Scriitorul Paul Goma revine in atentia opiniei publice romanesti cu o plangere adresata Procurorului general al Romaniei Ilie Botos. Intocmit in data de 20 noiembrie, la Paris, documentul a fost depus la Parchet de catre istoricul Stejarel Olaru, care a fost imputernicit de Goma in acest sens si, de asemenea cu urmarirea mersului evenimentelor. Scopul demersului lui Paul Goma este acela de a-i aduce in fata instrantei pe securistii care, in perioada ceausista, l-au hartuit, anchetat si privat de libertate. Paul Goma s-a nascut in 1935, in Basarabia, dar, din cauza invaziei sovietice din 1940, parintii sai s-au refugiat peste Prut. In 1956, pe cand era student la Facultatea de Filozofie din Bucuresti, Goma a fost arestat, pentru ca a sustinut, impreuna cu mai multi colegi, insurectia anticomunista din Ungaria. Dupa o condamnare de doi ani, urmata de trei ani de domiciliu fortat, Goma isi castiga existenta facand fotografii si cantand la trompeta intr-o orchestra. In 1967, a fost exmatriculat din facultate din motive politice, iar cenzura nu i-a permis sa publice in tara volumele "Ostinato" si "Usa noastra cea de toate zilele", insa au aparut in Germania si Franta, la inceputul anilor '70. In perioada iunie 1972-mai 1973, Paul Goma a mai scris trei carti, printre care si "Gherla". Scriitorul revine in Romania si intra din nou in atentia Securitatii, mai ales ca aderase si la Charta '77 a intelectualilor de la Praga. La 24 noiembrie 1977, Goma ajunge la Paris, unde organizeaza conferinte de presa si acorda interviuri "Europei Libere". Redam integral textul plangerii adresate Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a Romaniei.

"Numele meu este Paul GOMA. Sunt nascut la 2 octombrie 1935 in Mana-Orhei, Basarabia. In prezent, domicilez in Franta, Paris 20-ème arr., rue Bisson 27-29 (Certificat de réfugié libéré par le Ministère des Affaires Etrangères, l'Office Francais des Réfugiés et Apatrides no. 0111061, valable jusqu'au 25/ 04/ 2006).

In urma cu 27 (douazeci si sapte) ani - la 20 noiembrie 1977 - intram in Franta protectoare, alungat din tara mea, Romania. Vreme de 12 (doisprezece) ani, in exil, am militat activ pentru liberarea tarii mele de comunism si de securism (Raul Absolut).

Insa, vai, la 22 decembrie 1989 a avut loc un putsch de pe urma caruia Securitatea, sub alta firma, dar cu aceeasi structura-natura continua "activitatea" nociva, distrugatoare a fiintei nationale, terorizandu-i, sfidandu-i pe nefericitii mei compatrioti, eterne victime.

In curand se vor implini 15 (cincisprezece) ani de cand, pasamite, "comunismul a cazut", "Securitatea a fost desfiintata-pedepsita" - insa (acum ma autocitez, extragand din raspunsul dat, in 1992, lui Mircea Snegur, care ma invita "acasa, in Basarabia" si lui Ion Iliescu, cel care, in 2002, ma poftea in Romania):

"Nu calatoresc in tari comuniste unde domneste, in continuare, KGB-ul - la Chisinau si Securitatea, fiica ei credincioasa - la Bucuresti".

Daca afirmatiile mele ar fi (fost) false, calomnioase, atunci cum se explica prezenta, in toate structurile de stat si de partid - nu e o scapare! e un adevar - a activistilor de dinainte de '89?

Cum se explica prezenta in Securitate (nu: "fosta Securitate", ci acelasi blestemat "Organ"), a tuturor criminalilor care ne-au terorizat de cand ne-au ocupat rusii, in august 1944? Cine poate explica sutelor de mii (nu milioanelor?) de victime ale Terorii de Stat si de Partid - citeste: Securitatea - "necesitatea" prezentei obraznice, sfidatoare - in presa, mai ales la televiziune - a notoriilor bolsevici ca Brucan, Mizil, Pavel Campeanu, Burtica, Iliescu - si a tortionarilor cunoscuti de toata populatia penitenciara a Romaniei (...penitenciare) ca Gheorghe Craciun, Victor Achim, Ristea Priboi, Mihai Pelin, Oprisor Onitiu, Gheorge Enoiu, Nicolae Plesita, Mihai Caraman?

In aceasta "Romanie libera, democrata" ma poftea Iliescu, explicandu-mi ca "ce a fost, a fost, acum e altceva, hai sa ne reconciliem (!), sa ne avem ca fratii - caci toti suntem romani"?

Dar eu nu sunt roman ca Brucan, Mizil, Burtica; roman, eu - ca Petre Roman?, ca Talpes?, ca fratii Paunescu, Voiculescu, Catarama ?; "roman" - ca Enoiu?; ca Plesita?

Eu sunt - ca milioane de alti compatrioti - roman ca victima a ticalosilor care, in 15 ani de "reflectie", nu si-au recunoscut grelele pacate si nu si-au cerut iertare celor pe care ii haituisera, amenintasera, santajasera, umilisera - pe ei si pe famiile lor pana la a saptea spita - arestasera, torturasera, drogasera, internasera "la nebuni" - ucisesera.

Ei, eternii securisti vor pretinde ca nu se simt vinovati, fiindca niciodata, nici o "instanta" nu le ceruse asta (sa recunoasca faptele lor rele, sa ceara iertare pentru ele); Ei, eternii securisti vor mai pretinde ca nu au de ce sa se recunoasca vinovati, ei fiind militari-in-campanie, or, militarul executa ordinul, nu il discuta ...

Si nicicand, nimeni nu le-a dat peste bot astfel: "Daca nu s-a gasit inca nici o "instanta" care sa va ceara asta, inseamna ca Romania nu este deloc "democrata, liberala" si ca a devenit urgent (dupa 15 ani!) sa se introduca acele instante; daca americanii nu tin seama de dosarele voastre, ale criminalilor, cand coopteaza in NATO europenii ("vechi"), da: isi imagineaza obraznicii-escrocii-impostorii de pe Dambovita ca Franta, Germania, Belgia, Olanda, Marea Britanie vor primi in Comunitatea Europeana o tara care nu l-a judecat pe generalul sovietic Mihai Caraman pentru actiunile lui anti-europene, in serviciul URSS?; nici pe Plesita, mana dreapta a lui Ceausescu, prieten si comanditar al teroristului Carlos?

Securitatea voastra nu a fost si nu este Armata (ba totdeauna a actionat impotriva Armatei tarii), ci o Terifianta Politie, iar voi, "luptatorii" ei, chiar purtand grade, niste vulgari politai care in viata voastra nu ati fost capabili sa prindeti un singur spion sovietic (cum se lauda "patriotii" Achim, Enoiu, Plesita); salariul crimei, uriasele avantaje materiale prin care va deosebeati de restul populatiei fusesera smulse de la gura numitei populatii, pentru a va plati pe voi, terorizatorii aceleiasi populatii".

Ca sa scurtez: pentru ca "instantele" nu au existat, deci nu au miscat vreme de 15 ani, eu, una dintre victimele permanente ale Securitatii, ii acuz pe cei care ne-au chinuit vreme de decenii, iar acum ne rad in nas, ca sa ne arate ca nimic nu s-a schimbat in Romania, unde nu exista legi impotriva criminalilor securisti.

Pentru a proba acuzatiile, pun la dispozitia Dvs. doua carti de marturii, in versiune originala, romaneasca, "Culoarea curcubeului" si "Soldatul cainelui", aparute in 1990 si in 1991 la Bucuresti, insa in traducere franceza, germana, neerlandeza au fost cunoscute in Occident intre 1979 si 1985.

De asemeni, un text (Cod "Barbosul") ce va fi editat in 2005, alcatuit din documente primite de la CNSAS prin istoricul Stejarel Olaru (care este imputernicitul meu cu a depune aceasta plangere la Parchet in numele meu si de a-i urmari mersul).

Cer sa fie tradusi in fata instantei urmatorii securisti - in ordinea cronologica a "vigilentei patriotice" a lor:

1. Buzescu Ion, maior si comandant al Securitatii din Medias, in 1949, si

2. subalternul sau Paszty. Acestia au fost cei mai zelosi "anchetatori" ai celor peste cincizeci de tarani, locuitori ai comunei Buia, jud. Tarnava Mare, arestati in februarie 1949, in urma unei provocari a Securitatii, avand scopul "prepararii" lor pentru intrarea in colhoz. Ei i-au torturat pe toti arestatii - printre care pe tatal meu si pe mama mea. Dupa sase luni li s-a dat drumul (colhozul se realizase...), fara explicatii, fara scuze. Tot acest timp eu, in varsta de 13 ani, l-am petrecut prin gari si la poarta Securitatii Medias (amintesc: eram refugiati din Basarabia, nu aveam rude, iar locuinta din Buia fusese devastata - si sigilata! - de Securitate;

3. Enoiu Gheorghe, capitan, zis "Macelarul de la Interne". S-a ocupat de "studentii ungaristi" (Ivasiuc, Petrisor, Caba, C. Iliescu, Serdaru, Tataru, Rusetchi, Malinescu, Stoica), pe care i-a torturat ingrozitor (printre ei si pe mine, intre 23 noiembrie si 30 decembrie 1956, rupandu-mi trei coaste), iar pe colegul meu Negrea Stefan l-a batut in cap, in cap, in cap, pana a innebunit si s-a spanzurat, la Gherla;

4. Livescu Ion, capitan in 1958-1959, supraveghetor al celor cu domiciliu obligatoriu in Satele-Noi MAI, raionul Fetesti. Impreuna cu

5. Badica (?), locotenent la Securitatea din Fetesti, in luna decembrie 1958 m-a... extras din spitalul unde eram internat si ca urmare a torturilor indurate la Gherla din partea capitanului

5. Istrate si

6. a plutonierului Somlea - vezi cartea mea "Gherla" - m-a dus la sediul Securitatii, unde m-au batut amandoi, apoi m-au anuntat ca eu, bandit, nu am drept la "spitalul poporului". Aceste fapte sunt confirmate de documentele Securitatii, aflate in Cod "Barbosul". De cum am avut voie, in 1965, sa ne continuam/reluam studiile universitare, noi, fostii detinuti politici, am revenit si eu la Universitatea Bucuresti, printr-un nou examen de admitere. Dar Securitatea, prin

7. locotenentul Achim Victor a inceput a ma hartui, a ma santaja, ameninta (ca ma va da afara din facultate, ca o vor da afara din spital pe mama, bolnava de scleroza in placi), in scopul de a ma face informator. Acelasi Achim a fost "colectorul" (dar mai ales redactorul - analfabet) al notelor informative despre mine; el a propus superiorilor sai "solutii" noi de santaj a scriitorilor din jurul meu - si a mamelor lor!; a participat la spargerea apartamentului nostru din Drumul Taberii, Bucuresti, ca si in echipa care a spart casa soacrei mele de la Breaza, pentru a instala "mijloace de ascultare"). Tot el a activat cu zel la raspandirea calomniilor fabricate de Securitate cum ca as fi, nu doar agent sovietic, ci si agent al Securitatii!

Cer sa fie adusi in fata instantei, de care am tot vorbit, securistii: Goran Gheorghe; Gordan Gheorghe; Bistran Sever; Gheorghe Vasile (incondeiati in "Culoarea Curcubeului"); De asemeni: Plesita Nicolae - cel care nu numai ca m-a insultat, injuriat, dar m-a batut indelung, in ziua de 1 aprilie 1977, de fata cu subalternii sai. De asemeni: Teodor Coman; Ion Stanescu.

Cer ca acestia - am numit doar o parte din cei cu care am avut eu de-a face - sa fie somati sa se prezinte in fata instantei si sa explice, in sedinta publica, de fata cu supravietuitori dintre victimele lor, ce fel de "datorie patriotica" indeplineau ei cand ordonau sau/si executau ordinele de a chinui oameni nevinovati, de a-i bate in fata sotiei, a copiilor, de a le hartui si persecuta familiile, dandu-i afara din slujbe, din locuinte, iar pe "principalii vinovati", de a-i aresta, de a-i tortura in "sediile" Securitatii, de a-i interna in azile psihiatrice - de a-i ucide (nu l-am uitat pe Stefan Negrea; nici pe Gheorghe Ursu).

Si nu l-am uitat pe Iliescu Ion. El va face obiectul unei plangeri aparte.

De asemeni, cer sa fie deconspirati si tradusi in justitie cei care au organizat atentatele impotriva mea, la Paris: coletul-carte-bomba din 1982, care l-a ranit grav pe seful artificierilor parizieni; tentativa de otravire a mea prin securistul Hirsch-Haiducu-Visan-Forrestier in 1983, precum si pe securistii care au incercat in mai multe randuri sa-mi rapeasca fiul intre 1979-1983 (vezi "Soldatul cainelui").

Aceasta imi este plangerea. L-am imputernicit pe istoricul Stejarel Olaru sa o depuna si sa urmareasca drumul ei - pana la capat.

Va informez ca o copie va fi depusa la Comisia pentru drepturile omului de la Strasbourg, alta la Comunitatea Europeana, cea care studiaza dosarul Romaniei".

n.r. - titlurile si intertitlurile apartin redactiei)"