OTV, 4 martie. Dan Diaconescu prezintă un
documentar despre răpirea
liderului creştin-democrat Vlad Cubreacov ( martie 2002 ), prilej de a discuta
situaţia politică din
Basarabia în prag de alegeri. - dr.
în Istorie, Livia Dandara
Printre invitaţi: Victor
Crăciun ( preşed. Ligii
Culturale Române,
animatorul „podurilor cu flori”
de pe malurile Prutului ), istoricul Mircea Dogaru
şi g-ral (r )
Mircea Chelaru ( preşed.
Partidul Unităţii Naţionale
Române ). Ca de obicei în show- urile lui Diaconescu, interlocutorii şi-au susţinut monologul
( mai mult sau mai puţin cunoscut
) iar telespectatorii - români
de pretutindeni! - au
fost lăsaţi să creadă
ce vor.
Victor Crăciun ( el a adus de la Chişinău caseta –document ).Prezintă apariţia unei
cărţi deosebite: „Istoria românilor de pretudindeni”
de M. Dogaru şi Gh. Zbughea. Insistă ca pelicula să fie difuzată pentru ca să o cunoască
toţi românii. Prezintă principalele
partide aflate în competiţia
electorală şi coeficientul aproximativ de vot: Partidul
Comunist –Voronin -40 %; Blocul
Democratic- Serafim
Urecheanu - 20 %; PPCD –Iurie Roşca - 12 %.
Dacă s-ar uni, soarta
Moldovei ar fi alta.
Mircea Dogaru:
Democraţia în Moldova este
„bizară”, 101 parlamentari, vor alege
preşedintele. Este o păcăleală, nu revoluţie ”portocalie”; opoziţia a făcut
mari greşeli ( ex.
candidatura primarului Serafim
Urecheanu ); bătaia de joc faţă de studenţii ( din republică şi de peste graniţă )
g-ral Mircea Chelaru: Va vorbi
despre chestiuni de geopolitică.
Există trei mari repere:
1.Problematica Moldovei nu mai este cea din 2001, ci este una nouă care interesează graniţele României. 2. Alegerile din Republica Moldova au fost, de fiecare dată, influenţate de Moscova: de fiecare dată s-au urmărit crearea unui curent fobo-român. 3)În 2005, scenariul este similar.
În România este o „tăcere cuminte”, pentru a nu-şi
asuma povara acestei lupte.
Republica Moldova este periferia, este graniţa de apus a acestei Uniuni, este periferia şi zona
de supraveghere a graniţei de răsărit
a Comunităţii Europene.
Avem graniţa pe Prut. Este un
of, o durere pentru mine, când mă
gândesc la această soluţie nefericită, dar supusă
unor constrângeri grave din
exteriorul nostru. Ei bine, această
zonă, din punct de vedere
al viziunii geopolitice, este şi va
rămâne pe mai departe - şi mi-i
frică să nu se întâmple ca în 1812, 1856, Mircea Dogaru poate spune mai bine - moneda de schimb
între o anumită grupare de putere şi altă grupare.
La această dată, există
o anumită tentaţie - şi am aicea o
foarte interesantă declaraţie a
unui fost vicepreşedinte al Rusiei,
Alexandru Ruţkoi - în care spune foarte simplu: <1. Republica
Transnistria există şi trebuie să
existe. 2. În interiorul Republicii
Transnistria, este, la ora actuală,
conservată sămânţa şi
păstrăm bastionul renaşterii Uniunii.[ URSS] > Or, dacă aşa stau lucrurile, întrebarea este: păstrarea unui regim de factură
comunistă, deloc retuşat, nu
este o provocare, chiar stridentă, la
trendul european de captare a
naţiunilor europene în marea familie
europeană ? Am folosit
intenţionat această repetabilitate,
să identificăm clar care este
numitorul comun al prezenţei noastre. Şi de ce alegerile din Republica Moldova, consider eu că sunt extraordinar de importante, şi reprezintă un obiectiv şi
o îngrijorare strategică pentru
România, pentru că, în funcţie de asta, vom avea în spaţiul
de supraveghere strategică
la răsărit de Prut, o
zonă prietenoasă - ca să
nu spun de amiciţie - sau
o zonă de coliziune sau de conflictualitate.
Se vorbea de către
preşedintele Băsescu, în prima lui şedinţă
CSAT pe care a condus-o, de
conceptul „loviturii preventive”; şi că
România trebuie să fie „ vârful
de lance” în lupta împotriva terorismului. Eu
aş putea să speculez treaba asta
şi să-i spun:
păi, dacă aşa stau lucrurile,
haideţi s-o începem cu terorismul care se practică pe toate canalele în Transnistria, şi, pe această linie, în
zona Republicii Moldova, unde se produce sau se coace acea matcă
a crimei organizate, care sunt mână-n
mână. Dar trebuie să fim
foarte atenţi, pentru
că conceptul strategic
al „loviturii preventive” nu
aparţine unei ţări, ci aparţine
alianţei. Şi nu trebuie să aruncăm această sintagmă
în faţă, pentru că
s-ar putea să avem nişte replici reacţionale foarte, foarte
periculoase.
Dar există
un alt concept, pe care noi
trebuie să-l scoatem în evidenţă, al Alianţei Nord - Atlantice,
numită supravegherea în spaţiul de interes strategic. Spaţiul
de interes strategic, în
concepţia alianţei, este până la acea distanţă unde există posibilitatea apariţiei conflictelor, care să producă ameninţări la adresa statelor membre ale alianţei.
Daţi-mi voie să vă
spun că, în această idee, SPAŢIUL
DE INTERES STRATEGIC ESTE CU
ROŞU, DE LA ROMÂNIA PÂNĂ-N
TRANSNISTRIA. Acum, de ce
Basarabia, Republica Moldova, trebuie să
rămână într-o anumită
zonă de influenţă, de ce
alegerile trebuie să producă acea reprezentare care să accepte viitorul
rol al Republicii Moldova - putem
să dezvoltăm în continuare, pe baza acestei logici.
REPUBLICA MOLDOVA, TRANSNISTRIA, ESTE EXACT ÎN INTERSECŢIA DE
CONFLICTUALITATE A INTERESELOR
STRATEGICE la această dată,
iar în această zonă
se conturează - reţineţi! –
două spaţii foarte importante: CRIMEEA
ŞI GURILE DUNĂRII. Şi am
să vă citez din doctrina
Rusiei, prima în 1993 şi cea de a doua în 1996, în care spune: < Orice acţiune în Marea Neagră
sau bazinul Dunării, necesită
acordul prealabil al Moscovei,
întrucât aceste teritorii sunt,
tradiţional, de interes rusesc. În
această privinţă, Republica Nistreană, este cel mai bun
reprezentant al Federaţiei Ruse, dar
nu atât de puternic încât să-i
reprezinte interesele. >
Plecând de la aceste enunţuri, pot
să-mi explic de ce
intrăm sau de ce s-au produs acele evenimente grave, începând
cu războiul de secesiune; de ce
şi-a schimbat Mircea Snegur atitudinea de la pro-unionist la
anti-unionist; de ce s-a escaladat criza energetică şi a trebuit ca Republica Moldova să devină din nou
servul alimentării cu energie dinspre Uniune; de ce
alegerile actuale sunt atât
de importante şi există
pericolul reluării ansamblării acelui ţinut ; de ce Vladimir Cubreacov
- care a fost un lider şi este un român
şi, după părerea mea, este pe
mai departe un urmaş foarte aproape pe
urmele lui Ilaşcu - de ce a trebuit ca să fie scos din
joc, de ce a trebuit să
fie ameninţat, şantajat, şi de ce el trebuie să devină un
exemplu de „ cuminţire”
a altora care vor încerca să facă ce a vrut el să facă. Mi-am
îngăduit să fac această
”traducere orientativă”
într-un perimetru de înţelegere
a statalităţii acesteia,
pentru a înţelege că nu trebuie să ne fie indiferent cine este
la răsărit de actuala graniţă
artificială a României şi de ce, dincolo de Prut, TREBUIE SĂ IZBÂNDEASCĂ ROMÂNISMUL, ROMÂNITATEA – pentru că
tot suntem membri cu
funcţii de conducere în Liga Culturală pentru
Unitatea Românilor de Pretutindeni
- şi NU ALŢII, CARE SĂ
IMPUNĂ O ALTĂ ISTORIE, O ALTĂ LIMBĂ, O ALTĂ ATITIUDINE
ŞI O ALTĂ GENERAŢIE CARE
SĂ GÂNDEASCĂ LA STATUIA LUI
LENIN.
Mircea Dogaru: Eu nu
i-aş acuza pe alţii că au un interes naţional pe care şi-l
urmăresc, dimpotrivă, i-aş felicita şi i-aş da ca model. I-aş
acuza pe ai mei că nu
sunt capabili să urmărească toţi interesul naţional […..]
În ceea ce priveşte situaţia
noastră şi a fraţilor
noştri risipiţi, noi
suntem astăzi stat membru NATO.
Deci concepţiile noastre
strategice se limitează la concepţiile strategice ale unui
bloc din care facem parte. Din
nefericire, graniţa acestui bloc se opreşte pe un fluviu, pe tracicul
teritoriu românesc, din
totdeauna românesc, de pe ambele maluri.
În momentul
în care Rusia s-a apropiat de teritoriile româneşti, primele teritorii
luate au fost între Nipru şi Bug. Avem o total greşită
impresie despre istoria acestei etape - este prima
încercare de a explica că
acolo a fost o
populaţie românească
rusificată după 1791 -
cu toţi hatmanii care, cu mici excepţii, sunt români,
cu proprietarii de pământ şi ceilalţi. La 1739, graniţa Moldovei a fost
fixată pe Bug, printr-un Tratat
internaţional de pace, din 1739, la Belgrad. Deci este o legendă
faptul că Transnistria n-a făcut
parte dintr-un stat românesc vreodată. Ulterior, la 1791
decembrie – ianuarie’92, Rusia ajunge unde şi-a dorit întotdeauna, pe Nistru, şi-şi începe politica de fărâmiţare a principatelor extracarpatice române ( planul
Prozderovski: împărţirea
pe două gubernii
a Moldovei - una să se numească Moldova, alta Basarabia
– este invenţia Ohranei ţariste – cealaltă Mintenia şi Oltenia,
în sfârşit … )
În timpul istoric apropiat, ştim ce s-a întâmplat. În 1917, am avut ŞANSA. Şansa i-a lăsat pe fraţii de dincolo de Nistru deoparte, deşi au făcut de capul lor revoluţia.Au încercat să se unească cu Moldova şi apoi să intre în marea unitate românească. Au fost măcelăriţi şi li s-a interzis să vorbească româneşte acolo, de către tov. Stalin.
Chestiunea este
următoarea: în 1919,
când se înfiinţează
Kominternul, ridică problema
înfiinţării unor naţiuni culturale - spargerea unităţii
popoarelor, deci etnicităţii despre care vorbiţi;
inventarea de naţiuni; una dintre acestea a fost NAŢIUNEA
MOLDOVENEASCĂ – politică de
stat în Rusia Sovietică. S-a creat, în
1924, un STAT
MOLDOVENESC - Republica
autonomă socialistă sovietică
moldovenească - ca un cap de
pod împotriva României, care urma,
pe bucăţi -
întâi între Nistru şi
Prut, apoi restul
- să fie atrasă în
Uniunea Sovietică.
În 1940,
sânt nişte măsuri de ordin administrativ, care se iau după
furtul teritorial practicat de
Rusia în iunie 1940. Sunt
luate teritorii din nord
( din partea de nord a fostei
Moldove, de fapt a României
împărţite pe judeţe ) şi
… din
6 judeţe răpite din
teritoriul aşa- zisei
Basarabii şi 6 raioane ale
aşa-zisei Republici Autonome
ale RSS Nistrene, se crează
noua REPUBLICĂ SOCIALISTĂ
SOVIETICĂ MOLDOVENEASCĂ. Partea de sud şi partea de nord a Basarabiei, ca şi restul raioanelor din fosta republică autonomă
nistreană, sunt alipite
Ucrainei, pentru a se crea probleme insurmontabile în
viitor, între statele din
zonă.
A apărut această revoluţie [ 1989 ]. ( Eu, ca istoric, am mari dubii că n-a fost pregătită cu mult timp înainte, pentru toate statele din răsărit, şi pentru Uniunea Sovietică..) Momentul era, după unii, propice unei uniri a teritoriilor din răsărit cu România. S-ar fi unit cu România o mică parte, 1/3 a teritoriilor româneşti din răsărit, cele sub numele de Republica Moldova.
În acele condiţii, s-a votat
pentru INDEPENDENŢĂ ; a
urmat RECUNOAŞTEREA de către România – ceea ce a fost o
greşeală ( similar cu situaţia dintre Grecia şi Macedonia
fostei Iugoslavii )
Dar lucrurile trebuie
luate aşa cum sunt. În această
situaţie, la ora actuală, există
un stat membru ONU, ca şi
România, se numeşte
REPUBLICA MOLDOVA. Se face politică de către români acolo, astăzi
spunându-se că există O NAŢIUNE
MOLDOVENEASCĂ formată din
toţi locuitorii Moldovei,
indiferent de etnie, dar nu se precizează că este o naţiune de cetăţeni, ci se inventează un
POPOR MOLDOVENESC şi
o LIMBĂ MOLDOVENEASCĂ - altceva decât poporul
român şi limba română. Ciudat este că cei care
au operat aceste chestiuni, acum,
în campania electorală, vin acum
cu ideea că … <
vom duce această Republică
Moldovenească în Europa, prin România … vom face o
confederaţie cu România …
>! Republica Moldova este deja
stat federativ, întrucât Transnistria a fost
ruptă şi se numeşte Republica
Moldovenească Nistreană (
deşi în actele pe care le mai
foloseşte Smirnov, încă mai
apare Republica Sovietică Socialistă Moldovenească Nistreană ).
Nu se poate ca, în
condiţiile globalizării, să ne
punem problema federalizării.
Indiferent cine vorbeşte la Chişinău,
la ora actuală, de federalizare este …
Acolo se înfruntă
nişte forţe politice, la fel ca şi
în România. Similitudinile
merg până la a face semnul egalităţii
între lideri, unul putând fi identificat cu dl. Corneliu Vadim Tudor, altul cu actualul
preşedinte al României, care a
fost primarul Capitalei, şi altul cu
principalul candidat pe care
l-am avut în alegerile trecute [ Ion Iliescu ].
Asta ca o dovadă că istoria se repetă. Partea bizară este că
toţi se acuză de a fi „oamenii
ocupantului”, unii pe
alţii, aşa cum se întâmplă şi la noi de fapt, ca dovadă că
politicienii noştri sunt aceiaşi, ca şi
„fraţii” pe care tocmai i-am
văzut [ masonii
], nu încap unul de altul, şi orgoliile sunt mai mari decât interesul naţional, şi de
dragul unei reuşite de moment, de grup,
foarte mulţi renunţă să
lupte pentru ceea ce ne priveşte pe
toţi.
În ce priveşte „sacrificiul”
şi „trădarea” – dacă tot
ni s-au adus nişte texte aici
- eu presupun că dacă dl Primakov
- pe care îl consider
artizanul revoluţiilor
de catifea sau sângeroase
din estul Europei - nu mărturiseşte, învăţăcelul domniei sale,
dl Gorbaciov, care a prins gustul scrisului, şi care era
considerat acum 20 de ani
un mare erou, în timp ce astăzi 90 % din ruşi
îl consideră exact pe dos – cam cum gândim noi,
80 % dintre români, despre
Pacepa, şi acesta un mare
erou! - ar putea mărturisi că,
în 1990, când s-a pus problema independenţei -
falsa problemă a independenţei
- a Moldovei şi a destinului acestei
foste republici sovietice, li s-a atras atenţia conducătorilor de la
Chişinău că … <dacă puneţi
problema unirii cu România, veţi avea 6 Moldove >: una
se va numi română, în
jurul Chişinăului, dar nu va
avea graniţă cu România; una va fi rusă, una ucraineană, una bulgară, una găgăuză,
una islamică. Şi cu asta,
basta! Deci lucrurile sunt cunoscute, sau mai
puţin cunoscute. Eu semnalez
această carte care are 740 de pagini - 300 de
documente inedite şi pentru Chişinău,
cu atât mai mult pentru
Bucureşti. Se numeşte „
Sacrificiu şi trădare. Războiul de
secesiune din Republica Moldova ”. Autorul, Anatol Munteanu
( a fost ofiţer în
Ministerul de Interne al
Uniunii Sovietice, apoi în
Ministerul de Interne de la Chişinău,
pe urmă în armată; luând poziţie împotriva reformei care, în
stânga, dreapta Prutului, la nord,
la sud, în toată Europa Răsăriteană, urmează acelaşi curs - mă refer la
armată - a trecut dincoace şi )
acum este pompier în Ministerul de Interne al României. În orice caz, cartea explică foarte clar
- chiar dacă nu asta a fost intenţia autorului - dar documentele vorbesc de la sine ( Eu
sunt redactorul acestei
cărţi, alături de dl
Nicolae Dabija -
spiritualitatea românească
nu cunoaşte frontieră ). Cine citeşte cartea, constată că s-a mers pe un scenariu care oferă
imaginea unei „renunţări
lacăt ”, şi înlocuirii lui cu un pod
de 30 de metri, ca să creeze
iluzia libertăţii. Totul aranjat, totul
proiectat.
Deci părerea mea - la întrebarea cine va ieşi preşedinte la Chşinău, când nu populaţia alege preşedintele, ci - VA IEŞI CINE TREBUIE! Cam asta este.
Victor Crăciun: Şi tot
un scenariu, pe lângă aceste lupte de pe Nistru, după ce noi am făcut podurile de flori peste Prut, am deschis
graniţa şi puneam flori pe Prut … s-a venit cu independenţa!
Mircea Dogaru: De ce trebuia să mergem cu podul de flori ? Trebuia
să mergem cu
bornele şi să le punem unde le era locul, pentru că
s-au răpit nişte teritorii româneşti, din care se punea problema să revină o mică parte.
Crăciun: Pentru asta trebuia un mai mare curaj …
Dogaru: Nu,
nu-i vorba de curaj. Pentru asta
trebuia inteligenţă, pentru asta
trebuia diplomaţie adevărată,
pentru asta trebuiau oameni care să
nu fie nişte forme fără fond …
Crăciun: Ei, nu s-a
făcut, nu s-a făcut. Acum să vedem ce se poate face. Asta este marea
problemă, şi iată că, unul dintre scenariile care au prins viaţă la un moment dat la Chişinău, a fost cel care este cunoscut sub
numele de „Vlad Cubreacov”.
Este un scenariu făcut
unui om, unui patriot naţional
român, care a contribuit la formarea Mitropoliei Basarabiei, care era deputat în Parlamentul de la
Chişinău, care fusese conducător în Ministerul Cultelor şi Culturii
în vremea în care Ion Ungureanu
a fost ministru acolo, şi care era un mare sprijinitor al raporturilor spirituale cu România
şi un duşman al comunismului din Republica
Moldova. De fapt, s-a repetat un lucru care s-a petrecut cu doi ani mai
înainte, la Kiev. Este
cunoscut că la Kiev, unul dintre
ziariştii cei mai înverşunaţi
împotriva regimului de acolo, a
lui Kucima, a fost Gungadze, care a
fost asasinat. Şi iată că, numai ieri [3 mart ], fostul ministru de
Interne, cel care a comandat acţiunile
în legătură cu acest ziarist,
nu mai există.
Chelaru: Dar astfel
a dispărut un martor
principal …
Dogaru: Grav mi se
pare faptul că beneficiarul „revoluţiei portocalii” şi marele democrat, spune că s-a
pedepsit singur! Deci se acceptă un act care nu poate fi acceptat în
nici o democraţie autentică. Şi
atunci am mari dubii în ceea ce priveşte rezultatele reale
ale alegerilor de la Kiev … Cine reprezintă şi
pe cine?
g-ral Chelaru: Faţă de adevărurile pe care ni le-a aruncat în faţa
noastră istoricul Mircea Dogaru, eu am să scot
în evidenţă tot fondul analizei sociologice a acestui
spaţiu: noi vrem şi chiar credem
cu adevărat şi chiar ne-am
făcut un ideal din tot
ceea ce înseamnă recuperarea
românismului din spaţiul acesta de naţionalitate şi de civilizaţie românească. Dar … ar
trebui să mai vrea şi Grivei
[ aluzie la fabula lui Grigore Alexandrescu ].
Când spun treaba asta, mă duc exact
la structura de gândire a societăţii
Republicii Moldova.
Să nu uităm că numai
65 % s-au declarat de a fi de
origine românească, acum, mai nou,
„moldovenească”. Să nu uităm
că rusificarea n-a însemnat numai
folosirea limbii ruse, ci s-au bătut
- cum se spune - chiroane-n
cap cu o ideologie
antiromânească, că s-au creat aceste
psihoze extraordinare. Şi, mai mult
decât atât, să nu uităm că este un
spaţiu fără nici un fel de resurse energetice. Să nu uităm că este,
într-un fel, într-un
conclav, este într-o alveolă,
într-o masă slavă, care a produs
efecte de comportament psihologic.
Toate aceste aspecte
care vin dintr-o adâncime, ce nu-i de ieri de azi, oricât de mare ar fi elanul, oricât de mare
ar fi
dorinţa, trebuie să ţinem cont
de instinctivul - aş spune aproape de instinctul -
din moldoveanul de astăzi,
care i se insuflă naţionalismul moldovenesc şi care …
dacă spune „picior” şi
nu spune ”chicior”,
este acuzat că n-a folosit termenul moldovenesc! Ei bine, vă dau spre
exemplificare şi spre susţinere, ultimul dintre
argumentele „fraţilor” lor mai
mari [ ruşi ]: < Vreţi în Uniunea Europeană ?
Foarte bine. De la anul,
respectiv 2005, vă vom da
gazul la preţ european! Şi
chiar dacă Uniunea Europeană vă
va trimite 40 de milioane euro, să vă
plătească gazul, vi-l vom da cu asemenea preţ încât
n-o să reprezinte nici un sfert
din necesarul vostru! > S-a creat o
spaimă, o psihoză. Acum s-a încercat să se acopere treaba aceasta prin intervenţia tampon a
României. Războiul politic adevărat se duce pe terenul
economic, se duce pe cel financiar
şi pe cel comercial. Aici a pierdut România. Dacă încă mai sperăm că avem un spaţiu de civilizaţie, de cultură, de limbă, că aici putem să penetrăm, c-o să facem
schimb de fete şi băieţi, că-i mai aducem la şcoală şi-i mai
trimitem înapoi – apropo:
reîntorşi în Moldova sunt priviţi
ca un „paria”, nu-şi găsesc locuri de muncă şi
sunt discriminaţi negativ!
Ei bine, toate aceste probleme
sunt problemele zilei,
şi tind a rămâne în continuare, în funcţie de ce forţe politice vin în Parlamentul Republicii
Moldova.
Mircea Dogaru: Eu n-aş fi
aşa tranşant. [ ……..]
Chelaru: Am
vrut să fac această adăugire, amendament, la cele spuse de
Mircea Dogaru, tocmai pentru că
vom regăsi în această formă
de remodelare - aş spune de stâlcire - a societăţii
moldoveneşti, atitudinea şi
efectele a ceea ce s-a întâmplat
cu Vlad Cubreacov.
Mircea Dogaru: … Dincolo
de Smirnov, general adus de la
Habarov, adus în Transnistria,
războiul s-a purtat împotriva lui Chiţac, Mărăcuţă,
Caraman, care sunt …orice, numai
ruşi, nu! Adică sunt
români, toată ziua! Într-o parte au luptat ruşi,
români, din poliţia Moldovei ( apoi din armata Moldovei ), de cealaltă parte, au luptat
ruşi, ucraineni, români, din
poliţia Transnistreană
[…..]
La ora actuală, toată populaţia asta din Moldova – părerea mea - este că vrea s-o ducă mai bine! Indiferent că s-au născut români, moldoveni, ruşi, ucraineni - cum îşi spun ei acolo - vor Uniune Europeană. Vor să se îndrepte spre Vest. Ca dovadă că au depopulat republica, plecând în lumea largă. De aceasta trebuie să ţină seama liderii de acolo. Omul de rând s-a cam săturat de cizmă şi de opresiune. Noi folosim nişte termeni care acolo au alt înţeles. Dincolo de Prut, comunist egal ocupantul şi slugile lui. Dincoace de Prut, a însemnat una până în 1989, după’ 89 înseamnă cu totul altceva, deoarece foştii securişti şi activişti au devenit democraţi, şi ne îndrumă cum să ne integrăm în Europa şi ne învaţă cum să ne facem cruce.
Chelaru: În legătură cu citarea lui Chiţac şi Mărăcuţă - unul bucovinean, altul transnistrean - ambii amândoi - ca să spun aşa - au fost şi sunt exponenţii unei ideologii comuniste profunde. În Transnistria n-a fost un război interetnic. A fost un război politic…
Dogaru: Cominternist …
Chelaru: Este
evident că nu trebuie să amestecăm
aici problemele
interetnice, pentru că
Moldova -după părerea mea – a
fost cea mai permisivă şi
tolerantă …
Dogaru: Este
foarte necesar de studiat cum acţionează Kominternul, pentru că, s-ar
putea ca, unele aripi ale Neocominternului
să acţioneze şi la noi.
Chelaru: Cubreacov
are nume de rus. Dar el este român.
Dar răpirea lui a fost comandată
politic şi a fost pusă
în execuţie prin metode teroriste criminale.
Ar fi bine ca „ochiul de veghe” al Serviciilor noastre de Informaţii să
asigure supravegherea acestui
spaţiu..
Dogaru: Eu aş atrage atenţia Serviciilor noastre să
se îndrepte foarte atent … aicea
…
Crăciun: face precizări
despre pelicula adusă – care se
derulează
¤ Caseta (
documentul ) răpirii lui
Vlad Cubreacov ( mart.
2002 )
Mărturia unui poliţist care a
făcut parte din comando-ul
de răpitori ( vorbind ruseşte şi
stând cu spatele pentru a nu fi
recunoscut ); reconstituirea traseului
urmat de răpitori; traducerea
aproximativă, lacunară,
suprapusă pe vocea martorului, comentariile celor din studio:
Cartier din Chişinău … blocul în care locuia Cubreacov … cum l-au acostat în faţa blocului …cum i-au pus în cap haina „proprie” … cum cele două maşini au plecat spre Dubăsari … cum au ajuns la graniţă şi, somaţi de poliţia rutieră, au fost lăsaţi să treacă; cum Cubreacov le-a spus că este parlamentar, şi abia atunci au aflat ei cine este ….; cum li s-a spus că ordinul a fost dat de şeful statului şi comandanţii de la Interne; cine au fost cei trei şefi ai comando-ului ( numele lor nu se aude ); … cum au ajuns la Grigoriopol, la un poligon de aviaţie unde au stat 24 de ore …; cum comando-ul a fost rechemat la Chişinău …; … clădirea unde a fost reţinut ( dealuri, arături … nişte construcţii cu aspect de depozite – hangar ); … cum, după o lună, o lună jumătate, tot pe ei i-au trimis să-l aducă pe Cubreakov înapoi … pentru că Iurie Roşca începuse manifestaţia cu corturi din Piaţa Mare, şi cerea să fie adus acolo …; dar ei l-au adus doar până la Duroscoi şi l-au lăsat acolo … că ceilalţi membri ai comando-lui trăiesc şi pot depune mărturie.
Dogaru: Ca istoric,
el nu se poate pronunţa
numai după declaraţia acestui
om. De ce a apărut acest film-mărturie acum, în campanie electorală ? Cui va folosi ? Voronin va fi acuzat
? Roşca cum va apărea ?
Altfel, răpirea este specifică
şi altor răpiri a trupelor
„omon”. Liderii
transnistreni Smirnov şi
Mărăcuţă au fost
arestaţi la Kiev, de un comando
format din 7
români, au fost aduşi la
Chişnău şi băgaţi
în arest. La telefonul Moscovei,
ei au fost imediat eliberaţi,
iar din cei
7 răpitori, nici unul nu mai este în viaţă! Este clar
că acest martor – dacă este autentic - urmăreşte să
supravieţuiască, să se ştie de el,
să nu dispară …
g-ral Chelaru: Ca
specialist, încearcă să decripteze filmul. De ce s-a făcut acea
răpire? Puteau pur şi
simplu să-l asasineze.
Acest scenariu cu
răpirea lui Cubreacov
şi ţinerea lui ca ostatic, în
acel poligon …( precum Mahomed
… ) cu acele ordine
date sunt de analizat. Cubreacov era în tandem cu
Iurie Roşca. El de ce n-a fost
răpit ?
Crăciun: Iurie Roşca a scăpat. Au vrut v să-l răpească şi pe el, dar l-a apărat „garda”
lui …
Chelaru: Dar ce
declară Cubreacov despre acest episod ?
Crăciun:
Cubreacov n-a spus nimic de
3 ani! Probabil de frică.
A fost ameninţat.
Chelaru: Acest film -mărturie a fost făcut
fie ca să-l maculeze pe
Cubreacov ( deja unii vorbesc
despre el ca despre un „cal troian”
), fie ca să derobeze
conducătorii Chişinăului că
ar fi fost vorba de o tentativă de
asasinat politic. Cubreacov
tace. Voronin a devenit, peste noapte,
pro-european.
Ce fel de democraţie este în Moldova, cu acest terorism de stat ?!
Diaconescu:
Principalul beneficiar al filmului
pare a fi Iurie Roşca. Dacă
din ordinul lui
Roşca a fost răpit
Cubreacov ?!
Chelaru: Un alt
exemplu de cum suntem
noi, românii. Nu ne putem uni pentru o cauză naţională. România este locul unde
se poate compromite orice: democraţie, social-democraţie,
masonerie …
Crăciun: Ar
trebui să credem în această
mărturie. Col. Clipa ( cel ce a condus comando-ul ) a
fost apoi şeful Comisiei ce a
cercetat cazul. Promite că,
în curând, va aduce chiar în
studio un alt martor.
* *
*
Diaconescu: Ce credeţi despre alegeri ? Va proceda opoziţia ca în Ucraina?
Dogaru: După alegeri începe marea bătălie. Cei 101
deputaţi vor alege preşedintele
…
Diaconescu:
Moldova între roşu şi portocaliu
?
Cine câştigă ?
Crăciun: Eu sper că
Urecheanu … Poate Voronin schimbă macazul …
Dogaru: Dacă nu se
produce unirea între Urecheanu şi Roşca - ceea ce pare imposibil! -
victoria aparţine „ UDMR-ului”
de la Chişinău!
Chelaru: Eu nu aş
face o astfel de apropiere. cele trei
grupări nu sunt
prea deosebite. Singurul lucru
care le poate diferenţia, este atitudinea faţă de România şi de integrarea europeană. Voinţa moldovenilor trebuie respectată. România
ar trebui să devină
atractivă. Nu „mâine”
se câştigă preşedinţia. Doresc
victoria lui Roşca şi Urecheanu, dar nu uit că şi comuniştii
sunt români. Ei
vor avea, se spune, 35 % din
sufragii. Nu m-ar mira ca şi ei să se schimbe ca la noi.
Să se modernnizeze. Sper ca
politica viitoare a Bucureştiului să producă
o reconversie de mentalitate în
Basarabia, să putem recupera românismul de acolo.
* * *
¤ Din mesajele
telespectatorilor
/ Singurul patriot
valabil de acolo - Iurie
Roşca
/ De ce nu s-a pus problema Basarabiei la intrarea în NATO?
/ Românii sunt
îmbătaţi de europenism, ignoră
problemele basarabene
/ Să se acorde cetăţenia
română tuturor basarabenilor
/ Să-i ajutăm să intre în
UE
/ Moldovenii votează;
comuniştii numără voturile
/ Voronin nu are nevoie de
fraudă, va câştiga sigur
/ Interesaţi-vă de soarta
românilor din România, nu de basarabenii care nu ne iubesc