Multe ar fi de spus pe marginea acestui text. Pina revenim, citeva ginduri. Da: entuziasmul tinerilor este o forta care poate stimula o schimbare dar miscarile revolutionare sint zdrobite, fara sprijinul unor elemente din cadrul puterii (armata servicii secrete). Obtinind insa acest spijin, ele sint compromise si confiscate. La fel patesc si daca accepta sprijin extern. In acest fel isi pierd puritatea si permit Puterii sa capitalizeze "tradarea". Vulturii internationali stau –iata- la pinda, sustinind rasturnarile care le convin (a se vedea filmul BURN- al lui Pontecorvo). Revolutiile din colonii sint deci prinse in clestele represiune-manipulare. De acord cu toate aceste utile puneri in garda. Dar nu si cu minimizarea importantei revoltei eliberatoare- pina la a sustine ca, de fapt, revolutionarii nu sint decit niste idioti manipulati de forte externe, niste cobai. In plan profund, e mai important ce simt si fac oamenii care se implica intr-o rasturnare decit ce sfori se trag in/pe spatelor lor. Ma scirbeste pretentia unor mediocri din tot felul de "centre de influenta" ca ar controla prin mijloace "specifice" "prostimea" din toata lumea , plamadind de exemplu, de la distanta, cu citiva dolari, societatea din Europa de Est. E un bluff. Asa ne-a intimidat si Securitatea. Si e o insulta ( animalele domestice nu-si pot organiza singure viata etc). Ne alegem insa si cu ceva bun din text: aflam fara putinta de indoiala ca tragedia noastra nu a fost nici un moment altceva pentru occidentali decit un prilej pentru a da lovituri comunismului concurent si a-si intinde sfera de influenta asupra noastra. - Ioan Rosca
Ziua
Strategia "conflictelor non-violente"
"Revolutia trandafirului" din Georgia (2003), "Revolutia Portocalie" din Ucraina (2004) - finantate de George Soros, si organizate de "Open Society Institute" (OSI), "National Endowment for Democracy" (NED), "National Democracy Institute" (NDA) si "Freedom House" din SUA - au impus un nou tip de "miscare de tineret", testata timp de peste 30 de ani de institute specializate in "arhitectura sociala" din Statele Unite si din Marea Britanie. Ajutate de mijloacele moderne de telecomunicatie, miscarile de tineret au devenit nucleul de strada al "loviturilor de stat pasnice" inregistrate in ultimii ani in zona traditionala de influenta a Moscovei. Si vor actiona, cu siguranta, cu aceleasi metode si in alte spatii ex-sovietice, contribuind la destramarea Rusiei."

De cealata parte a tranzitiei.... Ioan Rosca
7 zile -Neamt
Mãnînc, deci exist!
" Desi guvernantii anuntã triumfãtor cresteri ale veniturilor populatiei si diminuãri ale inflatiei, nemtenii nu simt deloc cã o duc mai bine. Si cifrele statistice spun la fel...
Nemteanul munceste ca sã mãnînce si, cînd mãnîncã, se îndoapã cu ce poate mai ieftin. Conform statisticilor o familie nemteanã îsi stricã, lunar, aproape jumãtate din bani pe ce bagã în gurã. Numai alimentele si bãuturile nealcoolice reprezintã 46,4% din cheltuieli. Ce mai rãmîne se duce pe întretinerea locuintei, haine, încãltãminte, alcool, tutun si facturi de... mobil. Dacã rãmîne!
Foame mare
Bucãtãriile nemtenilor ar putea trece lejer drept farmacii. Nu dupã curãtenia care domneste în ele, ci dupã cantitãtile cu care lucreazã. Luati în medie, nemtenii mãnîncã undeva la pragul de înfometare. Baza alimentatiei o reprezintã cele 9,9 kilograme de pîine înfulecate într-o lunã. La care se mai adaugã 3,8 litri de alcool, 3,2 kilograme de carne proaspãtã, 14 ouã si 0,6 kilograme de mãlai. Adicã un sfert de pîine pe zi si un ou la douã zile! Pentru cã nu pot trãi fãrã sã mãnînce, nemtenii se hrãnesc cum pot. Alimentele unei persoane pe o zi întreagã ar încãpea lejer într-o farfurie. Si mai rãmîne loc! Media alimentelor pe zi este de 331,2 grame pîine, 128,1 grame cartofi, 108 grame carne, 39,9 grame alcool, 20,6 grame mãlai si... 0,47% dintr-un ou! Desigur, valorile cresc atunci cînd e vorba de nemtenii care au un loc de muncã si scad cînd e vorba de meniul somerilor. Astfel, dacã un salariat mãnîncã 117,3 grame de carne pe zi, unui somer îi revin doar 93,4 grame, iar dacã un angajat are parte de un ou la douã zile, nemteanul fãrã loc de muncã trebuie sã astepte pînã a treia zi.
Spritul
Paradoxal, chiar dacã nu mãnîncã mai bine decît salariatii, pensionarii beau mai mult. Dacã unui angajat îi revine pe zi circa 54,6 grame de alcool, în paharul unui pensionar se adunã 59,4 grame.
Semi-lesinati
Dacã ar fi sã ne luãm dupã consumul de calorii, toti nemtenii sînt... functionari. Studiile stiintifice aratã cã necesarul de calorii al unui individ creste o datã cu efortul fizic depus prin natura profesiei. Un functionar sau un dascãl are nevoie zilnic de circa 1.800 calorii, un elev sau un comerciant de 2.300 calorii, un muncitor în conditii usoare - 2.800, iar un muncitor în constructii - 3.800 calorii. La cele 2.516 calorii pe care le consumã în medie un nemtean, se poate concluziona cã toatã populatia judetului - mai putin cei cu munci de birou - e subnutritã. Si totusi trãieste. Asa, parcã-n ciuda guvernantilor! [..]"

Sint si sacali din Romania care au prins ceva din cadavrul Iraqian. Asta in timp ce tara a pierdut masiv (ca si in cazul embargoului Yugoslaviei) Iata o cale de a ne debarsa de produsele romanesti necompetitive. Pacat ca e concurenta mare la lada de gunoi scump deschisa in contul Iraqienilor- incapabili de aparare.- Ioan Rosca
Gazeta de Cluj
Români îmbogăţiţi din programul Petrol contra hrană
[..] „Petrol contra hrană”, programul iniţiat şi controlat de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) în Irak - ce vizează comercializarea „controlată” a petrolului irakian în vederea procurării resurselor pentru achiziţionarea de alimente şi medicamente - a fost folosit de mai multe firme româneşti ca rampă de lansare în afacerea secolului: „Reconstrucţia Irakului”. Până la reconstrucţie însă, aceste societăţi au câştigat milioane de dolari din livrarea unor produse (exclusiv alimente, în ciuda scopului iniţial declarat al programului) Guvernului Irakian. Vă prezentăm în premieră lista societăţilor care au participat la acest program în calitate de furnizori. „Filtrul” afacerii a fost Ministerul Afacerilor Externe, prin misiunea română de la New York (pentru relaţia cu ONU) şi Centrul Român de Comerţ Exterior (pentru relaţia cu România). Scandalul internaţional, iscat pe marginea achiziţiilor de petrol în cadrul acestui program i-a ocolit pe fericiţii exportatori care, în perioada în care s-a derulat programul, au reuşit fie să-şi salveze afacerile, fie să-şi umfle conturile astfel încât să-şi asigure un trai liniştit pentru o bună bucată de timp. [..]
După instituirea embargoului asupra Irakului (ca urmare a atacului acestei ţări asupra Kuweitului), în august 1990, prin rezoluţia 661 a Consiliului de Securitate al ONU, rapoartele Organizaţiei indicau iminenţa izbucnirii unor epidemii şi a morţii prin înfometare în rândul poporului irakian, dacă ţara nu va fi sprijinită pentru procurarea alimentelor şi medicamentelor necesare supravieţuirii. Astfel, în 1991, ONU a propus o serie de măsuri Guvernului Irakian vizând, în principal, comercializarea limitată a petrolului în scopul obţinerii resurselor financiare pentru achiziţionarea (tot limitată) de „bunuri umanitare”, propuneri respinse de irakieni. Anul 1995 a însemnat deschiderea oportunităţilor de afaceri pentru un număr mare de societăţi din toată lumea care, pe de-o parte, au cumpărat petrol la subpreţ şi, pe de altă parte, au livrat ulei, făină şi paracetamol irakienilor, pentru sume exorbitante.
Este vorba despre Rezoluţia 986 din aprilie 1995 a ONU, prin care se implementează la nivel mondial programul „Petrol contra hrană”. Dacă scandalul achiziţiilor de petrol în cadrul acestui program a fost îndelung mediatizat, societăţile care au încasat direct bani de la Guvernul irakian au rămas departe de ochii opiniei publice. În această ultimă categorie intră şi nouă societăţi comerciale din România care au furnizat Guvernului irakian echipamente pentru extracţia petrolului, turbine, pompe şi compresoare, în valoare totală de 31,7 milioane de dolari.
Într-un raport al Comitetului Independent de Anchetă privind Programul „Petrol contra hrană” al ONU, datat 21 octombrie 2004, sunt cuprinse toate tranzacţiile cu Irakul efectuate de societăţile participante la program. Astfel, aflăm că nouă societăţi din România, cu obiecte de activitate dintre cele mai diverse, figurează la capitolul „vânzători” (de „bunuri umanitare”, n.r.), în timp ce la capitolul „cumpărători” (de petrol, n.r.) sunt înregistrate doar două; Rompetrol (cu un volum de achiziţii în valoare de aproape 100 milioane dolari) şi Bulf Drilling and Oil Servicii (cu „doar” 41,6 milioane de dolari investiţi în petrol irakian). [..]
Ne vom concentra atenţia, în cele ce urmează, pe „vânzători”, firme care au încasat direct de la Guvernul irakian între 160.000 şi 14 milioane de dolari, pentru diverse maşinării şi utilaje. Demn de precizat este că aceste firme au adus în ţara noastră, până în anul 2003, nu mai puţin de 31,7 milioane de dolari, însemnând un procent semnificativ din exporturile totale ale României din acea perioadă şi clasând România pe locul 43 în lume la vânzări către Irak în cadrul acestui program. Totodată, raportul precizează cu exactitate produsele exportate de fiecare societate, relevând că firmele româneşti au lăsat pe seama altor state livrările de alimente şi medicamente, axându-se pe vânzarea de echipamente şi aparatură de tot soiul, ceea ce ne face să ne întrebăm când a început, de fapt, reconstrucţia Irakului? În cele din urmă, multe dintre aceste societăţi, o dată intrate pe piaţă, au menţinut relaţiile comerciale cu irakienii participând la ceea ce se poate numi afacerea secolului: “Reconstrucţia Irakului”.[..]"

Nu stiu cum se inteleg romanii si maghiarii de jos, dar cei de sus sint impreuna. Aflam si ca domnul Magureanu e, si el, intreprinzator de succes, milionar etc. Ce interesant, toti politicienii romani s-au imbogatit miraculos in acesti 15 ani, indiferent de partidul in care au calatorit. - Ioan Rosca
Zi de Zi Tirgu Mures
Măgureanu şi UDMR distrug AZO
" Închiderea potenţială a AZOMUREŞ este rezultatul unor jocuri oculte de care nu sunt străini, se pare, Virgil Măgureanu sau lideri ai UDMR * Apropiat al preşedintelui Traian Băsescu, fostul şef al SRI vrea să pună mâna pe Combinat, lucru ce nu i-a reuşit în 1997, prin intermediul Eurotrading Chemicals * UDMR, interesată de Romgaz, pentru a facilita pătrunderea şi mai puternică a MOL pe piaţa românească, susţine acţiunea de închidere a AZO, pe motive ecologice * 12.000 de oameni - victime ale unor jocuri pe care nu le înţeleg * Urmează intoxicări prin mass-media fidele ideii de distrugere a combinatului.[..]"

15 ani de bataie de joc. Pamintul pamintul proprietarilor de drept a disparut (s-a comasat etc.) A aparut inapoi, sub picioarelor fostilor activisti din agricultura si a musuroiului de profitori de cimp.- Ioan Rosca
Evenimentul
Magistraţii cu subconştientul în ideologia comunistă sînt ostili proprietarilor
" Dialog cu dl Vasile Lupu, iniţiatorul Legi fondului funciar, colaborator extern al Guvernului pe probleme de fond funciar[..]
– E foarte simplu de rezolvat problema, prin alcătuirea unor complete de judecată la fiecare instanţă, profilate pe restituirile funciare. Evident, eu am sugerat chiar o specializare a magistraţilor în acest sens, fiindcă, după constatarea mea şi a altora care lucrează la lege, în general, magistraţii cu subconştientul în ideologia comunistă sînt ostili proprietarilor.
– Foştii guvernanţi au susţinut însă că procesul de retrocedare este aproape finalizat...
– Ei au anunţat acelaşi procent, de 99,9 la sută, şi în 1996, cînd au pierdut alegerile, iar procentul încă nu s-a modificat şi a fost readus în atenţie la sfîrşitul guvernării trecute. Eu am propus Guvernului nişte statistici la care se lucrează şi care privesc numărul de procese, din 1991 pînă în prezent – şi eu cred că cifra atinge milioane. Apoi, am mai propus alcătuirea de statistici privind numărul funcţionarilor publici plătiţi de la buget ca să lucreze la reconstituirea proprietăţilor, cu suprafeţele disponibile la comisiile locale, care, de regulă, sînt camuflate de primari şi, dacă ar fi posibil, o evaluare a terenurilor furate de la foştii proprietari. După părerea mea, aceste furturi ar însuma sume de ordinul miliardelor de dolari. Numai în arhiva mea personală, ca avocat, sînt bunuri imobiliare atribuite ilegal altora decît proprietarilor, de cel puţin 500 de milioane de dolari."