OTV   15 - 16  febr.  2005.   Interviu    Dan  Petrescu -  Adrian  Costea

Adrian  Costea – diplomat, păgubit   sau  escroc?   -   dr. Istorie, Livia Dandara

 

     Interviul luat de scriitorul  Dan Petrescu ( D.P. )   omului   de afaceri Adrian  Costea ( A.C.),

s-a petrecut  cu  5  ani  în urmă,   în ajunul  noilor alegeri, adică  în interegnul  schimbării de  legislatură  şi  regim prezidenţial (  sept.2000 )

Cum  la  sfârşitul  regimului Constantinescu ( 1997-2000 )  şi  în timpul   regimului  Iliescu – Năstase  ( 2001 –2004)   nici o televiziune   nu  a dorit    transmită  acest  interviu-fluviu –  de ce oare?! -  

OTV a acordat  acum  – de ce oare?! – redarea sa, pe  spaţiul  emisiunii “Dan  Diaconescu  în  direct “   în  două  seri, deci  cca 10 ore  de transmisie.

 Mărturisesc    nu  am urmărit acest  scandal  decât  sporadic; că  nu am avut  ştiinţă despre   consilierul  Adrian Costea, dar  am  cunoscut destul  de bine ( în calitate de component al staff-ului  candidatului  CDR,  Emil Constantinescu ) metodele şi  efectele politicii  electorale ale  FSN-ului, ale lui  Ion Iliescu  &  Adrian Costea ( după  cum  aflu acum  ),  în alegerile din  1992, urmate de  guvernarea de 4 ani  a PSDR;   mărturisesc     n-am  ştiut   când,  cum  şi de ce,  acelaşi  Adrian  Costea  a devenit  consilierul  de taină  al lui  Emil  Constantinescu  în  timpul  guvernării  CDR ( subsemnata   retrăgându-mă  din  activitatea  politică  în  1994 );  că nu  ştiam   altceva despre albumul   Eterna şi  fascinanta Românie  decât    este un rateu  propagandistic scump  plătit;    nu  ştiu  cu ce  s-au  soldat  procesele  în care  era  implicat  Adrian  Costea  în  2000; într-un  cuvânt, fără  să neg   importanţa cunoaşterii   acestor   „cazuri”,  ele nu  m-au  pasionat.  De data aceasta,  mi-a  trezit  interesul  enunţul   OTV-ului:

  <  reportaj  respins de toate  televiziunile!>   De ce oare?!

 L-am vizionat   şi  am  făcut  câteva însemnări.

 Le-am  putea  intitula …” Din  culisele politicii de tranziţie   sau < Cine au  fost   consilierii?  >

Îşi  păstrează  actualitatea, acum,  în  2005 ? Poate nu  actualitatea, dar   precis continuitatea fenomenului,   prin  actorii    „veterani”  sau  „reciclaţi”.

Pentru    în acest  interviu   va  fi  vorba de afaceri,  de contracte,  de bani,  aş dori    supun  atenţiei   o formulă   consacrată  de analişti  şi  juranalişti,  când este  vorba de averea lui  Ion  Iliescu: „ sărac şi  curat”.    înţelegem exact:  acest  om,  ajuns la  venerabila vârstă de  74 de ani, nu  are aproape  nimic de  declarat   la  rubrica avere. Aproape fiecare român, cât de cât  gospodar,   apare  mai  bogat  ca el!    Ca şi  Nicolae Ceauşescu   - care a plecat  pe lumea cealaltă  tot  sărac şi  curat” -    familia  Iliescu    trăeşte  de o  viaţă   în  case de protocol ( puse la  dispoziţie de fostele „Gospodării de partid” ), în cartiere de lux,   şi, ca preşedinte, în cele mai  somptuase  reşedinţe  – Cotroceni  Scrovişte  ş.a ; petrece vacanţele  în cele mai  luxoase  vile de odihnă  şi tratament; călătoreşte    cu  cele mai  confortabile  maşini  şi avioane; are un  întreg   personal  casnic, de deservire şi pază;  mănâncă,bea, se îmbracă   la cele mai  pretenţioase  standarde; călătoreşte   prin  toate  ţările lumii   fără  să scoată  vreun  ban  din  buzunar. Indiferent  de legalitatea şi   legitimitatea  acestor drepturi  -  pe care  nu  o  contestăm  - să  fie aceasta  viaţa   unui  om  sărac ”!?  Cum  i se îngăduie o astfel de  sfidare şi  nerecunoştinţă  faţă   de poporul    care l-a întreţinut  în asemenea condiţii  o  viaţă  întreagă ?

  Şi dacă acest  preşedinte,  păşind  tot pe urmele predecesorului  său  în materie de  grandomanie   ( a se vedea   biografiile lui  Nicolae Ceauşescu  şi   cărţile –album „ România….. ”,  în limbi  străine    ) îşi  editează  cărţile  în  ediţii de lux,  comandă  afişe electorale  tipărite  la Paris, uitând apoi  să le plătească   -   aşa cum rezultă  din  declaraţiile  lui  Adrian  Costea -   mai  poate să-şi  spună   că este  „ curat” ?!

 Pentru că, acest  lucru   l-a determinat  pe Adrian  Costea să  ….”rupă  tăcerea”!

Şi atunci  de ce să ne mire    acest  interviu   nu  a fost  acceptat  de televiziuni?! 

 Discuţia dintre  Dan  Petrescu  şi  Adrian   Costea  se  consumă   în aer liber, într-o  plimbare  cu  aer relaxat,   pe   splendida   esplanadă atlantică, în   hoteluri  de lux,  parc parizian. Nu  ar fi  nimic de  comentat.  Numai    ni se atrage atenţia că, în aceleaşi  locuri,  cu câţiva   ani  în urmă,  diverşi  şi nenumăraţi  “actori” ai  scenei  economice  şi  politice  româneşti, la sfatul, cu  sprijinul material  şi  cu  contribuţia  “discretă “  a  generosului  nabab   - după  cum   declară d-sa  - s- au  pus la cale, au pornit, s- au  elaborat, s-au  organizat, s-au  sponsorizat:  partide, dizidenţe,  programe politice,  afaceri, strategii electorale,  campanii    publicitare  ş.a.md. În  loc să  i  se fi recunoscut  meritele şi    fi  fost  răsplătit  … Adrian Costea  este  ( sau era,  în  2000 ) păgubit  şi  judecat.

    Vom reda părţi  din  acest  interviu,  transformând documentul  sonor în  rezumat  scris. 

Am  selectat   câteva episoade  de interes pentru  SPAŢIUL  Procesul  Comunismului    asumându-ne  răspunderea  pentru  nealterarea mărturisirii  lui Adrian  Costea.

 Ne-am îngăduit  formularea unor subtitluri  orientative, care  nu apar   formulate în   original:

¤ Adrian  Costea  rupe  tăcerea                                ¤  Adrian  Costea: “confidentul” celor doi  preşedinţi.

¤ Clasa politică versus  talpa ţării                             ¤  Redescoperirea României …

¤  Reîntoarcerea  în viaţa politică  deschisă             ¤  Trezirea poporului - răspunderea individuală 

¤ Consilierul  lui  Iliescu                                          ¤ Cum  s-a creat  APR –Meleşcanu 

¤ Confiscarea  şi  reciclarea  clasei politice           

¤ Scandalul  cărţilor de lux: “ Revoluţie şi reformă “,    Eterna  şi  fascinanta  Românie”

¤ Prăbuşirea Bancorex                                              ¤   Afacerile  cu petrol 

¤Afacerile  cu  afişe electorale                                  ¤ Bilanţ financiar  păgubos

¤ Investitorii  străini                                                  ¤   Fişe caracterizante  pentru  politicieni  cu care a colaborat  

¤ “ Afacerea Costea “:  escroc,   păgubit  sau … diplomat ? 

                               *          *       * 

Septembrie 2000, Atlanticul  francez, faleza între  Deux Ville  şi    Trois  Ville.

Ziua I-a

¤ Adrian  Costea  rupe  tăcerea

Adrian  Costea: “  Ştiu  multe şi m-am  hotărât    vorbesc 

Dan  Petrescu: De ce acum ?  

A.C.:  De o parte  frica,  de altă parte, dorinţa  de a face cunoscute  unele lucruri.

În linia a doua a  vieţii politice,   se găsesc  câteva  personaje –  pe care n-am  să le numesc -  care vor să  ajungă  în linia  întâi.  Ei  sunt  legaţi  prin  nişte  fire de  Iliescu -  Năstase – Constantinescu –Meleşcanu.  Ei ar vrea să facă un pas în faţă, să le ia  locul.  Este o manipulare,  un joc. Dar  eu,  prin asta,  sunt  adus la ghilotină, sunt  condamnat  la moarte, printr-un  soi de linşaj.

  În acest  joc, cei  din  linia  a  doua   - ex.  Stoica şi  procurorul  Criste  - ar trebui  să reflecteze 

D.P:  Tu  susţii    totul se reduce  la translarea  liniei  II  spre linia  I. ( Ex., în PNŢ, “bătrânii”  nu cedează  deloc!  )   Iar  tu  eşti  folosit  ca o “bilă de popice”, în acest  joc. 

Dar şi  Occidentul, interesat  să bage  România  în  globalizare,  nu-i  convine vechea clasă politică. 

Există  cu adevărat  acest  interes ?

A.C.: Atât  cât poate  fi  interesul  unor ţări,  faţă  de o altă ţară.   Cât  acest  interes este minim,  acest grup  de ţări  nu are de ce  să se amestece  în  viaţa internă  a unei  ţări.   Totul pleacă de la  economic.  Când relaţia  este redusă    la “ ajutor “,  la “ milogeală “,  la  “explicaţii”,  te izolezi, te  îndepărtezi

D.P.: Dar interesul  strategic?

A.C.: Un  exemplu.  Occidentul  putea regla situaţia  din  Iugoslavia.  N-a făcut-o!  În Iugoslavia,  nimic nu  se ştie:  cine o  conduce?  care  sunt  hotarele?   Doamne fereşte,  poate păţi  şi  România la fel. 

Trebuie să se termine  cu minţitul   şi  exagerările pe această temă:< Interesul  Occidentului  faţă de  România  >!  Acest  interes nu  există!  Integrarea în UE şi NATO  n-a fost  luată  în serios de Occident! 

Acest  interes este potenţial.  Este o iluzie. Cât  România nu  se întăreşte în interior, ea nu interesează.   Occidentul  s-a trezit  din  “iluzia”   pieţelor de desfacere  din  fostele  ţări  comuniste.

Exemplul  Germaniei  este  grăitor: au trecut  15 ani.  Ex-RFG a cheltuit  în  ex-RDG,  peste 100.000 mărci  pe cap de locuitor. Rezultatul ?: nu  se înţeleg … somajul  a ajuns la  40 %… nu  se dezvoltă –Deci  Germania a ratat  proiectul.  

Chiar dacă  s-ar  afla o ţară  care  să vrea  să ajute  România,  nu  se rezolvă.   România nu poate,   nu va  primi  acest  ajutor, ci … firimituri.  Trebuie explicat  poporului  român    nimănui   nu-i pasă  de el. România este  în declin. Să înceteze iluzia.   

¤  Adrian  Costea: “confidentul” celor doi  preşedinţi.

D.P.: Acesta este  programul  tău  pe care,  în iunie 1998, l-ai  înmânat  preşedintelui  Emil  Constantinescu   ( apărut  în   august  în  “ Independentul”  de Iaşi ).Cum  au  reacţionat  preşedinţii  Ion Iliescu,  Emil  Constantinescu, la opiniile tale? 

A.C.:  L-am prezentat  acest  program amândurora  şi celor din  jurul  lor.   Am  făcut-o  cu discreţie,  şi  acum regret.  Nu am  ştiut  şi  nici acum  nu ştiu  tot. Eu am transmis ceea ce ştiam. 

Limbajul meu  a fost  straniu  pentru ei.  Receptau  doar  o parte  din el.  Eu mi l-am  asumat,  conştient,  ca un  Sisif.  Nu pretind că prezenţa mea în  România  a fost   “providenţială”. Nu!  Dar  unele lucruri  nu  s-ar  fi  făcut, fără mine.

D.P.: Ai  fost  ambasador. Ce-ai  făcut  în această  calitate, la acest  post ?  

A.C.:  Din  1991, am  fost  confidentul  a doi  preşedinţi  de ţară;  am  ocupat  şi  o  funcţie  de ambasador.; unele lucruri  nu le pot  discuta public. De 9  ani  sunt  prezent  în  viaţa României  (  explică  pe ce s-a bazat  relaţia  intimă  cu cei  doi  preşedinţi  atât de diferiţi  ]

D.P.:  Înţeleg  foarte bine bunele tale intenţii.

A.C.: În cartea  lui  Iosif  Boda,  sunt caracterizat  ca < loial până la  capăt  >. Este adevărat. Cât  obiectivul  urmărit  de mine  se realiza.  Dar  acum  a trebuit  să ies din această rezervă.   Eu am  o obligaţie morală.

D.P.: Boda  are o imagine mai  nuanţată pentru  tine.  Poate este recunoscător că i-ai  salvat  viaţa.  Şi  totuşi  … în caretea  lui  era vorba de tine.  “Lacunele lui  Boda “:  ex.  Tratatul  româno  -maghiar. Cine l-a sfătuit? 

A.C.: Eu. Confirm.  Altă întrebare.

D.P.: Numirea lui  Temeşan  la Bancorex … ţi-a  aparţinut ? 

A.C.: Confirm.

D.P.: Hrebenciuc ?

A.C.: Confirm.

D.P.: Renunţarea  la recandidare a  lui  Emil  Constantinescu, ţi  se datorează ?

A.C.: Nu  confirm,  nu infirm.   Ca ipoteză,  anunţarea  retragerii lui  ar fi  fost  o idee la  care aş  fi aderat;   dar ea trebuia  aplicată la  timp, fără defazări …

¤ Clasa politică versus  talpa ţării

D.P.: 80.000 km ai parcurs ca să faci  “ Eterna şi fascinanta Românie”.  Pe unde ai mers,  ai  făcut  şi operă de binefacere  (  ai dat  oamenilor diverse ajutoare. zahăr, ulei, orez, bomboane …  etc.  etc  ) 

A.C.: Da. Confirm.  Nu-i nimic extraordinar  în asta,  nu  este nici unic  şi  nici nu poate  fi măsurat.  Viaţa m-a învăţat    atunci  când domini,  trebuie să dai,  să oferi; nu  ai dreptul    confişti  totul  pentru  tine.  Ce ai, trebuie să plece, să  se  întoarcă.Este deci un gest  normal. Eu am venit  în  România  cu  o anume capacitate  financiară.  Am descoperit  mulţi oameni  în  dificultate.Regret  doar  că n-am  făcut  mai mult 

D.P.: Tu te-ai  comportat aşa.  Nu ţi s-a răspuns  cu aceeaşi  monedă. 

A.C.: Nu mi s-a răspuns aşa din partea clasei politice.Din partea lor nici nu mă aşteptam.  Dar  din partea populaţiei  - sute,  mii! -  a fost,  şi asta  m-a motivat, chiar  şi  în acţiunile  cu clasa  politică.  N-am  putut  abandona tot proiectul, pentru  că o minoritate  nu voia!  Am dat  prioritate talpei  ţării.  

D.P.: Clasa politică  are un rol de  blocare,  de zăgaz ? Te înţelegi  mai bine  cu  masa, decât  cu clasa politică ?  

A.C.: Cu  ţăranii  comunic mai bine.

¤  Redescoperirea României …

D.P.: 30 de ani  ai trăit  în  Occident,  fără  să te  gândeşti la România.   Acum  constaţi    această  clasă politică  nu este decât un  “zăgaz”? Ai greşit?

A.C.: Am revenit  în  România, după o pauză  lungă.  Redescopăr România  ce o părăsisem   în adolescenţă.   Imediat  mi-am dat seama  de aspectul  vetust  al clasei politice.Era rezultatul unui  regim care  dispăruse, dar  continuă    existe prin aceşti oameni.  Am decis să-i  înfrunt, să duc o luptă de  gherilă,  discretă.  A  fost  o  eroare!   Nu  voiam să  ocup  nici un post.  Am  spus asta şi  lui  Ion Iliescu şi  lui  Emil  Constantinescu.  Am  intrat  în  penunmbră,  în  discreţie. M-am trezit  într-o capcană  pe care  eu  însămi  mi-am fabricat-o.   Această  discreţie  s-a întors împotriva mea.   Oamneni pe care  i-am  ajutat, care  s-au  făcut  cunoscuţi  cu ideile mele … Dacă  aş pretinde “paternitatea”, aş creia panică. Cu asta am greşit. 

D.P.: Paternitatea  ideilor ţi-ai  asumat-o  în calitatea ta  de   consilier.   Orgoliul  tău  ar fi  fost satisfăcut  dacă  acele idei  se realizau.  Când ai revenit  în  România,  după  30 de ani,   erai un om realizat.

  Când  vorbeşti  oamenilor despre  “patriotism” … nu te prea cred!   Patriotismul  credibil  se demonstrază  cu  moartea   sau  în  război.   Dar în  timp de pace?  Înjurând România?  Nu.  Să faci  lucrurile bine.

A.C.: Da, în  România de azi,  patriotismul  nu mai  există. Iliescu  şi  Năstase  au recunoscut    sunt  “patriot”. Dar  ajungem la  sentimente,  la iubire … Cât  românul  nu se  reiubeşte,  nu  se re-împacă   cu el, nu  se întâmplă.  Patriotismul  a fost  distrus, supralicitat,  transformat  în altceva.

  Dar  asta nu  înseamnă  că el nu  există.  Eu m-am  întors în  România nu  din patriotism.   Prin  1995,  am realizat    am  acest  sentiment!  Unii  îmi  spun  să tac, să  nu mai  spun asta     sunt  ridicol. Ei bine,  eu  spun:  simt,  îl am.   Încep    simt  şi  sentimentul sacrificiului.

 Mă trage de mânecă.  Sentimentele mele nu  se schimbă, dar  răspunsul este destul de tulbure 

¤  Reîntoarcerea  în viaţa politică  deschisă  

D.P.: Cum  converteşti  acest  sentiment ? Vei ieşi  din  umbră ?

A.C.:  E cam târziu. N-am  sesizat  graniţa.  Da,  voi ieşi din umbră,  relativ rapid,  dar  fără precipitare.  Altă  soluţie nu am.  Nu pot  abandona aceşti  10 ani.  Mă voi  întoarce. La momentul potrivit. 

Nu ca să  sfătuesc pe unul  sau pe altul.   Voi  intra în  viaţa politică,  în  jocul politic, dar  nu  în sens pejorativ.  Nu  voi face un partid mic.   Vin să fac un partid mare  şi  voi  începe de la bază,  din teritoriu. 

Clasa politică, de ieri, de mâine,  va trebui       confrunte.   Nu  voi  atăca clasa politică.

 Voi  încerca    construesc.    

D.P.: Şi  constucţia  este un “ atac” …

A.C.: Invit  clasa politică  la bătălie.  În sens civilizat. 

¤  Trezirea poporului - răspunderea individuală 

D.P.: Cu  cine vei pleca la drum ?   Cum vei face pe  români  să se reiubească pe  sine?  

A.C.: Fiecare om are în  viaţă  o  speranţă.  Motive există.  Substanţă este.  Cei  10  ani   ai  României  au un rezultat  negativ.  Nu mai trebuie pierdut  timp  în explicaţii.  Poporul  român  trebuie să  existe.  

Trebuie să se mobilizeze.  Nu  se poate să mai accepte aceiaşi oameni.   Timpul  experieţei  s-a terminat.  Fiecare vrea mai-binele.    De aceea, trebuie să  se  mobilizeze  personal, să  conştientizeze   că nu  se poate  repeta  experienţa. Este  problema fiecărui individ.  Este o  crimă  şi  inconştienţă      fie lăsaţi  aceeaşi  oameni. Eu  voi  răspunde la toate aceste întrebări.  

Vor fi nişte etape:   Plan -  Explicaţie  -  Realizare.   Trebuie explicată  situaţia reală  a României,  a fiecărui  domeniu,  a fiecărui  român. 

D.P.: Ce numeşti  tu  “popor “ ?  Poporul are nişte caracteristici.Românii  sunt  un popor profund derutat,  nu pasiv!   El trebuie trezit.

A.C.: Problema nu  este numai   a poporului  român.  Este  a tuturor popoarelor.  Poporul s-a manifestat, dar este  profund nemulţumit: foame, sănătate (  boli  ),  învăţământ  (şcoli  ). Ar trebui  să i  se explice.

Acest  dialog,  în  România,  nu a avut  loc în ultimii  10 ani.   Există  “vârful”  - Bucureştiul, capitalele judeţene – dincolo de care  este o altă lume. 

D.P.: Deci  misiunea cuiva ar  trebui    fie trezirea poporului. 

A.C.:  Da.  1. Explicare  şi  comunicare  cu poporul;  2. Puterea  -ca să aplici programul;  3.Referendum  Pentru schimbarea Constituţiei  şi  declararea stării de necesitate economică. 

 Altfel,  totul  duce la un dezastru 

D.P.: Mai  sunt  posibile măsuri  drastice?  Nu  se pierde credibilitatea?

A.C.: Care credibilitate?!   Ea nu  există! Rezultatele, numai ele  contează.  România are nevoie de pragmatism,  de atitudini   ferme, bazate pe   rentabilitate. 

D.P.: Cine ar  înţelege  aceste  lucruri ? 

A.C.:  Am  cunoscut ţara,  am  cunoscut  oameni,  ei  vor să ştie.  Cu ei am  să încep. 

D.P.: Primele categorii  ar  fi  cele  din cartea ta ? 

A.C.: Da.  Ei  vor fi. Ei  aşteaptă,  cu ei am  să încep. 

 

Deux Ville - Trois  Ville …Oceanul … plimbare pe faleză… staţionare pe un pod …  hotel  de lux

Ziua a II-a

D.P.:  Suntem  în locul unde s-au  pus bazele partidului  lui  Teodor Meleşcanu 

¤ Consilierul  lui  Iliescu 

D.P.: În  1992,  Adrian  Costea  ajunge în  România  şi  devine consilierul  lui  Ion Iliescu …

A.C.: Voi repeta.Eu am intervenit  în campania  electorală  a lui  Iliescu, în  1992.  Am  rămas  lângă  el   până  în  1996. Am  avut  o influenţă  directă, permanentă, în toate  domeniile,   intern şi  extern.  Şi la  elaborarea cărţii    Revoluţia şi  reforma”. 

Dacă  parcurgi  tabla de materie   - la  fiecare capitol  sunt  problemele României.  Această  carte, în  viziunea mea,   era un  prilej    explicăm  situaţia  României  în  1989. Urma apoi  să apară   Eterna şi  fascinanta  Românie  “ …

Am  ajuns  astfel   în  1995/ 1996, fără    reuşesc  să-l determin  pe Iliescu      înlăture   o  serie de oameni. PDSR  era un partid   inconştient,  anesteziat, dezorientat. 

Alegerile   din  1996,  au  început  în condiţii  tragice. Eu m-am implicat  tot  lângă  Ion Iliescu.  Iliescu a pierdut  cu  47 %, iar    PDSR  cu   20 %. El a pierdut  alegerile, dar  a crescut   ca  lider şi  era  stăpân  pe situaţie.  Asta mi  se datora  şi mie.  Nu  sunt  nici astăzi  sigur dacă  Ion Iliescu   a pierdut  atunci alegerile.  […..]

D.P.: Cu tine sau  fără tine,  în ’92  Iliescu  câştiga alegerile …

A.C:   Important  era  să se şteargă  impresia din  1990-1991. 

D.P.: Aveai birou  la Cotroceni ? Era  perestroika” ?  Cum era  Iliescu ? 

A.C.:  Iliescu era un om deschis. Aveam cu el  un permanent  dialog.  Aveam  speranţă.  Era atent …  punea întrebări…era deschis, curios.  La început,am  fost satisfăcut de perspective.  Din  1993,  a început    frâneze. În  1994,  s-a întors spre trecut.  În  1995, el  s-a  închis.

De ce?  Nu ştiu. 

D.P.: Ce se întâmplă  dacă un astfel de om  devine   iar  preşedinte ?  

A.C.:  În  1996,  Iliescu  era obosit.   În  ’97-’98,  n-a mai  făcut  nimic.  Iliescu  a fost  împins înapoi,  ca  în vasele  comunicante    după catastrofa  guvernării CDR.   Dacă va relua puterea în  2001?

  Nu  văd nici un motiv. Are un  anturaj vechi,  n-are  echipă. Revenirea  la putere  a lui  Ion Iliescu  se va manifesta  prin  continuarea dezastrului.Nu  există  soluţie.

D.P:  Văcăroiu,  Năstase, nu  sunt  o  echipă! 

A.C.: Nu  comentez   

¤ Cum  s-a creat  APR –Meleşcanu 

 A.C.: După alegeri [  1996 ], cei  din  PSDR  erau  toţi ca şi anesteziaţi! N-au mai mişcat! M-am decis să  continui prin crearea unui nou partid.  Am vrut  spargerea PSDR.

D.P.:  Ce ai  făcut  cu noul partid?   

A.C.: Am  dorit  spargerea PSDR.  Ca să faci  un partid,  ai nevoie de oameni.  Eu  nu voiam  să abandonez.  La sfârşitul anului ’96,  începutul lui’97, l-am  chemat  pe  Ioşka

 [  Iosif  Boda ]  şi… la treabă!  Alegerea a căzut  pe Teodor Meleşcanu  care,  din  comoditate,   nu era  compromis.  L-am  chemat la Paris, cu  Ioşka,   şi  i-am  spus. A acceptat.  Eu i-am dat calul,  dar el a fugit  cu cal ul!  El este un  simplu  călăreţ.

El  a fost  ( pentru mine şi  Ioşka )  marionetă, dar a devenit  “paiaţă “.

L-am ales, a acceptat,  am lansat  partidul.  Ei – Ioşka,  Meleşcanu,  Coşea  - veneau aici  [ la Deux  Ville  ].Voiam  un partid  de 80  %  tineret. Ceilalţi  habar  n-aveau.

 Ei  s-au  adăugat  cu  timpul.   La naştere am  fost  doar  noi.

 A  fost un  contract  moral.  Totul  s-a pregătit  aici.  El  ascunde acest  lucru. 

S-a plecat de la o idee, dar Meleşcanu  a fugit  cu calul.   Meleşcanu  este  gol.  Nu poate.  

D.P.: Iartă-mă,  dar parcă  ai  fi  un  soi de păpuşar 

A.C.: Dacă  scopul   este nobi l,  nu  contează.  Eu  am  sperat  foarte mult  de la  Meleşcanu.  

D.P.: Unii s-au  întors  la matcă,  în PSDR. Să-l lăsăm pe  Boda…

A.C.: În ianuarie’97,  Melesşcanu   a primit.   În iunie a avut  locul  spargerea PSDR.  Totul a pornit  bine.   Dar  la treabă,  cei  doi  călăreţi, Meleşcanu  (  politic  )  şi   Coşea (  economic  )  s-a văzut  că nu erau  în stare. În  ‘97/’98  am tras semnalul.  Dar lucrurile mergeau  din ce în ce mai prost. În  ’98  le-am   zis …la revedere;  i-am  lăsat  cu curu-n baltă;  mi-am luat  mâna de pe  APR. 

D.P.: Când a apărut   “scandalul”  Costa  nimeni  nu ţi-a luat  apărarea. 

A.C.: Au  făcut  o prostie.  În loc de adevăr,  au ales calea minciunii …

D.P.: Ei erau aşa  cum erau.Tu te-ai  înşelat. 

A.C.:  Eu am  sperat  că Meleşcanu   va reuşi.  S-a opus,  s-a cramponat.   Eu am  conştiinjţa împăcată.  Tineretul  trebuia  ajutat    ajungă la puetere.   Cei vechi au de  apărat trecutul.   Ei perpetuiază  sistemul.  Au  confiscat,  au  sechestrat  întreaga naţiune.  Tiuneretul este prizonier  şi el. 

D.P.: Acum [sept.   2000 ]  Meleşcanu candidează.  Ce prevezi ?

A.C.:  Meleşcanu  n-are ce  căuta la preşedinţie. Este un gest de disperare. 

D.P.:Cu ambiţia  lui,  a împiedicat  fuziunea cu  PNL!

A.C.: Este ridicol!  E  tragic!  Se va termina  rău.  [……………]

Hotel Deux Ville.

D.P:  Ce făcea Coşea aici ?

A.C.:  Un băiat de  societate.  Când este vorba de muncă,  se supără … El trebuia    se ocupe  de problema economică.  S-a dovedit  că nu avea  de gând şi  nici n-o putea face. Era bun de profesor.

  Dar  nu  avea  creativitate.  Fondul  rupturii  mele  de APR,  este Mircea  Coşea. Era greu la muncă. Atitudine insipidă,  inodoră,  incoloră.  El nu  a putut face nimic.  S-a purtat execrabil, până la urmă.

Eu  cu Ioşka le-am  găsit  porecle: lui Meleşcanu  -“Mexicanul “; lui  Coşea – “ Gogoaşă “

Povestea s-a terminat  tragic,  într-o  enormă    inutilitate.   Amândoi fac parte din vechiul  sistem.

  Sunt  supravieţuitori.E trist.   […….] 

 

¤ Confiscarea  şi  reciclarea  clasei politice

D.P.: Ai stat  10 ani  în culisele  politicii  româneşti.  Ai  găsit  un om  competent?

A.C.: Nici  unul!   Poate  că există, dar  eu nu am  întâlnit!  De aceea am pierdut  10 ani. Este un reciclaj  permanet  între  “foşti”  şi  “actuali “. Această  clasă politică  degenerează.Totul este  închis.  Este o  confiscare  care a început  în decembrie 1989  şi a devenit  o  fortăreaţă.

 Unde e libertatea?  Unde e reala democraţie ?  E  circ!  Ar  fi de râs, dacă  n-ar  fi  de plâns. 

Naţiunea română este  încercuită.  I s-au  închis toate intrările. 

Clasă politică înseamnă  putere; puterea înseamnă  informaţie.  În  România,  s-a  aplicat  toată gama manipulărilor   şi  dezinformărilor.  Populaţia  are rolul ei. Dar nu omul de  rând manipulează, ci invers. Populaţia  ar trebui  învăţată    spună  NU. 

D.P.: Orwell spunea că proletariatul   va deveni puternic dacă … va deveni  informat 

A.C.: Acum  [ sept. 2000]   se pregătesc de o nouă  rotire.   Guvernarea va  fi  2000-2004.  Brucan  s-a  păcălit!  Doar  moartea  va rezolva  această  situaţie.  Vor mai trece 25 –30 de ani!   Şi astfel  românii  vor atinge   jumătate de secol de stagnare.

 

 ¤ Scandalul  cărţilor de lux 

 “ Revoluţie şi reformă “       Eterna  şi  fascinanta  Românie”

D.P.:  Impasul  tău  se datorează   implicării  tale în editarea unor cărţi pentru  România. 

Cartea lui  Ion Iliescu, ediţiile de lux în  franceză şi  engleză, cu  coperţi de piele,  cu  foiţă de aur, cum  n-au  francezii nici pentru clasicii lor! De ce nu  este  specificat traducătorul ?   Mi-ai  vorbit de  sumar,  că ţi-a  aparţinut, ca problematică … 

A.C.: Traducătorul  nu e trecut,  din … discreţie.  Cartea aparţine lui  Iliescu …   ideile  de a face cartea … 1989 …  multe  sunt  făcute de el.  Aurel  Zăinescu  şi  Georgiu  au  fost  scribii devotaţi  lui  Ilescu.  Cartea nu  a fost  făcut pentru  români,  ci pentru  străinătate.Aici am intervenit  eu.  Ediţiile  au  fost  făcute  pentru  “vârfurile”  lumii, pentru a-i  convinge    România   este mai mult decât  asasinate, copiii  străzii,  mineriade. 

D.P.: Ai  încercat    speli    un om care a făcut  atâta  rău  României!  Crime. Meneriadele.

A.C.: Eu nu am  scris pentru  Iliescu,  ci pentru  România! Ori  România,  atunci,   era  condusă de Iliescu

D.P.: de ce  nu te-ai  ocupat de probleme economice, de ce te-ai  băgat  în politică ? 

A.C.:  A  fost  desigur un eşec, dar nu ştiam,  nu  cunoşteam  România.  Preţul e mare. Dar, poate,  vom reuşi.  Am probleme grave, dar  nu este încă eşec  total.  Am  avut  nevoie de   10 ani  de  maturitate.Acum  am  50 de ani.

D.P.:  Nu  scapi  de  chestiunea asta  cu cărţile. Cine a plătit  cartea lui  Ion Iliescu ?

A.C.: Eu am plătit-o.  Este un  contract de  ediţie clasic.Am  toate drepturile.  În afară de desfacerea în  România, “Revoluţia şi  reforma  îmi aparţine.   Iliescu a făcut   ediţii   în  turcă şi germană, sfidând contractul.   D-sa riscă mult. Dacă-l dau  în judecată, va avea probleme foarte grele.  Boală  clasică  a celor ce  ajung  “sus”. Dl Iliescu ar trebui  să se uite în oglindă şi  să –şi facă  bilanţul. 

D.P.: Eterna şi fascinanta Românie   - ştiu    tu  ai  făcut-o: ai umblat  prin  ţară;

 ai făcut  fotografiile  - e adevărat  o realitate  atemporală,  idealizată;   Am  auzit    s-au  cheltuit  

sume fabuloase  pentru  editare -  5 sau  7  milioane dolari, pentru  10.000 exemplare.  

 Cca 10 $ bucata  - ceea ce este destul de ieftin.  Mai  este discutată  şi reclama Bancorex din carte.

 A.C.:  Spui  că cei  5-7 milioane  dolari  e mult!     spunem  chiar  un miliard.   Depinde cu ce  compari.   Publicitatea are şi ea rostul ei.   În  România avem  22 milioane de români, care  trebuie  să-şi  schimbe imaginea.Asta-i  România!  Au plătit  Românii  5-7  mil  dolari.Nu merita ? 

400 de pagini;  400 fotografii. În  carte, sunt   3 cărţi  care nici nu erau  prevăzute în  contract   ( adminiatraţia,  biserica, istorie ).  Sigur,  ea  a fost  scumpă.  Dar cartea a fost  difuzată  la  personalităţile lumii …Cartea are  4,500kg …  pachetul  cântăreşte  8 kg. 

D.P.:  Ţi  se reproşează  că, nevânzând cartea,  nu ai  făcut  tot  tirajul   şi  1 milion a fost  plătit  de Bancorex. 

A.C.:  Cartea a fost  editată  în  9 limbi. Contractul prevedea 12.000 exemplare pentru  România. Le-am  livrat. Conform  contractului,   25 de instituţii  au  primit o  cotă de  exemplare. Preşedinţia   a refuzat!  În unele librării,cartea – care nu pot  fi decât  furată din  cotele de  protocol  - 

 se vinde  cu  1milion  şi  jumătate!  Distribuţia  m-a privit  pe mine.  În afară de  Viorel  Hrebenciuc,  nimeni  nu  s-a mai interesat de carte.  Acum  spun că nu  mai  au  cărţi!  Unde  sunt ?

D.P.: Am  vorbit  eu  la nişte  instituţii,  şi  spun  că nu au primt.

A.C.: Ministerul  Culturii  a primit  1.500 exemplare.Unde  sunt ?   Este  vorba de furt  şi  escrcherii.

 

¤Prăbuşirea Bancorex 

D.P.: De ce s-a prăbuşit  Bancorex?   

A.C.:  1. S-a prăbuşit  o dată  cu  prăbuşirea României;  2. Bancorex a fost  o bancă la  dispoziţia statului,  a guvernului; ea a fost  utilizată de stat. 

D.P.: Anestezia   găurilor statului   - părerea mea de nespecialist   - s-a făcut  pe spinarea Bancorex 

A.C.:  90 %  a supt  statul; 10 %  au  fost  furturi, afaceri.  Ce a păţit ţara,  a păţit  şi Bancorex. Temeşan  este un om  cu  simţ  financiar; a greşit  că a încercat  să împace şi varza  şi capra. 

D.P.: Temeşan  spune  că de vină este  societatea civilă  şi  luxul  etalat de  Bancorex …

A.C.: Temeşan  era un  om  competent. Scoţându-l pe Temeşan,  s-a  dinamitat  sistemul.   Sistemul  bancar  nu cade,  el reflectă  economia unei ţări.  […..]

D.P.: O ipoteză  personală:    pasivitatea Bancorex faţă de tine, nu are  legătură  cu  destituirea lui  Hrebenciuc? 

A.C.: Nu.  Un  grup  de oameni  au  ajuns clienţi  exclusivi  ai  Bancorex.  Eu nu fac parte  din el. 

 Eu i-am  propus lui  Iliescu  să.i  scoată pe Hrebenciuc,  Năstase ş.a.  Singurul  care a  “cedat”  a fost  Hrebenciuc.  A  avut  curaj  şi a plecat. 

¤   Afacerile  cu petrol 

D.P.:  Dar afacerile  cu petrol ? Tot tu le-ai intermediat.  Tot prin Bancorex.  Ce s-a  întâmplat?

A.C.:  Operaţiile  cu petrol  nu se puteau face  decât  prin Bancorex.  Era singura  cu reting.  A  fost un  conflict de interese.   Contractul  s-a  stopat  de către  Bancorex.  Am pierdut  enorm

  cu Ministerul  Agriculturii    … un  deficit  de 19  milioane dolari.  […] 

D.P.: Chestiunea  petrol -  jaf –Jimbolia.Vreau    demontezi această  manipulare. În  Jimbolia   a fost  implicat  SRI,  armata  etc..  Pitulescu   spune că ai  fost  implicat  şi  tu.

A.C.:Am  livrat  în portul  Constanţa petrol. Punct. Mai departe nu mă priveşte.  Nu am  nici  o responsabilitate    cu ce fac  românii  cu  petrolul.  Este  o manipulare  ordinară,  o minciună.  Generalul  Pitulescu  a minţit.  Jimbolia ?-nu ştiu.  Trafic  cu  Iugoslavia? –habar n-am.

¤Afacerile  cu  afişe electorale 

D.P.:  Dar afacerea cu  afişe?  Cele 70 milioane afişe… 10  tiruri     9 milioane de franci  … Banii  tăi. De ce nu  ţi se onorează ?  

A.C.: În  1996, eu am  executat  comanda  la  societatea mea.  Camioanele au  ajuns la  vamă  cu  afişele.Vameşul  a rupt  sigiile.  Între  mai-oct.1996,  10  camioane  de  20 t.  au  fost  preluate  de Gh.  Pascu  ( numit  de Ion Iliescu  )  care a semnat  facturile.   Astăzi este  încriminat

 şi   fugărit  ca un escroc! Acest  Gh.Pascu  îl cunoaşte pe Ion Iliescu  de  30 de ani.

 L-a servit pe Iliescu.   Iliescu  şi  PDSR  au beneficiat de această marfă. Au primit aceste afişe,  cu care  au  împânzit  întreaga ţară.  Marfa a fost deci  comandată şi  uilizată.   Când a venit  vorba  de plată, mai  întâi mi  s-a cerut  o amânare.   Acum, neagă  că m-au  cunoscut!  Neagă că am  avut  contract!  Cu  peste  40 de miliarde lei  m-au  păgubit  Iliescu  şi  PDSR. I-am dat  în  judecată. 

Avocatul   lor  cere …  prescripţie! 

D.P.: Gh.Pascu este ameninţat  cu  puşcăria    PDSR  îi promite că-l  vor   elibera. 

A.C.:  Este trist,  este  jenant   că Iliescu  şi  PDSR  se ascund  în spatele  acestei  prescripţii… 

 

¤ Bilanţ financiar  păgubos

D.P.: Care  este  bilanţul  pierderilor tale  financiare? 

A.C.:  40  milioane  dolari  - luaţi  de Dumitru Iliescu  (  dispărut  ), garantat de Ion Iliescu; 

             9 milioane franci  (  40 miliarde lei  ) – pentru  afişe;

          80 milioane dolari   - la Ministrul Agriculturii  ( pierderea  contractului  )

               milioanele   …de la cele  două  cărţi neonorate  

             Campania  electorală  din  1992.   Suma este  considerabilă.  Am pornit  procese.

 Voi cere sechestre  pe bunurile  lui  Iliescu  şi  PSDR.   I-a aşteptat  ani de zile.

¤ Investitorii  străini  

D.P.:  Investitorii  străini ? 

A.C.: În  România  vin  şacalii sau nebunii.  România  are o  economie  care se prăbuşeşte. Cadavru  viu! 

Ziua a III-a

Sept.2000. Parc parizian …

¤   Fişe caracterizante  pentru  politicieni 

D.P.:Facem ce facem  şi revenim  la  zona politică. Cine te-a turnat ?  Cine te-a lucrat ? Poţi  să-mi faci un tablou al  oamenilor  cu care ai  lucrat ?   Ion Iliescu ?

A.C.:  Desamăgire pe măsură …

D.P.: Emil  Constantinescu ? 

A.C.:  Intenţii bune,  avât mare,  rezultat slab; mi-a dat  o misiune mare; ar  fi trebuit  să privatizeze; s-a prăbuşit  precum  Concorde.

D.P.:  Adrian Năstase?

A.C.: Personaj  cu greutate; face manevre din  planul 2;  personaj  de linia 2, cu calităţi de  linia a II-a.  Nu  ştiu dacă  linia I  îi va prii.  Îi lipseşte  curajul,  agresivitatea  controlată,  îi  vine foarte greu  să iubească.N-are  sentimente.  

D.P.: Dumitru Iliescu ?

A.C.: Om  ambiţios,  feroce,  ilegal;  om obscur.L- a susţinut  pe Iliescu  doar pentru  “ covrigi” 

D.P.: Virgil  Măgureanu ?

A.C.:  Relaţii  personale  simple; ne-am  înţeles intelectual; între noi,  o  anume  simpatie.

D.P.: Mugur Isărescu ?

A.C.: Discuţie lungă,  plăcută   ( la Paris ).Amintiri plăcute

D.P.: Petre Roman?

A.C.: Mă limitez  la un  exemplu.  Mi-a spus că e mai  bine să  vorbim  în afara  României. 

D.P.:  Ciuvică ? Marian?

A.C.: Îi  cunosc. No  coment 

D.P.:  Radu  Vasile?

A.C.:  Nici o  substanţă. Nimic.

D.P.:  Silviu  Brucan?

A.C.: Înţelege  mai mult decât trebuie; enorm de multă  stimă; experienţă vastă;   mai  mic decât merita. Să-i  lăsăm trecutul  departe.  Ne interesează prezentul  şi  viitorul. 

D.P.: Valeriu  Stoica ?

A.C.: A încercat  fuziuni, mişcări.. A pornit-o  pe un drum  rău  … În raport  cu mine,  poartă  toată  răspunderea.A spus milioane de minciuni despre mine! 

D.P:  Cornel  Nistorescu ?  

A.C.:  L-a invitat la Paris pentru  un interviu.  El are   “misiunea” să mă sape. Este  un  beţiv,  o lepră …Aceşti  tineri  UTC-işti, care au  “scormonit “   în rahatul  comunist,  acum  “predau” democraţia! Vânduţi,  cumpăraţi    scormone în  gunoi! 

D.P.: România liberă,  Ziua,  Evenimentul  Zilei  - te urmăresc.

A.C.:  Înverşunarea lor este  incalificabilă. Jurnalista   Onghin Gherguţ  toarnă  tone de  mizerii  asupra mea, aprovizionată cu informaţii    de la  Parchet … 

 

¤ “ Afacerea Costea “

D.P.:  Care este stadiul  în acest  moment [  2000]? 

A.C.: Afacerea este  orchestrată; se încearcă    fiu  lovit; sunt  întrebat de oameni,  de companii,  pe care  nu-i  cunosc;  am fost arestat,  anchetat; nu  sunt  probe; se străduesc să adaoge  noi  şi  noi  “dovezi” 

D.P.: Ce impact a a vut  “Afecerea Costea”  asupra  României ?  

A.C.:  Numele  României   a fost  legat de  operaţiuni  dubioase, de   spălarea banilor, de  escrocherii, de  trafic, de contrabandă,  bacşişuri  … Loveşte  România. România parcă are  vocaţia de a se  autoflagela ( Timişoara,  13 iunie’90,  mineriade  )   Presa occidentală,  va lua  păcăleală  cu “cazul  Costea”!   Le Mond  va fi  condamnat  cu  4 milioane.[----]

Eugen  Ostroski   (  avocatul  lui  A.Costea ): Eu  atac cele două  Comisii  Rogatorii, din  România şi  Franţa,  care  solicită  o anchetă  a unui ambasador al  României.  Henri Ponce – judecător.

Comisiile  rogatorii  sunt ilegale, pentru    încalcă  imunitatea  diplomatică, încalcă  convenţii  şi legi.

Statul francez  nu  avea dreptul  să-l aresteze  pe Adrian Costea, să-l percheziţioneze, să-i  confişte  documentele,  să-i  cotrobăie  în arhivă. Autorităţile  franceze  au  încălcat  grav  legile,  pornind de la un denunţ  anonim, fără probe,  fără mărturii. 

D.P.: Unii  contestă  gradul  de ambasador   al d-lui  Costea.  El personal  a participat  la  Conferinţa de presă  în care ministrul  Moscovitzi   a  afirmat    Petre Roman  a retras paşaportul    soţilor  Costea, deoarece  acest  titlu de  “ambasador al preşedintelui “   nu  există.  

 Ministrul  nostru de externe,  contestă  titlul, paşaportul    d-lui  Costea.  [  se dau  episoade  din  respectiva   conferinţă de presă, cu declaraţiile ministrului  francez  şi  a lui  Petre  Roman  ] 

Cum  comentaţi ?

Eugen  Ostroski:  Sunt  uluit!   Petre  Roman  ori este ignorant, ori nu ştie.

 (  citează  Legea din  16 dec. 1969  care  defineşte  titlul  acesta  diplomatic )  

                    *          *        *