Curtea de Apel Bucureşti, Splaiul Independenţei, nr. 5 sector 4, Bucureşti

S3-complet nr3 Recurs- pentru dosarul 2340/2/2014, cu primul termen la 13.05.14

Motivarea cererii de revizuire

Domnule preşedinte, subsemnatul Viorel Rovenţu, domiciliat în comuna Stăneşti, sat Stăneşti, nr. 7, jud. Giurgiu, cod poştal 087215, motivez prin prezenta cererea de revizuire (care a deschis dosarul 2340/2/2014) a Deciziei irevocabile 372 din 06.03.2014, pronunţată la S3 Civilă în cauza 1636/122/2012, prin care s-a admis recursul statului român (prin Min. Finanţelor) împotriva sentinţei Trib. Giurgiu nr. 40/21.03.2013 şi s-a respins recursul formulat de mine, care iniţial (la 21.09.13) a fost îndreptat împotriva sentinţei nr. 40/21.03.2013 şi apoi (la 12 şi 14.02.14) a fost reactualizat şi îndreptat împotriva sentinţei nr.4/3.02.14 emisă de Tribunalul Giurgiu, sentinţă care a rezolvat necorespunzător cererea mea -din 27.09.13- de completare a dispozitivului - la toate cele trei capete de cerere.

I Sinteza motivării

Avînd în vedere faptul că în cauză intervin şi erori materiale fatale, am atacat sentinţa 372/06.03.14 şi prin contestaţie în anulare, judecată în cauza 2338/2/2014, în care, la 28.04.14, s-a decis amînarea pentru 22.09.14, pentru că, de-abia la acel termen, am aflat că Decizia 372/2014 a fost între timp motivată. Rezolvarea cazului cu celeritate se poate face prin revizuirea integrală (căci mi s-a refuzat pronunţarea pe toate capetele de cerere) în cadrul procesului 2340/2/2014, făcînd dv., pe baza materialului din dosar-nefolosit (deci a probelor neluate în consideraţie), constatările cerute la capetele 1-3 ale cererii şi recursului, fără a mai fi nevoie să se mai revină la recurs, după o anulare.

Am accesat fugitiv dosarul 1636/122/2012 (care se afla ataşat la dosarul 2338/2/2014 şi a trecut apoi direct la dv. în mapă), găsind elemente care confirmă din plin aplicabilitatea art. 322- al.2 în combinaţie cu art. 322 al 5 cpc şi art 20 din Constituţiei (la care făcusem iniţial referire, numai pe baza minutei). Ceea ce îmi permite să expun motivele de fapt şi de drept, pe care le rezum întîi, astfel:

A. (art. 322 al. 2) Instanţa de recurs arată în motivare că nu se pronunţă privind capetele cererii mele, pretinzînd că nu le-aş fi actualizat, după completarea dispozitivului- la 3.02.14. Dar eu am făcut, la 12.02.14, cerere de completare/actualizare a recursului, în care am cerut corectarea sentinţei nr. 4/3.02.14- care face noi erori, fără a corecta nici ce cerusem în prima formă a recursului (împotriva sentinţei 40/21.03.2013). Dar chiar dacă această cerere s-a pierdut, nu am ratat termenul de recurare a deciziei 4/3.02.14, căci după primirea motivaţiei (la 13.02.14) am depus (la 14.02.14-deci tot în termen) o ultimă notă de actualizare a recursului (aflată la dosarul Curţii de Apel la fila 28-29) în care am reluat toate capetele şi am precizat că solicit casarea sentinţei 4/3.02.14 şi reţinerea spre judecare, recursul fiind susţinut la termenul din 20.02.14 şi de avocatul meu (consemnările eronate din încheierea şedinţei putînd fi confruntate cu înregistrarea dezbaterii). În plus, din dosar, se vede că au fost eludate adevăratele fomulări ale cererilor mele, despre care instanţele nu s-au pronunţat.

B. (art. 322 al. 5) Din motivaţia instanţei de recurs pentru Decizia 372 (ca şi din a sentinţei nr. 4/3.02.14 a Tribunalului Giurgiu) se vede clar că probele zdrobitoare depuse la dosarul completării de dispozitiv în noiembrie 2013, ca şi cele semnalate atunci ca fiind în puterea părţii adverse - nu au fost luate în consideraţie, instanţa de recurs neţinînd cont nici de atenţionările mele din 12/14.02.14 privind importanţa lor. Ea a respins capătul 1, considerînd numai probele iniţiale- care convinseseră instanţa de fond, deşi întărisem între timp zdrobitor probatoriul. Deci probele cheie sînt încă neînfăţişate- deşi multe sînt în dosar, situaţie pe care o justiţie preocupată de adevăr trebuie să o corecteze. Dintre probele pe care semnalasem că nu le pot accesa, cerînd intervenţia instanţei faţă de instituţiile care le deţin, am procurat şi voi depune la dosar -ca probă nouă elocventă- înregistrarea video a dialogului meu public cu Raul Volcinschi (instigator) şi Aurelian Pavelescu (avocat) din emisiunea din 3.10.2006 de la National TV, care arată justeţea interpretării date de mine tuturor celorlalte documente.

C. Conform prevederilor CEDO asumate constituţional la art. 20, dreptul meu la justiţie nu poate fi încălcat pe temeiuri formale, bazate pe lacune ale legislaţiei/practicii juridice româneşti. Mi-au fost deja respinse cererile de revizuire penală, pentru că s-ar fi epuizat căile penale extraordinare de atac prin recursul înaintat în 1990 de procurorul general, tratat abuziv - aşa cum o arată probele depuse, dar declarat nerevizuibil. Actualul proces, prilejuit de legea 221/09, dar bazat (aşa cum am arătat repetat, de exemplu la pt. 8 al notei depuse în noiembrie 2013) pe întregul eşafodaj al dreptului este ultima ocazie pentru a corecta îndelungata mea privare de justiţie, cu consecinţe deosebit de grave.

II Dezvoltarea motivarii (pentru orientarea uşoară în dosar)

A. Nepronunţare asupra unor lucruri cerute (art. 322 al.2 cpc)

Pentru înţelegerea erorilor comise în tratarea dosarului, rezum evoluţia procesului.

1. La 7.06.12 am depus o cerere bazată pe legea 221/2009 combinată cu alte elemente ale cadrului legislativ existent, prin care am solicitat să se constate, în esenţă: 1. Că am fost închis din 1983 pînă în 1999 din motive politice, acţiunea de la Osica (furtul armamentului) vizînd lichidarea dictatorului- Nicolae Ceauşescu. 2. Că am fost menţinut în detenţie pînă în 1999 şi în urma unor grave abuzuri juridice, care nu au mai putut fi revizuite 3. Că am dreptul la indemnizaţia stabilită prin legea 118/90- pe viitor dar şi retroactiv (pentru perioada în care nu am primit-o, abuziv) şi mă încadrez în categoria de erou în lupta anticomunistă (potrivit OUG 214/1999).

2. În cadrul procesului 1636/122/2012- am prezentat completului tribunalului Giurgiu probe pentru susţinerea capătului 1 (mărturii, înscrisuri, declaraţii făcute de participanţi în presă sau în faţa cercetătorilor IICC etc.), precizînd că, pentru documentarea suplimentară, instanţa trebuie să aplice art. 4.3. din L 221, făcînd demersuri pentru obţinerea-din arhive- a documentelor la care mie îmi fusese refuzat accesul. Fără a face aceste demersuri, pe care legea şi lămurirea speţei le impunea şi fără a se pronunţa privind capetele 2 şi 3, instanţa de fond a emis hotărîrea 40/21.03.13, prin care s-a admis capătul 1 (recunoaşterea caracterului politic a faptei din 1983)-motivaţia fiind însă nesatisfăcătoare.

3. Ca atare, am depus, la 21.09.13, pe lîngă întîmpinarea faţă de recursul formulat de partea adversă (care declarase în proces că nu contestă caracterul politic al detenţiei- pînă în 1989) o cerere de recurs pentru toate cele trei capete- pentru alternativa că sentinţa 40/23.2013 nu ar fi considerată incompletă şi cauza retrimisă spre instanţa de fond. În paralel, am depus o cerere de completare de dispozitiv- ca să existe un prim nivel de jurisdicţie şi în raport cu capetele de cerere 2 şi 3 şi pentru ca motivarea capătului 1 să fie îmbunătăţită. Curtea de Apel a solicitat tribunalului Giurgiu completarea dispozitivului.

4. S-a reluat procesul 1636/122/2012- la tribunalul Giurgiu, pentru a fi analizate şi capetele 2 şi 3 şi revăzute motivaţiile capătului 1. Am putut consolida substanţial probatoriul, pentru că, între timp, am fost chemat la CNSAS, unde au fost găsite dosare pertinente lămuririi cauzei (Rovenţu, Năstase, Stanciu, Volcinschi, Robu)- studiate de mine sau de cercetătorul Ioan Roşca- expert în cercetarea crimelor comunismului. În noiembrie 2013 am depus un dosar compus din peste o sută de documente decisive create de fosta securitate după sentinţa din 1983 (şi nu înainte- cum greşit reţine instanţa de recurs) şi din recursul extraordinar (în sfîrşit găsit de mine)- care a fost judecat în mod total nelegal în 1990. Am adăugat declaraţiile relevante făcute de domnii Şerban Suru şi Marcel Petrişor ca răspuns la un chestionar despre ce ştiau ei despre cazul meu, pe care instanţa îi putea audia şi ca martori. Toate aceste probe dovedeau că scopul acţiunii noastre din 1983 fusese lichidarea lui Nicolae Ceauşescu, indicau faptul că motivul menţinerii în captivitate după 1989 a fost acoperirea complicilor din spatele lui Raul Volcinschi (deci- era tot politic) şi arătau cum a fost realizată încălcarea continuată a dreptului meu la justiţie. Aşadar am documentat capetele 2 şi 3 şi am consolidat dovedirea capătului 1 dincolo de pragul oricărui dubiu- cerînd instanţei de fond să ia notă de noua situaţie şi să elimine orice referire ambiguă din motivaţie.

5. Sentinţa nr. 4 emisă de Tribunalul Giurgiu la 3.02.14 2014 este manifest netemeinică şi nelegală, readucînd practic cauza în stadiul dinaintea judecării completării de dispozitiv, fapt care făcea ca recursul meu din 23.09.2014 să redevină pertinent. Este clar că Sentinţa nr. 4 nu face corecţia cerută pentru motivaţia capătului 1- neţinînd cont de suplimentul de probatoriu depus (la care nu face nici o referire). Ea neagă -prin artificii justificative inconsistente- dreptul la îndemnizaţie (capătul 3)- care decurgea direct din caracterul politic recunoscut la capătul 1. Şi deformează grav conţinutul constatărilor cerute la capătul 2, pentru a le putea respinge cu pretextul că ar avea caracter penal- deşi era vorba de aspecte inseparabil conexe cauzei, ce nu mai pot fi tratate în alt cadru (pentru că au fost epuizate în 1990, prin abuz flagrant, căile penale extraordinare de atac). Asta deşi atrăsesem atenţia că legea 221 prevedea la art. 2: "toate efectele hotărârilor judecătoreşti de condamnare cu caracter politic prevăzute la art.1 sunt înlăturate de drept".

Cum sentinţa nr. 4/3.02.14 a Tribunalului Giurgiu a reactivat consideraţiile recursului depus la 21.09.13, nu avea rost să mai cer o dată revenirea la o instanţă de fond de evidentă incapacitate sau rea credinţă (judecătorul afirmînd printre altele, cu ocazia audierii martorului Năstase Petrică, că nu s-a trăit aşa de rău sub Nicolae Ceuaşescu- încît să avem motive de revoltă). Pentru a nu da ocazia unei noi derobări formaliste, am trimis, la 12.02.14, o "cerere de completare la recurs", cu următorul conţinut:

"Domnule preşedinte, subsemnatul Viorel Rovenţu, domiciliat în comuna Stănesti, sat Stăneşti, nr. 7, jud. Giurgiu, cod poştal 087215, reclamant în cauza 1636/122/2012, formulez prezenta

COMPLETARE LA RECURS

în urma aflării hotărîrii nr.4 a Tribunalului Giurgiu, din 3.02.2014 (încă necomunicată mie), care completează dispozitivul din sentinţa 40 din 21.03.2013, pe care am recurat-o la 21.09.2013.

Vă rog să constataţi că hotărîrea privind cele două capete de cerere despre care instanţa de fond nu se pronunţase, este netemeinică, intrînd în contradicţie cu sentinţa pentru capătul 1, prin care a fost recunoscut caracterul politic al condamnării mele din 1983. După ce s-a admis acest caracter, cum e posibil să mi se nege dreptul la indemnizaţia de rigoare, pe baza legii 118/1990? După ce s-a reţinut că am vrut să înfrunt cu arma în mîna dictatorul (executat la 25.12.89 pentru genocid), cum e posibil să nu se constate că mă încadrez în prevederile OUG 214/1999, dar nu am avut cum să fac demersurile de rigoare la timp? Iar dacă se analizează, aşa cum am cerut, modul abuziv in care am fost tratat de justiţie înainte şi după 1990, cum se poate respinge cererea mea de a se constata-conex că am fost şi victima unor abuzuri judiciare cu substrat politic, care m-au privat de libertate, de drepturile de fost deţinut politic şi de condiţii normale de existenţă? Eliberarea mea în 1999 a intrerupt executarea unei pedepse recunoscute acum (în baza L221/2009)- ca avînd caracter politic. Conform legii şi prevederilor CEDO se impune eliminarea efectelor sentinţei din 1983, inclusiv printr-o constatare care să permită repararea încarcerării abuzive pînă în 1999 şi încălcării dreptului meu la justiţie- pînă azi.

In recursul depus la 21.09.2013 şi în întîmpinarea faţă de recursul părţii pîrîte am prezentat argumente pentru toate cele trei capete de cerere, deşi două dintre ele nu erau încă tratate de instanţa de fond. Acele consideraţii rămîn valabile şi după completarea dispozitivului, cu menţiunea că probatoriul s-a îmbogăţit între timp cu declaraţii şi documente semnificative găsite la CNSAS, depuse de mine cu ocazia completarii fondului, care au permis consolidarea argumentaţiei- în nota depusă de mine în noiembrie 2013 tribunalului Giurgiu. Vă rog să luaţi în consideraţie această actualizare, inclusiv la nivelul probelor care ar mai putea fi administrate (partea a 7a a notei), dacă sînt considerate necesare şi sînt ajutat în obţinerea lor. Documentele găsite în octombrie 2013 intăresc probatoriul deja consistent depus înainte de 21.03.13- pentru capătul 1 şi - pentru capetele 2 şi 3- dovedesc că am fost victima unor abuzuri judiciare grave si repetate, culminind cu recursul extraordinar din 1990. Ele au revelat implicaţii politice nebănuite de mine, care explică modul în care a fost tratat dosarul meu.

Fapt pentru care vă rog să faceţi constatările cerute în plîngerea mea:

1. Că am fost condamnat pentru furtul unor arme pe care voiam să le folosesc împotriva dictatorului Ceauşescu, deci mă înscriu pe deplin în prevederile legilor 221/09, 118/90, şi 214/99.

2. Că am fost victima unei serii de abuzuri judiciare grave, care au însoţit detenţia politică: a. Condamnarea la moarte pentru furt- deşi nu au existat consecinţe deosebit de grave, comutată la 25 de ani şi executată şi după ce respectiva parte din codul penal a fost abrogată b. Incadrarea incorectă la art. 3 al decretului de amnistie din 1988 şi menţinerea ei după abolirea pedepsei cu moartea c. Impiedicarea participării mele la recursul extraordinar din 1990, prin ascunderea întreruperii executării pedepsei- mie şi acestei manevre- completului (care a menţinut nejustificat sentinţa din 1983, în absenţa noastră, a martorilor noştri, a declaraţiilor noastre) d. Starea de disperare în care am fost adus de prizonieratul abuziv care m-a determinat să-mi asum riscul evadării e. Nereţinerea adevăratului scop al furtului -după 1990- cînd încadrarea faptei la infracţiuni împotriva statului ar fi dus automat la eliberare f. Respingerea demersurilor de revizuire şi împiedicarea accesului la arhive.

3. Că am dreptul la indemnizaţie in baza legii 118/90: de acum înainte şi pentru perioada 1990-2014 (cînd am fost privat abuziv de aplicarea ei) şi la despagubiri pentru suferinţe/pierderi- pe care aş putea să le solicit şi dozez într-un proces civil, eventual precedat de un demers de revizuire.

Viorel Rovenţu, 12.02.2014"

Constat însă că această cerere nu se află în dosarul Curţii de Apel (era poate la fila 31, care lipseşte din copiile făcute pentru mine , sau e rătăcită în dosarele venite dela tribunalul Giurgiu, pe care nu am avut timp suficient să le studiez!). Dar chiar dacă nu aş fi făcut actualizarea era evident că sentinţa 4/03.02.14 m-a readus în poziţia pe care am criticat-o prin recursul de la 21.09.13 şi că nu avea rost să mă mai prezint în faţa Curţii, dacă nu aş fi urmărit recurarea punctelor nefavorabile mie decise prin sentinţa 4/3.02.14. Nu avea nici un sens nici să deschid un recurs separat, în loc să actualizez recursul care aştepta completarea de dispozitiv

7. Orice dubiu privind conţinutul şi rostul demersurilor mele pentru recurs, este spulberat de precizările din informarea explicativă trimisă prin curier rapid la 14.02.14 şi înregistrată la 17.02.14- deci în termen (fila 28-29, la fila 30 aflîndu-se copia plicului şi pe verso- confirmarea de primire). Citez din această ultimă actualizare a recursului (făcută în urma primirii motivării Sentinţei 4/03.2.14) paragrafele care nu lăsau loc confuziilor, dacă erau citite:

" [] revin asupra recursului depus la 21.09.2013 şi a completării depuse la 12.02.14 , pentru că am primit între timp (pe 13.02.2014) motivarea sentinţei Tribunalului Giurgiu nr.4 din 3.02.14 2014 privind completarea dispozitivului,[] Constat că toate consideraţiile mele din notele precedente prezentate instanţei de fond sau de recurs rămîn valabile, adăugîndu-se următoarele observaţii []

[]Privitor la căpătul 1 (recunoaşterea caracterului politic al detenţiei mele) noua sentinţă nu putea repune în discuţie decizia din 21.03.2013, dar ar fi putut ameliora motivaţia, operînd precizările pe care le-am solicitat, pe baza suplimentului de probe elocvente pe care le-am depus în noiembrie 2013 (pe care le obţinusem ulerior deciziei din 21.03.13, din motive dincolo de voinţa mea). Vă rog încă o dată să constataţi şi să consemnaţi faptul că suplimentul de probe depuse elimină orice îndoială privind faptul că am furat armele în 1983 cu sopul înfruntării dictatorului executat pentru genocid la 25.12.89 şi ca atare mă înscriu pe deplin în categoriile vizate de legile 118/90, 214/99 şi 221/2009. []Rămîne problema perioadei detenţiei politice. Observ că instanţa de fond evită recunoaşterea explicită a faptului că am fost închis între 1983 şi 1999, în baza sentinţei din 1983.[]

Privitor la capătul 2 (constatarea că pe lîngă caracterul politic, detenţia mea pînă în 1999 a fost şi rezultatul unei cascade de erori/abuzuri judiciare) instanţa se derobează de obligaţia de a face dreptate pe fond , pe motiv că e vorba de aspecte care ţin de dreptul penal.[] Ce împiedică instanţa , [] să facă aceste constatări, din moment ce dispune acum de probe care permit lămurirea dosarului?[]nu se vede clar, dacă se analizează dosarul serios, că tratamentul special la care am fost supus şi după 1990 este urmarea activităţii mele politice?[]

Privitor la capătul 3 (constatarea că beneficiez de drepturile unui deţinut politic şi că am fost privat de ele după 1990 în mod abuziv) instanţa de fond încearcă o derobare prea forţată pentru a fi credibilă. [] Poate că pentru alţii, constituirea dreptului recunoscut prin sentinţă , la capătul 1, este potenţială /virtuală. Dar pentru instanţa decidentă, capătul 2/3 vine după 1, care nu mai e de loc o virtualitate. [] De aceea repet pretenţia ca în sentinţă să se precizeze şi că am fost privat abuziv de îndemnizaţia pe baza legii 118/1990, astfel încît să pot solicita suma de care am fost privat, care ar repara parţial şi tardiv imensele mele pierderi existenţiale []

Avînd în vedere că, în ciuda insistenţelor mele, instanţa de fond nu s-a pronunţat (limpede, explicit) privind capetele mele de cerere 2 şi 3 (perioada completă a detenţiei, abuzurile judiciare conexe, dreptul la reparaţii), afirmînd că ele decurg logic sau că ele trebuie abordate în alte procese, vă rog să tranşaţi dv. toate constatările pe care le-am solicitat (care formează un tot coerent, împiedicînd repararea nedrepăţirii mele excesive), casînd sentinţa nr.4 (care se referă la capetele 2 şi 3 din cererea mea) din 3.02.2014, cu reţinerea cauzei (conform art. 498-501)- retrimiterea la instanţa de fond fiind evident o tergiversare fără rost.

Pentru rejudecarea fondului de instanţa de recurs, amintesc că am precizat , în nota de actualizare depusă în noiembrie 2013 probele care îmi mai pot întări argumentaţia, dacă se mai consideră necesar, pe care nu le pot însă obţine, fără ajutorul instanţei de recurs (cea de fond neţinînd cont de semnalarea existenţei acestor probe inaccesibile mie).

14.02.2014 Viorel Rovenţu "

8. Aşadar , nu îmi explic (decît ca erori ale avocatei mele sau ale grefierului care i-a deformat replicile ) următoarele consemnări din procesul verbal al şedinţei din 20.02.14, care în mod evident nu corespund situaţiei de fapt: "Avocatul recurentului reclamant arată că recursul a fost declarat personal de către recurent , fără a beneficia de o asistenţă juridică calificată, astfel încît acesta nu a cerut casarea hotărîrii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare" La care recurs se putea referi o astfel de remarcă? Cel iniţial, depus la 21.09.13 a fost însoţit de o cerere de completare a dispozitivului. În ultima formă dată recursului (vezi 1.7) trimisă la 14.02.14-după primirea motivaţiei şi semnalată stîngaci şi de avocat la 20.02.14 ("se mai invederează instanţei depunerea la dosar şi a unor note de şedinţă formulate de recurentul reclamant") se cere explicit casarea sentinţei 4/3.02.14, cu reţinerea cauzei. Cerinţă care pare diluată de avocată, în fraza "solicită instanţei să aprecieze cu privire la faptul dacă se impune, în principial, casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru o motivare corespunzătoare şi completarea probatoriului" -ceea ce nu e normal, dar arată că era vorba de un recurs împotriva hotărîrii din 3.02.14.

Foarte ciudată este continuarea consemnată: "avocatul recurentului reclamant învederează împrejurarea că la acest moment este în măsură să depună la dosar o completare la motivele de recurs tocmai în raport de încheierea pronunţată de către Tribunalul Giurgiu la data de 03.02.14." Dacă avocata nu a găsit în dosarul Curţii de Apel (în lipsa filei 31?!) cererea de actualizare a recursului, depusă la 12.02.13, ea putea să depună copia respectivei cereri (la care pare a se referi aici) semnalînd actualizarea din 14.02.14, care era în dosar la fila 28-30, elimina orice echivoc privind recurarea în termen a sentinţei 4/02.14 şi, precizînd: "Constat că toate consideraţiile mele din notele precedente prezentate instanţei de fond sau de recurs rămîn valabile, adăugîndu-se următoarele observaţii" - dădea valoare observaţiei avocatei mele "oricum în motivele de recurs formulate iniţial sînt cuprinse critici şi cu privire la cele două capete de cerere la care a făcut referire".

Neglijînd actualizările din 12/14 februarie, "Curtea solicită recurentului, prin apărător ales să precizeze dacă mai este în termen de a formula noi motive de recurs." La care avocata mea, în loc să lămurească instanţa că vrusese să propună o copie a unor cereri depuse deja, se referă confuz la vechea formulare a recursului. Continuarea, de-a dreptul şocantă, impune o confruntare a încheierii de la fila 32 cu înregistrarea sonoră a şedinţei de judecată şi eventual audierea avocatei Mihuţ Georgeta: "Interpelat fiind, avocatul recurentului reclamant precizează că partea nu a declarat recurs împotriva încheierii de completare dispozitiv pronunţată de Tribunalul Giurgiu la data de 03.02.2014 ". Incredibil ! Aşa cum se vede mai sus, avocata nu putea pretinde o astfel de aberaţie, contrară adevărului constatabil şi intereselor mele, la cîteva minute după ce se referise tocmai la respectiva completare de recurs, din care cel puţin ultima versiune- din 14.02 era în dosar, pe masa judecătorului! După cîte am suferit, nu mai pot plăti pentru erorile sau malpraxisul unor jurişti. Nu e vina mea dacă judecătorul nu citeşte dosarele, grefierul consemnează greşit, avocatul meu uită actualizările, capetele de cerere şi probele suplimentare propuse şi studiază dosarul atît de superficial încît rezumă astfel situaţia probatoriului: "Solicită a se avea în vedere faptul că apărările recurentului reclamant se bazează în primul rând pe înscrisurile anexate la dosarul cauzei, declaraţii ale unor persoane care au beneficiat de acţiuni pentru constatarea caracterului politic al faptelor pentru care au fost trimise în judecată [!!!!], respectiv pe literatura de specialitate.[!!!]"

Reprezentantul ministerului public sporeşte apoi confuzia (şi nu acesta este mandatul lui) referindu-se la : "celelalte două critici, în sensul că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe capetele 2 şi 3 de cerere"- ca şi cum s-ar fi judecat acum tot situaţia iniţială (creată prin sentinţa din 21.03.13) şi nu actualizarea făcută la 12.02.14/14.02.14 împotriva sentinţei din 3.02.14, care dăduse o rezolvare necorespunzătoare completării de dispozitiv.

Au urmat cîteva amînări ale pronunţării, care ar fi putut fi folosite de avocatul meu pentru a studia Încheierea din 20.02.14 şi a cere corecturile de rigoare, cu ocazia depunerii unor Concluzii.

9. Lanţul de erori manifeste, conţinut în încheierea de şedinţă din 20.02.13, a condus la extrema unei situaţii pe care al. 2 art. 322 o declară temei de revizuire: instanţa nu s-a pronunţat asupra nici unui lucru cerut. Refuzul judecării cererii de recurs formulate iniţial la 21.09.13 şi reactualizate la 12/14.02.14 este afirmat explicit în Decizia 372/6.03.14 (fila 38-39)- şi constituie o încălcare flagrantă a dreptului meu la justiţie, bazată pe neglijarea conţinutului dosarului şi pe încălcarea legii.

În Decizia de recurs 372/6.02.14, după ce este descris cursul procesului iniţial (soldat cu sentinţa 40/21.03.13) nu este menţionat clar faptul că am depus prima formă a recursului (la 21.09.13) alături de o cerere de completare a dispozitivului, completare operată între timp, încît analiza dosarului nu se putea face din perspectiva formulării iniţiale a recursului. Confuzia creşte după descrierea procesului dedicat completării dispozitivului (soldat cu sentinţa 4/3.02.14). În loc să se arate că la 12/14.02.13 am atacat şi decizia din 3.02.14, actualizînd cererea de recurs iniţială (vezi mai sus), este comentată numai forma iniţială a recursului, fapt ce iese în evidenţă în referiri devenite caduce ca "este bine să se clarifice motivaţia capătului 1 şi să se răspundă şi la capetele 2 şi 3 din cererea introductivă de instanţă"- sau "în ce priveşte capătul 3, neabordat în instanţă"- care nu mai erau valabile -evident, după judecarea completării, la 3.02.14, fiind înlocuite prin ("revin asupra recursului depus la 21.09.2013 şi a completării depuse la 12.02.14 , pentru că am primit între timp (pe 13.02.2014) motivarea sentinţei Tribunalului Giurgiu nr.4 din 3.02.14 2014 privind completarea dispozitivului" sau "Privitor la căpătul 1 (recunoaşterea caracterului politic al detenţiei mele) noua sentinţă nu putea repune în discuţie decizia din 21.03.2013, dar ar fi putut ameliora motivaţia, operînd precizările pe care le-am solicitat, pe baza suplimentului de probe elocvente pe care le-am depus în noiembrie 2013".

Aşa cum voi explica pe larg în partea B, neglijarea adevăratului conţinut al cererii complete de recurs (21.09.13 actualizată la 12/14.02.14) a uşurat "uitarea" suplimentului de probatoriu masiv şi decisiv depus în noiembrie 2013 (găsit după redactarea formei iniţiale a recursului, deci semnalat doar în actualizările din 12/14.02.14). Încît desfiinţarea deciziei 40/21.03.13 privind capătul 1 (negarea faptului că scopul real al furtului armelor din 1983 a fost lichidarea dictatorului) se face (cu rea credinţă sau neglijenţă delictuală) combătînd numai probele prezentate iniţial, ca şi cum cele adăugate cu ocazia completării dispozitivului nu ar exista. Se ajunge astfel la o analiză incorectă a capătului 1-întru acceptarea recursului formulat de pîrît, prin neglijarea probelor zdrobitoare propuse de mine, pentru ca apoi să se afirme că nu mai are rost observarea recursului meu la acelaşi capăt- care viza tocmai recunoaşterea caracterului decisiv al probelor depuse: " în ce priveşte recursul declarat de recurentul reclamant, ca o consecinţă a celor reţinute mai sus, având în vedere soluţionarea recursului declarat de către recurentul pârât, respectiv înlăturarea din hotărârea atacată a menţiunii referitoare la constatarea caracterului politic al condamnării acestuia, Curtea apreciază că nu se mai impune complinirea considerentelor hotărârii primei instanţe, în raport de art. 304 pct. 7, aşa cum a solicitat recurentul, în referire la capătul unu de cerere privitor la constatarea caracterului politic." Astfel e refuzată pronunţarea pentru capătul 1 al cererii mele de recurs, actualizată la 12/14.02.13.

Se arată apoi în sentinţa din 6.03.14 că, prin completarea dispozitivului la 3.02.14, a fost modificat contextul procedural al recursului formulat la 21.09.13 : "după cum s-a putut constata din actele dosarului, recurentul reclamant a dat eficienţă prevederilor art 281.2 din codul de procedură civilă aplicabile în speţă, putînd veni pe calea recursului doar în condiţiile formulării acestuia împotriva sentinţei nr 4/03.02.2014 prin care instanţa de fond s-a pronunţat asupra acestor două ultime două capete de cerere". Dar instanţa nu observă nici că, prin conţinut, decizia 4/3.02.14 a readus automat în actualitate criticile recursului formulat la 21.09.14 şi nici că, prin completarea de recurs din 12/14.02.14 am recurat explicit şi sentinţa din 3.02.14, arătînd ce a rămas valabil din recursul iniţial, astfel reactualizat. Nimic nu justifică deci afirmaţia finală "Or,recurentul nu a formulat împotriva acestei ultime sentinţe calea de atac recursului, prezenta instanţă fiind sesizată doar cu recursul declarat împotriva sentinţei civile nr.40/21.03.13 care nu a dat dezlegare decît primului capăt de cerere" Bazată pe o astfel de eroare, respingerea pronunţării pentru capetele 2 şi 3 cade şi ea sub incidenţa al. 2 art. 322.

10. Atrag atenţia asupra faptului că respingerea capătului 1 al cererii mele şi admiterea recursului părţii adverse (bazată pe o eroare în gestiunea probelor, aşa cum arăt la punctul B), chiar dacă ar fi fost valide, nu antrenau automat respingerea celorlalte capete (ceea ce motivarea sentinţei nici nu pretinde, pentru a nu scoate în evidenţă gravitatea malversaţiei prin care a fost respins capătul) 1. Chiar şi în alternativa negării caracterului politic al acţiunii din 1983, nulitatea deciziilor care au produs menţinerea mea în captivitate pînă în 1990 putea fi şi trebuia constatată în acest proces, căci nu mai există un alt cadru- datorită abuzurilor judiciare dovedite, cărora le-am fost victimă. Altfel- este încălcat dreptul meu la justiţie, consfinţit de CEDO şi asumat prin Constituţie la art. 20- ca prioritar faţă de orice prevederi ale dreptului naţional.

Dar ca să fie observat acest aspect ar fi trebuit să nu fie camuflat conţinutul real al cererii mele, care cuprindea mai multe constatări la fiecare capăt, precizate de numeroase ori, începînd cu cererea iniţială, unde de exemplu pentru capătul 2 am solicitat să se constate că: "2.a In sentinţa nr. 63 din 12 octombrie 1983, încadrarea mea la art. 224 a fost netemeinică []2.b In 1988 ni s-a aplicat cu rea voinţă, din motive politice, amnistierea prin Decretul nr.11 din 26 ianuarie[]După 1990, acest abuz a fost continuat, fără să se ţină cont de faptul că articolul 224 alin 3 CP a fost modificat în 7 ianuarie 1989 prin Decretul nr. 6, şi că spiritul comunist al titlului "infracţiuni contra avutului obştesc" (exceptate nejustificabil din Decretul de graţiere 23/1990) a devenit caduc după revoluţie şi neconstituţional după 1991, titlul fiind abrogat explicit prin Legea nr. 140/1992[] S-a menţinut deci nejustificat încadrarea la art. 3 al decretului 124/1988, căci pedeapsa cu moartea nu fusese numai comutată în 1984 şi 1988 ci şi abolită- reprimarea mea politică continuînd, printr-o fisură judiciară. c Respingerea (la 7 mai 1990) a recursului extraordinar intentat de procurorul general, prin decizia 45 a Curtii Supreme de Justitie - Tribunalul Militar, comunicată mie la 25.05.90 s-a făcut cu nerespectarea legii şi a drepturilor noastre (art 410-412 din vechiul cp) 2.d Referitor la sentinţa nr 45 a Tribunalului Sfantu Gheorghe din 23/10/92, în dosarul nr 2253/91, care a adăugat 2 ani la cei 13 consideraţi restanţi, cer să se constate că "evadarea" mea din 15 august 1991 a fost consecinţa menţinerii nedrepte şi anacronice într-o detenţie injustă şi inumană, pe baza condamnării abuzive şi politice din 1983[]". Explicarea capătului 2 a continuat în recursul iniţial : "insist asupra legitimităţii cererii (complementare) de constatare a faptului că, pe lîngă caracterul politic al sentinţelor, am fost şi victima unui lanţ de grave abuzuri de drept, aspect relevant şi pentru perioada dinainte de 1990 (cînd, la simpla detenţie politică, se adaugă enormele suferinţe provocate de abuzurile judiciare), dar mai ales după 1990 (cînd mi-a fost distrusă viaţa, prin abuz judiciar, de un regim pretins democrat". În nota depusă în noiembrie 2013 pentru procesul de completare a dispozitivului am revenit: "5 Pentru capătul 2, legat de abuzurile judiciare, ar trebui făcute următoarele sub-constatări :- că ancheta şi procesul au fost anormale, violente şi mistificatoare, scopul nostru real fiind ascuns- că trebuia să fim încadraţi la infracţiuni la siguranţa naţională, care ar fi fost amnistiate în 1990- că abolirea pedepsei cu moartea impunea redozarea amnistiei din 1988- că nu au existat consecinţele deosebit de grave şi că articolele respective au fost abolite în 1996, eu fiind deţinut şi în continuare - că am fost supuşi unor presiuni mari pentru a recunoaşte infracţiuni pe care nu le-am comis - că memoriile mele au fost neglijate şi cererile de revizuire respinse nejustificat - că mi-a fost tratată incorect contestaţia la executare, judecată în 1998- că mi-a fost blocat accesul la documentele din arhive- că sînt victima unui abuz judiciar- politic, continuat si premeditat - că recursul extraordinar din 1990 a fost total ilegal [] Închiderea mea premeditat ilegală, pînă în 1999 , in condiţii de exterminare, este un abuz excepţional, conex problemei de bază (continuarea luptei cu nomenclatura comunistă , şi după 1990". În ultima actualizare din 14.02.14 :"[]a. Că am fost abuziv încadrat la "consecinţe deosebit de grave" şi menţinut acolo şi după abrogarea din 1996 b. Că am fost abuziv încadrat la art 3 al decretului de admnistie din 1988 şi menţinut acolo şi după abrogarea pedepsei cu moartea- în 1989. c Că am fost tratat abuziv cu ocazia recursului din 1990 , cînd am fost împiedicat să fac lumină în speţă cu constatabilă premeditare d. Că ascunderea scopului furtului armelor a blocat încadrarea la "infracţiuni împotriva statului" - care ducea la eliberare în 1990 e. Că menţinerea ilegală în captivitate m-a împins către încercarea de a scăpa din capcană, pentru a face cunoscut afară adevărul ?"

Cum e posibil ca după atîtea expuneri minuţioase ale conţinutului capătului 2, el să fie deformat total în "procesul verbal" al şedinţei din 30.01.14 ("solicită instanţei să se pronunţe în legătură cu sentinţa penală 63/12.10.1983 pentru a nu exista dubiu cu privire la infracţiunile săvârşite") redus în sentinţa nr4 a Tribunalului Giurgiu la :" constatarea caracterului nelegal al sentinţei penale 63/12.10.1983 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, definitivă prin decizia penală 70/27.10.1983 a Tribunalului Suprem -Secţia Militară, Tribunalul Giurgiu, Secţia Civilă []" şi "sintetizat" în sentinţa 372 a instanţei de recurs prin " a respins cererile reclamantului în sensul că sentinţa penală nr.63/12.10.1983 s-a pronunţat cu încălcarea legii " ?

Explicaţia cea mai plauzibilă a escamotării adevăratului conţinut al capătului 2 este cea sugerată de mine în recursul din 23.09.13 ("Oare ce se ascunde în spatele acestui caz, încît nu se permite lămurirea lui, cu preţul distrugerii vieţii unui om care a vrut doar să-şi elibereze ţara, fără a putea şti cine s-a aflat în spatele celor care s-au oferit să mă sprijine? Cine a fost oare implicat în complotul profesorilor de la Cluj, încît aceştia nu ne-au putut elibera din puşcărie după 1989, în ciuda recunoaşterii publice a încercării noastre de a scăpa ţara de dictator? Oricare ar fi dedesubturile acestei tenebroase probleme, cred că eu şi naţiunea mea avem dreptul să îl cunoaştem") în întimpinarea din 12.10.13 ("se va înţelege mai bine de ce reprezentanţii unor instituţii ale statului încearcă încă să obstaculeze adevărul, în acest dosar exploziv, de interes public, în care trebuie făcută lumină") sau în actualizarea din 14.02.14 ("Probabil că această realitate pune puterea "de tranziţie" într-o lumină foarte proastă, din moment ce se face orice pentru ca fapta încarcerării mele politice pînă în 1999, pentru o acţiune curajoasă împotriva regimului comunist, să rămînă acoperită de tăcere. Înţeleg încurcătura (nu ar fi trebuit să existe astfel de deţinuţi după 1990) şi miza (din 1994 a intrat în funcţie obligaţia de a respecta CEDO) [] nu se vede clar, dacă se analizează dosarul serios, că tratamentul special la care am fost supus şi după 1990 este urmarea activităţii mele politice?)"

Indiferent de motivele reducerii analizei capătului 2 la problema legalităţii deciziei din 1983, a capătului 1 la detenţia pînă în 1989 şi a capătului 3 la acordarea în viitor a drepturilor conform legii 118/90, refuzul abordării adevăratelor constatări cerute de mine, înseamnă nepronunţare asupra unor lucruri cerute, căzînd şi el sub incidenţa al. 2 art. 322.

B. Înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfăţişate (art. 322 al. 5 cpc)

Voi arăta în continuare faptul că în corelaţie cu al.2 al art.322 cpc este aplicabil şi al.5 ("după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor"), împrejurarea că probele hotărîtoare propuse sau semnalate de mine nu au putut fi încă înfăţişate în fapt (adică intra în atenţia instanţei) dovedindu-se mai presus de voinţa mea. Este vorba de trei categorii de probe încă neluate în consideraţie: a. Cele decisive, depuse la dosarul de la Giurgiu, dar trecute cu vederea de instanţele de fond şi de recurs b. Cele la care partea adversă îmi împiedică accesul şi pe care le-am semnalat repetat instanţelor, care însă nu au făcut demersurile de rigoare şi nici aplicarea art. 174 cpc (considerînd proba făcută) c. Cele pe care le-am obţinut sau localizat între timp- cum ar fi emisiunea de la National TV cu Volcinschi .

Voi expune şi aici evoluţia problemei probelor, pentru a se înţelege cum s-a ajuns la situaţia actuală, în care ar trebui să redepun înscrisurile doveditoare neglijate de instanţe, pentru clarificarea completă şi corectă a speţei- aşa cum e obligat să procedeze un judecător fidel misiunii sale.

1. În formularea iniţială a recursului am amintit că, pe lîngă prevederile generale aplicabile, alineatul 3 al art. 4 al legii 221/09 prevede: "(3) Instanţa de judecata este obligata sa ia toate masurile pentru obtinerea sau, dupa caz, reconstituirea dosarului in care a fost pronuntata hotararea de condamnare, inclusiv prin solicitarea punctului de vedere al Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania" cerînd sprijin în reperarea dosarelor penale pertinente, dar amintind că trebuie ţinut cont "că dosarul din 1983, din care fac parte hotărările pe care le-am depus, conţine, ca atîtea altele confecţionate sub tortură, falsuri plămădite de anchetatori bazate şi pe ascunderea adevăratelor noastre intenţii (în speranţa de a evita condamnarea la moarte) [] voi continua cercetările, la CNSAS şi în alte arhive, în paralel cu instanţa, pe care o voi ruga să mă sprijine dacă întîmpin dificultăţi în documentare. Subliniez însă că, şi dacă nu reuşim să obţinem documente noi, elementele de probă depuse deja la dosar sînt absolut suficiente pentru a se putea menţine, fără rezerve, constatarea caracterului politic, făcută deja la capătul 1. Este vorba de notele securităţii din 1986 (din dosarul de la CNSAS), de numeroasele articole şi lucrări care redau cazul (inclusiv în istoria serviciilor de pază), de declaraţiile publice făcute de Raul Volcinschi- inclusiv cea depusă la IICC, de mărturia colegului de fapte Năstase (inadvertenţele de detaliu, datorate scurgerii timpului, neschimbînd nimic din fondul declaraţiei sale), de mărturia lui Şerban Suru privind raportul dintre mine şi Raul Volcinschi, întărită prin declaraţia lui Cicerone Ioniţoiu privind corespondenţa din 1983 cu Volcinschi pe marginea atentatului plănuit şi prin declaraţiile lui Demostene Andronescu (fost deţinut politic) şi Ioan Roşca (cercetător civic) privind cele relatate lor de Raul Volcinschi. "

2. Documentaţia şi nota depusă în noiembrie 2013 pentru judecarea completării dispozitivului a fost dedicată aproape exclusiv explicării îmbogăţirii/întăririi probatoriului, în urma descoperirii multor înscrisuri elocvente în arhivele CNSAS (acte în care securitatea cercetează adevăratul scop al acţiunii din septembrie 1983). Pe lîngă documentele numerotate şi cu fragmentele cele mai expresive marcate cu culori, am depus atunci în setul de probe anexă (marcat AMM papetărie, la care se referă trimiterile de mai jos) şi raportul explicativ al cercetătorului Ioan Roşca (file 6-15) pe marginea acestui material şi concluziile Federaţiei Romane a Foştilor Deţinuţilor Politici (fila 106). Am adăugat precizările importante făcute de Şerban Suru (104) şi Marcel Petrişor (105)-martori ai demersurilor corectoare ale lui Raul Volcinschi, făcute după 1990 -în primul rînd pentru recursul Robu. În nota din noiembrie 2013 am arătat că aceste probe, considerate împreună, dovedeau indubitabil că scopul acţiunii noastre din 1983 fusese lichidarea lui Nicolae Ceuşescu, că motivul menţinerii în captivitate după 1989 a fost acoperirea complicilor din spatele lui Raul Volcinschi (deci- era tot politic) iar efectul-încălcarea continuată a dreptului meu la justiţie. Pentru a nu se mai putea neglija probatoriul real, redau fragmente din această notă (unele sublinieri şi trimiteri - în paranteze pătrate-la filele din dosar fiind făcute acum)

"2.Aşa cum se poate constata din adresele CNSAS anexate, am fost anunţat, după termenul din 21.03.13 al procesului, dar înaintea celui dedicat completării capetelor de constatare- la 21.11.13 şi a recursului-la 28.11.13, că există la CNSAS nouă volume dedicate cazului meu (şapte penale- P8261 şi două informative- I235097). Cu ocazia consultării dosarelor respective la CNSAS am constatat în primul rînd că în volumul 7 al dosarului P8261 (anexat), pe care nu l-am văzut pînă acum (fapt dovedit şi de opisul cu istoria cercetării dosarului), se găseste "dosarul 53/1990" - al judecarii recursului extraordinar intentat de procurorul general Gh Robu, pe care l-am căutat mulţi ani fără succes, şi la care m-am referit repetat în notele mele, ca posibil suport pentru înţelegerea completă a cazului, în spiritul art. 3 al L221. Speram ca dosarul din 1990, prin mărturiile ataşate, va întări capatul 1, pentru a nu rămîne nici un dubiu privind caracterul politic al faptei din 1983. Cind colo , m-am pomenit cu o proba puternică... pentru capătul 2- dosarul ilustrînd modul total abuziv în care s-a ajuns la prelungirea detenţiei mele. Căci în acel "proces" subiectul adevăratului scop al furtului de arme nu a fost atins, mărturiile trimise de noi neajungînd în instanţă; ca de altfel nici noi... care nu am fost ascultaţi niciodată în această speţă, de la comitere pînă azi. []

3. Cu ocazia vizitei la CNSAS, am aflat că acolo sînt dosare în care se pot afla informaţii despre cazul meu: ale colegilor mei de faptă (Năstase şi Stanciu), ale celui cu care am plănuit atentatul (Raul Volcinschi) şi ale celor cu care acesta mi-a spus că era în contact (Bugnariu, Pop, Stoica). Ştiind că domnul Ioan Roşca, care a arătat interes pentru cazul meu, urmăreşte continuitatea crimelor comunismului după 1964, i-am semnalat că dosarul nostru se înscrie în tematica sa de studiu (vezi în anexă aprobarea care i s-a dat, la 18.10.13). Pe masura ce domnul Roşca îmi spunea ce a găsit în dosare, mai ales în cele ale lui Volcinschi Raul, am constatat ca acesta avusese feţe, relaţii si preocupări dubioase, fiind implicat în mai multe combinaţii ciudate, la nivel inalt, despre care eu nu am ştiut absolut nimic. De-abia acum înţeleg de ce nu a luptat mai ferm pentru a mă elibera, de ce a tergiversat depunerea de mărturii în favoarea mea in instanţe, şi de ce forţele cu care se combinase au impiedicat eliberarea mea, printr-un lung şir de abuzuri judiciare, cărora le-am căzut victimă.

In dosarele studiate, domnul Roşca a găsit dovezi privind faptul că organele statului au suspectat tot timpul că am furat armele cu intenţie de atentat, că informatorii şi microfoanele folosite în spionarea noastră au surprins începuturi de mărturisiri privind adevăratul scop al furtului de la Osica, că relaţia mea cu Raul Volcinschi a fost descoperită şi era sub supraveghere, că am fost supuşi unui regim de exterminare în timpul detenţiei. A avut amabilitatea să-mi facă o serie de copii de pe documente elocvente, pe care le anexez. Urmărirea propoziţiilor cheie (ca element de probatoriu) este uşurată prin subliniere, cu un marcher roz.

In acelaşi timp, domnul Roşca a alcătuit un opis explicativ al documentelor, ca raport de cercetare, în care a listat fragmentele selectate, însoţite de comentariile sale. Anexez şi acest material, terminat cu concluziile cercetătorului crimelor comunismului pe marginea acestui episod din rezistenţa anticomunistă, sperînd că instanţele de fond şi recurs işi vor intări convingerea privind caracterul politic al faptei mele (capătul 1) şi că vor constata şi că autorităţile l-au camuflat abuziv (capătul 2) privîndu-mă de drepturile cuvenite ca fost deţinut politic (capătul 3).

4. In finalul raportului Roşca este adnotat şi recursul Robu, din volumul 7 al dosarului P8261. Sînt scoase în evidenţă aici aspectele abuzive ale acestui proces, care a viciat total decizia de menţinere a condamnării greşite din 1983 şi m-a încarcerat pînă în 1999 (cererile mele de revizuire fiind respinse, pe motiv că recursul extraordinarar ar fi epuizat căile extraordinare de atac). Enumăr încălcările legilor şi dreptăţii în procesul din 1990: nu s-a pomenit nimic despre mărturiile privind intenţia de atentat, făcute de mine şi de Volcinschi; nu s-a executat suspendarea pedepsei decisă de procurorul general - ca să nu mă pot prezenta la proces; judecătorii au fost însă informaţi că am fi fost eliberaţi-încît nu au emis citaţii şi nu ne-au cerut declaraţii scrise, crezînd că ne putem prezenta; in complet a fost un membru (Igon Dima) din echipa care ne condamnase definitiv în 1983; nu s-a ţinut cont de abrogarea pedepsei cu moartea - care impunea aplicarea decretului de amnistie din 1988 la alt articol decît trei; s-a menţinut agravanta "consecinţelor deosebit de grave" deşi paguba era de 16700 de lei, pe motiv ca am pus in pericol aparatul represiv al statului comunist etc.

Din pacate, recursul procurorului general (filele 2-3) nu precizează modul în care s-a declanşat acţiunea reparatorie: din oficiu , ca reacţie la memoriile depuse de mine (începind cu cel cu nr. 47, trimis la 26.1.13 la comisia de abuzuri de pe linga CFSN), sau prin demersurile domnului Volcinschi - instigator al faptei din 1983 -care a prezentat adevărul domnului Gh Robu, in audienţa din ianuarie 1990, în prezenţa domnului Şerban Suru.

Pentru a atesta că procesul din 1990 nu a ţinut cont de elementele noi, dezvăluite dupa revolutie, şi a valida alte aspecte care susţin constatarea abuzurilor cerută la capătul 2 şi a drepturilor de constatat la capătul 3, am completat mărturia pe care domnul Suru a depus-o deja in instanţa, cu chestionarul anexat. Tot pentru consolidarea probatoriului pentru toate capetele, am adaugat un chestiunar similar, la care a răspuns domnul Marcel Petrişor, prieten din tinereţe cu Raul Volcinschi, care a cunoscut combinaţia dintre acesta şi mine, chiar înainte de 1989 şi a văzut suferinţele mele după 1989. Aşa cum recomandă legea 221, am adăugat la dosar [fila 106] şi o referinţă din partea Federaţiei Române a Foştilor Deţinuti Politici şi Luptători Anticomunişti, în care se califică faptele mele, fără echivoc.

5 Pentru capătul 2, legat de abuzurile judiciare, ar trebui făcute următoarele sub-constatări : [] Aş putea să dovedesc cu martori suferinţele pe care toate acestea mi le-au provocat :- distrugerea mea în puşcărie, unde am fost ţinut mult timp în lanţuri, în condiţii de exterminare - represiunea suferită în 1990, pentru participarea la revoluţia din decembrie 1989, în penitenciarul Colibaşi- determinarea evadării, pentru a-mi cuceri libertatea răpită ilegal, cu mari riscuri - viaţa grea după eliberare, datorită cazierului şi discriminării - daunele morale , produse de faptul că am fost tratat ca bandit şi nu ca erou - distrugerea vieţii de familie- eforturi şi cheltuieli justiţiare inutile, toate sabotate

[] 6 Pentru a lămuri problema recursului extraordinar ar trebui studiată lucrarea procuraturii la care se face referire la fila 1 a dosarului P8261-7 (53/90A/D/S/760005 din 2.02.1990 sau S/10166/1990). Si chiar dosarul 53/90 (fără ghilimele) ar trebui căutat în altă parte, pentru a verifica prin comparaţie integritatea versiunii găsite la CNSAS, pe care am numit-o "53/90", care nu conţine decît recursul, şedinţa din 27.08.90 (fila 4) şi Decizia 45 din 7.08.90 (fila 5-8). Cum de nici măcar deciziile de suspendare a pedepselor (nr 19821/3429/90 din 7.3.90) nu se află în acest dosar, deşi nu găsim nici o explicaţie a ne-executării lor?

Pentru a clarifica şi celelalte manevre juridice abuzive cărora le-am căzut victimă, am trimis în luna octombrie cereri de informare privind deţinerea unor dosare care mă privesc, următoarelor instituţii cu care am avut legătură (în paranteză am notat telegrafic răspunsurile primite): 1. Administraţia prezidenţială (răspuns foarte interesant, pe care îl anexez) [fila 107-11] 2. Administraţia Naţională a Penitenciarelor 3. Apador CH (au gasit memoriile mele din 1998 si protestul lor fata de situatia mea de detinut politic) [file 112-17] 4. CNA 5. CNSAS (sînt pe cale de a cerceta problema) 6. Ministerul Justiţiei (Petiţia a fost trimisă secţiei instanţelor militare/ Ministerul apararii scrie ca acest gen de dosare au fost predate la CNSAS) 7. Parchet ICCJ (dosarul s-a restituit la 13.04.90 instanţei supreme) [cînd de fapt atunci a fost trimis pentru judecare] [fila 133-4] 8. Senatul Romaniei 9. SRI (au trimis fondurile respective la CNSAS) 10. Judecătoria Aiud (dosarul 1259/97 cu sentinţa 1659/97, defintivat prin 288/199 a curţii de Apel Alba; a fost păstrat 2 ani; Dosarele 543/98 şi 2674/98 vizeaza alte persoane; alte înscrisuri nu sînt la ei, fiind dirijate preşedintelui tribunalului si procurorului Radu Stroe) [fila 131-2] 11. Tribunal Alba 12. Curte Apel Alba (trebuie plătite taxele, trebuie indicate numerele [dar ele erau indicate în cerere], nu au fost reperate dosare) 13. Parchetul judecătoriei Aiud- (nu deţin nimic despre mine ) 14. Parchet trib Alba (trimite la Judec. Aiud, Trib. Alba, Curtea de Apel Alba şi parchetul de pe linga Curtea de Apel) 15. Parchet Curte Apel Alba (memoriu înregistrat la ei a avut numărul 617/III/7/1997, a fost trimis parchetului Trib. Alba unde s-a înregistrat cu nr 3508/III/2/16.12.1997; vor numărul de dosar; termenul de păstrare de 3 ani 16. Penitenciar Aiud [unde am fost împiedicat în 1999 să iau notiţe consultind dosarul şi am depus o cerere să nu fie distrus, ca să pot face revizuire] 17. Penitenciar spital Jilava (s-au găsit două internări 04.04-03.12.1984 [cînd am fost tratat pentru pleura desprinsă prin bătăi şi 17.09-23.92)[file 135-6] 18. Penitenciar Mărgineni- (ei nu deţin documente, sînt la penitenciarul de eliberare) 19. Penitenciar Rahova (s-au infiinţat în 1997 şi nu au arhiva veche) 20. Parchet Dolj 21. Penitenciar Craiova 22. Tribunal Dolj 23. Parchet Tribunal Arges- (trebuie să mă adresez instituţiei corespunzătoare...) 24. Penitenciarul Colibaşi 25. Tribunalul Arges (au dosarul contestatiei la scurtarea termenului la 12.5ani, si alte dosare atasate , inclusiv cele din 1983) [file 121-130] 26. Curtea de Apel Militară Bucureşti (391/1983 este la TMTB Bucuresti) 27. ICCJ-SM 28. Parchet Curte Apel militară (trimitere la parchetul TMB) 29. Parchet ICCJ-SM 30. Parchet Trib. Militar Bucureşti 31. Parchet Trib Militar Teritorial Buc- (nu deţin nimic despre mine) 32. Tribunal Militar Bucureşti 33. Trib mil. Teritorial Bucureşti 34. UM02405 Piteşti (nu cunosc ce unitate a fost UM05045 si recomanda sa ma lamuresc la serviciul istoric al armatei) [file118-120] 35. Judecătorie Sf Gheorghe (dosarul 2253/1991 în care jud. Sfintu Gh. a pronunţat Sent. 343/23.10.91 şi dosar 255/92 în care tribunalul Covasna a pronunţat decizia 45/20.03.92; consultare la arhivă şi timbraj) 36. Penitenciar Miercurea Ciuc (nu mai au dosare din 1999; s-au ţinut 10 ani) 37. Tribunal Covasna (nr. înregistrare şi trimitere la judecatoria Sfintu Gh 38. Penitenciar Galaţi

7. Intr-o societate civilizată, ar fi trebuit să reperez şi sa acced uşor dosarele care compun lungul meu coşmar juridic. Avînd în vedere starea arhivelor postdecembriste, practica distrugerii dosarelor (împiedicînd revizuirile) şi poziţia obstructionistă a celor care gestioneaza arhivele si plămădesc legea arhivelor, sînt pus iîn imposibilitate de a găsi probe suplimentare. Cum ele au fost deţinute şi gestionate de partea adversă (statul roman, prin diverse instituţii) care are interesul să micşcoreze suprafaţa constatărilor privind abuzurile regimului comunist şi postcomunist, ca să nu plătească daune, vă rog să faceţi, unde e cazul, aplicarea articolului 174 cpc "Dacă partea refuză să răspundă la interogatoriul ce s-a propus în dovedirea deţinerii sau existenţei înscrisului, dacă reiese din dovezile administrate că l-a ascuns sau l-a distrus sau dacă, după ce s-a dovedit deţinerea înscrisului, nu-l infăţişează la cererea instanţei, aceasta va putea socoti ca dovedite pretenţiile părţii care a cerut înfăţişarea, cu privire la cuprinsul acelui înscris. ". Aceasta după o eventuală aplicare a art 172 si 175 cpc , unde instanţa crede necesar să încerce obţinerea unor înscrisuri la care eu nu am avut acces.

Vă semnalez următoarele surse de informaţii de interes pentru cauză:

- lucrarea 53/90A/D/S/760005 din 2.02.1990 sau S/10166/1990 trimisă de Curtea Suprema către UM05045

- memoriul nr 45 depus de mine la penitenciarul Colibaşi pentru comisia de abuzuri a CFSN

- dialogul cu mine, Raul Volcinschi si Aurelian Pavelescu, transmis în direct la emisiunea "Miezul problemei", realizată de moderatorul Mădălin Ionescu la 3.10.2006, pentru postul National TV, care o are in arhivă, dar a refuzat să-mi facă o copie; este o recunoaştere publică a acţiunii noastre din 1983

- memoriile si cererile de revizuire respinse, trimise la Procuratura Generală şi Ministerul justiţiei

- dosarul meu de la penitenciarul Aiud, sau explicaţia distrugerii sale, deşi am cerut expres în 1999 să fie conservat ,după ce mi-a fost refuzată copierea lui sau luarea de notiţe

- inventarul postului de Miliţie Osica în 1983, care va arăta că nu au rămas de loc atunci fără armament"

3. Am depus mari eforturi pentru a adăuga un puternic pachet de probe şi am semnalat locaţia altora, la care nu aveam acces, cu toate eforturile mele. Depunerea suplimentului de probatoriu a fost anunţată şi de avocata mea la termenul din 21.11.13, care a precizat "că înscrisurile depuse la dosar de reclamant sînt lămuritoare"-aşa cum se vede în încheierea de şedinţă, care mai menţionează că "statul român prin ministerul finanţelor solicită să ia cunoştinţă de înscrisurile depuse" (ceea ce ar fi trebuit să determine oprirea hărţuirii mele). Dacă instanţa de fond ar mai fi avut dubii, avea toate elementele pentru a obţine alte informaţii (audiind de exemplu pe Serban Suru, Marcel Petrişor sau Ioan Roşca, sau cerînd relaţii instituţiilor semnalate de mine).

Nu există deci nici o justificare (scuză) pentru faptul (constatabil imediat din lectura motivaţiei deciziei din 3.02.14 ) că instanţa de fond nu a ţinut cont absolut de loc de aceste probe, nici în analiza capetelor omise iniţial (2 şi 3) şi nici în reformularea motivaţiei deficitare pentru capătul 1 (pe care noile probe îl întăreau dincolo de orice îndoială).

Instanţa dispunea de explicaţii detaliate a documentelor depuse, extrase din arhiva CNSAS numerotate atent si cu fragmentele semnificative scoase în evidenţă cu culori- în raportul "Documente utilizabile in dosarul 1636/122/2012 gasite şi studiate la CNSAS în perioada 7.10.2013-15.11.2013 organizate şi adnotate de cercetatorul Ioan Rosca", depus în noiembrie 2013 (filele 6-15 din dosarul marcat "AMM papetărie" depus la Tribunalul Giugiu, din care redau aici cele mai expresive citate adnotate din documentele-probă, pentru ca înscrisurile care lămuresc cauza să nu mai poată fi eludate :

"[] DUI Stanciu- “Stan” (I376116) Suspiciuni şi începuturi de recunoaştere privind adevăratele intenţii pentru care au furat armamentul [] 0- file 52-54: Notă informativă din 26.08.85 Citat: “Sursa informează că din discuţiile purtate la începutul lunii august cu deţinutul Stanciu Nicolae de la camera 40 a reieşit că acesta discutînd despre fapta ar fi necesară declaraţia de 15-20 de pagini pentru a cuprinde toate aspectele pe care le cunoaşte însă nu doreşte să facă acest lucru deoarece ceea ce ar arăta acolo ar fi rău pentru cineva mare şi care ar duce la condamnarea lui la moarte”

[] DUI Năstase-”Nasturescu” (I257476) 1- fila 2: Plan de măsuri din 19.07.89 Citat: “Urmărirea informativă a avut ca obiective: clarificarea scopului în care a sustras armamentul şi muniţia, stabilirea eventualilor instigatori-complici”[] 3- fila 23: Nota de analiza 24.11.87 Citate: „clarificarea scopului în care s-a sustras armamentul şi muniţia”; [] 4-fila 89,verso: Nota ofiţerului CI din 25.08.87 Citat: „sursa să ne stabilească care a fost scopul adevărat al procurării armamentului şi eventualii complici” [] 6- fila 91: Notă informativă din 21.09.87 Citat: „după ce au furat armamentul era planificată vizita conducerii de partid şi de stat în judeţul Giurgiu şi care se pare că nu a mai avut loc , ei fiind urmăriţi de toată miliţia, purtîndu-i prin Delta , le-ar fi băgat în dosar alt scop în privinţa furtului de armament, fapt pentru care a fost condamnat iniţial la moarte”

[] DUI Rovenţu-”Rotaru” (I235097 vol1) 7- fila 4 Plan de acţiune din 10.01.85 Citat: „motivele care l-au determinat să comită această infracţiune” [] 8 file 14-15 Notă informativă din 20.1.85 Citat: „Palagean: Dacă aş fi un om mare i-aş împuşca la zid pe teroriştii ăştia. [] Subiectul: Dacă Pili (Stanciu) ar fi spus altceva (adevărul) şi nu spunea că pentru intimidare le-am luat ca să facem infracţiuni, pînă acum eram de mult împuşcaţi”)" [] 9- fila 26 Indicaţii din 29.06 pe Notă informativă din 15.06.85 Citat: „a aborda în discuţii probleme care să vizeze clarificarea suspiciunii de bază - A urmărit sau nu acţiune de atentat?[] 12- fila 36 [depusă deja] Instrucţiunile căpitanului Aioanei Ct. de la 12.08.86 Citat: „Cel în cauză, în asociere cu alţi doi coinculpaţi a sustras prin spargere armament şi muniţie de la un post de miliţie , în scop de atentat şi acţiuni violente” [] 13- fila 55 Indicaţie din 14.11.87 pe Nota informativă din 5.11.87 Citat: „acţionaţi cu precădere în sensul clarificării suspiciunii de bază, respectiv ipoteza că sustragerea armamentului şi muniţiei a avut ca scop acţiuni teroriste”

[] DUI Rovenţu-”Rotaru” (I235097 vol1) Legătura lui Viorel Rovenţu cu Raul Vocinschi 14- fila 8 Nota informativă din 20.12.84 Citat: „In discuţiile purtate cu deţinutul Rovenţu condamnat la 25 de ani pentru tîlhărie AO în zilele de 3-4-XII-1984 discuţii la care au participat deţinuţii Volcinski Raul, Bogoli Nicu, a rezultat că” Nota IR: Este neverosimil (probabilistic) ca Rovenţu să fi fost dus în celula lui Volcinschi, după comutarea pedepsei cu moartea, fără ca organele care au organizat întîlnirea să ştie legătura dintre ei. Cu o lună înainte îl puseseră pe Volcinschi faţă în faţă cu Stan Sever, camaradul său din complotul precedent [] 15- fila38 Adresa securităţii Giurgiu din 6.08.87 Citat: „materialul în cauză a fost scos din penitenciar şi trimis de către tatăl susnumitului , Rovenţu Anton, din com Stănesti jud Giurgiu, către Volcinski Anca, str N Iorga nr 23 Cluj” Nota IR: Avînd în vedere ce făcuse Rovenţu şi de ce intenţii îl suspectau, acest contact cu un perseverent organizator de acţiuni subversive, trebuia să stîrnească o adevărata furtună. Faptul că nu s-a întîmplat asta arată că jocul securităţii a fost mai complicat, sau deturnat din interior. 16- file 39-40 Plicul trimis de Rovenţu Anton lui Volcinschi Anca Nota IR: Trimisă pe adresa familiei lui Raul din Cluj, scrisoarea interceptată dovedeşte relaţia dintre doi "infractori periculoşi". []17 file 41-44 Scrisoarea lui Viorel Rovenţu către Raul Volcinschi Citate:„Inmînează aceste rînduri domnului Raul. Nea Radule prietenia asta mă înduioşează, cînd mă gîndesc la răspunsul atît de vag, ce se întîmplă cu tine, ce faci? [] Am o sănătate şi voinţă de fier. Mă menţin foarte bine []te rog un lucru dar nu din obligaţie dacă ai posibilitatea” 18- fila 50 Scrisoarea lui V Rovenţu către Raul Volcinschi, Craiova, calea Bucureşti, bl P5, ap3 din 13.10.87, interceptată: Citate: „Scumpul meu bunic[]sint mîndru şi fericit că te ştiu aproape de mine [] ştiu că eşti neajutorat [] te poţi duce din partea mea la mătuşa Oita []scumpule eu te visez noapte de noapte [] îmi este dor de tine şi sînt dornic să-ţi urmez sfaturile de părinte [] al tău credincios nepot te aşteaptă” Nota IR: Aceasta epistola este trimisa după vorbitorul lui Rovenţu cu tatăl sau Anton de pe 12.10 19- fila 60 Scrisoare interceptata la 18.11.87 a lui V. Rovenţu către tatăl sau: Citate: „i-am scris lui nenea dar nu ştiu dacă a primit, va rog pe dv să-i daţi bani cît are nevoie [] trăiesc cu speranţa că nu mă va uita şi îmi va rezolva toate problemele" 20- fila 62 Scrisoare interceptata din 3.11.87, a lui Anton Rovenţu pentru fiul sau: Citate: „l-am aşteptat pe Radu că aşa vorbisem cu el să vie pe 15.11 ca să mergem la Găieşti la nevasta ta pentru afacerile judiciare ca să luam lucrurile [] va veni şi va rezolva problema ta dar cu Petrică nu pot să îţi dau nici un răspuns pînă nu stau de vorba cu văru Radu” Nota IR: Cum putea un om închis pentru acţiuni duşmănoase supravegheat continuu, să rezolve problemele autorilor spargerii de la Osica, care complotaseră tocmai cu el atentatul? Cine a fost Raul Volcinschi de fapt? O întrebare pe care Rovenţu si-o pune de-abia acum.....

DUI Rovenţu-”Rotaru” (I235097 vol2) Legătura lui Viorel Rovenţu cu Raul Vocinschi 21- file 40-41 O înregistrare a vorbitorului cu tatăl sau Anton din 12.10.87 Citate: „D: Raul cînd a venit?” T: Da, de vreo 2 săptămîni a venit, a fost la spital şi a dat pe la mine. I-am mai dat şi lui nişte bani.”[] D: Raul ... şi el aici T: Da D: Transmite-i complemente."[] Nota IR: Incă o dovadă indiscutabilă a legaturii dintre Rovenţu şi Volcinschi.

[] DUI Volcinschi-”Voda” (I376115 vol1) Activităţile conspirative şi subversive ale lui Volcinschi pînă la întîlnirea cu Rovenţu 22- file 11-13 Plan de măsuri din 28.02.1980 Citate: "[] la data de 14.08.1973 a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru că a pătruns în clădirea Ministerului Justiţiei , folosind o legitimaţie falsă , iar cînd s-a încercat reţinerea sa, a folosit un cuţit. Volcinschi Raul în detenţie a prelucrat în mod duşmănos pe unii deţinuţi tineri, pe care îi socotea "oameni de acţiune", antrenîndu-i ca la eliberare să treacă la activităţi ostile regimului socialist din ţara noastră. [] după punerea în libertate în 1975 VR este semnalat că a luat legătura cu mai multe persoane condamnate, fie pentru activitate contra securităţii statului , fie de drept comun. Se remarcă în special discuţiile pe care le-a avut cu Stan Sever Gabriel , căruia i-a făcut cunoscut că "acum este un moment prielnic pentru a pregăti o mişcare anticomunistă şi a se încerca o răsturnare de sistem chiar cu ajutorul din afara ţării - ajutor pe care el se bazează foarte mult" [] s-a preocupat intens pentru a determina pe numiţii: Stan Sever Gabriel, fost condamnat la moarte, Nedelcu Marian -fost condamnat de drept comun, Demetrescu Emanoil-fost condamnat de drept comun, Cernavodeanu Dan- fost membru PNL [] fost condamnat pentru activitate contra securităţii statului [] să comită mai multe spargeri [] îndreptate împotriva unor personalităţi care activează pe tărîm social-politic[] Pentru faptele comise, respectiv asociere în vederea comiterii de infracţiuni [] la data de 27.1.1976 Volcinschi Raul este arestat şi condamnat la 8 ani de închisoare [] a afirmat [] că a fost coleg de detenţie cu Intze George pe care îl lauda pentru curajul sau şi pentru imaginaţia pe care o foloseşte în infracţiuni , şi cu Guma Constantin [] "dacă Intze şi Guma sînt folosiţi cum trebuie , fac lucruri mari". La puţin timp după eliberarea din detenţie VR , în luna iulie 1978 a fost din nou arestat şi condamnat, de data asta pentru comiterea acţiunii de furt. În penitenciar este semnalat cu poziţie duşmănoasă[] în prezent acesta este pus în libertate , începînd cu luna februarie 1980, stabilindu-se cu domiciliul în Craiova. Propunem [] continuarea procesului de urmărire informativă [] dacă a renunţat sau nu la preocupările anterioare de a organiza acţiuni subversive , prin antrenare la astfel de activităţi , a unor persoane decăzute, viciate , aventuriere sau cu concepţii politice retrograde" Nota IR: Aşadar , organele ştiau perfect ce gen de obiective are Volcinschi şi cum operează. Frapează similitudinea intre modul în care l-a abordat pe Rovenţu şi cel în care i-a racolat şi tratat pe tinerii cu care a pus la cale loviturile împiedicate prin arestările din 1976 şi 1978. []

DUI Volcinschi-”Voda”/”Dolteanul” (I376115 vol2) Activităţile conspirative şi subversive ale lui Volcinschi pînă la întîlnirea cu Rovenţu 25- file 2-5 Dosar de urmărire deschis la 4.09.1984, penitenciarul Colibaşi, cu măsuri propuse de supraveghere în detenţie - informatori şi TO Citate:“ [] Totodată cel în cauza este suspect de acţiuni de atentat ce pun în pericol securitatea statului.” 26- fila6 [vezi şi declaraţia lui Ioniţoiu, depusă] Adresa din 9.02.83, raportul cu Volcinschi, care i-a informat despre unguri şi despre intenţia de a merge în occident Citate:“ În discuţii a lăsat să se înţeleagă că ar prefera să se adreseze la început lui Cicerone Ionitoiu, pe care îl considera om politic , cu influenţă şi personalitate, căruia după părerea sa îi poate răscoli sentimentele romaneşti [] A afirmat de asemenea că materialul pe care urmează să-l trimită, îl va prezenta organelor noastre , pentru apreciere, după care îl va expedia la destinaţie" Nota IR: Este clar că Volcinschi nu le-a prezentat securiştilor şi mesajul privitor la trimiterea de arme, pe care l-a trimis pe altă cale (aşa cum a depus Ionitoiu mărturie). [] 27- fila 22 Raport informativ al sursei Marinescu despre discuţiile cu Volcinschi din 2.7.83. Citate: “Raul a făcut afirmaţia că la Bucureşti şi chiar la CC sînt două tabere, cei vechi şi cei noi , care se urmăresc unii pe alţii şi că pînă la urmă cei bătrîni vor reuşi să pună mîna pe putere şi să îndepărteze actuala conducere care, cu toate că are în mînă securitatea şi armata, va fi înlăturată fiindcă starea de sărăcie în care a ajuns ţară va determina Uniunea Sovietică, de frica unei noi Polonii , să le dea mînă liberă celor vechi, pentru a îndepărta actuala conducere. Acest lucru se va produce sigur, cu toate că actuala conducere de partid şi de stat joacă un rol dublu în politica externă , ea fiind calul troian al URSS , implantat în mijlocul aliaţilor, totuşi se va dispensa de ea şi se vor spală pe mîini ca Pilat din Pont” Nota IR: Fragmentul acesta arată la ce nivel se informa Volcinschi, deci operau unii prieteni ai săi. Cine ştia încă din 1983 exact ce se va întîmpla în 1989? Nu ne mai miram că Volcinschi a avut poziţii importante după "revoluţie" (membru CPUN, secretar în Ministerul de Interne), că Rovenţu a fost sechestrat abuziv pînă în 1999, că nici Emil Constantinescu nu a vrut/putut (fiind învins de servicii) să-i dea iniţial graţierea, făcînd-o numai sub presiunea unor ziare, că dosarele cazului au fost ascunse, că Rovenţu a fost împiedicat să facă lumină pînă în 2013. 28a- fila 37 Radiograma Min interne Dir. 1, 3aug 1983 Citate:“[] o serie de cazuri soluţionate sau luate în lucru , nu au fost încă comunicate la c.i.d. în vedere actualizării [] rugăm asiguraţi măsuri ca pînă la 15 aug 1983 să se efectueze o confruntare cu acest organ a cazurilor soluţionate şi cele care se afla în lucru în prezent, ca fiind suspecte de acţiuni de atentat.” Nota IR: Este extrem de interesant acest document, probabil uitat de cei care au periat dosarele. Se trădează aici faptul că în perioada în care Volcinschi complota cu Rovenţu, se afla în baza de date a suspecţilor de atentat. Cine şi de ce a făcut rătăcită aceasta informaţie?

[] 30 DUI Volcinschi-”Rovenţa” (I235097 vol3) Legătura Volcinschi-Rovenţu ; continuarea activităţii lui Volcinschi pînă în 1989 Notă IR: Faptul că securitatea îl numeşte pe Volcinschi ”Rovenţa” tranşează problema relaţiei dintre ei. 31- fila 4 Adresa securităţii Dolj către Directia 1 Citate: “Cel în cauza întreţine relaţii prin corespondenţa cu Rovenţu Anton din Stănesti, judeţul Giurgiu , din conţinutul căreia nu rezultă aspecte de interes operativ” Nota IR: Incredibil şi necredibil. Securitatea, care dă atenţie fiecărui detaliu anost raportat sau înregistrat nu considera interesantă legătura dintre Rovenţu şi "Rovenţa" prin intermediul lui Anton Rovenţu! Ce dovadă mai buna că afacerea aceasta era acoperită, din motive tenebroase. [] 33- fila 51 Adresa securităţii Dolj către serviciul 0400/K Citat:”[] Volcinshi Raul se afla în atenţie şi ca suspect de acţiuni de atentat ce pun în pericol securitatea statului” [] 35a- fila 73 Raport al vorbitorului din 12.10.87 între Rovenţu Anton şi Viorel Citate: "Det:Cum este cu vizita asta? T: Mi-a aprobat tov comandant să vorbim cu tine problema cu divorţul. [] Det: Raul cînd a venit? T: Da ,de vreo 2 săptămîni a venit..[]Det: Raul e şi el aici? T:Da " Nota IR: Merită semnalat că înregistrarea convorbirii de pe 12.10 dintre Rovenţu şi tatăl sau apare şi în dosarul lui Volcinschi. 35b- fila 142 Notă filaj Vodă din 19.10.87 : Citate:“La orele 10.10 la domiciliul obiectivului a venit un individ cunoscut de organul informativ, acesta avea la el o sacoşă de carton verde şi o sacoşă neagră de vinilin. La orele 10.30 VODĂ avînd în mînă o borsetă neagră , a ieşit din domiciliu, împreună cu individul cunoscut, care avea asupra sa sacoşa şi valiza cu care a intrat. [] la orele 10.50 au intrat la penitenciarul de pe strada Vasile Alexandri – Biroul de primire a pachetelor. La 11.10 VODĂ a ieşit de aici singur.[] La orele 12.20 obiectivul VODĂ a fost văzut pe strada Vasile Alexandri , în momentul cînd a intrat la Penitenciar unde-l aştepta individul. La 12.58 VODĂ împreună cu individul care avea la el valiza şi sacoşa au ieşit din penitenciar, au mers discutînd mai multe străzi şi la orele 13.10 au intrat la domiciliul obiectivului" Nota IR: De ce este acoperit Anton Rovenţu, cel care fusese declarat "fără interes operativ" cu expresia "individul cunoscut de organul informativ" şi de ce se suspendă din ordin filajul lor? Cum de nu au bănuit organele rădăcinile relaţiilor dintre cei doi? 35c- fila 142 Fotografie adnotata: Raul Volcinschi Citat: "Roventa, Rovenţu Anton tatăl lui Viorel Rovenţu care a atacat postul de militie Osica" Nota IR: Făcută pe 12.10.87 cu ocazia vizitei comune la penitenciar această fotografie constituie o probă de nezdruncinat a relaţiei între Viorel Rovenţu şi Raul Volcinschi şi a faptului că ea a fost cunoscută şi acoperită - din motive obscure. Coroborînd probele găsite în dosarele de la CNSAS cu declaraţiile lui Volcinschi de după 1990, nu mai pot exista îndoieli privind mărturia lui Viorel Rovenţu privind scopul cu care a furat armamentul, în 1983. Expresive sînt informaţiile despre activităţile similare ale lui Volcinschi.

DUI Volcinschi- ”Voda”/Vulpe Radu (I235097 vol4) Activităţile subversive şi conspirative ale lui Volcinschi, pînă la întîlnirea cu Rovenţu 36- fila 8 Notă -concluzii: "In perioada detenţiei ,la penitenciarul Poarta Albă , a constituit o grupare subversivă formată din rîndul deţinuţilor tineri -care fuseseră condamnaţi pentru furturi şi tîlharii [] (Vulpe lucrase după 1944 []in Siguranţa generală a statului) [] fiind puşi în libertate s-au întrunit în mai multe rînduri la locuinţa lui "Savu Sandu" [Stan Sever] din Bucureşti şi au trecut la aplicarea în practică a planului stabilit în detenţie [] să dea 2-3 lovituri la locuinţa unor personalităţi politice din Bucureşti [] la data de 25 ian 1976 Vodă împreună cu alte doua persoane au fost arestaţi [] fiind condamnaţi la pedepse variind între 1-3 ani. Şi cu această ocazie, în timpul executării pedepsei la penitenciarul Bucuresti , "Vulpe" si-a creat un nou grup în rîndul deţinuţilor tineri, pe care i-a prelucrat în mod duşmănos orînduirii sociale. [] în cursul lunii iunie 1978 "Vulpe este pus în libertate împreună cu o parte din adepţii ideilor sale. [] au fost luate un complex de măsuri informativ-operative, astfel că în decurs de 3 luni- Vulpe a fost din nou reţinut în flagrant, furase dintr-o policlinică doua poşete [] urmează să execute o pedeapsa cu închisoarea de 1 an şi 11 luni. [] după ce sentinţa de condamnare a rămas definitivă Vulpe a fost luat în anchetă de către organele de securitate , in scopul clarificării problemelor contra securităţii statului- cu care prilej i-au fost demascate intenţiile şi preocupările sale duşmănoase punîndu-l în dependenţă faţă de noi [] 37- fila 10 Nota din 22.08.73 Citat: "a fost informator la UM02565 Cluj pînă la începutul acestui an , cînd a fost exclus pentru nesinceritate" Nota IR: Volcinschi a făcut mai multe angajamente de informator, şi a predat multe note informative, unele fatale pentru cei pîrîţi. Se pare însă că a folosit această stratagemă pentru a acoperi activităţile sale subversive. E o lipsă de scrupule care l-a costat mult pe Rovenţu. 38- fila 11 şi 37 Note informative cu ce a raportat la 11.01.74 şi ulterior deţinutul Mărgărit Eugen Gabriel Citate : "a dat biletul [lui R Volcinschi] prietenei lui care a dus biletul la ambasada Polona , predîndu-l unui secretar. []răspunsul de la ambasadă a fost primit de polonez pe 12.1.74 [] ar aranja prin ambasada Polonă să poată trece în Polonia sau mai departe în occident. Celor de la ambasada le e frică de el ca nu cumva să-i demaşte deoarece stie că [] pun la cale ca în primăvara anului 1974 să atenteze la viata unei persoane din conducerea superioară a partidului şi statului nostru []a început sa-mi povestească că el a făcut parte dintr-o organizaţie care urmăreşte înlocuirea tovarăşului Ceauşescu, că din aceasta organizaţie fac parte funcţionari superiori din aparatul de stat român, armată, securitate şi două ambasade străine. Una care e creierul acestei operaţii, ambasada URSS iar alta prin intermediul căreia se primeşte instrucţiunile de lucru, ambasada Poloniei [] mi-a spus că Rusia nu-l agreează pe tovarăşul Ceausescu datorită politicii pe care acesta o duce în prezent şi că urmăreşte să-l înlocuiască [] Nota IR: Din păcate pentru Rovenţu, Volcinschi nu i-a făcut şi lui astfel de destăinuiri, care l-ar fi pus în garda. A aşteptat zece ani ca "părintele"/"bunicul"/"vărul" Raul/Radu să-l salveze, făcînd public complotul, fără a bănui că acesta era prins într-o conspiraţie la un nivel prea înalt pentru a risca eliberarea adevărului - o data cu eliberarea lui. 38a- fila 74 Declaraţie Colesnicenco Nicolae din 13.01.76 Citate: “În toamna anului 1974 am cunoscut în aceasta formaţiune locuind în acelaşi dormitor pe numitul Volcinschi Raul[] am ajuns la următoarea înţelegere [] el urma să ne dea locurile unde putem găsi tablouri [] eu şi cu Donceanu urma să-i aranjam colaborarea cu nişte băieţi de acţiune cu ajutorul cărora să organizăm spargeri la locurile şi persoanele indicate pentru a sustrage valori cît şi pentru acţiuni cu caracter terorist. Acest grup de şoc de genul TUPAMAROS-ilor cum spunea el pe care voia să-l înfiinţeze la Bucureşti şi urma să fie finanţat din spargeri, printre altele spunea Volcinschi ar urma să întreprindă măsuri pentru răpirea membrilor familiei sefului statului , gîndindu-se chiar la răpirea fiicei acestuia, ce se afla în Elveţia, pentru a-l determina pe seful statului să părăsească ţara. [] Printre elementele de acţiune pe care le avea în vedere Volcinschi era Munteanu Anton un element dur şi cuţitar şi Crismaru Valeriu, asemenea. ” Nota IR: Aceasta demascare făcuta de Colesnico pare incredibilă, dar nu şi dacă o legăm de celelalte documente şi de mărturiile lui Volcinschi şi Rovenţu de după 1990. Volcinschi a pus la cale lovituri extrem de periculoase, amestecînd în ele aspectele politice şi penale, în care a cooptat oameni curajoşi şi infractori de drept comun; lovituri care au eşuat pentru că implicau suficient de mulţi oameni pentru ca măcar unii să trădeze.[] 38b fila 99 Notă informativă “Andos” din Galati din 26.01.76 Citate: “Volcinschi, care a venit la Iaşi [] urmează să plecam împreună la Bucureşti [] Din cele rezultate din observarea casei lui Victor Sahleanu se poate obtine prin spargere o sumă suficientă pentru pregătirea celei de a doua operaţii şi anume o spargere la casa Adrianei Codreanu, amanta lui Gh Apostol [] documente pe care doreşte să le ia cu el peste graniţă pentru a le folosi la şantaj [] să caut să fac rost de unde pot de un pistolet [] urmează să organizăm evadarea lui Donceanu care de asemenea va trece graniţa [] cu noi va mai veni şi profesorul Dan Cernavodeanu [] Marian şi Stan Sever au fixat maşini care vor fi furate în vederea celor trei acţiuni" Nota IR: Şi acest infractor racolat de Volcinschi spune probabil, măcar parţial, adevărul - pe care desigur Volcinschi l-a negat vehement la anchetă. Rovenţu depune mărturie că aşa punea Volcinschi problema rezistenţei eficace contra regimului. 38c fila 95 Fisa personală Nedelcu Marian 24.01.76 Citate: “1 an şi 6 luni pentru furt de autoturism [] A mai fost condamnat în anul 1971 un an şi 6 luni pentru furt din avutul obtesc [] [] La data de 9.12.75 Nedelcu Marian s-a întîlnit cu Volcinschi Raul [] însoţindu-l în recunoaşterile pe care le făcea asupra locuinţelor care urmau a fi atacate [] Gh Apostol, Sahleanu Victor, Ion Fintesteanu ” Nota IR: Înainte de a da marea lovitura, Volcinschi îşi testa colaboratorii (de preferat, recidivişti) implicindu-i în lovituri mici, colaterale. 39 fila 139 Nou angajament de informator al lui Raul Volcinschi din 30.08.1977 Citat:“Mă angajez să sprijin secret şi organizat organele de securitate în activitatea lor”

DUI Volcinschi- ”Voda”/Vulpe Radu (I235097 vol5 înregistrări TO) Relatia Rovenţu-Volcinschi 40- fila 2 [necopiata] Discuţia lui Raul Volcinschi cu mama sa Hedviga, din 2.02.1980, interceptată prin TO Citat: “L-au lăsat nervii pe Pacepa. Prostul credea că-l arestează, că eu am să dau nişte fire ” Nota IR: Observînd nivelul complotului în care era implicat Volcinschi, devine clar de ce a fost ţinut închis şi după 1990 bietul Rovenţu, care nu a avut habar cu cine este Volcinschi în contact şi nu are habar nici azi de unde se ordona menţinerea lui în afara societăţii. []41 fila 347 Redarea vorbitorului dintre Rovenţu Viorel şi Rovenţu Anton din 12.10.87 Citate: "Nu i-a adus pachetul pînă acum, a amînat, deoarece a venit Radu pe 6.09.1987 la el şi i-a zis că-l aduce cu această ocazie" (cu ocazia vorbitorului aranjat de Volcinschi Raul) []T: El (Radu) a zis lasă să mergem noi acolo cu pachetul F: E şi el aicea? T: Da F: Complimente din partea mea. [] " Nota IR: Este şocant dar expresiv faptul că înregistrarea discuţiei de pe 12.10.87 dintre Rovenţu şi tatăl lui - plasată în DUI Volcinschi -vol5 este diferită de cea de la DUI Rovenţu-vol2 (si din DUI Volcinschi vol3).

DUI Volcinschi- ”Voda” (I235097 vol 6 documente interceptate) Relaţia Rovenţu-Volcinschi- 42a [necopiat] fila 17 Fotografie din 12.10.87, Anton Rovenţu şi Raul Volcinschi Nota IR: Este aceeaşi ca aceea din vol 3 fila 142 42b- [necopiat] fila 59 O adresă din Valea Roşie pe un petec de hîrtie Notă IR: Poate fi adresa prietenilor lui Volcinschi din Valea Roşie, unde a locuit Rovenţu la Craiova. Dar nimeni nu a dorit să lămurească acest aspect, care ar fi dus imediat de la Rovenţu la Volcinschi, deci de la hoţul de armament la organizatorul de atentate. Să notam aici şi că, potrivit mărturiei lui Rovenţu, în clipa în care voia să răspundă unui anchetator, într-o zi din perioada cercetării (1-10 oct 1983): unde locuia la Craiova- a primit de la Tudor Stanică o lovitură cumplită, care l-a facut să lesine. După care nimeni nu l-a mai întrebat unde locuia la Craiova, o superficialitate foarte bizară....

DUI Năstase-”Năsturescu” (I257476) Abuzuri judiciare 43- fila 48 Raport Budusan din 02.05.05: Citate: „Lt maj Silvestru le-a cerut să recunoască un număr de 16 fapte penale comise care erau fără autori, promiţîndu-le lt maj Silvestru că în schimbul acestui serviciu pe care o să-l facă pentru el , o să le dea pachet şi vorbitor cu familia [] din numărul de 16 fapte penale, una a fost cu tentativa de omor iar celelalte au fost de furturi particulare şi una de furt din avutul obştesc[] i-a lămurit că pedeapsa le-a fost comutată la 25 de ani şi că faptele acestea le vor fi contopite la pedeapsa de 25 de ani aşa ca să nu fie îngrijoraţi” Nota IR: Aparent de vorba aici numai de obişnuita practică odioasă a miliţiei comuniste de a se descotorosi de dosarele nerezolvate punînd faptele în cîrca unor persoane care nu le comiseseră. Dar cum să explici faptul că aceste "AN-uri" nu au fost anulate nici după ce Budusan a descoperit că era vorba de dosare trucate? Este clar că adîncirea profilului de delicvenţi ordinari, recidivişti, a grupului Rovenţu, convenea organelor, din motive pe care acum le putem ghici. 44- fila 61 Declaraţia Năstase din 2.10.85 Citate: „Am fost scoşi împreună cu XXXX [Rovenţu] la biroul de cercetări penale de către loc. Silvestru. Aici ne-a propus niste AN-uri ca să aducă familia la vorbitor şi pachet cu alimente[] am rămas împreună cu locotenentul major Silvestru în birou şi ne-a propus ca nu ne mai bage tentativa de omor, să luam numai furturile, la care XXXX [obliterat- Rovenţu] nu a mai fost de acord” Nota IR: Rovenţu, care a rezistat acestei măsluiri, oripilat de cazul de crima care le era agăţat în spate, nu a putut para operaţiile similare din 1984, care au "îmbogăţit" povestea reală a furtului de armament şi actelor conexe (exercitiul în efracţie şi imobilizare de la Cosoveni, furtul maşinilor, dezarmarea subofiţerului care a încercat să-i captureze, etc) cu delicte imaginare. E de mirare că o parte din aceste AN-uri au dispărut din dosare, probabil că făceau prea evidentă făcătura, căci era imposibil fizic să parcurgi un asemenea lanţ de infracţiuni.

DUI Rovenţu-”Rotaru” (I235097 vol1) Abuzuri judiciare 45- fila 24 Notă informativă din 29.05.85 Citat: „subiectul a spus referitor la prezenta sa la Miliţia din Giurgiu că a fost dus acolo de tovarăşii săi de fapta pentru a lua AN-uri contra unui vorbitor cu familia şi un pachet” 46- fila 27 Notă informativă din 20.06.85 Citat: „ROVENŢU a fost adus din nou în camera, în lanţuri. A spus că a fost la cercetări la organele de Miliţie, l-au lăsat să vorbească la telefon cu concubina sa, iar dacă nu ar fi găsit-o la telefon, l-ar fi dus cu maşina pînă acasă. După aceasta Rovenţu nu a mai fost de acord să ia asupra lui acel AN, încît a aflat că victima a decedat” Nota IR: Documentele măsluite de o instituţie care a folosit astfel de proceduri nu ar trebui să mai aibă nici o autoritate în faţa instanţelor unei Românii eliberate de comunism 47- fila 53 Raport informativ din 4.11.87 Citat: “Deţinutul este nemulţumit pentru faptul că i s-au aplicat lanţuri la picioare iar cînd este scos în curte la plimbare i se aplica şi cătuşe la mîini” Notă IR: Regimul de detenţie aplicat lui Rovenţu nu se poate explica prin intenţia de a fura un CEC. Nu ţii un om în lanţuri atîţia ani nici pentru că se comportă cu demnitate sau dă semne că vrea să evadeze. Scopul real pare dorinţa de a-l extermina încet-încet, fără urme. E un miracol că nu a fost atins.

DUI Rovenţu-”Rotaru” (I235097 vol2) Abuzuri în detenţie 48a- fila 13 Inregistrare din 19.06.86 Citat: “să-i dea jos lanţurile de la picioare deoarece nu le mai poate suporta” 48b- fila 14 Inregistrare din 6.06.86 Citate: ”nu i se dau lanţurile jos de către conducerea penitenciarului[] este supărat mai mult din cauza părinţilor [] se mîhnesc foarte tare cînd vin la vorbitor şi-l vad mereu cu lanţuri” 48c- fila 29 Inregistrare din 20.1.86 Citate: “să-l scoată la raportul comandantului deoarece nu mai poate suporta situaţia în care se află [] aşa cu lanţurile nu pot să rezist pînă la capăt, mă termină şi aşa m-am distrus. Cînd mă duc sîmbăta la baie şi-mi dau lanţurile jos parcă zbor” 48d- fila 21 Inregistrare din 8.03.86 Citate: ”este în stare să facă orice numai să scape de lanţuri [] m-au terminat lanţurile astea am prins un reumatism de toata frumuseţea [] Capt X. Deocamdată să nu se dea curs celor solicitate” 48e- fila 41 Inregistrare din 11.07.85 a discuţiei cu tatăl său la vorbitor: Citate: „oriunde mă scoate cu cătuşele la mînă. Nu este ordinul cetăţeanului comandant, a venit o circulară de la Bucureşti” [„De unde ştie?” ]Nota IR: Avem dovada că de înlănţuirea/distrugerea lui Rovenţu se ocupau tovarăşi de la Bucureşti. [] 49- fila 31 Inregistrare din 19.12.85 Citate: “Este ţinut în lanţuri zi şi noapte[] Vor să mă nenorocească [] cu lanţurile astea, sa-mi taie picioarele [] apoi sînt nervii care îţi cedează pînă la urmă” Nota IR: Ceea ce s-a întîmplat în 1989 cînd Rovenţu a condus revoluţia din penitenciarul Colibaşi şi în 1991 cînd a evadat din duba care îl ducea de la Aiud la Jilava. Ambele izbucniri sporind represiunea împotriva lui şi teama că ar putea face probleme unora, dacă ar fi eliberat. 50- fila 38 Inregistrarea vorbitorului cu tatăl său la 9.11.84 Citate:”acum se simte mult mai bine fiind în convalescenta 3 luni de zile [] nu are dreptul să solicite scoaterea la munca”

Dosar penal P8261, Siguranţa naţională, Rovenţu, Stanciu, Năstase- vol 1 şi 2 Ancheta pentru spargerile Osica şi Cosoveni, efectuata între 29.09.83 şi 9.10.83 Notă IR: Dosarul e integral fabricat de securitate, prin forţă extremă, fiind adevărate probabil aspectele factuale legate de furtul de arme de la Osica şi de exerciţiul de la Cosoveni, pe care inculpaţii nu le-au negat.

Dosar penal P8261, Siguranţa naţională, Rovenţu, Stanciu, Năstase- vol 3 Furtul autoturismelor şi dezarmarea subofiţerului de la Făcăeni , între 29.09.83 şi 9.10.83 Notă IR: Sînt adevărate probabil aspectele factuale, toate decurgînd din linia principală a acţiunii. Sînt adăugate toate furturile din zona din acele zile, nerezolvate, fără grijă la verosimilitate.

Dosar penal P8261, Siguranţa naţională, Rovenţu, Stanciu, Năstase- vol 4 Rechizitoriul din 8 file Nota IR: Pune toate faptele pe seama intenţiei de a da spargeri la unităţi CEC. Nu reuşeşte să arate că ar fi existat consecinţe deosebit de grave, căci admite că spărgătorii nu au făcut uz de arme, fotografiile lăzilor de armament din postul Osica arătînd clar că rămăseseră multe arme la dispoziţia miliţienilor locali, care de altfel nici nu aveau ce face cu ele.

Dosar penal P8261, Siguranţa naţională, Rovenţu, Stanciu, Năstase- vol 5 Procesul de fond de la Tribunalul Militar, cu singura şedinţa la 10.10.83 şi sentinţa data la 12.10.83 Notă IR: Este admis fără crîcnire şi discernămînt rechizitoriul, fără ca părţile să aibă vreun drept real de apărare. Nu pot vorbi. Avocatul din oficiu al lui Rovenţu recunoaşte întreaga vinovăţie şi cere maximul de pedeapsă cu închisoarea. Condamnarea la moarte este inevitabilă, după acest simulacru criminal.

Dosar penal P8261, Siguranţa naţională, Rovenţu, Stanciu, Năstase- vol 6 Recursul de la Tribunalul Suprem- secţia Militară cu singura şedinţă din 27.10.83 Notă IR: în ciuda pledoariilor elocvente ale avocaţilor, care au arătat că nu exista consecinţele deosebit de grave reţinute, este menţinută sentinţa iniţială. Ei tot nu pot vorbi (nu li s-a permis nici să-şi redacteze recursurile). Un proces-farsă, facut in sedinte secrete, pe care o justiţie însănătoşită nu ar fi putut să-l considere valid.

Dosar penal P8261, Siguranţa naţională, Rovenţu, Stanciu, Năstase- vol 7 Continut: recursul extraordinar al lui Gh Robu, şedinţa din 27 apr. 1990 şi hotărîrea din 7.05.1990

51- fila 1 Adresa procuraturii Romaniei catre Curtea suprema de justitie din 13.04.90 Citate:"Inaintăm alăturat în dublu exemplar recursul extraordinar formulat de procurorul general în cauza privind pe Roventu Viorel, Năstase Petrica, si Stanciu Nicolae, pentru judecare. [] Menţionăm că procurorul general a aprobat suspendarea executării judecătoreşti pînă la 07.05.1990. Rugăm ca după soluţionarea recursului extraordinar , dosarul să fie restituit Min. Apărarii Naţionale UM05045 Bucuresti , în referire la nr A/D/S/76005 din 2.02.1990. Gen maior [] Dan Ioan" Nota IR : [] In codul de procedura penala din acel moment era prevazut dreptul părţilor de a vorbi la recursul extraordinar, dacă se prezentau în sală. Citarea lor şi a unor martori noi nu era obligatorie, dar este absolut evident că în acest caz ea se impunea. Judecătorii nu au citat pe nimeni şi nici măcar nu au anunţat condamnaţii că se judecă acest recurs, ca să poată reacţiona măcar în scris. În adresa de la fila 1 avem una din explicaţii: instanţa a fost dezinformată cum că la 13 aprilie cei trei condamnaţi ar fi liberi, fiindu-le suspendată pedeapsa pînă la 7 mai (cînd s-a dat sentinţa). În realitate, ei erau închişi în continuare, ordinele de suspendare a executarii nr. 19821/3429/90 din 7.03.1990 nefiind luate în seamă! În acest fel dreptul lor la apărare, încălcat flagrant şi în 1983, a fost din nou călcat în picioare. []

52- file 2-3 Recursul semnat de procurorul general Gh Robu, emis la 13.04.90 si primit la 19.04.90 Citate: "[] S-a mai reţinut că ambele sustrageri au produs consecinte ,deosebit de grave,constind in paralizarea completa a postului de Miliţie Osica , rămas fără armament şi muniţie, stînjenirea importantă a postului de Miliţie Făcăieni şi a poliţiei din întreaga ţară, alertată ca urmare a acestei fapte precum şi în starea de pericol pentru viaţa organelor de stat şi liniştea publică. [] Consider hotărările menţionate, în parte, vădit netemeinice şi pronunţate cu încălcarea esenţială a legii. [] Un criteriu determinant în aprecierea urmărilor infracţiunilor contra avutului obştesc îl constitue întinderea pagubelor materiale , care trebuie să depăşească 100000 de lei în cazul "consecinţelor grave" şi 500 000 lei în cazul consecinţelor deosebit de grave [] se mai ţine seama [] şi de repercursiunile asupra realizării planului de stat sau al unităţii,măsura în care a fost stînjenită activitatea unităţii ori alte asemenea urmări. [] este evident că nerealizarea planului [] stînjenirea importantă a activităţii [] pot fi apreciate drept "consecinţe grave" sau "consecinţe deosebit de grave " doar dacă au produs la rîndul lor pagube importante. [] Ori din actul de la fila 3 vol1 rezulta că valoarea armamentului,muniţiei şi celelalte bunuri sustrase de la postul de Miliţie Osica şi de la şeful postului de Miliţie Făcăieni totalizaseră 14767 de lei. [] Nu s-a făcut nici o dovadă că aceste sustrageri au produs, direct sau indirect, pagube materiale importante, care să poată fi apreciate drept "consecinţe grave" sau "consecinţe deosebit de grave [] Se impune schimbarea încadrării juridice [] urmează a se aplica în mod corespunzător dispoziţiile art 1 şi 2 din decretul nr 11/1988, ţinîndu-se cont şi de corecta încadrare juridică a faptelor comise la 8/9septembrie 1983 []" Notă IR Nimic din ce au relatat Raul Volcinschi lui Gh Robu (în prezenţa lui Şerban Suru - care a depus mărturie în acest sens) despre atentatul plănuit de el împreună cu Rovenţu nu transpare în acest recurs. Nu sînt amintite nici memoriile trimise de Viorel Rovenţu din penitenciarul Colibasi, în care se autodenunţa pentru intenţia de atentat, adică despre caracterul politic- revoluţionar al actului de la Osica din 1983. Dacă memoriile lui Volcinschi şi Rovenţu, ar fi fost depuse în instanţă, dacă cei trei condamnaţi ar fi fost prezenţi sau dacă măcar li s-ar fi permis să trimită nişte explicaţii, procesul nu ar mai fi putut avea acest curs. Este foarte grav, pentru că aceste elemente noi impuneau audierea celor condamnaţi şi martorilor noi şi ar fi trebuit să producă o recalificare a faptei, ca infracţiune împotriva securităţii statului comunist, amnistiate din 1990 şi considerate chiar un temei de compensare- pentru detenţie politică. Din recurs nu se poate deduce prin ce mecanism s-a declanşat (autosesizare, la cererea condamnaţilor sau a unor martori noi) încît de-abia consultarea lucrării procuraturii A/D/S/76005 din 2.02.1990 ar putea lamuri situatia. []

53 fila 4 Şedinţele publice din 23.4.1990 şi 28.08 Citate :" [] 23 aprilie 1990 [].Fără prezenţa părţilor, nedispunîndu-se citarea. Procurorul a solicitat admiterea recursului extraordinar aşa cum a fost formulat []Amînă pronunţarea la 28 aprilie 1990 []Amînă pronunţarea la 7 mai 1990" Notă IR Ca o circumstanţă atenuantă pentru acest complet, care a primit un dosar atît de problematic şi complex pe 19.04 şi a "rezolvat" cazul pe 23.04, fără a cita părţile, să ne reamintim că fuseseră anunţaţi în adresa de la fila 1 că părţile au fost eliberate (evident pentru proces) , deci credeau că se puteau prezenta şi lua cuvîntul, fără a putea fi împiedicaţi, conform codului de procedură. []

54 File 5-8 Minuta deciziei 45 din 7.05.1990 şi apoi motivarea Citate: " [] Au avut consecinţe deosebit de grave întrucît acestea, pe lîngă faptul că au produs pagube materiale mari, [] punerea în pericol a vieţii şi integrităţii corporale a organelor de pază ce asigurau paza unor instituţii de stat[] stînjenirea pe timp îndelungat activităţii normale a unui mare număr de cadre din aparatul Ministerului de Interne [] toate aceste elemente carcacterizînd suficient agravanta prevăzută în aliniatele 3 ale art 224 şi 225 din codul penal. [] ar constitui un element de încurajare a unor asemenea fapte penale , ceea ce nu este de conceput. In raport cu toate aceste elemente urmează a se respinge recursul extraordinar declarat de procurorul general "Notă IR: Să trecem peste problema scopului real (atentat) al furtului de armament, în ideea că s-a dorit un recurs extraordinar strict tehnic, fără elemente de revizuire, bazat numai pe reîncadrarea faptelor reţinute în 1983. Tot nu putem explica de ce nu s-a ţinut cont de argumentele pertinente din recursul procurorului general, privind absenţa consecinţelor deosebit de grave, decît prin faptul că instanţa, în bună tradiţie securicomunistă, a executat o comanda politică. E deja penibil să treci peste faptul că prejudiciul era de numai 14767 de lei şi că aşa zisa paralizare a activităţii miliţiei era un fals demonstrabil (a se vedea fotografia din dosar cu lăzile de armament de la Osica, rămase pline). Dar să consideri, în mai 1990, că stînjenirea activităţii aparatului represiv comunist şi punerea în pericol a conducerii statului totalitar comunist sînt atît de grave încît trebuie menţinută pedeapsa cu moartea dată în 1983 este de-a dreptul sinistru şi elocvent pentru continuitatea justiţiei comuniste, după 1990. Să notăm că Igon Dima, membru în complet a fost consultantul juridic şef în recursul respins lui Rovenţu în 27.10.1983 (vezi vol 6)- aşadar ştia ce trebuie făcut în acest dosar....E normal că astfel de "jurişti" , ne-epuraţi după 1990, consideră în continuare "de neconceput" ca cerberii regimului comunist să fie înfruntaţi cu arma în mînă.

55 fila 9-11 Ciorna unui memoriu către Procurorul General Vasile Drăgulin pe care Roventu l-a trimis acasă in secret Citat: "la inceputul lui ianuarie 1990 am fost convins că s-a creat un alt sistem de gîndire şi pentru prima dată de la arestarea mea am denunţat mobilul pentru care am furat armele şi muniţia, totodată autorii morali ai infracţiunii mele:profesorul Raul Volcinschi, Tudor Bugnaru, Pop Simion, Mircea Stoica şi alţii au înaintat memorii Senatului în care a solicitat ca obiect graţierea noastră []Vă aduc la cunoştinţă că prin fapta sus prezentată m-am considerat tot timpul că fac parte dintr-un scenariu ce avea ca scop să intreprindă o acţiune de rezistenţă antitotalitară" Notă IR: Reaua credinţă a celor care au amenajat dosarul este dovedită şi de faptul că la documentele din 1990, din care fuseseră evacuate memoriile supărătoare- care vorbeau de atentat, a fost adăugată ciorna interceptată a unui memoriu de după 1993, în care Rovenţu, văzînd ce efect au avut mărturisirile sale, disperat că sînt singurii deţinuţi din România comunistă care nu scapă din detenţie şi reprimat pentru că a încercat să-şi regăsească libertatea răpită abuziv- evadînd nu a mai amintit de intenţia de atentat decît voalat. []

Concluzii privind dosarul Rovenţu- Volcinschi în urma cercetarii documentelor de la CNSAS

1. Raul Volcinschi a fost un personaj aparte, cu foarte multe feţe, roluri, poziţii. []jertfindu-l pe Rovenţu pentru a proteja adevăruri supărătoare, pe care acesta nu le ştia.

2. Volcinschi a complotat, între 1944 şi 1989, împotriva regimului comunist [] Ca om tânăr şi simplu, revoltat de viaţa pe care o ducea, Rovenţu nu avea cum sesiza că era vorba de un aventurier. [] De-abia acum a aflat Rovenţu, din dosare, cu cine a avut de a face.

3. Raul nu a arătat grijă faţă de vieţile celor pe care i-a instigat şi condus... spre beciurile securităţii şi celulele penitenciarelor, servindu-se de ei fără scrupule şi abandonându-i, în funcţie de obiectivele sale. []

4. Slăbiciunea demersurilor lui Volcinschi de după 1990 întru eliberarea lui Rovenţu nu se poate explica decât prin dorinţa de a acoperi urmele unor acţiuni conspirative şi de a proteja forţele şi personajele implicate.[]

5. Volcinschi a avut relaţii strînse cu importanţi activişti (ilegalişti) comunişti [] Fiind vorba de garnitura care a preluat puterea în 1989, atitudinea lor faţă de cazul Rovenţu este logică. De aceea i-au fost respinse/ascunse toate memoriile.

6. Volcinschi a avut contacte şi cu extrema dreapta, asumând poziţii naţionaliste şi afişînd antisemitism, dar e posibil ca aceste implicări să fi avut caracter strategic sau chiar provocator. []Rovenţu nu a avut legătura nici cu contactele de acest fel ale lui Volcinschi. []

7. Volcinschi a cunoscut persoane foarte bine plasate în instituţii: partid, justiţie, securitate. Acestea l-au protejat discret în diverse împrejurări, fapt ce se poate constata analizând modul în care au fost atenuate masurile luate în urma multiplelor sale acte de rezistenţă. Frapează - de exemplu - puternic faptul ca, atunci când un ofiţer a dezvăluit legătura lui cu Viorel Rovenţu (în octombrie 1987- în urma interceptării comunicării prin misive şi vorbitoare) şi a propus anchetarea problemei.... urmărirea a fost închisă imediat!! [] E drept că mai exista intrepretări ale acestui comportament stupefiant al organelor: conspirarea lui Raul Volcinschi care lucra ca informator, ascunderea complotului pentru ca Ceauşescu să nu ia măsuri împotriva şefilor securităţii, protejarea lui Volcinschi de forţe oculte din străinătate. Toate duc la concluzia că Rovenţu e o victimă politică.

8. Deşi dosarele au fost foarte periate, iniţial şi ulterior, au rămas urme care arată că Volcinschi era în contact cu agenţi externi de influenţă şi probabil spionaj, încercând să obţină protecţie în schimbul unor informaţii.[] Aceste combinaţii tenebroase (în care sunt prinse personaje de talia lui Pacepa) au făcut ca Rovenţu, perceput greşit ca tovarăş conspirativ al lui Volcinschi, să fie tratat cu cruzime specifică. []

9. Cercetarea mea confirmă calitatea lui Rovenţu de rezistent candid în lupta anticomunistă, care a furat armament în vederea lichidării tiranului şi a fost pedepsit de fapt politic de un sistem criminalizat, căzînd victimă şi tenebroaselor combinaţii ale lui Raul Volcinschi, care au determinat menţinerea abuzivă în captivitate, incredibil de mult, ca să nu iasă la lumină adevăruri... pe care Rovenţu nici măcar nu le cunoştea.

10. [] ascunderea tenebroaselor legături şi combinaţii ale lui Raul Volcinschi, în care au fost implicate personaje foarte sus plasate au determinat tratamentul abuziv prelungit aplicat lui Viorel Rovenţu după 1990, care au avut ca scop netrutralizarea sa.

Ioan Rosca , PhD- Montreal, cercetător interdisciplinar, preşedinte CIVES 15 noiembrie 2013"

4. Constatînd faptul că sentinţa nr. 4/3.02.14 nu face nici o referire la întărirea probatoriului - explicată mai sus, am făcut precizări în actualizarea recursului depusă la 12 şi 14.02.14 de genul: "pe baza suplimentului de probe elocvente pe care le-am depus în noiembrie 2013 (pe care le obţinusem ulterior deciziei din 21.03.13, din motive dincolo de voinţa mea). Vă rog încă o dată să constataţi şi să consemnaţi faptul că suplimentul de probe depuse elimină orice îndoială privind faptul că am furat armele în 1983 cu sopul înfruntării dictatorului []Pentru rejudecarea fondului de instanţa de recurs, amintesc că am precizat , în nota de actualizare depusă în noiembrie 2013 probele care îmi mai pot întări argumentaţia, dacă se mai consideră necesar, pe care nu le pot însă obţine, fără ajutorul instanţei de recurs (cea de fond neţinînd cont de semnalarea existenţei acestor probe inaccesibile mie)."

Era deci obligatoriu ca dosarul de întărire a probatoriului, depus în noiembrie 2013 să fie luat în consideraţie măcar de instanţa de recurs, chiar dacă avocata mea pare (dacă procesul verbal nu este şi aici defectuos) a se fi referit impropriu asupra acestui aspect.

Sentinţa din 6.03.14 se ocupă minuţios (dar incorect) de desfiinţarea fiecărei probe prezentate iniţial, în faza terminată prin sentinţa 40/23.03.13. Dar ea nu se raportează la noile probe, decisive, propuse instanţei care a emis sentinţa nr 4/03.02.14. În aceste condiţii, admite recursul părţii adverse- care încă pretinde, în ciuda tuturor probelor administrate, că acţiunea din 1983 nu a vizat decît jaful, aşa cum au susţinut procurorii securisto-comunişti: "Recurentul pârât a susţinut că din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamantul a fost condamnat pentru infracţiuni de drept comun. [] nici o probă administrată nu dovedeşte fără echivoc această afirmaţie, reclamantul fiind condamnat pentru furtul de arme de foc şi muniţie, pe care le-a folosit în săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie." După care, "Curtea apreciază că nu se mai impune complinirea considerentelor hotărârii primei instanţe, în raport de art. 304 pct. 7, aşa cum a solicitat recurentul, în referire la capătul unu de cerere privitor la constatarea caracterului politic" , adică aruncă la coş cererea mea pentru capătul 1, cu probe cu tot.

Oprind nejustificat procesul la 20.02.14, instanţa de recurs mi-a blocat orice posibilitate de a combate eventuale neînţelegeri privind probele depuse şi de a insista pentru a se obţine de la instituţiile corespunzătoare înscrisurile semnalate de mine, la care nu mi s-a permis accesul. Acest mod de a mi se încălca dreptul la probă a condus la un deznodămînt bizar: hotărîrea neţinînd cont de nici una din probele abundente şi zdrobitoare depuse de mine la dosar, care arată fără nici un echivoc că acţiunea mea din 1983 a fost o încercare de împotrivire cu arma împotriva regimului criminal represiv comunist, unică în peisajul rezistenţei.

Iată citatele din sentinţă care relevă că probele respective au rămas ... noi şi azi, fiind încă ne-înfăţişate în fapt (înfăţişarea presuspune şi un receptor)- împotriva eforturilor şi voinţei mele.

"în calea de atac a recursului nu au fost administrate probe noi." [Dar s-a precizat că se impune luarea în considerare a probelor administrate în noiembrie 2013- neglijate de instanţa de fond şi că instanţa mai poate face demersuri pentru obţinerea documentelor pertinente semnalate la pt. 7 al notei din noiembrie 1913]

"Din conţinutul acestei hotărâri [acest conţinut fiind denunţat în actualul proces] nu se deduce faptul că reclamantul, prin acţiunea de sustragere a armei şi muniţiei ar fi dorit ca pe această cale să-şi exprime protestul împotriva dictaturii, cultului personalităţii, terorii comuniste, precum şi abuzului de putere din partea celor care au deţinut puterea politică, să susţină aplicarea principiilor democraţiei şi a pluralismului politic, respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, recunoaşterea şi respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale şi culturale, înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naţionalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenenţă sau opinie politică, de avere ori de origine socială, astfel cum obligă art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999, pentru a se putea constata caracterul politic. [Păi nu aici se aflau dovezile caracterului politic, deşi furtul armelor de la Miliţie constituia - şi în sine, o infracţiune împotriva statului comunist, mai gravă decît aceea a trecerii ilegale de frontieră-căreia i s-a acordat statut de infracţiune politică ] Mai mult, acţiunea reclamantului dedusă din această hotărâre, având în vedere şi momentul la care fapta a fost săvârşită, cu mult anterior evenimentelor din decembrie 1989 [Se pare că pentru acest complet lupta cu regimul comunist a început în 1989... Nu se poate ajunge la adevăr cu asemenea prezumţii], nu se poate înscrie în rândul propagandei pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii faţă de aceasta şi nici nu poate fi calificată ca fiind o acţiune de împotrivire cu arma şi răsturnare prin forţă a regimului comunist" [Deci toate lămuririle, întărite de probe, sînt şterse cu buretele sau ne-observate, ca şi faptul că Ordonanţa nr. 214/1999 se referă la intenţia pentru care s-au săvîrşit faptele şi nu la realizarea acestor intenţii] dat fiind că în sarcina acestuia au mai fost reţinute şi alte fapte penale, anterior acestui eveniment de furt al armei şi muniţiilor, fără vreo legătura cu vreun deziderat de împotrivire faţă de dictatura comunistă."[Dacă ar fi fost studiate documentele depuse în noiembrie, s-ar fi văzut că Raul Volcinschi a folosit de mai multe ori strategia de a-i pune pe cei pe care-i atrăgea în activităţi subversive (recrutaţi deseori printre persoane cu cazier) să comită în prealabil infracţiuni de drept comun- deci că acest argument trebuia răsturnat]

"în faţa instanţei de fond au fost audiaţi doi martori, unul dintre aceştia fiind Năstase Petrică, care a fost condamnat alături de reclamant prin aceeaşi hotărâre penală şi care a relatat că fapta pentru care a fost condamnat a constituit un atentat împotriva lui Ceauşescu, respectiv că în anul 1983 doreau să-l împuşte pe Ceauşescu. []Curtea are în vedere că această declaraţie nu se coroborează cu nici o altă probă din dosar" [ O dovadă că zecile de documente cu care se coroborează declaraţia lui Năstase (începînd cu cele de la filele 1-6 din setul depus în noiembrie 2013 , nu au fost luate în consideraţie].

"din declaraţia celui de-al doilea martor, Suru Şerban, []Curtea reţine din declaraţia acestui martor că reclamantul i-ar fi spus, după eliberarea acestuia, în anul 1999, când s-au întâlnit, că a fost împotriva regimului comunist, martorul neavând cunoştinţă personal de fapte ale reclamantului care ar fi putut fi caracterizate ca fiind de împotrivire faţă de dictatura comunistă şi nici despre modalitatea în care a fost concepută şi săvârşită fapta ce a atras condamnarea reclamantului, respectiv intenţia făptuitorilor la acel moment." [Asta în timp ce în chestionarul -declaraţie depus în noiembrie 2013 la fila 104, domnul Şerban Suru precizează: "2 Aţi avut cunoştinţă înainte sau după 1990 de faptul că Raul Volcinschi a pus la cale împreună cu Viorel Rovenţu o acţiune armată împotriva lui Nicolae Ceuşescu, scop pentru care Viorel Rovenţu a furat armament la Osica la 7/8 septembrie 1983? ŞS: DA, după 1990. 3 Aţi participat la demersurile domnului Raul Volcinschi de după 1990 întru eliberarea domnului Viorel Rovenţu, pe baza recunoaşterii adevăratului scop pentru care a fost făcută operaţia din 1983 (atentat) ? ŞS:DA ,au fost multe demersuri de acest gen. Printre altele, la începutul anului 1990 am fost împreună cu domnul Volcinschi Raul la procurorul general Gheorghe Robu pentru a dispune suspendarea pedepsei în vederea recursului. Raul Volcinschi a explicat atunci adevăratele motive ale acţiunii lui Rovenţu din 1983: procurarea armelor pentru atentat împotriva lui Ceauşescu. 4 Cunoaşteţi motivele pentru care domnul Raul Volcinschi nu a făcut public mai intens şi mai repede cazul Rovenţu, după 1990? ŞS:Da, domnul Volcinschi a afirmat că i s-a spus că dacă Viorel Rovenţu ar fi eliberat, acesta ar fi ucis, fiind ameninţată şi familia lui ". La acelaşi chestionar, domnul Marcel Petrişor, prieten de o viaţă cu Raul Volcinschi răspunzînd: "2. Da-înainte de 1990 3. Da, am încercat împreună cu Raul Volcinschi eliberarea domnului Viorel Rovenţu pe baza recunoaşterii adevăratului scop pentru care s-a făcut operaţia din 1983 3. Ştiu că Raul Volcinschi nu a făcut public mai intens cazul Rovenţu după 1990 din pricina unor ameninţări cu moartea la adresa familiei sale"]

"La dosar au mai fost depuse de către reclamant şi acte ce se doresc a fi considerate mărturii ale numitului Viorel Volcinschi, însă acestea au caracter extrajudiciar, neputând a fi luate în considerare, decât cu încălcarea art. 169 alin. 1 Cod procedură civilă." [Ceea ce nu se putea afirma, dacă se ţinea cont de probatoriul depus în noiembrie 2013, care arată că mărturiile lui Volcinschi-decedat între timp- sînt esenţiale pentru cauză. Cele depuse în dosar fiind transcrieri ale înregistrării făcute în faţa unor cercetători de la IICC-instituţie mandatată cu astfel de sarcini. Iar lămuririle făcute public de Volcinschi şi Rovenţu în emisiunea TV din 2008, dedicată încercării de atentat, putînd fi obţinute din arhiva postului national TV, aşa cum am semnalat în nota din noiembrie 2013]

"De asemenea, la dosar s-au depus de pe diferite site-uri comentarii, care nu pot avea valenţa unor probe concludente şi pertinente cauzei, de vreme ce sursa acestora nu a fost verificată." [Era vorba de fapt de articole de presă, cuprinzînd declaraţii publice ale martorilor, inclusiv în conferinţa de presă din 1999, în care cei eliberaţi au spus tot ce s-a întîmplat. Neglijarea acestui segment din probatoriul iniţial pe motiv că informaţiile nu ar fi fost verificate, arată şi ea că documentele depuse în noiembrie au fost neglijate, ca şi sursele suplimentare inaccesibile mie, indicate atunci]

"Din analiza actelor aflate la dosarul cauzei şi care reprezintă lucrări întocmite de lucrători ai poliţiei politice anterior pronunţării hotărârii [complet fals, toate sînt ulterioare, deci instanţa nu s-a obosit să citească documentele !] în raport de care se solicită constatarea caracterului politic al faptei pentru care a fost încarcerat, Curtea nu poate reţine că din vreunul dintre acestea ar rezulta faptul că reclamantul a reprezentat una dintre persoanele urmărite pentru acte sau fapte contrare regimului comunist la momentul la care a fost condamnat. [Dacă această aserţiune s-ar referi la probatoriul din noiembrie, ar fi antologic. Este clar că nu au fost studiate probele depuse în 2013, care se referă la Viorel Rovenţu, la tovarăşii săi de faptă (Stanciu, Năstase), la relaţia lui- dovedită de securitate, dar acoperită- cu Volcinschi şi la acţiunile similare cu cea din 1983 pe care acesta le-a provocat]

"Mai mult, Curtea are în vedere că recursul extraordinar declarat de Procurorul general al României, înaintat la data de 19.04.1990 Curţii Supreme de Justiţie a vizat doar schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de reclamant împreună cu ceilalţi inculpaţi, din perspectiva gradului de pericol social al acestora şi a urmărilor lor, şi nicidecum al calificării lor ca având conotaţii politice împotriva regimului comunist. în cuprinsul acestei decizii nr.45/7 mai 1990 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie asupra recursului extraordinar, s-a reţinut cu putere de lucru judecat că infracţiunile contra avutului obştesc comise de reclamant şi ceilalţi inculpaţi au avut consecinţe deosebit de grave [În probatoriul neglijat există dovezi că Gh Robu a orientat astfel recursul din motive obscure, în ciuda faptului că fusese atenţionat privind complotul împotriva lui Ceauşescu] La momentul exercitării recursului extraordinar, regimul dictatorial comunist era deja răsturnat [Modul în care a fost tratat cazul meu dovedeşte că această prezumţie trebuie abandonată, că schimbarea regimului nu a operat suficient de profund. În mai 1990, ne aflam într-un tulbure regim tranzitoriu şi în plin vid Constituţional] Procurorul general al României putând face şi alte solicitări decât schimbarea încadrării juridice sub aspectul gravităţii faptei [] or o astfel de cale de atac extraordinară a generat rejudecarea procesului penal fără ca inculpaţii să invoce şi să probeze împrejurări la care face referire reclamantul în prezenta cauză [Această unică referire potenţială la dosarul voluminos ataşat (cu sigla AMM papetărie şi titulul pus de mine, plasat separat în lucrarea Tribunalului Giurgiu dar ne-numerotat ca volum)- denotă şi ea că documentele şi raportul de cercetare explicativ cu care dosarul începea (file 6-15, vezi mai sus) nu au fost studiate. Instanţa nu a luat notă de explicaţiile domnilor Suru, Petrişor şi Roşca privind modul total anormal în care s-a desfăşurat recursul extraordinar din 1990 şi de probele că nu ne-am putut apăra atunci:eliberarea condiţionată- anunţată completului dar ne-executată, neconvocarea petenţilor şi martorilor, etc.]

5. a. Situaţia descrisă la punctele anterioare arată că, pentru a nu-mi fi încălcat dreptul la justiţie, probele depuse în noiembrie 1990 trebuie considerate ca noi, înfăţişarea lor reală producîndu-se numai atunci cînd vor fi observate de instanţă cu adevărat.

b. O altă categorie sînt probele semnalate ca fiind în puterea părţii adverse (vezi punctul 7 al notei din noiembrie 2013, reprodus mai sus la sfîrşitul paragrafului 2): lucrarea 53/90A/D/S/760005 din 2.02.1990 sau S/10166/1990 trimisă de Curtea Suprema către UM05045, memoriul nr. 45 depus de mine la penitenciarul Colibaşi pentru comisia de abuzuri a CFSN, memoriile şi cererile de revizuire respinse, trimise la Procuratura Generală şi Ministerul justiţiei, inventarul postului de Miliţie Osica în 1983, care va arăta că nu au rămas de loc atunci fără armament. Faptul că documentarea mi-a fost sabotată fiind -de exemplu- dovedit de distrugerea dosarului meu de la penitenciarul Aiud, deşi am cerut expres în 1999 să fie conservat, după ce mi-a fost refuzată copierea lui sau luarea de notiţe.

Dacă instanţa, constatînd că partea adversă a făcut imposibilă procurarea acestor probe, care s-au aflat în puterea ei, face acum aplicarea art.174 cpc, probele considerate astfel ca administrate vor fi şi ele noi faţă de hotărîrea pe care o doresc revizuită. Tot noi ar fi şi probele care ar rezulta din demersurile fructuoase ale instanţei, pentru a obţine respectivele documente din sursele semnalate de mine.

c. Menţionez că am mai găsit între timp probe noi, cum ar fi: înregistrarea video a dialogului Raul Volcinschi (instigator)-Viorel Rovenţu (făptuitor) -Aurelian Pavelescu (avocat), din cadrul emisiunii TV realizată de moderatorul Mădălin Ionescu la 3.10.2006, pentru postul National TV-probă nouă decisivă, căci confirmă pe deplin pertinenţa documentelor depuse deja.

Dacă mai consideraţi necesar, puteţi solicita instituţiilor implicate confruntarea înregistrării audio a şedinţei din 20.02.14 cu încheirea contestată de avocatul meu- Mihuţ Georgeta, pentru a se vedea cum s-a produs greşeala de a nu se ţine cont de actualizarea depusă la 14.02.14 (file 28-30, dosar C.Apel), dacă nu va fi găsită nicăieri cea depusă la 12.2.14.

3. Încălcarea dreptului la justiţie (art. 20 Constituţie şi art. 6 CEDO)

De mai multe ori, pe parcursul procesului, am invocat şi alte sedii de drept decît legea 221/2009 şi deciziile de fond şi de recurs au ascuns acest lucru. De exemplu, în nota din noiembrie 2013, am precizat la punctul 8 (unele sublinieri sînt făcute acum):

"8 Situatia complexă de drept.[]

Mi-au fost respinse (sau blocate) pînă acum următoarele demersuri şi proceduri: - Recursul extraordinar - tratat abuziv în 1990- legea 118/1990 care trebuia să mi se aplice din 1990 ,dacă era încadrată corect fapta mea, la 7 mai 1990 - cererile pentru recursul în anulare si revizuire, respinse fără just temei - OUG 214/1999 de care nu am putut beneficia, pentru că mi-au fost refuzate constatarile de rigoare

In acest moment, sediul principal al pretenţiilor mele de reparaţie se află in Constituţie - care prevede dreptul la justiţie si prevalenţa prevederilor CEDO asupra reglementărilor interne, asigurind printre altele: dreptul la justiţie si tratarea nediscriminatorie. Instrumentele (sediile) pe care le-aş putea folosi, pentru a materializa dreptul la justiţie consfinţit de Constituţie/CEDO, în vederea reparării daunelor produse mie sînt:

- Legea 221 - recunoaşterea caracterului politic al detenţiei dintre 1983 şi 1999, avînd ca urmare obţinerea pensiei , conform legii 118/1990; dar pe aceasta cale nu pot obţine şi despăgubirile de rigoare, datorită anulării punctului 5 al legii de catre Curtea Constituţională, neurmată de legiferarea unui articol înlocuitor

- Revizuire, urmată de despăgubiri pentru eroare judiciară , conform art 504 din vechiul cod de procedură penală; aici problema fiind dificultatea procedurilor şi depăşirea prescripţiei, dovedind că au apărut probe noi

- răspunderea civilă delictuală - conform codului civil, şi aici punîndu-se probleme de prescriere , pe care legea 221 le rezolvă - prin repunerea in termen

Este deci nevoie de o combinare, pentru ca dreptul european la justiţie, garantat de constituţie sa fie realizat. Raporturile între aceste piste pun însă probleme procedurale. Legea 221 constituie un substitut civil al unei revizuiri penale, căci, pe baza reanalizării dosarului şi faptelor, schimbă o încadrare la drept comun cu una sub incidenţa unei infracţiuni politice. In cazuri ca al meu, in care este vorba şi de constatarea caracterului politic al condamnării iniţiale şi de constatarea abuzurilor judiciare ulterioare, este anormal sa aiba loc două demersuri separate, căci se analizează un unic dosar. In plus, mi s-ar putea spune, dupa ce aş ciştiga un proces la legea 221, ca revizuirea nu mai are obiect? Soluţia unui proces civil bazat pe răspundere civilă delictuală, cere constatări pertinente noi, încît să nu se pună problema pescripţiei.

Iată de ce am interes legitim pentru constatările cerute în acest proces, ca unic mod de a realiza garanţia europeana a dreptului la justiţie.

9 In rezumat, eu susţin că:

1.In legătură cu faptele condamnate în 1983, intenţia reala de atentat anticomunist este dovedită acum deplin, de ansamablul mărturiilor şi documentelor depuse la procesul de fond sau găsite între timp.

2. Prăbuşirea regimului comunist schimbă prezumţiile: împotrivirea cu arma (sau tentativa) faţă de acele autorităţi este un act eroic, conform OUG214/99

3. Închiderea mea premeditat ilegală, pînă în 1999 , in condiţii de exterminare, este un abuz excepţional, conex problemei de bază (continuarea luptei cu nomenclatura comunistă , şi după 1990)

4. Drepturile de deţinut politic sînt pentru 1983-1999 şi trebuiau acordate din 1990, dar nu au fost- din motive neimputabile mie, deci trebuie plătite şi retroactiv

5. Impiedicarea gasirii probelor este o circumstanţă agravantă, care sporeşte daunele, relansează termenele şi justifică aplicarea art 172-175 cpc- putînd fi presupusă proba făcută

6. L221 fiind un substitut favorizant (celeritate, repunere in termen) al revizuirii explicite (care pare a-şi pierde obiectul) e o revizuire implicita care cere analiza dosarelor, deci şi abuzurile de drept pot/trebuie constatate acum, pentru a se putea invoca ulterior art 504 cpp. pe baza constatarilor conexe recunoaşterii caracterului politic. Căci altfel, anularea art 5 L221, fără înlocuire cu altceva, ar încalca dreptul la justiţie echitabilă, consimţit de Constituţie şi convenţia CEDO"

Motivaţiile deciziilor 40, 4 şi 372 nu răspund nimic la cererea mea ca să se facă aplicarea art 20 din Constituţie, pentru a se respecta dreptul la justiţie garantat de CEDO, oricare ar fi obstacolele formale ridicate de imperfecţiunile dreptului intern. Tribunalul din Giurgiu a desconsiderat acest temei superior, atunci cînd a refuzat constarea abuzurilor judiciare care au făcut ca detenţia mea să fie prelungită până în 1999, pe motiv că e vorba de aspecte administrative sau penale, fără a ţine cont că nu mai dispun de căi administrative sau penale pentru a obţine repararea situaţiei, deci a-mi valorifica dreptul la justiţie. Iar instanţa de recurs a comis aceeaşi eroare, atunci cînd mi-a negat dreptul la justiţie pe motivul formal (neadevărat -de altfel) că nu aş fi actualizat recursul din 23.09.13

Unul dintre obstacolele în calea implementării CEDO a fost creat prin dispariţia celui mai firesc temei pentru căile extraordinare atac: netemeinicia şi încălcarea legii- pe care fostul recurs extraordinar le rezolva. Victima acestei grave neglijenţe legislative este silită să încerce încadrarea la articole mai puţin pertinente, sau să recurgă la calea complicată a reclamării judecătorului (pentru a putea invoca al. 4 al art. 322) sau a unei plîngeri CEDO (pentru a putea invoca al. 9 al art. 322). Cît priveşte al. 6, prin care statul e apărat de eventuala intervenţie defectuoasă comisă de un reprezentant, principiul echităţii părţilor în proces ar trebui să conducă la revizuirea deciziilor greşite din cauza prestaţiei distructive a unui avocat care-şi înşeală clientul, aşa cum pare a se fi întîmplat în cazul meu- fapt pentru care caut un alt avocat- fiind probabil la termenul din 13.05.14 în situaţie de lipsă de apărare, ceea ce mă va determina să cer o scurtă amînare.

Sper ca intervenţia dv. să sprijine acţiunea mea justiţiară, în interesul reabilitării justiţiei.

Viorel Rovenţu, 7 mai 2013