Constituirea arhivei Securitatii - Florin Pintilie

Cu prilejul reorganizarii Directiei Generale a Securitiiii Poporului (D.G.S.P.) si transformarii acesteia în Directia Generala a Securitatii Statului (D.G.S.S.), în baza Decretului nr. 50 din 30.03.1951, a fost înfiintat si Serviciul de evidenta, în care îsi desfsurau activitatea 267 cadre. Acest personal destul de numeros avea sarcina de a realiza un sistem de evidenta complet si performant pentru identificarea persoanelor care interesau organele Securitatii, precum si pentru primirea, înregistrarea si clasarea dosarelor constituite. Regulile de lucru în acest domeniu au fost stabilite prin "Directiva asupra organizarii evidentei operative", emise în anul 1951, completata în 1953 si reactualizata în 1955. Astfel, din punct de vedere organizatoric, Serviciul de evidenta devenit Serviciul "C" a fost redenumit Directia "C" la nivel central, careia îi corespundeau Servicii "C" la sectiile regionale ale Securitatii. Reglementarile mentionate au ramas valabile pâna în anul 1971, când a fost înfiintat Centrul de Informatica si Documentare (C.I.D.), care a functionat pâna în decembrie 1989.

Atributiile Centrului de Informare si Documentare
- studierea, cercetarea si sintetizarea materialelor referitoare la formele, metodele si mijloacele folosite de dusman în activitatea contra securitatii statului, într-o etapa data, pe întreg teritoriul tarii sau pe raza unitatii teritoriale respective;
- studierea, cercetarea si generalizarea metodelor si mijloacelor utilizate de aparatul central si teritorial al securitatii statului, pentru contracararea activitatii dusmanului;
- organizarea Cartotecii evidentei generale privind persoanele din baza de lucru, a celor care au facut obiectul anchetelor penale si a celor care apar în materiale de arhiva;
- înregistrarea dosarelor de problema, de obiectiv, a mapelor de evidenta pe comune, a mapelor de lucru, a dosarelor de actiuni informative, a dosarelor retelei informative si a dosarelor de ancheta penala;
- furnizarea, pe baza verificarilor efectuate în evidente, a datelor solicitate de aparatul securitatii, militiei, procuraturii, justitiei si de alte organe ale statului, eliberarea de copii sau fotocopii ale documentelor originale;
- înregistrarea, organizarea si conservarea fondurilor de arhiva ale organelor securitatii în scopul exploatarii lor.
Sistemul de evidenta, cunoscut si sub denumirea de Cartoteca Generala Documentara, era format din fise, organizate alfabetic privind: "tradatorii de patrie"; persoanele condamnate pentru comiterea de infractiuni contra securitatii statului; membrii organizatiei legionare si ai altor organizatii cu caracter fascist; membrii fostelor partide burghezo-mosieresti si ai organizatiilor de tineret ale acestora; membrii fostelor organizatii nationalist-sovine; demnitarii, parlamentarii, prefectii si subprefectii statului burghezo-mosieresc; cadrele de conducere si fostii functionari operativi ai aparatului burghez de represiune, ai serviciului secret de informatii si ai celui de contrainformatii militare, ofiterii si subofiterii fostei armate burgheze cunoscuti cu activitate antidemocratica; militarii din trupele fasciste germane si alte persoane despre care se detineau date ca au desfasurat activitati contra securitii statului.

Fondurile arhivistice ale Securitatii
În Capitala, se pastra evidenta generala a persoanelor ce intrau în categoriile mentionate anterior, iar în judete functiona un sistem propriu de evidenta, ce cuprindea numai persoanele aflate în competenta lor teritoriala.
Documentele referitoare la persoanele ce interesau Securitatea erau grupate în dosare, iar acestea, la rândul lor, se organizau pe fonduri, astfel:
- fondul operativ - se clasau dosarele de actiuni informative privind urmarirea sau supravegherea unor persoane, precum si dosare rezultate din prelucrarea arhivelor fostelor organe de informatii interbelice;
- fondul de ancheta penala - se înregistrau dosarele de ancheta penala finalizate si dosarele de penitenciar referitoare la persoane implicate în infractiuni contra securitaii statului;
- fondul retea - contine dosarele persoanelor care au colaborat cu Securitatea dupa care au fost scoase din reteaua informativa, precum si ale persoanelor care au refuzat colaborarea;
- fondul documentar - se clasau materiale de sinteza, informari, planuri de munca privind activitatea fostelor organe fasciste, a partidelor "burgheze" etc., precum si alte materiale ce prezentau interes pentru Securitate;
- fondul corespondenta - cuprinde corespondenta dintre unitatile Securitatii sau între acestea si alte institutii.

Distrugerea dosarelor membrilor de partid
Cu prilejul analizarii activitatii Ministerului Afacerilor Interne, Plenarele C.C. ale P.C.R. din iunie 1967 si aprilie 1968 au hotarat sa nu li se mai întocmeasca dosare membrilor de partid care vor sprijini activitatea cadrelor de securitate si de militie. De asemenea, persoanele alese în organele de partid si ale puterii de stat, în conducerea organizatiilor de masa ai obstesti, precum si cele care ocupau functii în nomenclatura organelor de partid nu mai erau folosite în munca informativ?.
Ca urmare a acestor hotarari, toate unitatile centrale si teritoriale de securitate au selectat dosarele si fisele de evidenta intocmite pana în anul 1967 informatorilor care devenisera, între timp, membri de partid si le-au distrus prin macerare. Aceasta operatiune a avut caracter permanent, astfel ca, daca un informator al carui dosar era clasat în arhiva devenea membru de partid, dosarul, mapa-anexa, fisa de evidenta si microfilmul dosarului erau distruse cu proces-verbal.

Distrugerea dosarelor persoanelor decedate
În conformitate cu ordinul Ministrului de Interne nr. 01050 din 25 mai 1977 s-a mai stabilit sa fie eliminate din arhiva si dosarele, mapele-anexa, eventualele microfilme si fise de evidenta ale informatorilor (colaboratorilor) care au decedat. De asemenea, mapele-anexa care contineau notele informative olografe ale colaboratorilor Securitatii, se distrugeau la 5 ani de la arhivare. De altfel, mapele-anexa nu se mai microfilmau.
Potrivit unei evaluari estimative, pâna în decembrie 1989, au fost distruse de catre lucratorii de Securitate peste 270.000 dosare ale informatorilor deveniti membri de partid, astfel ca, în prezent, în cadrul fondului retea aflat în pastrarea Serviciului Român de Informatii, pot fi întâlnite astfel de dosare numai cu totul întâmplator.

Distrugerea documentelor cu termen de pastrare expirat
Un alt ordin intern stabilea selectionarea si distrugerea periodica a documentelor cu termen de pastrare expirat, din fondurile de corespondenta si neoperativ. Trebuie mentionat si faptul ca zeci de mii de dosare din arhiva Securitatii, considerate a nu mai avea valoare operativa, au fost predate, pâna în 1989, Ministerului Apararii Nationale, Comitetului Central al Partidului Comunist Român si Arhivelor Nationale.
În cursul evenimentelor din decembrie 1989, au fost sustrase sau distruse de catre persoane necunoscute peste 100.000 de dosare aflate în lucru, care se pastrau în fisetele ofiterilor operativi ai Securitatii. De asemenea, arhiva Securitatii din Sibiu în care se pastrau peste 40.000 dosare, a fost distrusa de incendiul provocat de tragerile efectuate de unitatea militara din zona.
Este necesar de subliniat si faptul ca documente create de unele structuri ale Securitatii, precum Comandamentul Trupelor de Securitate, scoala de ofiteri de Securitate de la Baneasa, Centrul de Informatii Externe, etc., nu au fost preluate de Serviciul Român de Informatii, ci de alte institutii ale statului. De altfel, în conformitate cu noile reglementari aparute dupa 1990, Serviciul Român de Informatii a predat Ministerului Justitiei, Ministerului Public si Ministerului de Interne câteva sute de mii de dosare create de fostele organe de Securitate.
În prezent, Serviciul Român de Informatii pastreaza în arhiva centrala din Bucuresti si la sectiile judetene de informatii un total de 20 km liniari de documente create de Securitate, din care urmeaza sa predea o cantitate importanta Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii.