NY Magazin
DE DOI LEI SPERANŢĂ - Valerian Stan
Guvernul liberalului Tăriceanu a decis să înfiinţeze un „Institut de Investigare a Crimelor Comunismului în România”.[] Nu ştiu ce cred alţii, dar eu sunt prea puţin optimist că decizia Guvernului va aduce ceea ce în mod normal ar fi de aşteptat de la ea. şi nu sunt optimist mai ales din două motive. Primul, că înfiinţarea Institutului vine destul de târziu. [] dacă ar fi venit în primii ani de după decembrie 1989, şi nu la 16 ani de atunci, situaţia ar fi fost cu totul alta. Pare destul de probabil ca astăzi, după 16 ani în care s-a înstăpânit atotputernic peste România, amintitul Sistem să fie deja prea sigur că un adevărat „proces al comunismului” nu mai e nicicum posibil. Partidele istorice? Mai are cineva nevoie de explicaţii privind capitularea lor?[]Dar târziu e şi din cauză că multe urme ale fărădelegilor comuniste vor fi fost deja şterse de mult. Să laşi timp de 16 ani arhivele pe mâna celor care au comis toate aceste fărădelegi, şi să mai spui oamenilor că vei afla adevărul şi-i vei pedepsi pe vinovaţi, trebuie să fii ori foarte naiv ori să-i crezi pe alţii foarte naivi.[]
În toamna lui 1991, liberalii au intrat în Guvernul FSN-ist condus de Stolojan, Mircea Ionescu-Quints preluând conducerea Ministerului Justiţiei. Decizia de atunci a produs consternare în rândurile simpatizanţilor partidului. Radu Câmpeanu, Quintus şi ceilalţi răspundeau că „din interior” vor reuşi să facă ceea ce n-ar reuşi în opoziţie, inclusiv să organizeze un „proces al comunismului”. Cine ar fi putut atunci să-şi imagineze că fostul deţinut politic Ionescu-Quintus – dovedit peste ani colaborator al Securităţii, asemenei tatălui d-lui Tăriceanu - va zădărnici cu metodă toate încercările care au fost făcute pentru declanşarea „procesului comunismului”? A urmat apoi eşecul deconspirării Securităţii comuniste şi a ororilor ei. Un alt om al liberalilor, preşedintele Colegiului CNSAS Gheorghe Onişoru, a avut şi aici contribuţia cea mai mare.[]
Faptul că Paul Goma nu a fost consultat în nici un fel în această privinţă mie unuia mi se pare, mai ales el, că nu prevesteşte nimic bun. Mai clar, mă tem că Sistemul se va folosi încă o dată de „urmaşii Brătienilor” pentru a face cu mâna lor ceea ce ar prefera să nu facă el însuşi. Săptămânile care vin vor lămuri multe lucruri care la această oră sunt neclare. Iar dacă scepticismul meu se va dovedi justificat, nu mai aştept să aflu decât numele celui pe care liberalii îl vor alege să compromită o dată în plus ideea de adevăr şi de „proces al comunismului”.