Daca fiecare ar lupta asa. Daca am fi solidari cu cei care lupta. Daca....- Ioan Rosca
Monitorul de Iasi, 13 februarie
Alexandru Tacu, ieseanul care nu a fost invins de fosta Securitate
"Alexandru Tacu este unul din romanii care se mai teme inca si acum ca este urmarit de fostii membrii ai Securitatii. De ce? Pentru ca timp de sapte ani a fost obiectivul unui dosar de urmarire informativa instrumentat de atat temuta Securitate. Tacu sustine ca au fost nu mai putin de patru servicii de securitate care l-au urmarit in tot acest timp. Povestea vietii sale poate face subiectul unui film, dar in care binele nu invinge intotdeauna raul. in varsta acum de 74 de ani, Alexandur Tacu a fost unul din cei mai cunoscuti dizidenti din Romania inainte de 1989. Abia anul trecut, acesta s-a gandit sa ceara daune pentru suferintele indurate, fiind un caz in premiera in justitia din Romania.
Dosarul sau aflat pe masa judecatorilor contine peste 500 de file in care Alexandru Tacu a demonstrat ca a fost victima unui sistem totalitar. "in fapt, in perioada anilor 1948-1989, eu si familia mea, formata din subsemnatul, mama- Niculina Tacu si tata- Gheorghe Tacu, iar ulterior si din sotia mea, Ana Tacu, fiul Malin si fiica Elena Alina, datorita convingerilor noastre politice am fost urmariti in permanenta de organele de securitate ale statului, incalcandu-ni-se cele mai elementare drepturi sI libertati ale omului", isi incepe pledoaria in justitie cel care avea sa dovedeasca, cu copii din dosarele informative ca a fost urmarit pas cu pas de ofiteri ai fostei Securitati. [..]
Pe 3 martie 2004, Alexandru Tacu, de 74 de ani, din Iasi a dat statul roman in judecata pentru suferintele indurate in timpul comunismului si a cerut daune de trei milioane de euro. Desi a obtinut cea mai mare suma acordata vreodata in Romania cu titlul de daune morale si materiale, si anume 100.000 de euro, Tacu a fost nemultumit de decizia instantei. El a depus apel si a cerut instantei sa ii acorde daunele pe care el considera ca le merita. Motivele de apel au fost simple: Tribunalul Iasi nu a raportat cazul lui Tacu la garantiile oferite de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, deoarece aceasta reglementare a intrat in vigoare fata de Romania in 1994, ulterior consumarii faptelor. Nu s-a retinut aceasta conventie care are la baza Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu toate ca inainte de 1989 nu se putea pune problema ratificarii CEDO in Romania.[..]
Dupa atatia ani in care s-a straduit sa demonstreze ca a fost urmarit sI persecutat de Securitate, Alexandru Tacu nu se considera un om invins. SI asta pentru ca sI-a pierdut un fiu la varsta de 17 ani, in conditii cel putin suspecte, iar fiica sa este grav bolnava sI internata in spital.
O lovitura cumplita a fost pentru el moartea fiului sau in decembrie 1986. Din continutul dosarului CNSAS rezulta ca verdictul medical pus fiului sau, Malin - leucemie- a fost falsificat de Securitate. Alexandru Tacu sustine ca Securitatea i-a ucis fiul, pentru ca moartea sa a survenit dupa ce a sunat la Ambasa SUA si a cerut azil politic. in noaptea de 22 spre 23 decembrie 1986, Malin a intrat in coma si a murit. Desi a fost transportat cu masina Salvarii de la Spitalul de Urgente Iasi, dosarul lui Malin nu apare in evidentele triajului. Nu a fost lansata nici o fisa de observatie clinica pe numele lui care sa aibe un diagnostic prezumtiv sau precis. Malin Tacu a murit in acea noapte.
Fiica acestuia, Alina, este internata de patru luni intr-un spital din Iasi. Are ciroza hepatica, iar medicamentele pe care aceasta trebuie sa si le procure sunt foarte scumpe. Numai un transplant de ficat I-ar putea salva viata.
Nenorocirile se tin lant in familia Tacu sI asta il indreptateste pe fostul disident sa sustina ca operatiunea "Venus", de exterminare a opozantilor unui regim, nu s-a terminat inca.
Familia Tacu locuieste acum cu chirie intr-un apartament saracacios din cartierul TatarasI, cu toate ca a depus zeci de cereri de acordare a unei locuinte. SI-au pierdut de-a lungul anilor toata agoniseala de o viata. Asta cu toate ca, dupa cum sustine avocata acestuia, Dana Nechita, numarul de ani de inchisoare la care au fost condamnati cei din familia lui Tacu ar depasi 100 de ani."

La multi ani! In ciuda tuturor celor ce fac tot ce pot sa va extermine- Ioan Rosca
Gazeta de Bistrita 13 februarie
Un veac şi… ceva drepturi
“Domnu Prefect
Sînt din comuna Leşu Bistriţa-Năsăud şi am o sută de ani din o mie nouă sute patru născută şi dacă am ceva drepturi la vîrsta mia
Cu respect Veronica”
"Pe Valea Drăgotenilor, la vreo 6 km de centrul comunei Leşu, într-un loc ce pare uitat de lume, înconjurată de o mare de zăpadă, se iveşte o casă de lemn ce poartă amprenta anilor buni ce-au trecut peste ea. Lampa cu petrol agăţată la tavanul cu grinzi, icoane cu ştergar şi busuioc, întregesc o atmosferă de “casă a bunicilor” din poveştile lui Delavrancea. Aici locuieşte Veronica Leonte, femeia care de mai bine de două luni se poate lăuda că a împlinit un secol de viaţă. Nu este vreo metaforă, ci purul adevăr.[..]
Femeia beneficiază de un ajutor social de câteva sute de mii de lei. Chiar dacă pretenţiile ei nu sunt foarte mari, suma pe care o primeşte de la stat e mult prea mică pentru a-i ajunge pentru toate cele trebuincioase. [..]"

La polul opus, intreprinzatorii precoci...Dar ce nu face romanul pentru pamint- Ioan Rosca
Obiectiv de Suceava, 13 februarie
Bebelusi din clanul Buhac, improprietariti cu terenuri in Scheia
"Pina la clarificarea acestor probleme, ultima descoperire facuta de membrii comisiei constituite prin ordinul prefectului se refera la improprietarirea cu loturi de cite zece ari in intravilanul satului Sfintu – Ilie a doua simpatice nepotele ale fratelui ex-primarului Vasile Buhac, pe nume Dumitru Buhac, fost consilier local al Partidului Social Democrat in comuna cu Scheia. Cele doua nepotele au oferit in schimb loturi in extravilan in conformitate cu raportul stabilit de catre fostul consiliu local prin hotarirea 32 din luna decembrie a anului 1997, respectiv cinci ari de extravilan pentru un ar in intravilan. La cite s-au facut in tara asta, un nepotism in plus sau in minus aproape ca nu ar mai conta. Interesant de aflat ar fi insa un cu totul alt aspect. Cum a reusit sa se inteleaga notarul public cu cele doua nepoate ale primarului Buhac, atunci cind ele au venit sa semneze in fata lui actul de schimb de terenuri, atita vreme cit cea mai in virsta dintre mostenitoarele familiei Buhac amatoare de astfel de tranzactii avea, la data perfectarii actului, trei ani iar junioara, patru luni. Sintem siguri ca cele doua domnisoare au semnat cu mina lor documentele, in fata cunoscutului notar public care a legiferat o buna parte dintre tranzactiile cu terenuri de la Scheia.[..]"

Nu uitati: tot ce avea in Romania in 1989, nu valora nimic. Ati retinut , sau mai trebuie repetat?- Ioan Rosca
Gazeta de Cluj, 13 februarie
Atac la vistieria CFR
"[..]În urma diviziunii, SAAF a preluat peste 60.000 de vagoane, ieşite din circuitul feroviar. Pentru valorificarea acestor active, SAAF a semnat un contract extrem de avantajos cu societatea Touax din Franţa. Vagoanele aveau două şanse: fie erau casate, fie remodernizate. Parteneriatul cu francezii ar fi adus SAAF un venit de aproape 13 milioane de dolari. Touax se angajase să cumpere 10.000 de vagoane vechi, pe care să le repare şi să le modernizeze. După preluarea vagoanelor, Touax le-ar fi vândut mai departe sau le-ar fi închiriat. Dar fostul director general al SNCFR, Mihai Nicolaiciuc, împreună cu Miron Mitrea (ministrul PSD al Transporturilor pe atunci) şi clanul acestora, au schimbat macazul. Fiind în joc sume mari de bani, Mitrea a dat un ordin, în luna decembrie 2001, prin care vagoanele au fost transferate la infrastructură, adică în patrimoniul CFR SA. Astfel, SAAF nu a mai putut onora contractul cu francezii de la Touax, nemaiavând ce vinde. În mod normal, CFR SA ar fi trebuit să preia şi contractul respectiv şi să îl respecte întocmai. Dar, cu multă influenţă pesedistă, Nicolaiciuc a aranjat o altă afacere. S-a semnat, de această dată, un parteneriat cu o societate din Ungaria, 15.000 de vagoane urmând calea spre ţara vecină. Vagoanele au fost vândute ca fier vechi, la un preţ jenant, de 10 euro tona. Astfel s-au obţinut în jur de 4 milioane de dolari. 4.500 de vagoane au fost transportate de către o societate clujeană, General Invest SRL, patronată de Ovidiu Lucian Nicula. Surse neoficiale ne-au informat cu privire la existenţa unor relaţii strânse între compania clujeană transportatoare şi cea care a preluat, în Ungaria, vagoanele. S-ar părea că vânzarea la fier vechi a fost doar o acoperire a unei tranzacţionări frauduloase: vagoanele nu ar fi fost casate nici în Ungaria, ci reparate şi vândute, exact aşa cum ar fi procedat firma Touax. Reprezentanţii CFR SA susţin că vagoanele au fost casate înainte de transportare. Îndoielnic, pentru că acestea au luat calea Ungariei pe roţile proprii, cu o viteză de 60 km/h. Nicolaiciuc le-a ales la bucată (sic!), pe cele mai bune. Desigur că toată tărăşenia nu ar fi putut fi posibilă dacă directorul general al SAAF, Nicolai Cosma, nu şi-ar fi dat acordul. De altfel, Cosma şi Nicolaiciuc sunt prieteni.[..] SC General Invest SRL, cu sediul în Cluj-Napoca, strada Alexandru Vlahuţă, nr. 6 este una dintre firmele implicate în afacerea cu vagoane. Potrivit datelor furnizate de Registrul Comerţului, societatea a fost înfiinţată în 18 martie 1992, cu un total aport în lei de 102 milioane de lei. Singurul asociat, şi singurul administrator, este Ovidiu Lucian Nicula, o figură necunoscută printre afaceriştii clujeni. Suma de start a firmei însemna la acea vreme, conform cursului BNR din martie 1992, o jumătate de milion de dolari. Ne întrebăm de unde a avut Nicula o asemenea avere, la doar cei 34 de ani ai săi? Conform bilanţului depus la Ministerul Finanţelor Publice pe anul 2003 al agentului economic SC General Invest SRL, erau acumulate peste 500 miliarde lei datorii. Totalul obligaţiilor societăţii la bugetul de stat scadente până la 31.12.2004 ale societăţii depăşeşte 42 de miliarde lei, din care obligaţiile restante erau de peste 15 miliarde lei. Potrivit bilanţului financiar, General Invest SRL a acumulat aceste datorii neplătind TVA, iar societatea a intrat în procedura de executare silită. Rămâne un singur mister: Cine este acest Ovidiu Lucian Nicula?"

Un profil de intreprinzator.- Ioan Rosca
Ieseanul, 13 februarie
PAPUSARUL NELU PRISECARU
"De afaceri s-a apucat in iulie 1990 cand si-a luat masina: o Dacie alba 1300 botezata "Regina", cu care au facut taximetrie. In trei ani, firma Conex SRL a reusit sa aiba la strada 12 masini. Tess Conex, producatorul de piese auto, s-a nascut in 1993. Primele contracte au fost semnate cu un angrosist din Pitesti si cu firma Giros din Bucuresti.
Fetele de portiera l-au lansat in afaceri. La combinatele mari de profil, productia de piese pentru Dacii vechi nu mai constituia o prioritate, asa ca pentru Tess Conex au inceput sa vina comenzile. Atunci a aparut in contul firmei si primul milion de dolari. Singura problema care punea piedici afacerii era grundul, care ridica mult costurile de productie. Asa s-a nascut "Conex vopsele", dar care in 2003 a fost vanduta unui arab de care nimeni nu mai auzise pana atunci. Pe 7 ianuarie 2000, sotii Prisecaru deveneau noii patroni ai firmei ASAM. De atunci, au mai aparut cateva societati comerciale in grupul Conex, iar in 2003 cifra de afaceri a grupului a atins 50 milioane de dolari.
Declaratie: "Pentru ca firma mea este foarte puternica, este firesc ca oamenii valorosi de aici sa fie curtati de partidele politice. Eu nu le interzic sa faca politica, nici nu am cum. Uneori, cand aveau sedinte la partid, ii si invoiam de la serviciu", Ioan Prisecaru, patronul grupului de firme Conex "Daca sunt atatia oameni de la o singura firma in cele mai importante partide, inseamna ca e o politica, nu o intamplare. Se creeaza premisele unui sistem oligarhic, un fenomen periculos pentru democratie. Grupurile private promoveaza un anumit tip de interese care pot periclita interesul general. Pluralismul politic este amenintat de faptul ca apar oameni dintr-o singura zona. In perioada interbelica, Malaxa finanta toate partidele, de la legionari la comunisti, dar nu-si promova direct oamenii".[..]"

Noroc ca exista culmi si mai inalte, pentru fiecare epoca noua.....- Ioan Rosca
Observator de Arad, 13 februarie
Dezvoltarea pe hirtie - Lazar Faur
"Pe vremea lui Ceausescu se ajunsese la o practicã generalizatã a raportãrilor mincinoase despre marile realizãri. Desi poporul era sugrumat de foame si gemea în cor sub tot felul de nevoi, pe hârtie lucrurile erau trandafirii. Simpla constatare a situatiei mizerabile în care trãiau oamenii era un deranj extrem pentru autoritãtile de atunci, tihna lor personalã presupunând si minciuna cã, pe-acolo pe jos, totul este în regulã. Poate mi se pare mie, însã reflexul dezvoltãrii pe hârtie continuã sã zvâgneascã. Nu ca pe vremuri, pentru urechile marelui conducãtor, ci mai ales pentru forurile pe care le drãgãlim “europene” si de la care asteptãm mântuirea, având tot interesul sã nu ne vadã în nuditatea noastrã absolutã. [..] Însã în fiecare dintre aceste comune existã, ori sunt pe cale de a fi organizate, o multime de servicii publice pentru: alimentare cu apã, salubritate, iluminat public, reparatii de drumuri, agriculturã si cadastru, asistentã socialã, etc. Cu regulamente proprii, cu atributii clare, cu organigramã si personal, ce dau bine pe hârtie, sugerând efervescenta pe drumul cãtre standardele europene. Alte asemenea comune mai pot fi usor identificate pe harta judetului Arad. Au si paginã pe Internet, sunt înscrise în tot felul de cãrti colorate si se strãduie – uneori împinse de la spate – sã-si confectioneze o imagine cât mai adecvatã. Realitatea poti sã o cunosti însã dacã, încetinind masina prin gropile din mijlocul drumului, vei numãra asistatii social ce curãtã cu lopata santul de la intrarea în localitate. "