tari de a condamna pactul si consecintele sale nefaste. Mai mult, oficialitatile ruse sustin vechea teza sovietica, potrivit careia tarile baltice ar fi fost "eliberate" de sub tutela nazista in 1945 si ar fi acceptat, apoi, "de bunavoie", sa adere la URSS. De aceea, Estonia si Lituania au gasit de cuviinta sa nu dea curs invitatiei lui Putin, care doreste sa confere o amploare fara precedent festivitatilor programate pentru 9 mai, la Moscova. "Sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial a coincis cu impunerea regimului totalitar sovietic in Estonia", a subliniat presedintele eston Arnold Ruutel, declarand ca, intr-o asemenea zi, "trebuie sa ramana alaturi de poporul sau".[..]"

S-au intilnit doi aventurieri periculosi si mincinosi. - Ioan Rosca
Azi, 11 martie
Bãsescu i-a prezentat lui Bush „proiectul Marea Neagrã"
"Bush [..] Am discutat despre Marea Neagrã. Presedintele are o viziune foarte clarã asupra modului în care trebuie sã ne asigurãm de un climat mai pasnic în lume. Am discutat despre faptul cã libertatea se rãspândeste în Orientul Mijlociu.[..] I-am spus presedintelui cã sunt foarte impresionat de campania sa împotriva coruptiei din România. Am constatat, în acest sens, un puternic angajament. El crede în transparentã si suprematia legii – si este foarte important pentru companiile americane care cautã oportunitãti pentru investitii sã audã acest lucru din partea sefului statului. [..]este foarte important pentru Statele Unite sã continue sã lucreze cu prietenii sãi si aliatii care cred cã iranienii doresc arme nucleare si care stiu cã ar fi un factor destabilizator ca Iranul sã dezvolte astfel de arme.[..] Presedintele Bush: Mã gândesc la un singur lucru. Nu voi uita niciodatã vizita mea la Bucuresti. A fost discursul curcubeului. A fost o experientã misticã pentru mine. A fost unul dintre cele mai senzationale momente ale presedintiei mele, sã vorbesc tocmai din piata în care Ceausescu si-a rostit ultimul discurs. Si curcubeul pe care l-am vãzut, dupã ce ploaia torentialã s-a oprit, exact în spatele balconului, asa cum îl priveam din locul în care mã aflam. E un semnal clar cã, din punctul meu de vedere, libertatea e puternicã...
Presedintele Bãsescu: A fost un semnal al destinului...
Presedintele Bush: Sigur, vom vedea. Dar ceea ce am vrut sã vã spun este faptul cã am fost acolo pentru a asigura poporul român cã suntem un aliat si cã poporul român nu trebuie sã se îngrijoreze în privinta securitãtii lui, cã Statele Unite, prin NATO si prin relatiile bilaterale, s-a angajat sã asigure securitatea prietenilor sãi.
Asadar, cetãtenii României trebuie sã stie cã au trecut zilele în care forte externe puteau sã-i ameninte fãrã sã fie ajutati! Este important pentru o societate sã stie cã are suficient de multi aliati pentru a se putea dezvolta, pentru a trece de la un regim dictatorial la libertate. Si nu e o tranzitie usoarã, dar cu sigurantã ea este usuratã de constiinta faptului cã existã o securitate asiguratã prin relatiile bilaterale si prin NATO. [..]
Presedintele Bush: Privesc România ca un aliat special, pentru cã România împãrtãseste aceleasi valori cu ale noastre: drepturile omului, demnitatea umanã, suprematia legii, transparenta guvernului, lupta anticoruptie. Iar acest presedinte cred cã este un conducãtor special. Este dedicat acestor valori. Vrem sã lucrãm cu prietenii nostri în regiune pentru a pentru a aduce pace si stabilitate. Pretuiesc judecata si sfatul sãu. Nu existã cineva mai potrivit sã-l asculti vorbind despre Moldova decât un vecin al Moldovei.[..] Toti dorim sã fie pace si întelegem cã în lume va fi mai multã pace dacã libertatea se va rãspândi. Societãtile libere nu-si atacã vecinii. Societãtile libere cautã cãi de convietuire în pace.[..]"

Cu harti s-au jucat multi. Stalin cu Hitler de exemplu. Dar nu au iesit pasentele pentru toata lumea. Trecerea de la umilinta totala de pina acum la rolul de jandarm american- e de rau augur. De nu ne-ar costa suferinte si singe. Mai bine curve decit gladiatori. - Ioan Rosca
Ziua, 11 martie
Elipsa strategica
"Marea Neagra a intrat in centrul strategiei americane pe termen lung. Dupa cum se poate vedea pe harta obtinuta de ZIUA de la foruri de specialitate din Washington, realizata in comun de specialisti romani, americani si ai NATO, Marea Neagra este inconjurata de o elipsa de conflicte strategice, o adevarata centura de focuri mocnite. Conflicte care trebuie stinse in interesul stabilitatii regionale.
Teoriile sociologice romanesti au subliniat de multa vreme importanta strategica a Marii Negre, rolul ei de placa turnanta intre trei zone de importanta globala: Europa, Eurasia, Asia si Orientul Mijlociu. Pontul Euxin, zona de confruntare intre imperiile de alta data, devine pivot al unor miscari tectonice prezente. Expertul american Bruce Jackson a enuntat la Washington, inaintea sosirii lui Basescu, cele sase principii care vor duce la o coagulare democratica in jurul Marii Negre: sprijinirea Romaniei si Bulgariei ca si a noilor democratii, reformarea institutiilor de la Marea Neagra, implicarea Turciei, prioritate pentru conflictele inghetate, armonizarea programelor de democratizare ale SUA si UE, concentrare asupra viitorului Ucrainei."

Inca un muzeu. Si toti se prezinta sa faca sluj. Nici sirul nesfirsit de manifestari rituale ale sefilor des state, nici obedienta ciudata a atitor politicieni fata de interesele Israelului, nici statisticile despre procentul proprietatilor evreiesti din banci si media, nici neputinta ONU fata de crimele si abuzurile din Palestina- nu dau dreptul cuiva sa suspecteze ca evreii au cucerit pozitii internationale dominante? Faptul ca nimeni nu are dreptul sa exprime astfel de ingrijorari (pentru ca e vinat ca "antisemit" -ca in timpul inchizitiei) nu e un argument paradoxal... in favoarea lor? - Ioan Rosca
Ziua, 11 martie
Inghesuiala la inaugurarea Muzeului Holocaustului din Ierusalim
"Peste 30 de presedinti de state si prim-ministri vor asista martea viitoare la inaugurarea noului Muzeu al Holocaustului "Yad Vashem" din Ierusalim. Vor fi prezenti Kofi Annan - secretar - general al ONU, presedintii statelor Albania, Bosnia si Hertegovina, Croatia, Lituania, Polonia, Serbia si Muntenegru, si Elvetia, precum si prim-ministrii Belgiei, Danemarcei, Frantei, Italiei, Olandei, Romaniei si Suediei, dar si vicepremierii Angliei si Republicii Dominicane, precum si ministrii de Externe si ai Educatiei din Rusia, Spania, Turcia, Grecia, Letonia si Slovenia. O delegatie importanta va sosi din Statele Unite. Numerosi istorici si personalitati culturale din intreaga lume si-au anuntat participarea la inaugurarea acestui autentic templu al memoriei. "Yad Vashem"-ul exista de mai bine de 30 de ani si a fost vizitat de multe milioane de oameni. Numai in ultimul an au fost inregistrati 800.000 de vizitatori. In ultimul deceniu au fost inaltate si in alte metropole ale lumii Memoriale ale Holocaustului (Muzeul de la Washington, Muzeul de la Berlin, Muzeul din Danemarca, Memorialul din Paris), dar noul Muzeu de la Ierusalim este majestuos.[..]"

Inca o mostenire comunista pe cale de rezolvare. Noroc ca ne putem imprumuta masiv, din nou. Dupa ce am crapat platind imprumuturile lui Ceausescu, asistam neputinciosi la distrugerea si jefuirea capitalului comunitatii. - Ioan Rosca
Azi 11 martie
Ministrul Gheorghe Dobre nu poate da curs solicitãrilor sindicatelor: „Sistemul feroviar este în faliment"
"[..] „Am arãtat în mai multe rânduri reprezentantilor sindicatelor care este starea sistemului feroviar, asa cum am gãsit-o eu când am venit la minister si le-am explicat cã sistemul feroviar este în faliment. Compania de infrastructurã, de exemplu, are un venit anual de 16.000 miliarde lei si datorii de 19.900 miliarde lei, din care 4.300 miliarde lei stopaj la sursã, 10.000 miliarde lei la bugetul de stat si 4.000 miliarde lei la furnizori", a spus Dobre.
Dobre a arãtat cã infrastructura feroviarã se aflã într-o fazã avansatã de degradare si necesitã ample modernizãri. Potrivit ministrului, Banca Mondialã ar putea finanta modernizarea infrastructurii printr-un program cu o duratã de 4-5 ani, prin care va aloca, în fiecare an, 100 de milioane de dolari.[..]"

Cabanele de protocol sint doar condimentul rustic. Sint plini codri, vaile si poienile de vile luxoase. Ale cui or fi? Nu le-o fi frica de haiduci? - Ioan Rosca
Curentul, 11 martie
Silvicultorii au zidit pentru baronii locali adevarate fortarete de vanatoare
"Verificam situatia cabanelor de vanatoare neterminate, dar si achizitiile facute de regie la sfarsitul anului trecut", a mentionat Flutur. El a precizat ca sumele alocate la finele anului trecut de RNP pentru achizitia unor ace de cravata la preturi ridicate - aproximativ 75 miliarde de lei pentru "suveniruri" - sunt "o gluma" in comparatie cu fondurile alocate pentru construirea cabanelor cu geamuri fumurii destinate baronilor locali. Conform strategiei pe 2005, RNP intentioneaza sa continue modernizarea cabanelor din portofoliu si sa le clasifice conform criteriilor stabilite de Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, pentru impulsionarea activitatii de silvoturism. RNP detine 156 de cabane cu aproximativ 1.500 locuri de cazare. "Sub masca vanatorii, s-au demarat constructii la nenumarate cabane de vanatoare (...) construite pe piloni de metal si cu geamuri fumurii, ca sa nu-i bata pe baroni vantul in cap". [..]"

Ipocrizii si stupizenii. Normele comunitatii , aplicate intr-un loc in care se cistiga prin munca 200 euro pe luna, nu pot decit sa sugrume IMM-urile din Romania. - Ioan Rosca
Realitatea romaneasca, 11 martie
"UE a cerut legi care au afectat IMM-urile"
"Pentru prima data, Uniunea Europeana recunoaste ca mai si greseste. Iar asta o spune chiar Onno Simons, adjunctul sefului Delegatiei Comisiei Europene in Romania. Oficialul UE admite ca in Romania s-au dat legi "cam repede", iar asta a lovit in special intreprinderile mici si mijlocii care oricum sunt sensibile. Iar de repezeala cu care s-au dat legile sunt de vina tocmai oficialii europeni pentru ca tot ei au solicitat acest lucru. "S-au dat multe legi intr-un timp destul de scurt, dar pentru acest lucru imi fac mea culpa pentru ca Uniunea Europeana a solicitat Romaniei astfel de legi care au afectat IMM-urile", a afirmat Onno Simons ieri, la lansarea raportului de evaluare a performantelor intreprinderilor din Romania[..]"

Una din cele mai parsive manevre : bogatii care isi umfla buzunarele cu fonduri pentru ajutarea saracilor. Se practica si in occident, intr-o mare varietate de forme - Ioan Rosca
Romania Libera
Fiul lui Vacaroiu a primit 50.000 euro finantare PHARE
"La fel de iscusit ca taica-sau in ale manevrelor financiare, Mihai Vacaroiu a bagat si el mana in borcanul cu miere al fondurilor europene nerambursabile. Odrasla presedintelui Senatului a tocat, prin firma SC Best XZ SRL, unde este actionar, aproape 50.000 de euro din banii europenilor, dar si ai contribuabilului roman.
Pentru a "dezvolta abilitatile de lucru ale populatiei" Vacaroiu junior a luat 18 miliarde prin programul PHARE si alte 6,65 miliarde de la Guvernul Romaniei prin masura RO0007.02.01.CTR.412. De acesti bani firma fiului lui Nicolae Vacaroiu trebuia sa-i sprijine pe somerii bucuresteni "prin sporirea masurilor active de combatere a somajului" si sa "imbunatateasca posibilitatile de angajare a grupurilor marginalizate", contribuind astfel la "integrarea lor sociala". Si nu putini ar fi trebuit sa beneficieze de sustinerea lui Vacaroiu. Odrasla sefului Senatului se oferea sa-i ajute pe toti cu cate un loc de munca. De la cadre universitare si pana la tarani. Pacat insa ca Oficiul pentru Plati nu a urmarit si ce a facut firma lui Mihai Vacaroiu cu banii Uniunii. Din 2001, Best XZ, care are ca principal obiect de activitate [..]"

Nu se poate! Inca un cadastru? Alti bani? Cite piei se vor scoate de pe nefericitul proprietar al hectarului de pamint a carui nerentabila cultivare va fi observata prin satelit? - Ioan Rosca
Romania Libera. 11 martie
Noile harti cadastrale costa 22 milioane de euro
" Ministerul Agriculturii intentioneaza sa solicite, la rectificarea bugetara, o suma de 22 milioane de euro pentru realizarea programului de identificare a parcelelor agricole, care trebuie finalizat pana in anul 2007, a declarat ministrul de resort, Gheorghe Flutur. "Identificarea parcelelor trebuie facuta urgent, pentru ca altfel, incepand cu anul 2007, nu vor putea fi date subventiile", a spus Flutur. El a precizat ca, intr-o prima faza, trebuie alocate fonduri pentru efectuarea zborurilor de identificare a parcelelor si developarea filmelor, urmand ca pana la sfarsitul anului viitor intregul proiect sa fie finalizat.
Proiectul necesita in acest an fonduri de 7 milioane de euro. Programul va permite ca orice parcela de peste 0,3 hectare sa fie identificata din satelit, fiind posibila verificarea modului in care este lucrata si tipul de cultura agricola. Pe baza hartilor obtinute se va face plata subventiilor catre agricultori."

Totul e asa in Romania. Cine stie de ce mai cade cite unul. N-o mai fi loc pentru toti. - Ioan Rosca
Romania Libera, 11 martie
Rafinaria Astra Romana - cum a fost adusa in sapa de lemn
"Vasta retea de distributie a produselor petroliere controlata de inculpati, cat si implicarea unor specialisti din diferite institutii ale statului au constituit modalitati de inlesnire si favorizare a activitatilor infractionale. Numai asa se explica de ce o activitate infractionala derulata pe o perioada mare de timp nu a fost stingherita de autoritatile competente ale statului, iar amploarea acesteia a fost dificil de stabilit".
[..] Intreaga afacere de tepuire a Rafinariei Astra Romana si de evaziune fiscala a fost pusa la cale de omul de afaceri Mihai Florin, in cardasie cu presedintele consiliului de administratie de la Astra, Botezatu Elena Marylene. Cei doi au avut spatele asigurat si au actionat nestingheriti. Fapt recunoscut in fata procurorilor:[..] Anchetatorul sustine ca intreaga afacere a fost pusa pe picioare dupa ce Botezatu Elena Marylene a devenit presedinte al consiliului de administratie. "O alta modalitate folosita de Mihai Florin a fost aceea de a se prezenta la conducerea rafinariei Astra cu xerocopii de pe actele constituite ale unor societati in care figurau ca asociati cetateni arabi si sa obtina aprobari pentru livrari de produse petroliere in cantitati insemnate si prin care se substituiau ulterior acestea. Pentru ca dupa o perioada de timp sa se renunte la acest procedeu ca sa nu se descopere actele infractionale." In cursul anului 2002, Mihai Florin s-a folosit de unele societati comerciale "ai caror asociati nu aveau o pregatire in afaceri, dar care erau amatori de obtinerea facila a unor venituri ilicite". Pe aceasta cale a fost creata o adevarata retea infractionala care s-a intins in intreaga tara. [..] In intelegere cu acesti distribuitori, s-a ajuns in situatia in care aproape toate cantitatile care plecau din rafinarii cu documente insotitoare false sa fie valorificate in final ca motorina, ceea ce implica in pretul de desfacere taxele si accizele aferente acesteia.
[..] Botezatu Elena a fugit din tara in 2002, stabilindu-se in SUA la familia Tabacaru. "Esuarea incercarilor de oprire a anchetei penale a determinat-o pe aceasta sa paraseasca Romania pentru o perioada de timp, iar in functie de evolutia cercetarilor, cu care a fost tot timpul informata, sa hotarasca cu privire la situatia personala". Inculpata se cunostea foarte bine cu gazda sa din SUA. Aceasta i-a distribuit lui Tabacaru cantitatea de 5.712.960 litri de motorina fara taxa de drum[..] Incoltit, inculpatul Mihai Florin s-a autodenuntat, prezentand o serie de acte de coruptie in care sunt implicate nume sonore din Justitie, Politie si Securitate. Acesta povesteste ca in toamna lui 2001, la restaurantul "President", a fost prezent la masa oferita de colonelul SRI Gheorghe Dumitrache, care isi serba ziua. La chef erau prezenti si procurorul PNA Gheorghe Muscalu, si fostul secretar de stat Toma Zaharia. Mihai sustinea ca ofiterul SRI i-ar fi solicitat sa plateasca masa, in valoare de 100 milioane lei, reprezentand un fel de taxa de protectie pentru afacerile lui. Acesta mai spune ca Dumitrache ii solicita permanent sa-i achite sume de 100 sau de 200 de dolari. Sereistul se lauda ca este nasul procurorului Muscalu si ca poate sa-i asigure spatele. Aceasta retea de tip mafiot a actionat nestingherita sub umbrela protectoare a puterii PSD. Justitia nu si-a facut datoria, dimpotriva, a fost parte activa in a-i acoperi pe inculpati. Nici pana astazi dosarul, de peste 80 de pagini, intocmit de procuorul Placinta, nu a fost solutionat in instanta. De doi ani de zile treneaza la Judecatoria Ploiesti, iar infractorii sunt liberi. Si isi continua afacerile. Fostul presedinte al Consiliului de Administratie sta bine-mersi in SUA sau Canada.[..]"