P R O C E S U L C O M U N I S M U L U I

I. Noi, subscrişii repreprezentanţi ai Societăţii Civile,

Având în vedere că:

A. Dreptul la justiţie al poporului român este imprescriptibil ;

B. Lichidarea rămăşiţelor dominaţiei sovietice şi a totalitarismului marxist sunt condiţiile sine qua non ale restaurării suveranităţii naţionale şi a democraţiei în România;

C. Procesul Comunismului constituie prima din probele juridice ale rupturii cu totalitar-ismul marxist, pe care Puterea este obligată să le producă spre a dovedi autenticitatea caracterului declarat democratic al regimului politic instautrat în 1990-1991;

Şi constatând că:

A Puterea publică refuză să stabilească adevărul şi să facă dreptate cu privire:

1. La crimele regimului de origine străină şi de natură criminală care a dăinuit între 30 Decembrie 1947 şi 22 Decembrie 1989 ;

2. La actele teroriste îndreptate contra forţelor democratice prin care au fost impuse instituţiile politice de după 22 Decembrie 1989 ;

A. Cei zece ani care au trecut de când românii aşteaptă zadarnic ca Puterea să-şi dovedească pe această cale legitimitatea democratică dau acestui refuz al Puterii caracterul :

1. de asigurare a continuităţii sistemului impus românilor între 1948 şi 1990;

2. de denegare a dreptăţii;

3. de negare a accesului la justiţie;

4. de obstacol în calea restaurării ordinii democratice înlăturate prin actzul de înaltă trădqre de la 30 Decembrie 1947 ;

Declarăm că neîndeplinirea obligaţiei de a face Procesul Comunismului are ca efect decăderea organelor specializate ale Puterii din dreptul exclusiv de a administra justiţia.

II. În consecinţă, luând act de carenţa Puterii şi intervenind în calitatea sa de reprezentant legitim al românilor faţă de Putere, Societatea Civilă este îndreptăţită să se substituie organelor specializate, exercitând prerogativele din care acestea sunt decăzute prin simpla neîndeplinire a mandatului lor.

1. Obiectivul Societăţii Civile este lichidarea definitivă şi complectă a obstacolelor care blochează procesul de restabilire a continuităţii statale şi de restaurare a democraţiei : rămăşiţele dominaţiei sovietice şi a totalitarismului marxist.

2. Mijloacele preconizate de Societatea Civilă pentru realizarea acestui obiectiv sunt cele folosite în scopuri şi circumstanţe similare după cel de-al Doilea Răsboi Mondial:

a. Procesul Comunismului:

α Definirea naturii criminale a sistemului politic impus în Decembrie 1947 şi a mijloacelor prin care au fost impuse actualele instituţii politice;

β Stabilirea adevărului şi a responsabilităţilor cu privire la crimele totalitarismului marxist şi ale dominaţiei sovetice, până la 22 Decembrie 1989 şi ulterior;

Intervenţia Societăţii Civile în Procesul Comunismului se va limita la instruirea acestuia: cercetarea faptelor, interogarea acuzaţilor, audierea martorilor, stabilirea actului de acuzaţie şi încadrarea penală.

La alcătuirea unei instanţe credibile, dosarele vor fi remise acesteia, sub rezerva îndeplinirii următoarelor trei condiţii:

1. Va fi formată din personalităţi ale căror competenţă, probitate şi independenţă sunt necontesate;

1. Paza şi escorta inculpaţilor vor fi asigurate de un corp special constituit de Societatea Civilă şi funcţionând sub autoritatea ei, plătit din bugetul statului;

2. Vor fi puse în vigoare şi aplicate normele care au servit la judecarea faptelor de aceeaşi natură ale totalitarismului Naţional-socialist şi ale colaboratorilor acestuia din statele satelite ale Germaniei hitleriste:

a. Crima împotriva umanităţii (instituţionalizarea discriminării, a segregaţiei şi a excluderii sociale, a terorii intelectuale şi poliţiste, a torturii fizice şi morale, şi a exterminării în massă);

a. Genocidul (distrugerea planificată a anumitor grupuri umane; destructurarea şi denigrarea factorilor determinanţi ai identităţii comunitare şi personale; dezumanizarea persoanei prin eradicarea conştiinţei, etc.);

b. Înalta trădare (conspirare împotriva suveranităţii de stat, în înţelegere cu o putere străină);

c. Uzurparea prerogativelor suverane ale Naţiunii (înlocuirea prin forţă a ordinii constituţionale);

d. Dezastrul Ţării (jefuirea bogăţiilor naţionale şi a averilor private în folosul unei puteri străine sau cel propriu).

a. Desovietizarea şi Decomunizarea statului şi a societăţii :

Excluderea din viaţa publică a structurilor şi a persoanelor care, sub orice formă, asigură continuitatea sistemului abolit în Decembrie 1989.

Interzicerea accesului la viaţa publică şi de a exercita orice mandat, îi va lovi pe toţi cei care au deţinut funcţii (oficiale sau oculte) în aparatul de Stat şi în Partidul Comunist, precum şi pe beneficiarii sistemului oficial abolit în Decembrie 1989. Interdicţia va dăinui până la obţinerea certificatului de onorabilitate eliberat după cercetarea cazului lor de către Comisia pentru Decomunizare, paritar alcătuită din reprezentanţi ai Societăţii Civile şi din veterani ai Rezistenţei Anticomuniste.

Normele folosite pentru Procesul Comunismului şi Decomunizare le vor lua drept model pe cele aplicate la Procesul de la Nüremberg, la Denazificarea Germaniei şi la sancţionarea Colaboraţionismului din ţările ocupate de cel de-al III-lea Reich. Acestea constituie referinţe inconturnabile, fiind singurele experienţe concrete de trecere de la totalitarism la democraţie care au reuşit.

Probele dovedind că crimele totalitarismului marxist-leninist le depăşesc în întindere şi în intensitate pe cele ale totalitarismului naţional-socialist, dreptul poporului român de a-i judeca pe autorii, complicii şi beneficiarii fărădelegilor la care a fost supus între 1947 şi 1989 trebuie să fie internaţional recunoscut, aşa cum este al evreilor, care şi-au urmărit şi pedepsit în mod exemplar torţionarii şi călăii. Orice obiecţie sau rezervă în această privinţă are un caracter discriminatoriu şi abundă în sensul tezelor lui Hitler.

Orice încercare a Puterii de a împiedica deschiderea şi desfăşurarea Procesului Comunismului, precum şi de a-i sustrage de la judecată pe acuzaţi (inclusiv prin evadare şi asasinat), are valoarea unei solidarizări deliberate cu autorii crimelor, ai jafului şi ai fraudelor, împotriva victimelor – adică împotriva poporului român, indiferent de natura pretextului (etic sau tehnic) folosit în acest scop.

* * * * *

Ion Varlam, 1997