OTV, 4 martie.   Dan  Diaconescu    prezintă un  documentar   despre răpirea liderului  creştin-democrat  Vlad Cubreacov  ( martie 2002 ), prilej de  a discuta  situaţia   politică  din   Basarabia  în prag de alegeri. - dr. în Istorie,  Livia Dandara

 

Printre invitaţi:   Victor Crăciun  (  preşed. Ligii  Culturale   Române, animatorul  „podurilor cu  flori”   de pe  malurile Prutului    ), istoricul   Mircea Dogaru   şi  g-ral  (r )  Mircea  Chelaru  ( preşed.  Partidul  Unităţii  Naţionale  Române ). Ca de obicei  în  show- urile lui Diaconescu,  interlocutorii  şi-au  susţinut   monologul   ( mai mult sau mai  puţin  cunoscut  )   iar telespectatorii    - români  de pretutindeni!  -  au  fost  lăsaţi  să creadă  ce vor.

Victor Crăciun  (  el a adus de la Chişinău   caseta –document  ).Prezintă   apariţia  unei  cărţi   deosebite:  Istoria românilor de pretudindeni” de M.  Dogaru  şi  Gh. Zbughea.  Insistă ca pelicula să  fie difuzată  pentru ca să o  cunoască toţi  românii.  Prezintă  principalele partide aflate în  competiţia electorală   şi  coeficientul  aproximativ de  vot:  Partidul  Comunist –Voronin  -40 %;  Blocul  Democratic- Serafim  Urecheanu   - 20 %;  PPCD –Iurie Roşca -  12 %.  Dacă s-ar  uni,  soarta  Moldovei  ar  fi alta. 

Mircea Dogaru:   Democraţia în  Moldova este „bizară”, 101 parlamentari, vor alege  preşedintele. Este o păcăleală, nu revoluţie ”portocalie”; opoziţia  a făcut  mari  greşeli ( ex. candidatura  primarului   Serafim  Urecheanu  );  bătaia de joc faţă de  studenţii ( din  republică  şi  de peste graniţă  )

g-ral  Mircea Chelaru:  Va vorbi  despre chestiuni de geopolitică.  Există  trei mari repere: 

1.Problematica  Moldovei  nu mai este cea din  2001, ci este una nouă  care interesează  graniţele României.  2. Alegerile din  Republica Moldova au  fost, de fiecare dată,  influenţate  de Moscova: de fiecare dată  s-au  urmărit    crearea unui  curent  fobo-român.  3)În  2005, scenariul  este  similar.

   În  România  este o  „tăcere cuminte”, pentru  a nu-şi  asuma  povara acestei  lupte.   

Republica Moldova este periferia, este graniţa de apus  a acestei Uniuni,  este periferia şi   zona de supraveghere a graniţei de răsărit    a Comunităţii   Europene. Avem  graniţa pe Prut.   Este un  of,  o  durere pentru  mine,  când mă  gândesc  la această  soluţie nefericită, dar  supusă  unor constrângeri grave din  exteriorul  nostru. Ei bine,  această  zonă, din  punct de vedere al   viziunii  geopolitice, este  şi va rămâne pe mai departe  - şi  mi-i  frică    nu se întâmple ca în  1812, 1856, Mircea Dogaru  poate spune mai  bine -   moneda de  schimb  între o  anumită  grupare de putere  şi  altă  grupare.  

       La această dată,  există  o anumită tentaţie  - şi  am aicea o  foarte interesantă  declaraţie a unui   fost  vicepreşedinte al  Rusiei, Alexandru  Ruţkoi  - în care spune foarte simplu: <1. Republica Transnistria există  şi  trebuie să  existe.  2. În interiorul  Republicii  Transnistria, este, la ora actuală,  conservată  sămânţa   şi  păstrăm  bastionul    renaşterii  Uniunii.[ URSS] > Or, dacă aşa stau  lucrurile, întrebarea este:  păstrarea unui regim  de factură  comunistă, deloc retuşat,  nu este o provocare, chiar  stridentă, la trendul  european de captare a naţiunilor  europene în marea familie europeană ?   Am  folosit  intenţionat această repetabilitate,    identificăm clar care este numitorul  comun   al prezenţei  noastre.  Şi de ce   alegerile din  Republica  Moldova,    consider eu    sunt  extraordinar de importante,  şi reprezintă  un  obiectiv  şi  o  îngrijorare strategică  pentru  România, pentru  că, în  funcţie de asta,  vom avea   în spaţiul de  supraveghere  strategică  la răsărit  de Prut,  o  zonă  prietenoasă   - ca să  nu  spun de amiciţie  - sau   o  zonă de coliziune sau de  conflictualitate.  

      Se vorbea de către preşedintele Băsescu, în  prima lui  şedinţă  CSAT pe care a condus-o,   de conceptul  loviturii  preventive”; şi    România trebuie să  fie „ vârful de lance  în  lupta împotriva terorismului.      Eu  aş putea să  speculez  treaba asta  şi   să-i  spun:  păi, dacă aşa stau  lucrurile, haideţi  s-o  începem cu terorismul care se practică  pe toate canalele în Transnistria,   şi,  pe această linie,  în  zona Republicii Moldova, unde se produce  sau se coace   acea matcă a crimei  organizate, care sunt  mână-n  mână.      Dar trebuie să   fim  foarte  atenţi,  pentru    conceptul  strategic  al „loviturii  preventive   nu  aparţine unei  ţări,  ci aparţine  alianţei.  Şi  nu trebuie să  aruncăm  această  sintagmă  în faţă,  pentru    s-ar  putea să avem  nişte replici  reacţionale foarte,  foarte periculoase.

       Dar  există  un alt  concept,  pe care noi  trebuie să-l  scoatem  în evidenţă,  al Alianţei  Nord - Atlantice, numită  supravegherea în  spaţiul de interes strategic.  Spaţiul  de interes strategic, în  concepţia alianţei,   este până  la acea distanţă  unde  există  posibilitatea apariţiei  conflictelor,   care să  producă  ameninţări la adresa  statelor membre ale  alianţei.  Daţi-mi  voie să    spun că,  în această idee, SPAŢIUL DE INTERES  STRATEGIC  ESTE CU  ROŞU,  DE LA ROMÂNIA  PÂNĂ-N  TRANSNISTRIA.   Acum, de ce Basarabia,  Republica Moldova,  trebuie să  rămână  într-o  anumită  zonă de  influenţă,   de ce  alegerile trebuie să producă acea reprezentare  care să accepte viitorul  rol al Republicii  Moldova  - putem  să dezvoltăm  în  continuare, pe baza acestei  logici.  REPUBLICA MOLDOVA, TRANSNISTRIA, ESTE EXACT  ÎN INTERSECŢIA  DE CONFLICTUALITATE  A  INTERESELOR  STRATEGICE  la această dată, iar  în această  zonă  se conturează  - reţineţi! – două  spaţii foarte importante:  CRIMEEA  ŞI  GURILE DUNĂRII.   Şi am      citez  din  doctrina  Rusiei, prima în  1993  şi cea de a doua în  1996, în care spune:  < Orice acţiune în Marea Neagră sau  bazinul  Dunării, necesită  acordul  prealabil al  Moscovei,  întrucât aceste teritorii  sunt, tradiţional, de interes rusesc.   În această  privinţă,  Republica Nistreană, este cel mai bun reprezentant al  Federaţiei  Ruse, dar  nu  atât de puternic încât  să-i    reprezinte interesele.  >                                                    

       Plecând de la aceste enunţuri, pot  să-mi  explic de ce intrăm   sau de ce s-au  produs acele evenimente grave, începând cu  războiul de secesiune; de ce şi-a schimbat Mircea Snegur atitudinea de la pro-unionist  la  anti-unionist;  de ce s-a escaladat  criza energetică  şi a trebuit ca Republica Moldova să devină  din nou  servul   alimentării  cu energie dinspre Uniune; de ce alegerile actuale  sunt  atât  de importante şi  există pericolul  reluării ansamblării   acelui ţinut ; de ce Vladimir  Cubreacov  -  care a fost  un lider şi este un  român   şi, după părerea mea, este  pe mai departe   un urmaş foarte aproape pe urmele  lui   Ilaşcu  -  de ce  a trebuit ca să  fie  scos din  joc, de ce  a trebuit    fie ameninţat,  şantajat,  şi de ce el trebuie să devină  un  exemplu de „ cuminţire   a altora care vor încerca să facă ce a vrut el  să facă.  Mi-am îngăduit  să fac  această  ”traducere orientativă”   într-un  perimetru de înţelegere a   statalităţii  acesteia,   pentru a înţelege că nu trebuie să ne fie indiferent   cine este   la răsărit  de actuala graniţă artificială   a României  şi de ce, dincolo  de Prut, TREBUIE SĂ IZBÂNDEASCĂ  ROMÂNISMUL, ROMÂNITATEA – pentru    tot  suntem   membri cu  funcţii  de conducere  în Liga Culturală  pentru  Unitatea Românilor de Pretutindeni  - şi NU ALŢII, CARE SĂ  IMPUNĂ  O ALTĂ ISTORIE,  O ALTĂ LIMBĂ,   O  ALTĂ  ATITIUDINE  ŞI  O ALTĂ GENERAŢIE  CARE  SĂ GÂNDEASCĂ   LA STATUIA LUI LENIN.

Mircea Dogaru: Eu nu  i-aş  acuza pe alţii  că au un interes naţional pe care şi-l urmăresc,  dimpotrivă,  i-aş felicita şi i-aş da ca model.   I-aş  acuza pe ai mei     nu  sunt capabili  să urmărească   toţi interesul naţional   […..]  În ceea ce priveşte situaţia  noastră  şi a fraţilor noştri  risipiţi,  noi  suntem  astăzi stat membru  NATO.    Deci  concepţiile noastre strategice se limitează  la  concepţiile strategice  ale unui  bloc din care facem parte.  Din nefericire,  graniţa acestui  bloc se opreşte  pe un  fluviu,  pe tracicul  teritoriu  românesc,  din  totdeauna românesc, de pe ambele maluri.                                                                          

      În  momentul  în care Rusia s-a apropiat de teritoriile româneşti, primele teritorii luate au   fost  între Nipru şi  Bug. Avem  o total greşită impresie  despre  istoria acestei  etape  -   este prima  încercare  de a explica     acolo  a fost  o  populaţie românească   rusificată  după  1791 -   cu  toţi hatmanii care,  cu mici excepţii, sunt   români,  cu  proprietarii de pământ  şi ceilalţi.  La 1739, graniţa Moldovei a fost  fixată  pe Bug, printr-un Tratat internaţional  de pace, din  1739, la Belgrad. Deci este o legendă faptul  că Transnistria    n-a făcut  parte dintr-un  stat  românesc vreodată.   Ulterior,  la 1791 decembrie  – ianuarie’92, Rusia ajunge  unde şi-a dorit  întotdeauna,  pe  Nistru, şi-şi  începe  politica  de fărâmiţare a principatelor  extracarpatice  române  (  planul  Prozderovski: împărţirea  pe  două  gubernii   a Moldovei  -   una să se numească Moldova, alta Basarabia – este invenţia  Ohranei  ţariste – cealaltă  Mintenia şi  Oltenia, în  sfârşit  … ) 

     În  timpul istoric apropiat, ştim ce s-a întâmplat.  În  1917, am  avut  ŞANSA.   Şansa i-a lăsat  pe fraţii   de dincolo de Nistru   deoparte,  deşi  au  făcut de capul lor revoluţia.Au  încercat  să se unească  cu  Moldova  şi  apoi  să intre  în marea unitate  românească. Au  fost  măcelăriţi  şi li  s-a interzis să  vorbească  româneşte acolo,  de către tov. Stalin.

     Chestiunea este următoarea:  în  1919,   când se înfiinţează  Kominternul,  ridică problema înfiinţării  unor naţiuni  culturale   - spargerea unităţii  popoarelor,  deci  etnicităţii despre care  vorbiţi;  inventarea de naţiuni; una dintre acestea a fost  NAŢIUNEA  MOLDOVENEASCĂ –  politică de stat  în  Rusia Sovietică. S-a creat, în  1924,   un  STAT  MOLDOVENESC  - Republica autonomă   socialistă  sovietică  moldovenească  - ca un cap de pod  împotriva României,  care urma,  pe  bucăţi  -  întâi  între Nistru  şi  Prut,  apoi  restul  -   să fie atrasă  în  Uniunea Sovietică. 

     În  1940,  sânt nişte măsuri de ordin administrativ, care se iau  după  furtul  teritorial practicat de Rusia  în iunie 1940.  Sunt  luate teritorii  din  nord  (  din  partea de nord a fostei  Moldove, de fapt   a  României  împărţite pe judeţe )    şi …  din   6  judeţe răpite din teritoriul  aşa- zisei Basarabii  şi  6  raioane   ale  aşa-zisei  Republici  Autonome  ale RSS Nistrene, se crează  noua  REPUBLICĂ  SOCIALISTĂ  SOVIETICĂ  MOLDOVENEASCĂ.    Partea de sud şi  partea de nord a Basarabiei, ca şi restul  raioanelor din  fosta republică autonomă   nistreană,  sunt   alipite   Ucrainei,  pentru a se crea    probleme insurmontabile  în  viitor, între  statele  din  zonă. 

    A apărut această  revoluţie [ 1989 ]. (  Eu, ca istoric, am mari  dubii că n-a fost  pregătită  cu mult timp  înainte, pentru  toate  statele din  răsărit, şi  pentru  Uniunea Sovietică..)   Momentul  era, după unii,  propice unei uniri a  teritoriilor din  răsărit  cu România. S-ar  fi unit cu România   o mică parte,  1/3  a teritoriilor româneşti  din  răsărit, cele sub   numele de  Republica  Moldova.

 În acele condiţii,  s-a votat  pentru INDEPENDENŢĂ ;  a urmat  RECUNOAŞTEREA  de către România  – ceea ce a fost  o greşeală  (  similar  cu  situaţia dintre Grecia şi  Macedonia  fostei  Iugoslavii  )

     Dar lucrurile trebuie luate  aşa cum  sunt.   În această situaţie,  la ora actuală, există un  stat membru  ONU, ca şi  România,  se numeşte REPUBLICA  MOLDOVA.  Se face politică de către români acolo,   astăzi  spunându-se că  există  O NAŢIUNE  MOLDOVENEASCĂ  formată  din  toţi  locuitorii  Moldovei,  indiferent de  etnie, dar  nu se precizează  că este o naţiune de cetăţeni, ci se inventează  un  POPOR  MOLDOVENESC   şi  o  LIMBĂ  MOLDOVENEASCĂ   - altceva decât poporul  român  şi    limba română. Ciudat este că cei care au  operat aceste chestiuni,  acum,  în campania electorală,  vin  acum  cu  ideea că  … <  vom duce  această  Republică  Moldovenească  în  Europa, prin  Româniavom face o  confederaţie cu  România … >!    Republica Moldova este deja stat  federativ,  întrucât Transnistria  a fost  ruptă  şi se numeşte Republica Moldovenească  Nistreană    (  deşi  în actele pe care  le mai  foloseşte Smirnov,  încă mai apare  Republica Sovietică Socialistă  Moldovenească  Nistreană   ).

Nu se poate  ca,  în  condiţiile globalizării, să  ne punem  problema federalizării. Indiferent   cine vorbeşte la Chişinău, la ora actuală, de  federalizare  este …

     Acolo  se înfruntă  nişte forţe politice, la fel ca şi  în România. Similitudinile  merg  până la a face semnul  egalităţii  între lideri,  unul  putând fi identificat  cu dl. Corneliu  Vadim  Tudor, altul  cu actualul  preşedinte al  României, care a fost  primarul  Capitalei,  şi altul  cu  principalul candidat  pe care l-am avut  în alegerile trecute  [ Ion Iliescu  ].  Asta ca o dovadă    istoria se repetă.   Partea bizară este că  toţi se acuză de  a fi  oamenii  ocupantului”,  unii pe alţii,  aşa  cum se întâmplă şi la noi de fapt,   ca dovadă  că politicienii noştri  sunt aceiaşi,  ca şi  fraţii   pe care  tocmai i-am  văzut  [ masonii  ],  nu  încap  unul de altul,  şi  orgoliile sunt  mai mari decât  interesul naţional,  şi de dragul   unei reuşite de moment,  de grup,  foarte mulţi  renunţă    lupte pentru ceea ce ne priveşte pe  toţi. 

     În ce priveşte „sacrificiul” şi   trădarea” – dacă  tot  ni s-au adus nişte texte aici  -  eu  presupun  că dacă dl  Primakov  - pe care   îl    consider  artizanul  revoluţiilor de  catifea  sau  sângeroase din  estul  Europei   -  nu mărturiseşte,  învăţăcelul  domniei sale, dl  Gorbaciov, care a  prins gustul  scrisului, şi care era   considerat  acum  20 de ani  un mare erou,  în  timp ce astăzi   90 %  din  ruşi  îl  consideră exact  pe dos – cam  cum  gândim   noi,  80  %  dintre români, despre   Pacepa, şi  acesta un mare erou!  - ar putea mărturisi  că,  în  1990,  când s-a pus problema independenţei  -   falsa problemă  a independenţei -  a Moldovei  şi a destinului acestei  foste republici  sovietice,  li s-a atras atenţia conducătorilor de la Chişinău că …  <dacă  puneţi  problema unirii  cu  România, veţi avea  6 Moldove >:  una se va numi  română,  în  jurul  Chişinăului, dar nu va avea graniţă  cu  România; una va fi rusă,  una ucraineană,  una bulgară,  una găgăuză, una islamică.  Şi  cu asta,  basta!   Deci  lucrurile sunt  cunoscute, sau mai  puţin  cunoscute.  Eu semnalez  această carte   care are  740 de pagini  -  300  de  documente  inedite şi pentru  Chişinău,  cu atât mai  mult  pentru  Bucureşti. Se numeşte  „ Sacrificiu şi trădare. Războiul  de secesiune din Republica Moldova ”. Autorul, Anatol  Munteanu     (  a fost   ofiţer în  Ministerul de Interne   al Uniunii Sovietice,  apoi   în  Ministerul de Interne de la Chişinău,   pe urmă  în armată;  luând poziţie împotriva reformei  care, în  stânga, dreapta Prutului,  la nord, la sud, în  toată  Europa Răsăriteană,  urmează acelaşi  curs  - mă refer la armată  -   a trecut  dincoace   şi )   acum este pompier în Ministerul de Interne al  României.   În  orice caz, cartea explică  foarte clar  - chiar dacă nu  asta a fost  intenţia autorului  -  dar  documentele vorbesc de la sine (   Eu  sunt redactorul acestei  cărţi,  alături de dl Nicolae   Dabija   -   spiritualitatea românească  nu  cunoaşte frontieră   ). Cine citeşte cartea,  constată că s-a mers pe un scenariu  care oferă  imaginea unei  renunţări lacăt ”, şi  înlocuirii lui  cu un pod  de  30  de metri,   ca să creeze iluzia libertăţii.  Totul aranjat,  totul  proiectat.  

     Deci părerea mea   -   la întrebarea  cine va ieşi preşedinte  la Chşinău, când nu  populaţia alege preşedintele, ci    -  VA IEŞI  CINE  TREBUIE!  Cam asta este.  

 Victor Crăciun: Şi  tot  un scenariu, pe lângă aceste lupte de pe Nistru,    după ce noi am făcut  podurile de flori   peste Prut,  am deschis graniţa şi  puneam  flori pe Prut  … s-a venit  cu  independenţa! 

Mircea Dogaru: De ce trebuia să mergem  cu podul de  flori ?  Trebuia    mergem  cu  bornele şi  să le punem  unde le era locul, pentru    s-au  răpit  nişte teritorii  româneşti, din care se punea problema să revină  o mică parte.

Crăciun: Pentru asta trebuia un mai mare curaj 

Dogaru:   Nu, nu-i  vorba de curaj. Pentru asta trebuia inteligenţă,  pentru asta trebuia diplomaţie adevărată,  pentru  asta trebuiau oameni    care să  nu  fie nişte forme fără  fond …

Crăciun:  Ei, nu s-a făcut,  nu s-a făcut. Acum  să vedem ce se poate face. Asta este marea problemă, şi iată că,   unul  dintre scenariile care au  prins viaţă la un moment dat  la Chişinău, a fost   cel care este cunoscut  sub  numele de „Vlad  Cubreacov”. Este un  scenariu  făcut  unui om, unui patriot naţional  român,  care a contribuit la  formarea Mitropoliei Basarabiei,  care era deputat  în Parlamentul de la  Chişinău,   care fusese   conducător în  Ministerul  Cultelor  şi Culturii  în vremea în care Ion Ungureanu   a fost  ministru acolo,  şi care era un mare sprijinitor al   raporturilor spirituale cu  România  şi un  duşman al  comunismului   din  Republica Moldova.  De fapt, s-a repetat  un lucru care s-a petrecut cu  doi ani mai  înainte,  la Kiev. Este cunoscut      la Kiev, unul  dintre ziariştii  cei mai  înverşunaţi  împotriva regimului de acolo,  a lui  Kucima,  a fost   Gungadze, care a fost asasinat. Şi iată că, numai ieri [3 mart ],  fostul  ministru de Interne, cel care a comandat   acţiunile în legătură  cu acest  ziarist,   nu mai există. 

Chelaru: Dar astfel  a dispărut  un martor principal 

Dogaru: Grav  mi se pare  faptul    beneficiarul  revoluţiei  portocalii” şi marele democrat,  spune că  s-a pedepsit  singur!  Deci se acceptă un act  care nu poate fi acceptat  în  nici o democraţie autentică.   Şi atunci am mari  dubii  în ceea ce priveşte rezultatele reale ale  alegerilor de la  Kiev … Cine reprezintă  şi   pe cine?

g-ral  Chelaru:  Faţă de adevărurile  pe care ni le-a aruncat  în faţa  noastră    istoricul  Mircea Dogaru, eu am  să scot  în evidenţă    tot  fondul analizei  sociologice a acestui  spaţiu: noi vrem şi chiar credem  cu adevărat  şi  chiar ne-am  făcut  un ideal  din tot  ceea ce înseamnă recuperarea   românismului  din  spaţiul acesta  de naţionalitate şi de civilizaţie românească. Dar … ar trebui  să mai vrea şi  Grivei  [ aluzie la fabula  lui  Grigore Alexandrescu   ].   Când spun treaba asta,    duc exact    la structura de gândire a societăţii   Republicii  Moldova.

          Să nu uităm  că numai    65 %  s-au declarat de a fi de origine românească, acum, mai nou,  „moldovenească”.   Să nu uităm că  rusificarea n-a însemnat  numai   folosirea limbii ruse,    ci  s-au bătut  - cum se spune -  chiroane-n cap   cu o ideologie antiromânească,  că s-au creat aceste psihoze  extraordinare. Şi, mai mult decât atât,    să nu uităm că este un spaţiu  fără   nici un fel de resurse energetice. Să nu uităm  că este,  într-un fel, într-un  conclav,    este într-o alveolă, într-o masă slavă,   care a produs efecte de  comportament  psihologic.

         Toate aceste aspecte care vin  dintr-o  adâncime, ce nu-i de ieri de azi,   oricât de mare ar  fi elanul,  oricât de mare ar  fi  dorinţa, trebuie să  ţinem  cont  de instinctivul   - aş  spune aproape de instinctul   -  din  moldoveanul  de astăzi,  care i  se insuflă  naţionalismul  moldovenesc  şi care … dacă   spune „picior”  şi  nu   spune  ”chicior”,   este acuzat    n-a folosit termenul  moldovenesc!   Ei bine,  vă dau spre exemplificare  şi  spre susţinere,  ultimul  dintre argumentele „fraţilor  lor mai mari [ ruşi ]:  < Vreţi  în Uniunea Europeană ?  Foarte bine.  De la anul, respectiv 2005,     vom da  gazul la preţ  european!  Şi  chiar dacă  Uniunea Europeană vă va trimite 40 de milioane euro, să  vă plătească gazul,  vi-l  vom da cu asemenea preţ  încât   n-o  să reprezinte nici un sfert din necesarul  vostru!    >   S-a creat o  spaimă, o psihoză.   Acum  s-a încercat  să se acopere treaba aceasta prin intervenţia tampon  a  României.  Războiul  politic adevărat   se duce pe terenul  economic,    se duce pe cel  financiar  şi pe cel  comercial.    Aici a pierdut  România.    Dacă  încă mai sperăm  că avem  un spaţiu de  civilizaţie,  de cultură,  de limbă,  că aici putem  să penetrăm,  c-o  să facem  schimb de fete  şi  băieţi, că-i mai aducem la şcoală şi-i mai trimitem înapoi – apropo:   reîntorşi  în Moldova sunt  priviţi  ca un „paria”,  nu-şi  găsesc locuri de muncă  şi  sunt  discriminaţi  negativ!    Ei bine,  toate aceste probleme sunt  problemele  zilei,  şi tind   a rămâne în  continuare,   în  funcţie de ce forţe  politice vin  în Parlamentul  Republicii Moldova. 

Mircea Dogaru: Eu n-aş  fi aşa tranşant.  [ ……..]

Chelaru:  Am vrut  să fac această  adăugire, amendament, la cele spuse de Mircea Dogaru,  tocmai  pentru că  vom regăsi  în această  formă   de remodelare -    spune de stâlcire  - a societăţii   moldoveneşti, atitudinea şi  efectele a  ceea ce s-a întâmplat cu Vlad  Cubreacov. 

Mircea Dogaru:  … Dincolo de Smirnov, general adus de la  Habarov,   adus în Transnistria, războiul  s-a purtat  împotriva lui  Chiţac,   Mărăcuţă, Caraman, care sunt  …orice,   numai  ruşi, nu!  Adică  sunt  români,  toată ziua!  Într-o parte au luptat  ruşi,  români,  din  poliţia Moldovei  ( apoi  din armata Moldovei  ), de cealaltă parte,  au luptat  ruşi,  ucraineni,  români, din  poliţia Transnistreană  […..] 

La ora actuală,  toată  populaţia asta din  Moldova – părerea mea -  este că vrea s-o  ducă mai bine!  Indiferent  că s-au  născut  români,  moldoveni,  ruşi,  ucraineni   -  cum  îşi  spun ei acolo  - vor Uniune  Europeană.  Vor să se îndrepte spre Vest.  Ca dovadă    au depopulat  republica,  plecând în lumea largă. De aceasta trebuie să  ţină  seama liderii de acolo.  Omul de rând s-a cam  săturat    de cizmă şi de opresiune.    Noi  folosim  nişte termeni care acolo  au  alt  înţeles.  Dincolo de Prut,  comunist  egal  ocupantul  şi  slugile lui. Dincoace de Prut,   a însemnat  una până  în  1989,  după’ 89  înseamnă  cu  totul altceva, deoarece foştii  securişti  şi activişti  au devenit  democraţi, şi ne îndrumă   cum  să ne integrăm   în Europa şi  ne învaţă  cum  să ne facem  cruce.

Chelaru:  În legătură  cu citarea lui  Chiţac  şi  Mărăcuţă  -  unul  bucovinean, altul  transnistrean -  ambii  amândoi  - ca să spun  aşa -   au  fost şi  sunt   exponenţii   unei ideologii   comuniste profunde.      În Transnistria n-a fost  un  război  interetnic.  A fost  un  război  politic…

Dogaru:  Cominternist 

Chelaru:   Este evident    nu trebuie să amestecăm  aici  problemele interetnice,  pentru    Moldova  -după părerea mea – a fost cea  mai permisivă  şi  tolerantă  

Dogaru:    Este foarte necesar de studiat  cum  acţionează Kominternul, pentru  că, s-ar  putea ca,  unele aripi ale Neocominternului   să acţioneze şi la  noi.  

Chelaru:  Cubreacov are nume de rus. Dar el este român.  Dar  răpirea lui a fost  comandată   politic şi  a fost  pusă  în execuţie   prin metode teroriste  criminale.   Ar fi bine ca  ochiul  de veghe  al  Serviciilor  noastre de Informaţii    asigure  supravegherea  acestui  spaţiu.. 

Dogaru: Eu aş atrage atenţia   Serviciilor noastre să  se îndrepte foarte atent  … aicea …

Crăciun:   face precizări despre pelicula  adusă – care se derulează      

¤ Caseta (  documentul  ) răpirii  lui  Vlad  Cubreacov ( mart. 2002 )

Mărturia unui  poliţist care a făcut  parte din  comando-ul  de răpitori ( vorbind ruseşte şi  stând cu spatele pentru a nu  fi recunoscut  );  reconstituirea traseului  urmat de răpitori; traducerea  aproximativă,   lacunară, suprapusă  pe vocea martorului,   comentariile  celor din  studio:

 Cartier  din  Chişinău … blocul  în care locuia  Cubreacov …   cum  l-au  acostat  în faţa blocului  …cum   i-au  pus  în cap  haina „proprie” … cum  cele două  maşini   au plecat  spre Dubăsari … cum  au   ajuns la  graniţă   şi, somaţi  de poliţia rutieră, au  fost  lăsaţi  să treacă;  cum   Cubreacov  le-a spus că este parlamentar, şi abia atunci  au  aflat  ei cine este ….; cum  li  s-a  spus că  ordinul a fost dat de şeful  statului şi  comandanţii de la Interne;  cine au  fost cei  trei şefi  ai    comando-ului  ( numele lor nu se aude  ); … cum  au  ajuns la Grigoriopol, la un  poligon de aviaţie  unde au stat  24 de ore …;  cum  comando-ul  a fost rechemat  la Chişinău …; … clădirea  unde a fost  reţinut ( dealuri, arături  … nişte  construcţii    cu aspect de  depozite – hangar   ); … cum,   după  o lună,  o lună  jumătate,  tot pe ei  i-au  trimis să-l  aducă   pe Cubreakov  înapoi    pentru    Iurie Roşca  începuse manifestaţia   cu  corturi  din  Piaţa Mare,   şi  cerea să  fie adus acolo …;   dar  ei l-au  adus doar  până la Duroscoi    şi l-au  lăsat  acolo … că ceilalţi  membri  ai  comando-lui  trăiesc  şi pot depune mărturie.

Dogaru: Ca istoric,  el nu se poate  pronunţa numai  după declaraţia  acestui  om.   De ce a apărut acest  film-mărturie acum,  în campanie electorală ?   Cui va folosi ?    Voronin  va fi acuzat ?   Roşca cum  va  apărea ?    Altfel,  răpirea este  specifică  şi  altor răpiri  a trupelor  „omon”. Liderii  transnistreni   Smirnov  şi  Mărăcuţă   au  fost  arestaţi  la Kiev, de un  comando  format  din  7  români, au  fost  aduşi la  Chişnău  şi  băgaţi  în arest.   La telefonul  Moscovei,  ei  au  fost  imediat  eliberaţi,  iar  din  cei  7 răpitori,   nici unul  nu mai este în viaţă!  Este clar  că acest  martor – dacă este  autentic -    urmăreşte să   supravieţuiască, să se ştie de el,  să nu  dispară 

g-ral  Chelaru:  Ca  specialist,  încearcă  să decripteze filmul. De ce s-a făcut acea răpire?  Puteau  pur şi  simplu  să-l  asasineze.   Acest  scenariu  cu  răpirea  lui   Cubreacov  şi  ţinerea lui ca ostatic, în acel  poligon …( precum  Mahomed  … )  cu acele  ordine  date  sunt de analizat.  Cubreacov era în tandem  cu  Iurie Roşca. El de ce n-a fost  răpit ? 

Crăciun: Iurie Roşca a scăpat. Au vrut v să-l  răpească şi pe el, dar l-a apărat  „garda”  lui …

Chelaru:  Dar ce declară  Cubreacov  despre acest  episod ?

Crăciun:  Cubreacov  n-a spus  nimic de  3 ani!   Probabil de frică. A  fost ameninţat.

Chelaru:  Acest   film -mărturie a fost  făcut    fie ca să-l  maculeze pe Cubreacov (  deja unii  vorbesc  despre el ca despre un  „cal  troian”   ), fie ca    derobeze  conducătorii   Chişinăului    ar  fi  fost  vorba de o tentativă  de  asasinat  politic. Cubreacov tace.  Voronin   a devenit,  peste  noapte,  pro-european. 

Ce fel de  democraţie este în  Moldova,  cu acest  terorism de stat ?! 

Diaconescu:  Principalul  beneficiar al  filmului  pare a fi  Iurie Roşca.  Dacă  din  ordinul  lui  Roşca  a fost  răpit  Cubreacov ?! 

Chelaru:  Un  alt  exemplu de  cum  suntem  noi,  românii.   Nu ne putem  uni  pentru  o cauză naţională.   România este locul  unde se poate  compromite orice:   democraţie,   social-democraţie,  masonerie …

Crăciun:  Ar trebui  să credem  în această  mărturie.  Col. Clipa ( cel  ce a condus comando-ul  )   a fost  apoi  şeful  Comisiei ce a cercetat  cazul.  Promite că,  în  curând, va aduce chiar  în  studio un alt martor. 

                                                *   *    *

 

 Diaconescu: Ce credeţi  despre alegeri ? Va proceda  opoziţia ca în  Ucraina?

Dogaru:  După   alegeri începe marea bătălie.  Cei 101  deputaţi  vor alege preşedintele …

Diaconescu:  Moldova  între roşu   şi  portocaliu  ?  Cine câştigă ? 

Crăciun:  Eu  sper că  Urecheanu   … Poate Voronin  schimbă macazul  

Dogaru: Dacă  nu se produce  unirea  între Urecheanu  şi  Roşca   - ceea ce pare imposibil!  -    victoria aparţine „ UDMR-ului   de la Chişinău!

Chelaru:  Eu nu aş face o astfel de  apropiere.   cele trei  grupări  nu  sunt  prea deosebite.   Singurul  lucru  care le poate diferenţia, este atitudinea   faţă de România şi de integrarea europeană.  Voinţa moldovenilor trebuie respectată.  România  ar trebui să devină  atractivă.   Nu  „mâine”  se câştigă   preşedinţia.    Doresc  victoria lui  Roşca şi  Urecheanu, dar  nu uit  că şi  comuniştii  sunt  români.  Ei  vor avea, se spune,    35 %  din  sufragii.     Nu m-ar  mira ca şi ei  să se schimbe ca la noi.   Să se modernnizeze.     Sper ca politica  viitoare a Bucureştiului   să producă  o reconversie  de mentalitate în Basarabia, să putem recupera românismul de acolo. 

                                 *         *        * 

 ¤ Din mesajele telespectatorilor  

/   Singurul  patriot   valabil de acolo  - Iurie Roşca  

/   De ce nu  s-a pus problema Basarabiei  la intrarea în NATO? 

/   Românii  sunt  îmbătaţi  de europenism,  ignoră  problemele basarabene  

/   Să se acorde cetăţenia română  tuturor basarabenilor   

/ Să-i  ajutăm  să intre în  UE 

/  Moldovenii  votează;  comuniştii  numără  voturile  

/ Voronin  nu are nevoie de fraudă,  va câştiga sigur  

/  Interesaţi-vă de soarta românilor  din  România, nu de basarabenii care nu ne iubesc