Cine şi de ce vrea să menţină amnezia la români ?
Cine şi de ce interzice difuzarea documentarelor istorice ?

Cu menţiunea „ film interzis”, OTV(emisiunea „Dan Diaconescu în direct” ) a difuzat două documentare istorice: Destinul mareşalului Antonescu şi Iuliu Maniu - o viaţă de luptă, o viaţă de martir.

Două biografii, două figuri politice, două destine tragice din istoria generaţiei unioniste, care au adus României întregirea naţională din 1918, care au trăit drama pierderii acesteia în 1940 şi care au plătit cu viaţa pentru că s-au opus ocupaţiei comunisto-sovietice după 1944 .

Un militar şi un om politic; unul „regăţean” altul „ ardelean”; amândoi patrioţi de necontestat ; amândoi cu merite excepţionale în primul război mondial; amândoi urcând ierarhii politice sau militare meritate; având fiecare o puternică personalitate; asemănându-se în dragostea pentru ţară dar deosebindu-se prin doctrină, opţiune politică, strategie ( firesc, cu bărbăţie şi autoritate morală ); asumându-şi fiecare răspunderi naţionale grele, în vremurile excepţionale cu care al doilea război mondial a confruntat România, între 1940-1947.

Primul documentar- Destinul mareşalului Antonescu - este o producţie a studiolui „pro”/ 1994, folosind documente din arhiva naţională ( documente şi cine-jurnale de epocă, procesul generalului Antonescu din 1946 ), cu girul unor istorici consultanţi competenţi ( Constantin Hlihor, Cristian Troncotă, Natalia Tampa ), cu un comentariu specific genului biografic documentar:
- col. Antonescu în primul război ( Mărăşeşti, pacificarea Basarabiei ) şi decorarea lui de către Regele Ferdinand;
- cariera diplomatico-militară în interbelic;
- raportul de adversitate Antonescu -Carol ( până şi după abdicarea regelui );
- Antonescu - Garda de Fier (Horia Sima), în cele 5 luni de stat „legionar” : masacrele legionare - rebeliunea - represiunea Gărzii;
- plebiscitele pentru legitimitatea regimului său;
- aderarea la Pactul Antikomintern apoi la Axă ;
- războiul din Răsărit, în 1941 ( eliberarea Bucovinei, a Basarabiei, administrarea Transnistriei);
- evoluţia războiului şi înfrângerile,’42- '43- ’44 ( Odesa, Stalingrad, ş.a. );
- Antonescu - problema prizonierilor;
- Antonescu - problema evreiască;
- relaţiile Antonescu - MS Regele Mihai I;
- relaţiile Antonescu – opoziţie ( PNŢ, PNL );
- Antonescu - 23 august 1944 ( arestarea; prizonier în URSS);
- Antonescu - procesul, acuzaţiile, mărturiile, sentinţa, execuţia ( 1946)

De ce să fie interzisă difuzarea acestei pelicule ? Cine şi cu ce argumente interzice ?
Continuă tabuurile cenzurii comuniste !? Continuă ( din alte direcţii ) intervenţiile din afară ?
Pe când interzicerea (sau arderea) cărţilor deja apărute, după 1989 !? ( vezi semnalele bibliografice ) Poate fi abordată perioada istoriei româneşti, între 1940 - 1946, fără mareşalul Antonescu ?
( sau istoria URSS, fără Stalin ? sau istoria Germaniei, fără Hitler ? sau istoria SUA, fără Roosevelt ? )
De ce nu apar cât mai multe documentare ?
De ce nu se fac dezbateri ?
Pe cine deranjează că, după 45 de ani de represiune, interdicţie, falsificare, demonizare ( a monarhiei, a partidelor istorice, a elitei, a diplomaţiei, a armatei, a războiului din Rasărit şi din Apus ) se pot vedea ( şi auzi ) conducătorii României de atunci ? S-au văzut destule filme documentare cu Stalin, Dej, Ana Pauker, Groza, Ceauşescu ( ca să vorbim numai despre liderii comunişti ) şi nimeni nu le interzice !

Al doilea documentar - Iuliu Maniu - o viaţă de luptă, o viaţă de martir - a fost realizat de Forumul Civic Creştin.
Corneliu Coposu, profesorii Camil Mureşan şi Ion Panican, pr. Matei Boilă şi dr. Ion Boilă ( nepoţi ), Liviu Petrina ş.a … reconstituie viaţa uneia din cele mai marcante personalităţi pe care Ardealul le-a dat României:
- copilăria, studiile, luptele politice naţionale înainte şi în timpul războiului;
- contribuţia lui la înfăptuirea unirii de la 1 decembrie 1918;
- integrarea în viaţa politică a României întregite ( PNR, PNŢ ) - în opoziţie şi la guvernare;
- relaţiile cu monarhia ( cu Carol II şi Mihai I );
- relaţiile cu Antonescu;
- atitudinea faţă de războiul din Răsărit şi ieşirea din alianţa cu Germania ( 23 aug.’44);
- toleranţa faţă de minorităţi şi atitudinea faţă de problema evreiască;
- lupta hotărâtă contra ocupaţiei sovietice ş.a.ş.a ... hrănite, toate, din credinţa lui nestrămutată în drepturile neamului românesc şi tripticul democratic: libertate, dreptate, legalitate.

Caseta, diferită de cea dedicată lui Antonescu, a pus accent pe profilul moral, pe intransigenţa etică a „sfinxului de la Bădăcin”, adăugând noi elemente şi argumente la ceea ce putem numi „mitul Iuliu Maniu” . Poate să placă sau nu, poate să fie amendabilă sau nu, poate să fie considerată partizană sau nu . Dar, în nici un caz, nu poate fi taxată de fals sau diversiune .

Este, oare, grav, că românii află adevărul cutremurător despre felul cum a fost „răsplătit” de comunişti, cu temniţă şi moarte, pentru lupta patriotică şi credinţa democratică ? ( vezi bibliografia dedicată lui Iuliu Maniu în compartimentul de Documentare )
Ceea ce ar trebui să fie o preocupare permanentă de educaţie, a televiziunilor, a presei, a şcolii, a bisericii, a armatei, a cluburilor politice, a familiei, până la umplerea golului informaţional, până la spulberarea oceanului de minciuni şi falsuri … să devină pretext de interdicţie !?
Este ori o crasă prostie, ori obedinţă şi lipsă de demnitate naţională faţă de interese oculte, ori o prelungire a practicilor comuniste de semănat discordie între români.
„Reconcilere naţională” - când este vorba de crimele şi trădările comuniste ?
Presiune, fals şi intimidare - când este vorba de aflarea adevărului ?
Indiferent de scopul urmărit, acest lucru nu mai trebuie tolerat şi admis.

Şi această luptă este o componentă a procesului comunismului.