Emisiunea "Miezul problemei" 3.10.2006

-transcrierea primelor minute-

Pe burtieră : Miezul problemei. SMS 1267. Raul Volcinschi a vrut să-l asasineze pe Ceauşescu!

Madalin Ionescu: Bună seara doamnele şi domnilor, nu mai pierd timpul, invitatul meu de astăzi este realmente, aşa considerăm noi, un personaj uluitor, chiar dacă ştiu că nu-i place să folosim astfel de termeni în ceea ce-l priveşte. A fost arestat în 1956 şi a făcut ani grei de temniţă comunistă. A trăit în puşcărie experienţe incredibile, dar evident nu pozitive. Era cît pe-aici să evadeze după ce a bătut 6 securişti. Sulbiniez, a bătut 6 securişti. Mai mult decît atît, în 1983 a fost creierul unei actiuni pe marginea căreia în alte ţări s-ar fi scris cărţi şi s-ar fi făcut filme de mare succes. Profesorul Raul Volcinschi, căci despre el este vorba a convins un grup de tineri să-l asasineze pe Nicolae Ceuşescu, în timp ce acesta urma să viziteze CAP-ul din comuna Gostiu, judeţul Giurgiu. Tinerii Viorel Rovenţu, Petre Năstase şi Nicolae Stanciu au spart un post de miliţie, de unde au sustras arme, dar au fost prinşi pe baza unei scurgeri de informaţii în urma operaţiunii mamut condusă de însuşi şeful Ministerului de interne, Tudor Postelnicu. Deşi au făcut puşcărie grea, care s-a prelungit şi, culmea, după 1990, aceşti oameni de acţiune nu l-au trădat pe profesorul Volcinschi şi pe ceilalţi colaboratori ai săi. Despre toate acestea ne va vorbi într-o ediţie unică chiar domnul Raul Volcinschi, după cum am spus fost deţinut politic, conferenţiar universitar, un om pe care îl consider deosebit şi cred că şi mulţi tineri au ce auzi şi vedea în această seară. Bună seara, domnule Volcinschi.

Raul Volcinschi: Bună seara.

Madalin Ionescu: Cînd ne-am mai întîlnit noi în urmă cu aproape trei ani n-am vorbit foarte mult despre rolul dv. în episodul acela cu asasinarea, tenatativa de asasinare a lui Nicolae Ceauşescu, singura de altfel despre care însăşi securitatea a amintit. Ştiu că a scris o carte domnul Cristian Troncotă la un moment dat în care amintea episodul acesta.

Raul Volcinschi: Da.

Madalin Ionescu: Ciudat e că Rovenţu, pe care l-aţi convins să facă lucrul ăla a stat în puşcărie şi după 1990 şi vom vobi despre asta. Dacă operaţiunea pe care aţi plănuit-o împreună cu ceilalţi colegi ar fi reuşit practic regimul Ceuşescu cădea în 1983. Nu ştiu ce venea după aia.

Raul Volcinschi: Da, asta este problema cea mai importantă.

Madalin Ionescu: Dar vă puseserăţi problema asta atunci, ce urmează după?

Raul Volcinschi: Ba da, ba da, ba da. Asta era problema esenţială, domnule. Un fapt de acest gen este uşor de făcut. Nu e o problemă, nu? Ce e? Un pic de curaj şi.. treaba s-a făcut. Dar ce urmează este important. Ce pui în locul respectiv..

Madalin Ionescu: N-aveaţi un plan?

Raul Volcinschi: Sigur că da. Ei, eu am intrat în puşcărie oponent intelectual, pe linie intelectuală faţă de comunism. Mi-am dat seamă că este un sistem ratat sub aspect ştiinţific, ca este o eroare ştiinţifică care, preluată fiind de la Marx de Lenin, a transformat-o într-o oroare, oroare, pentru că afirmă, ceea ce scrie el însuşi în „Statul şi revoluţia” :”Dictatura proletariatului este violenţă neîngrădită de lege. Asta e ceva stupefiant. Cine poate… Este curios că acest sistem de gîndire sau această ideologie este citită pe doua etaje, pe două paliere. Un palier ideologic, nu, care culminează cu desfiintarea istoriei, istoria dispare, toată lumea va trăi fericită în acelaşi sistem, în aceleaşi condiţii şi aşa mai departe. Asta este … Şi care captivează pe foarte mulţi, zice domnule, exploatarea de către om e reală, o înlăturăm, prin Marx… Dar legea generală a cumulării capitalului este o eroare. El afirmă că nivelul de trai, adică.. modul de viaţă a muncitorului devine din ce în ce mai rău; are ca exemplu muncitorimea, minerii din Anglia, care ulterior sigur că şi-au ridicat formidabil nivelul de trai… Clasa de mijloc din România ar dori să trăiască ca minerii din Anglia, din secolul trecut, din secolul 20. Aşa…şi pe această bază afirmă că nu există altă salvare pentru muncitorime decît revoluţia proletară. Revoluţia proletară este urmată de dictatura proletariatului care a fost definită de Lenin în acest fel.

Madalin Ionescu: Bun, deci aveaţi poziţia asta ideologică cînd aţi fost arestat. Dar asta, evenimentul acesta…

Raul Volcinschi: Păi da, acest lucru m-a determinat, adică gîndind profund această problemă, nu există, acest sistem este greşit, total greşit, şi este inuman şi văzînd că organul care se declară el însuşi, securitatea vorbesc, spada şi scutul partidului, deci sintagma asta de poliţie politică se referea la poliţia politică a unui partid, a partidului comunist, care avea o ideologie greşită. Deci societatea aceasta nu putea să prospere, nu putea să se dezvolte pentru că nodul problemei consta în teroarea pe care o exercita.

Madalin Ionescu: Bun, asta să zicem a fost motivaţia dv, dar după ce aţi ieşit din puşcărie, pentru că asta e important şi vreau să ne limităm, acum la început ….

Raul Volcinschi: Aici e toată problema….

Madalin Ionescu: Asta vreau să vă întreb, de ce l-aţi ales pe Rovenţu să-l asasineze pe Ceauşescu?

Raul Volcinschi: Păi asta e o pură întîmplare, asta e aşa ceva, de ce plouă, de ce ninge ….

Madalin Ionescu: Dar nu era simplu …

Raul Volcinschi: Eu eram, sigur eram impregnat de răul pe care l-am văzut în puşcărie [..] asta e barbarie. Şi culmea este alta, că guvernele postdecembriste au comis eroarea, sau nu cred că e tocmai o eroare, e gîndită această… că foarte multe lucruri au fost bine găndite şi în mod absolut ticălos efectuate. Au gîndit anumite lucruri. România este singura ţară din Marea Baltică pînă în Marea Neagră care n-are o lege a genocidului, cu privire la genocid şi altă lege cu privire la crime împotriva umanităţii. Deci eu am ucis pe cineva, ei, îl bagă la drept comun, este voba de ani care au trecut, s-au tergiversat lucrurile şi cîte cazuri sunt din astea, nu? Şi funcţionează prescripţia, nu?

Madalin Ionescu: Bun, am înţeles asta, deci eraţi…

Raul Volcinschi: Dar dacă ar fi o lege care spune, nu se prescriu asemenea crime, asemenea fapte, e altceva. Atunci se putea face demarcaţia corectă între torţionar şi om obişnuit, sau chiar slujbaş obişnuit, iar torţionarii ăştia, cam 3-400 de oameni, atîta erau. Greşeala securităţii, a oamenilor din securitate, că s-au ţinut toţi grămadă. Unul pentru toţi, toţi pentru unul.

Madalin Ionescu: Bun, cunoşteaţi această stare de lucruri despre care vom vorbi, mărturii din puşcărie, vorbeaţi cu mulţi tineri care trebuie să ştie, mai sunteţi puţini cei care puteţi vorbi şi aminti ce s-a întîmplat acolo. L-aţi ales pe Rovenţu, cum l-aţi ales, l-aţi întîlnit într-un parc înţeleg, în Craiova, nu?

Raul Volcinschi: Da sigur. Foarte simplu. Aveam domiciliul obligatoriu în Craiova la un moment dat şi ..fierbeam, vă spun drept, fierbeam, căutam aşa să ies din propria piele că existenţa e insuportabilă, mai ales că securitatea tot timpul apăsa, în mod apăsat... Şi asta a fost gîndită, dizidenţa a fost gîndită , împărţirea foştilor deţinuţi politici în două categorii: unii care colaborează măcar nominal, formal, de exemplu un ofiţer de securitate se ruga de mine: Domnule, acceptă să fii informator. Zic: Domnule, niciodată, am suferit destul, cu dv. nu mai am treabă! Zice: ”Domnule , fă-mi un hatîr şi mie domne, că eşti cineva…. Dacă aduc materialulul cît am…. Dar îţi promit, îţi jur pe copii mei- pe nu ştiu ce se mai jura acolo-că îl bag la frigider, niciodată nimeni nu te va mai întreba ceva. Ei zic -nici asta nu se poate Dar tot timpul eram pisat sub acest aspect. Chemat… De ce te-ai întîlnit cu ăla, de ce nu te-ai întîlnit cu alălaltul, ce-ai vorbit cu acela? De pildă un prieten de-al meu, părintele Matei Boilă. Noi, înainte cînd ne întîlneam, primul lucru stabileam ce-am vorbit. Am vorbit despre ultimul meci al universităţii din Cluj. Nu? Aşa , sau…

Madalin Ionescu: Ca să ştiţi în cazul că vă abordează securitatea ce să spuneţi…

Raul Volcinschi: Sigur că da, eram urmărit, făcut … Şi era o chestiune de glorie pentru el să aibă asemenea informatori, nu? Oameni care au făcut ceva, nu? Evadarea aia a fost unică în Romania, în Europa. Păi bineînţeles, în forţă. Au mai evadat unii care au scos o cărămidă, a doua cărămidă, au scăpat şi gata. Dar direct, în forţă, într-o duminică… Aicia, mă rog, este şi greşeala mea că nu mi-am dat seama de anumite lucruri, nu cunoşteam bine situaţia , umblai legat la ochi, nu?

Madalin Ionescu: Vorbim despre asta, din păcate trebuie să ne oprim acum pentru prima oară în această seară.

Raul Volcinschi: Interesează în mod deosebit chestia cu Rovenţu…

Madalin Ionescu: Nu, lămurim asta, sper să lămurim chestiunea cu tentativa de asasinare a lui Ceuşescu după publicitate, numai puţin că urmează publicitate, e perioada cea mai scurtă din emisiune. Ne întoarcem şi vorbim şi despre mărturiile dv. din puşcărie pentru că sunt extraordinare pentru mulţi dintre cei care nu ştiu ce s-a întîmplat atunci. Publicitate, ne întoarcem imediat după aceea, rămîneţi cu noi, , o seara mare, zic eu, la miezul problemei.

1.50-

Madalin Ionescu: Din nou în miezul problemei doamnelor şi domnilor. O ediţie care… cred că merită atenţia dv. aşa cum am spus şi în prima parte. Vă prezint un caz pe care nu multă lume îl ştie, deşi s-a mai discutat pe marginea lui. Cel puţin la miezul problemei s-a întîmplat asta în urmă cu vreo trei ani de zile. Profesorul Raul Volcinschi a fost unul dintre creierele operaţiunii, singurei tentative de asasinare a lui Nicolae Ceauşescu, el a fost deţinut politic, o persoană importantă în perioada interbelică, fost profesor universitar ..

Raul Volcinschi: Conferenţiar

Madalin Ionescu: Conferenţiar universitar, a fost şi sportiv de performanţă…. Calităţi, calitate pe care a şi folosit-o atunci cînd a încercat să evadeze din puşcărie. Dar ajungem acolo, am zis că să încercăm să răspundem la întrebări ca să avem un moment coerent, aşa, o ediţie coerentă.

Bun, l-aţi ales pe Rovenţiu să-l asasineze pe Ceauşescu. Aţi intuit în el un astfel de potenţial? Că ştiţi cum e.., e destul de greu să te duci la un om pe vremea aia, era destul de greu să ai încredere că nu se duce la Miliţie şi că nu spune treaba asta.

Raul Volcinschi: În primul rînd o chestie psihologică. Eu manifest o simpatie din primul moment faţă de anumiţi oameni care în general nu mă înşeală după aia şi antipatie tot aşa , la prima vedere. Şedeam pe o bancă în parcul Romanescu din Craiova şi priveam lacul. Citisem Scînteia, mă rog, mă uitam dacă n-a murit vreo mărime din vremea respectivă, şi se aşează un tînăr lîngă mine. Se uită la ziar:- Îmi permiteţi să citesc ziarul? –Da.. poftim. Citeşte şi după aia zice: -Dă-l încolo de ziar şi cu comuniştii ăştia şi cu tot. Zic : -Ce te supără? - Păi ce să mă supere, viaţa asta mă supără, cutare…. O discuţie anodină, de asta. Aflu că este şofer, într-un grup de şoferi de prin Giurgiu care lucrează pe la Işalniţa sau nu ştiu pe unde la nişte şantiere şi că doreşte să-şi găsească undeva o locuinţă, în Craiova… o cameră de închiriat. Dacă nu ştiu eu cumva. Eu aveam chiar la mine, mama mea decedase, şi care era atunci cu mine, aşa.. şi era locuinţa, era posibil să-l cazez, dar nu ştiam cine e, nu? Aşa.. Ne-am stabilit să ne mai întîlnim tot acolo, în parcul Romanescu după cîteva zile, între timp am întîlnit pe unul, Mişu Voiculescu, fost ţărănist, cam de vîrsta mea, aşa.. care tecuse şi el prin puşcării şi avea ceva treabă cu şantierul de la Işalniţa. Şi l-am întrebat : -Îi cunoşti pe şoferi? – Da, domnule, cunosc, îs nişte băieţi arţăgoşi din aştia, se iau de conducere, cutare, pentru salarii, pentru alte lucruri şi sunt aşa, bătăioşi. Am mai discutat de cîteva ori. El n-avea o cultură politică deosebită, dar avea chiar un anumit patos în a ataca problemele acestea. Simplu, direct, fără ocolişuri, era un om drept. Aşa… Mi-a plăcut de el. Ne-am mai întîlnit de vreo cîteva ori, am discutat şi după aia am zis: domnule, hai să facem ceva. Zice: -Domnule, noi ne gîndim să capturăm nişte arme şi să atacăm autorităţi. Şi-am zis- N-are nici un rost, astea sînt copilării, aşa, omori un şef de post şi… care are vreo şase copii. E un păcat. Hai să mergem la capăt. – Da domnule, gata ! Am tot discutat, aşa şi aşa – era de acord. Se face atacul ăla de la Osica.

Madalin Ionescu: Din judeţul Olt, dintr-un sat. Dar cît a durat tatonarea asta dintre dv şi Rovenţu?

Raul Volcinschi: Ei, a durat ca vreo 6 luni, aşa. Întîlnirile, discuţiile, cutare, cutare, aşa , pînă cînd m-am hotărît şi eu, zic – risc, aşa. Pe de altă parte aveam la Bucureşti aici contact cu nişte profesori, aşa, anti Ceauşescu, juraţi, nu voiau să-l mai vadă la conducerea ţării, şi.. între care Tudor Bugnaru aveam mare încredere în el, foarte mare încredere în el…

Madalin Ionescu: Era şeful catedrei de drept de la AS, nu?

Raul Volcinschi: Nu, el a fost decanul facultăţii de drept într-o anumită vreme la Cluj şi după aia la Bucureşti aicea, aşa. Era Pop Simion, era Mircea Stoica, dar ăsta era.. aşa.. labil psihic şi doream să-l elimin cît mai repede. Mă rog, a făcut o dizidenţă el după aia prin anul 89 şi s-a aruncat de la etajul 7. Eu ştiu cum de a aterizat tocmai la parter, mort, de-a binelea, aşa. Deci mai erau şi alţii. Ăştia- discuţiile erau la nivel de cum să facem, ce să facem, cutare. Pănă la urmă eu am mărturisit că am găsit vreo cîţiva oameni care ar fi capabili să facă… că ăstia nu erau oameni de acţiune. Nu puteai merge cu …

Madalin Ionescu: Domnule, interesant că nişte profesori s-au gîndit să-l lichideze pe Ceuşescu, e important .

Raul Volcinschi: Da, ei s-au … ei ce ştiau, ei ştiau foarte bine că eu sunt un om de acţiune, nu? Din moment ce antecedentele mele erau foarte clare. Cine ar fi avut curajul să atace securiştii în plină zi?

Madalin Ionescu: În puşcărie ….

Raul Volcinschi: Şi i-am atacat. Şi numai dintr-o… din faptul că nu aveam, asta, legate şireturile la pantofi, am pierdut partida, pentru că scăpam şi mă duceam ….

Madalin Ionescu: Da, vorbim despre asta, îi mai lăsăm pe telespectatori să aştepte momentul acela..

Raul Volcinschi: Deci, momentul esenţial este acela, întîlnirea cu un comandor de marină, Radu Nicolae. Radu Nicolae, foarte belicoc, foarte hotărît să acţioneze, dar întrebarea capitală era: Bine, bine, dar după aia? Ceauşescu e lichidat… şi ce vine după chestia asta? Poate vine ceva mai rău, ne invadează ruşii, sau eu ştiu, ce alte probleme... Ei Nicolae zice că – Lăsă domnule că se face cutare… şi am înţeles de la el că el se sprijină pe Uniunea Sovietică. Ei.. aicea nu am mai mers…

Madalin Ionescu: Drumurile s-au despărţit.

Raul Volcinschi: Da, s-au despărţit drumurile, ei şi-au văzut de treabă, l-am anunţat pe Bugnaru, a fost şi el indignat. Păi ce-i cu asta? Din lac în puţ? Scăpăm de Ceuşescu şi dăm de un drac mai mare

Madalin Ionescu: Mergem cu KGB-ul cum ar veni…

Raul Volcinschi: Păi nu se poate aşa ceva. Şi s-au cam retras. Se ştie, Rovenţu a fost prins pînă la urmă cu băieţii lui. Eu i-am instruit foarte bine. Zic măi, dacă voi sunteţi prinşi puteţi spune orice, că aţi vrut să spargeţi banca Angliei dacă vreţi, dar dacă pomeniţi de numele meu, suntem cu toţii morţi, fără discuţie, nu? Fără discuţie, securitatea avea în mod deosebit, un ochi pus pe mine şi încerca pe toate căile să mă … a şi creat nişte provocări ordinare. Dar asta-i altă problemă. Chiar am şi acuma pe rol un proces de revizuire, tot pe asemenea chestii. Deci … Dar era … şi securitatea era altă securitate.

Madalin Ionescu: Da, bun, însă în ceea ce priveşte pe Rovenţu e foarte important faptul că deşi au fost prinşi şi arestaţi nu v-au trădat… Ştiu ….

Raul Volcinschi: Nu spuneţi la plural, pentru că numai Rovenţu mă cunoştea. Ceilalţi doi habar n-aveau de mine. Ei ştiau de un personaj misterios, „nea Radu”, nea Radu era pentru ei ceva care există sau nu există. Deci legătura numai cu Rovenţu. Şi Rovenţu s-a ţinut extrem de tare. Am stat de vorbă cu un student de-al meu care l-a anchetat pe Rovenţu, ca şi procuror militar, colonel. Nu-i mai spun numele că el e încă în funcţiune, aşa. Zice, domnule au fost bătuţi aceşti oameni cum n-am văzut. Eu am văzut mulţi bătuţi îngrozitor, dar cum au fost bătuţi aceşti omeni… Mă miră cum dracu au scăpat. Au săpat din următoarele motive : că s-a cerut scurtarea imediată a anchetei – a durat numai zece zile. Au fost condamnaţi la moarte rapid, aşa ..

Madalin Ionescu: Pentru furt.

Raul Volcinschi: Ceuşescu avea nişte vizite prin America nu ştiu ce şi nu voia să i se puie întrebări. Tu vii aici, aşa şi condamni la moarte oameni la tine. Indiferent că atentate sau neatentate dar asta a dus la scurtarea extremă a anchetei. Condamnaţi la moarte, bună ziua. Şi de acolo încolo au reuşit şi au scăpat. Asta a fost…

Madalin Ionescu: S-a comutat pedeapsa în 25 de ani de închisoare….

Raul Volcinschi: Din 25 în 20 tot aşa…

Madalin Ionescu: Ştiu că unul dintre ei a făcut greşeala să spună tatălului său despre..

Raul Volcinschi: Deci este de lăudat acest Rovenţu pentru bărbăţia lui. E rar, oameni care au un curaj absolut deosebit, absolut deosebit. Era un om de acţiune, avea demnitatea lui, era un om simplu, un şofer fără instrucţie deosebită dar te puteai baza pe el. Eu mi-am dat seama de la început: mă pot baza pe acest om. Ce spune e cinsitit şi sincer. Şi asta era principalul.

Madalin Ionescu: Vreau să le amintesc telespectatorilor care nu ştiu foarte bine povestea că aceşti trei şoferi, că practic au fost trei. Roveţu şi-a mai ales doi, au încercat să acţioneze, după ce au spart postul de miliţie de la Osica de Sus din satul Osica de Sus. Au sustras pistoale mitralieră, vreo 500 de cartuşe, şi au vrut să-l împuşte pe Ceuşescu la marginea unei şosele curbate, aşa, situate între Braniştea şi Gostiu. Drumul era în pantă iar coloana oficială era obligată să încetinească viteza la vreo 30-40 km la oră...

Raul Volcinschi: Da, da, ei aia a fost absolut fantezistă toată treaba asta …

Madalin Ionescu: Da securitatea a aflat.

Raul Volcinschi: Ratau şi pierdeau totul. Îi împuşcau pe loc şi gata.

Madalin Ionescu: Deci nu puteau împuşca de acolo?

Raul Volcinschi: Da sigur… Puteau, dar şi ei puteau fi împuşcaţi foarte uşor. Pentru că dispozitivul de pază ştim cu este, nu? Era extins, aşa că… Asta a fost ….Îmi pare rău că la ora aia nu mai comunicam cu ei, pentru că eu consideram că treaba nu mai poate înainta în felul în care a fost amorsată şi concluzia a fost „Nu, n-are nici un rost”. Ori ei s-au mai… Rovenţu cum era el vînă de luptător, de asta, a încercat pe cont propriu. Bine că n-a făcut-o, bine că, într-un fel bine că l-au prins că dacă o făcea.. mureau cu toţii, aşa… Şi inutil, absolut inutil. O construcţie de acest gen are nevoie de o continuitate. E uşor să omori un om şi ca şi creştin începi să … acest dubito.. trebuie să existe, trebuie să cugeţi şi să te îndoieşti de anumite lucruri … Şi la urma urmei chiar şi eu am ajuns la concluzia că lucrurile merg spre o schimbare. Eu o vedeam mai rapidă decît s-a în….eu o vedeam aşa pe la 86 se vor schimba lucrurile. Au mai durat trei ani, asta e mă rog greşeala gîndirii mele. Dar eu am prevăzut ….

Madalin Ionescu: Oricum problema este că unul dintre colegii lui Rovenţu, Stanciu dacă nu mă înşel, i-a spus tatălui său…

Raul Volcinschi: Ei nu, nu , nu e aşa…

Madalin Ionescu: Nu?

Raul Volcinschi: Nu, nu i-a spus. Stanciu a ascuns în nişte fîn acolo o armă. Asta e legenda, eu nu ştiu, eu nu am stat de vorbă cu ei. Rovenţu mi-a povestit, el îl considera trădător pe Stanciu. Dar nu era. Stanciu era de bună credinţă. Şi-a ascuns arma în pod. Tat-su dimineaţa a umblat pe-acolo pe la vite, ştiu eu ce-a făcut, a găsit arma. S-a dus cu arma la post. În sudul ţării erau zece mii de soldaţi de securitate, pe toate căile, pe toate asa drumurile erau dizlocaţi şi cînd a început urmărirea lor, pentru că… a fost arestat Stanciu .

Madalin Ionescu: A fost cu tancuri, cu elicoptere….

Raul Volcinschi: Da, elicoptere, Postelnicu era în elicopter şi supraveghea… dar vă spun spre cinstea soldaţilor .. ei au trecut prin trei rînduri de soldaţi de-ăştia, au trecut peste nişte tufe acolo şi un soldat în faţa lor. S-a întors cu spatele la ei şi le-a făcut semn să treacă…

Madalin Ionescu: Asta e extraodinar.

Raul Volcinschi: Ăstia erau soldaţii de securitate… şi le-a spus „duceţi-vă în plata domnului!” .. aşa… ei urmăriţi şi din aer şi de pe pămînt şi de pe cutare sigur că i-a prins. Stanciu a fost arestat şi a spus cine: Rovenţu şi Năstase.

Madalin Ionescu: Deci i-a dat în gît cum ar veni.

Raul Volcinschi: Păi na, asta e….

Madalin Ionescu: Deci dacă ar fi ştiut de dv , şi dv. aţi fi fost probabil condamnat la moarte.

Raul Volcinschi: Dar eu n-am discutat cu ei. Doar Rovenţu cu care am mai comunicat şi acuma.

Madalin Ionescu: Dar spuneaţi că au fost bătuţi, sau că au fost bătuţi cumplit.

Raul Volcinschi: Cumplit.

Madalin Ionescu: Şi Rovenţu n-a spus nimic în puşcărie. A făcut puşcărie vreo 16 ani de zile, şi după Iliescu şi în timpul lui Iliescu.

Raul Volcinschi: Şi după , pentru că se punea problema că un general de justiţie militară , lui Iliescu i-ar fi comunicat, e o apostilă acolo: „l-a ratat pe Ceauşescu, nu vă ratează pe dv”. Şi …

Madalin Ionescu: Şi-atuncea a rămas în puşcărie…

Raul Volcinschi: Da, şi.. şi.. l-am scos o dată…. de la Direcţia generală a penitenciarelor l-am scos, dar erau inversate numele procuraturii generale militare, asta către penitenciar. Şi a zis domnule , nu putem, hai să mai căutăm, să cercetăm… S-a ocultat problema pur şi simplu.

Madalin Ionescu: Ştiu că după 90 ironia sorţii a făcut ca Rovenţu să fie coleg de puşcărie cu însuşi Postelniciu la Jilava, ceea ce este incredibil.

Raul Volcinschi: Da, era cu Postelnicu împreună şi depănau amintiri de cum se urmăreau unii pe alţii, da.

Madalin Ionescu: Asta e viaţa, viaţa te duce în situaţii incredibile. Acuma sigur, am lămurit pe undeva episodul asta, a fost un episod muşamalizat….

Raul Volcinschi: E un episod care, da…. Ei bine, nici… eu personal nu i-aş da nici o extensie, pentru că e un episod ….

Madalin Ionescu: V-am spus, dacă în statele Unite dacă era un astfel de caz se făceau nişte filme, se scriau romane, era un best-seller.

Raul Volcinschi: A bun, aia e treaba lor, treaba noastră este să suprevieţuim.

Madalin Ionescu: În România a fost ţinut în puşcărie ca deţinut politic, practic, sub sa zicem ideea asta să zicem a unui furt pe care l-a comis la un post de miliţie vreo 16 ani, deşi el încercase să-l împuşte pe Ceuşescu .

Bun acuma hai să lăsăm puţin subiectul ăsta, pe care poate puţini îl ştiau dintre telespectatorii noştri şi să ajungem la perioada arestării dv, că acum ajungem la mărturiile din puşcăriile comuniste. Şi s-au întîmplat multe lucruri interesante. Aţi fost arestat în 1956 cînd erau problemele din Ungaria.

Raul Volcinschi: Da, erau evenimentele din Ungaria []

[]

Notă: Transcrierea a fost realizată la 10.05.2014, conform cu CD-ul procurat de domnul Dumitru Manea, pentru a servi în procesele de corectare a sentinţei 372 din 06.03.2014, pronunţată la S3 Civilă a curţii de Apel Bucureşti în cauza 1636/122/2012: revizuire (2340/2/2014) şi contestaţie în anulare (2338/2/2014), de către

Ioan Roşca, cercetător interdisciplinar, expert în studierea crimelor comunismului

Semnatura