Curtea de Apel Bucuresti, Splaiul independenţei nr 5 sector 4, Bucureşti

pentru dosarul 2338/2/2014- Contestaţie în anulare

Motivarea cererii - pentru termenul din 22.09.2014

Domnule preşedinte, subsemnatul Viorel Rovenţu, domiciliat în comuna Stăneşti, sat Stăneşti, strada Primariei nr. 7, jud. Giurgiu, cod poştal 087215, motivez prin prezenta (cu referiri de tip [x] la opisul documentelor ataşate tot azi) cererea de contestaţie în anulare a Deciziei 372 din 06.03.2014 [37], pronunţată la S3 Civilă în cauza 1636/122/2012 [2], prin care s-a admis recursul statului român (prin Min. Finanţelor) [8] înaintat la 16.09.2013 împotriva sentinţei Trib. Giurgiu nr. 40/21.03.2013 [7] şi s-a respins recursul formulat de mine, care iniţial (la 21.09.13-[9]) a fost îndreptat împotriva sentinţei nr. 40/21.03.2013 [7] (care a rezolvat necorespunzător cererea mea -din 7.06.2012 [1]) şi apoi -la 12.02.2014 [34] şi 14.02.14 [35]- a fost reactualizat şi îndreptat şi împotriva sentinţei nr.4/3.02.14 [33] emisă de Tribunalul Giurgiu (care a rezolvat necorespunzător cererea mea de completare a dispozitivului din 27.09.13- [10] - la toate cele trei capete de cerere).

Aşa cum am mai semnalat în cererea iniţială din 5.04.2014 şi în nota depusă pentru termenul din 28.04.2014, îmi bazez cererea pe art. 318.al1 cpc vechi şi pe dreptul la justiţie echitabilă şi recurs efectiv din convenţia CEDO (art 6 şi 13), asumată de România, fapt precizat în Constituţie la art 20.

Analizînd motivarea hotărîrii 372/2014, se constată imediat că instanţa de recurs a refuzat pronunţarea, pe toate capetele mele de cerere, pretinzînd că ar fi trebuit să promovez un recurs contra sentinţei nr 4 a tribunalului Giurgiu din 3.02.2014 (în urma procesului dedicat completării de dispozitiv) şi că nu aş fi făcut-o. Dar eu probez, trimiţîndu-vă la fila 28-29 a dosarului de recurs, că am făcut explicit actualizarea recursului, la 14.02.2014 (deşi nu era necesar, căci recursul din 21.09.2013, la care nu am renunţat, a rămas integral pertinent şi după completarea dispozitivului) şi că instanţa nu a ţinut cont de actualizare şi nici de ce s-a întîmplat în procesul dedicat completării de dispozitiv- deşi era absolut necesar, pentru că acolo au fost reluate toate capetele de cerere, pe baza probelor şi argumentelor depuse de mine la 21.11.2013, elemente noi pe care instanţa de recurs trebuia să le considere, tranşînd definitiv capătul 1 al cererii în favoarea mea.

Pot presupune că s-a ajuns la refuzul pronunţării pe baza unui lanţ de erori materiale- altfel e vorba de o continuare premeditată a discriminării mele judiciare.

A Evoluţia speţei

Pentru înţelegerea erorilor comise în tratarea dosarului, rezum evoluţia procesului.

1. La 7.06.12 am depus o cerere [1] bazată pe legea 221/2009 combinată (pentru a rezolva coerent speţa) cu alte elemente ale cadrului legislativ existent, prin care am solicitat să se constate, în esenţă: 1. Că am fost închis din 1983 pînă în 1999 din motive politice, acţiunea noastră de la Osica (furtul armamentului) vizînd înfruntarea dictatorului- Nicolae Ceauşescu. 2. Că am fost menţinut în detenţie pînă în 1999 şi în urma unor grave abuzuri juridice, de prezumabilă comandă politică, care nu au putut fi reparate 3. Că am dreptul la indemnizaţia stabilită prin legea 118/90- pe viitor dar şi retroactiv (pentru perioada în care nu am primit-o, abuziv) şi mă încadrez în categoria de erou în lupta anticomunistă (potrivit OUG 214/1999).

2. În cadrul procesului 1636/122/2012 [2] am prezentat completului tribunalului Giurgiu ([3][4][5][6]) probe elocvente, mai ales pentru susţinerea capătului 1 (mărturii, înscrisuri, declaraţii făcute de participanţi, în presă sau în faţa cercetătorilor IICC), precizînd că, pentru documentarea suplimentară (mai ales a capetelor 2 şi 3), instanţa trebuie să aplice art. 4.3. din L 221, făcînd demersuri pentru obţinerea-din arhive- a documentelor la care mie îmi fusese refuzat accesul. Fără a face aceste demersuri, pe care legea 221 şi lămurirea speţei le impunea şi fără a se pronunţa explicit privind capetele 2 şi 3, instanţa de fond a emis hotărîrea 40/21.03.13 [7], prin care s-a recunoscut caracterul politic a faptei din 1983-motivaţia fiind însă nesatisfăcătoare.

3. Ca atare, am depus, la 21.09.13 [8], o cerere de recurs pentru toate cele trei capete- pentru alternativa că sentinţa 40/23.2013 ar fi considerată completă şi cauza nu ar fi retrimisă spre instanţa de fond. În paralel, am depus [10] o cerere de completare de dispozitiv- bazată tot pe argumentele prezentate în recursul [9]- ca să existe un prim nivel de jurisdicţie şi în raport cu capetele de cerere 2 şi 3 şi pentru ca motivarea capătului 1 să fie îmbunătăţită. Mi-am repetat punctul de vedere în întîmpinarea [13] faţă de recursul formulat de partea adversă [8] (care declarase în proces [6] că nu contestă caracterul politic al detenţiei- decît după 1990). Nu am renunţat la recursul de la Curtea de Apel [11], la care m-am prezentat ([14] [29]) pentru a semnala că trebuie să aştepte (vezi [15][16][17][30][31]) derularea procesului de completare a dispozitivului, la Tribunalul Giurgiu.

4. Procesul 1636/122/2012- a fost reluat la tribunalul Giurgiu [12], pentru a fi analizate şi capetele 2 şi 3 şi revăzute motivaţiile capătului 1. Am putut consolida substanţial probatoriul pentru toate capetele, pentru că, între timp, am fost chemat la CNSAS, unde au fost găsite dosare pertinente lămuririi cauzei (Rovenţu, Năstase, Stanciu, Volcinschi, 53/1990)- studiate de mine [20] sau de cercetătorul Ioan Roşca [21]- care a făcut un raport [22]). La termenul din 21.11.2013 (vezi încheirea [28]) am depus o notă explicativă de actualizare [19] şi un dosar (cu opis [18]) conţinînd documente expresive create de fosta securitate [23] (după sentinţa din 1983 - şi nu înainte- cum greşit pretinde instanţa de recurs) şi procesul recursului extraordinar (în sfîrşit găsit de mine)- care a fost judecat în mod total abuziv în 1990 şi nu s-a referit la faptele reale dezvăluite de mine (deci nu are putere de lucu judecat în speţă- cum greşit pretinde instanţa de recurs). Am adăugat declaraţiile relevante făcute de domnii Şerban Suru [24] şi Marcel Petrişor [25] (pe care instanţa îi putea audia şi ca martori)- despre ce ştiau ei despre acţiunea din 1983 şi despre blocarea încercărilor mele de a restabili adevărul, după 1990. Am depus şi cîteva extrase [27] din corespondenţa mea infructuoasă cu arhivele (situaţia creată de blocajul arhivistic fiind explicată în nota depusă la 21.11.2013). Noile probe, coroborate cu cele depuse anterior la dosar, dovedeau zdrobitor că scopul real al acţiunii mele din 1983 fusese lichidarea lui Nicolae Ceauşescu, indicau faptul că motivul menţinerii mele în captivitate după 1990 a fost acoperirea celor din spatele lui Raul Volcinschi (deci este tot politic) şi arătau încălcarea continuată a dreptului meu la justiţie. Aşadar, am documentat capetele 2 şi 3 şi am consolidat dovedirea capătului 1, dincolo de pragul oricărui dubiu- cerînd instanţei de fond să ia notă de noua situaţie şi să elimine orice referire ambiguă din motivaţie (vezi şi incheirea [32]).

5. În aceste condiţii, sentinţa nr. 4 emisă de Tribunalul Giurgiu la 3.02.14 2014 [33] este inexplicabilă, manifest netemeinică şi nelegală, readucînd practic cauza în stadiul dinaintea judecării completării de dispozitiv- fapt care făcea ca recursul meu din 23.09.2014 să rămînă integral pertinent. Sentinţa nr. 4 nu face corecţia cerută pentru motivaţia capătului 1- neţinînd cont de suplimentul de probatoriu depus (la care nu face referire). Ea respinge -prin artificii justificative inconsistente- constatarea drepturilor la îndemnizaţie (capătul 3)- care decurgea direct din caracterul politic recunoscut la capătul 1. Şi deformează grav conţinutul constatărilor cerute de mine la capătul 2 (pretinzînd că ar fi vorba numai de invaliditatea hotărîrilor din 1983 şi nu şi a celor ulterioare), pentru a le putea respinge, cu pretextul că ar avea caracter penal- deşi era vorba de aspecte inseparabil conexe cauzei, ce nu mai pot fi tratate în alt cadru (pentru că mi s-a opus că ar fi fost epuizate în 1990, căile penale extraordinare de atac). Asta deşi atrăsesem atenţia că legea 221 prevedea la art. 2: "toate efectele hotărârilor judecătoreşti de condamnare cu caracter politic prevăzute la art.1 sunt înlăturate de drept".

6. Cum sentinţa nr. 4/3.02.14 a Tribunalului Giurgiu m-a readus în poziţia pe care am criticat-o prin recursul de la 21.09.13, deci a reactivat toate consideraţiile recursului iniţial, nu era necesar să re-recurez şi nu avea rost să mai cer o dată revenirea pentru completare, la o instanţă de fond de evidentă incapacitate sau rea credinţă sau să deschid un recurs separat, în loc să actualizez recursul care aştepta completarea de dispozitiv. Chiar dacă nu aş fi făcut actualizarea era evident că m-am prezentat în faţa Curţii la 20.02.2014 urmărind recurarea punctelor nefavorabile mie decise prin sentinţa 4/3.02.14, fapt semnalat şi de avocatul meu. Dar pentru a nu da ocazia unei derobări, am depus la grefa Tribunalului Giurgiu, la 12.02.14, o "Cerere de completare la recurs" [34], care pare a fi fost pierdută şi a nu mai fi ajuns pe masa Curţii de Apel.. Orice dubiu privind conţinutul şi rostul demersurilor mele pentru recurs, este însă spulberat de precizările din informarea [35] trimisă prin curier rapid la 14.02.14 şi înregistrată la 17.02.14- deci în termen (fila 28-29, la fila 30 aflîndu-se copia plicului şi pe verso- confirmarea de primire).Citez din această ultimă actualizare a recursului (făcută în urma primirii motivării Sentinţei 4/03.2.14) paragrafele care nu lăsau loc confuziilor, dacă erau citite:

" [] revin asupra recursului depus la 21.09.2013 şi a completării depuse la 12.02.14 , pentru că am primit între timp (pe 13.02.2014) motivarea sentinţei Tribunalului Giurgiu nr.4 din 3.02.14 2014 privind completarea dispozitivului,[] Constat că toate consideraţiile mele din notele precedente prezentate instanţei de fond sau de recurs rămîn valabile, adăugîndu-se următoarele observaţii []

[]Privitor la căpătul 1 (recunoaşterea caracterului politic al detenţiei mele) noua sentinţă nu putea repune în discuţie decizia din 21.03.2013, dar ar fi putut ameliora motivaţia, operînd precizările pe care le-am solicitat, pe baza suplimentului de probe elocvente pe care le-am depus în noiembrie 2013 (pe care le obţinusem ulerior deciziei din 21.03.13, din motive dincolo de voinţa mea). Vă rog încă o dată să constataţi şi să consemnaţi faptul că suplimentul de probe depuse elimină orice îndoială privind faptul că am furat armele în 1983 cu sopul înfruntării dictatorului executat pentru genocid la 25.12.89 şi ca atare mă înscriu pe deplin în categoriile vizate de legile 118/90, 214/99 şi 221/2009. []Rămîne problema perioadei detenţiei politice. Observ că instanţa de fond evită recunoaşterea explicită a faptului că am fost închis între 1983 şi 1999, în baza sentinţei din 1983.[]

Privitor la capătul 2 (constatarea că pe lîngă caracterul politic, detenţia mea pînă în 1999 a fost şi rezultatul unei cascade de erori/abuzuri judiciare) instanţa se derobează de obligaţia de a face dreptate pe fond , pe motiv că e vorba de aspecte care ţin de dreptul penal.[] Ce împiedică instanţa , [] să facă aceste constatări, din moment ce dispune acum de probe care permit lămurirea dosarului?[]nu se vede clar, dacă se analizează dosarul serios, că tratamentul special la care am fost supus şi după 1990 este urmarea activităţii mele politice?[]

Privitor la capătul 3 (constatarea că beneficiez de drepturile unui deţinut politic şi că am fost privat de ele după 1990 în mod abuziv) instanţa de fond încearcă o derobare prea forţată pentru a fi credibilă. [] Poate că pentru alţii, constituirea dreptului recunoscut prin sentinţă , la capătul 1, este potenţială /virtuală. Dar pentru instanţa decidentă, capătul 2/3 vine după 1, care nu mai e de loc o virtualitate. [] De aceea repet pretenţia ca în sentinţă să se precizeze şi că am fost privat abuziv de îndemnizaţia pe baza legii 118/1990, astfel încît să pot solicita suma de care am fost privat, care ar repara parţial şi tardiv imensele mele pierderi existenţiale []

Avînd în vedere că, în ciuda insistenţelor mele, instanţa de fond nu s-a pronunţat (limpede, explicit) privind capetele mele de cerere 2 şi 3 (perioada completă a detenţiei, abuzurile judiciare conexe, dreptul la reparaţii), afirmînd că ele decurg logic sau că ele trebuie abordate în alte procese, vă rog să tranşaţi dv. toate constatările pe care le-am solicitat (care formează un tot coerent, împiedicînd repararea nedrepăţirii mele excesive), casînd sentinţa nr.4 (care se referă la capetele 2 şi 3 din cererea mea) din 3.02.2014, cu reţinerea cauzei (conform art. 498-501)- retrimiterea la instanţa de fond fiind evident o tergiversare fără rost.

Pentru rejudecarea fondului de instanţa de recurs, amintesc că am precizat , în nota de actualizare depusă în noiembrie 2013 probele care îmi mai pot întări argumentaţia, dacă se mai consideră necesar, pe care nu le pot însă obţine, fără ajutorul instanţei de recurs (cea de fond neţinînd cont de semnalarea existenţei acestor probe inaccesibile mie).

14.02.2014 Viorel Rovenţu "

7. În aceste condiţii, nu îmi explic decît ca erori materiale ale avocatei mele sau ale grefierului care i-a deformat replicile, consemnările din încheirea şedinţei din 20.02.14 [36], care în mod evident nu corespund situaţiei de fapt, ca: "Avocatul recurentului reclamant arată că recursul a fost declarat personal de către recurent , fără a beneficia de o asistenţă juridică calificată, astfel încît acesta nu a cerut casarea hotărîrii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare" La care recurs se putea referi o astfel de remarcă? La cel iniţial, depus la 21.09.13, însoţit de cererea de completare a dispozitivului? În ultima formă dată recursului, trimisă la 14.02.14-după primirea motivaţiei şi semnalată stîngaci şi de avocat la 20.02.14 ("se mai invederează instanţei depunerea la dosar şi a unor note de şedinţă formulate de recurentul reclamant") se cere explicit casarea sentinţei 4/3.02.14, cu reţinerea cauzei. Cerinţă care pare eludată de avocată, în fraza "solicită instanţei să aprecieze cu privire la faptul dacă se impune, în principial, casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru o motivare corespunzătoare şi completarea probatoriului". Foarte ciudată este şi continuarea consemnată în încheiere: "avocatul recurentului reclamant învederează împrejurarea că la acest moment este în măsură să depună la dosar o completare la motivele de recurs tocmai în raport de încheierea pronunţată de către Tribunalul Giurgiu la data de 03.02.14." Dacă avocata nu a găsit în dosarul Curţii de Apel cererea de actualizare a recursului, depusă la Giurgiu la 12.02.13, ea putea să depună copia respectivei cereri (la care pare a se referi aici), ţinînd cont că actualizarea din 14.02.14, era în dosar la fila 28-30 şi elimina orice echivoc privind recurarea -în termen- a sentinţei 4/02.14. Acest text preciza: "Constat că toate consideraţiile mele din notele precedente prezentate instanţei de fond sau de recurs rămîn valabile, adăugîndu-se următoarele observaţii" - dînd valoare şi observaţiei avocatei mele "oricum în motivele de recurs formulate iniţial sînt cuprinse critici şi cu privire la cele două capete de cerere la care a făcut referire".

Neglijînd actualizările din 12/14 februarie, "Curtea solicită recurentului, prin apărător ales să precizeze dacă mai este în termen de a formula noi motive de recurs." La care avocata mea, în loc să lămurească instanţa că nu era nevoie de "noi motive" şi că vrusese să propună o copie a unor cereri depuse deja, pare a se referi confuz la vechea formulare a recursului. Continuarea, de-a dreptul şocantă, impune o confruntare a încheierii [36] de la fila 32 cu înregistrarea sonoră a şedinţei de judecată şi eventual audierea avocatei Mihuţ Georgeta, care neagă malpraxisul: "Interpelat fiind, avocatul recurentului reclamant precizează că partea nu a declarat recurs împotriva încheierii de completare dispozitiv pronunţată de Tribunalul Giurgiu la data de 03.02.2014 ". Aşa cum se vede mai sus, avocata nu putea pretinde o astfel de aberaţie, contrară adevărului constatabil şi intereselor mele, la cîteva minute după ce se referise tocmai la nota din 14.02 , aflată în dosar, pe masa judecătorului!

Vă semnalez că am cerut înregistrarea audio a şedinţei din 20.02.2014 (sau transcrierea ei sau a stenogramei) şi drept răspuns am primit, la 12.09.2014 [38].... tot încheierea de şedinţă, pe care doream să o verific, pentru a scoate în evidenţă erorile comise în încheiere. După cîte am suferit, nu mai pot plăti pentru malpraxisul unor jurişti. Nu e vina mea dacă grefa nu înţelege cererile, judecătorul nu citeşte dosarele, grefierul consemnează greşit discuţia, avocatul meu uită actualizările, capetele de cerere şi probele suplimentare propuse şi rezumă astfel situaţia probatoriului: "Solicită a se avea în vedere faptul că apărările recurentului reclamant se bazează în primul rând pe înscrisurile anexate la dosarul cauzei, declaraţii ale unor persoane care au beneficiat de acţiuni pentru constatarea caracterului politic al faptelor pentru care au fost trimise în judecată [!!!!], respectiv pe literatura de specialitate.[!!!]" Ca şi cum nu ar fi fost vorba de mărturii directe, coroborate cu documente ale securităţii. Reprezentantul ministerului public sporeşte apoi confuzia (şi nu acesta este mandatul lui) referindu-se la : "celelalte două critici, în sensul că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe capetele 2 şi 3 de cerere"- ca şi cum s-ar fi judecat acum tot situaţia iniţială (creată prin sentinţa din 21.03.13) şi nu actualizarea făcută la 12.02.14/14.02.14 împotriva sentinţei din 3.02.14, care dăduse o rezolvare necorespunzătoare completării de dispozitiv.

Au urmat cîteva amînări ale pronunţării, care ar fi putut fi folosite de avocatul meu pentru a studia Încheierea din 20.02.14 şi a cere corecturile de rigoare, cu ocazia depunerii unor Concluzii. Eu neputînd bănui ce erori s-au produs, aşteptam sentinţa, încrezător în forţa probelor depuse la dosar începînd cu 27.09.2012, netrecîndu-mi prin cap că instanţa va neglija dosarul completării de dispozitiv, cu noile probe depuse pentru el.

8. Lanţul de erori manifeste a condus la situaţia pe care art. 318 cpc o declară temei de anulare: instanţa nu s-a pronunţat , în Decizia 372/6.03.14 [37] asupra nici unui lucru cerut de mine. Refuzul judecării cererii de recurs formulate iniţial la 21.09.13 şi reactualizate la 12/14.02.14 este afirmat explicit (file 38-39) şi constituie o încălcare flagrantă a dreptului meu la justiţie, bazată pe neglijarea conţinutului dosarului şi pe încălcarea legii.

După ce este descris cursul procesului iniţial (soldat cu sentinţa 40/21.03.13) este menţionat confuz faptul că am depus prima formă a recursului (la 21.09.13) alături de o cerere de completare a dispozitivului bazată explicit pe motivele expuse în recurs, completare operată între timp. Analiza dosarului nu se putea deci face din perspectiva formulării iniţiale a recursului. Confuzia creşte după descrierea procesului dedicat completării dispozitivului (soldat cu sentinţa 4/3.02.14). În loc să se arate că la 12/14.02.13 am atacat şi decizia din 3.02.14, actualizînd cererea de recurs iniţială (vezi mai sus), este comentată numai forma iniţială a recursului meu, care în final e neglijat... ca fiind prealabil completării. Fapt ce iese în evidenţă în referiri devenite caduce ca "este bine să se clarifice motivaţia capătului 1 şi să se răspundă şi la capetele 2 şi 3 din cererea introductivă de instanţă"- sau "în ce priveşte capătul 3, neabordat în instanţă"- care nu mai erau valabile -evident, după judecarea completării, la 3.02.14, fiind înlocuite de mine la 14.02.2014 prin ("revin asupra recursului depus la 21.09.2013 şi a completării depuse la 12.02.14 , pentru că am primit între timp (pe 13.02.2014) motivarea sentinţei Tribunalului Giurgiu nr.4 din 3.02.14 2014 privind completarea dispozitivului" sau "Privitor la căpătul 1 (recunoaşterea caracterului politic al detenţiei mele) noua sentinţă nu putea repune în discuţie decizia din 21.03.2013, dar ar fi putut ameliora motivaţia, operînd precizările pe care le-am solicitat, pe baza suplimentului de probe elocvente pe care le-am depus în noiembrie 2013".

Aşa cum voi explica pe larg în partea B, neglijarea adevăratului conţinut al cererii complete de recurs (21.09.13 actualizată la 12/14.02.14) a uşurat "uitarea" suplimentului de probatoriu masiv şi decisiv depus în noiembrie 2013 (găsit după redactarea formei iniţiale a recursului, semnalat în actualizările din 12/14.02.14). Încît desfiinţarea deciziei 40/21.03.13 privind capătul 1 (negarea faptului că scopul real al furtului armelor din 1983 a fost lichidarea dictatorului) se face (cu rea credinţă sau neglijenţă delictuală) combătînd (superficial) numai probele prezentate iniţial, ca şi cum cele adăugate cu ocazia completării dispozitivului nu ar exista. Se ajunge astfel la o analiză incorectă a capătului 1-întru acceptarea recursului formulat de pîrît, prin neglijarea probelor zdrobitoare adăugate de mine la acelaşi capăt, pentru ca apoi să se afirme că nu mai are rost complinirea recursului meu la capătul respectiv- care viza tocmai recunoaşterea caracterului decisiv al probelor depuse: " în ce priveşte recursul declarat de recurentul reclamant, ca o consecinţă a celor reţinute mai sus, având în vedere soluţionarea recursului declarat de către recurentul pârât, respectiv înlăturarea din hotărârea atacată a menţiunii referitoare la constatarea caracterului politic al condamnării acestuia, Curtea apreciază că nu se mai impune complinirea considerentelor hotărârii primei instanţe, în raport de art. 304 pct. 7, aşa cum a solicitat recurentul, în referire la capătul unu de cerere privitor la constatarea caracterului politic." Astfel e refuzată pronunţarea pentru capătul 1 al cererii mele de recurs din 21.09.2013, actualizată la 12/14.02.13.

Se arată în sentinţa din 6.03.14 că, prin completarea dispozitivului finalizată la 3.02.14, a fost modificat contextul procedural al recursului formulat la 21.09.13: "după cum s-a putut constata din actele dosarului, recurentul reclamant a dat eficienţă prevederilor art 281.2 din codul de procedură civilă aplicabile în speţă, putînd veni pe calea recursului doar în condiţiile formulării acestuia împotriva sentinţei nr 4/03.02.2014 prin care instanţa de fond s-a pronunţat asupra acestor două ultime două capete de cerere". Dar instanţa nu observă nici că, prin conţinut, decizia 4/3.02.14 a readus automat în actualitate criticile recursului formulat la 21.09.14 şi nici că, prin completarea de recurs din 14.02.14 am recurat explicit şi sentinţa din 3.02.14, arătînd ce a rămas valabil din recursul iniţial, astfel reactualizat. Nimic nu justifică deci afirmaţia finală "Or,recurentul nu a formulat împotriva acestei ultime sentinţe calea de atac recursului, prezenta instanţă fiind sesizată doar cu recursul declarat împotriva sentinţei civile nr.40/21.03.13 care nu a dat dezlegare decît primului capăt de cerere" Bazat pe o eroare evidentă, refuzul pronunţării cade sub incidenţa art. 318.

10. Atrag atenţia asupra faptului că respingerea capătului 1 al cererii mele şi admiterea recursului părţii adverse (bazată pe o eroare în gestiunea probelor, chiar dacă ar fi fost valide, nu antrenau automat respingerea celorlalte capete (ceea ce motivarea sentinţei 372 [37] nici nu pretinde, pentru a nu scoate în evidenţă gravitatea malversaţiei prin care a fost respins capătul 1. Chiar şi în alternativa negării caracterului politic al acţiunii din 1983, nulitatea deciziilor care au produs menţinerea mea în captivitate după 1990 putea fi şi trebuia constatată în acest proces, căci nu mai există un alt cadru- datorită abuzurilor judiciare dovedibile, cărora le-am fost victimă. Altfel- este încălcat dreptul meu la justiţie, consfinţit de CEDO şi asumat prin Constituţie la art. 20- ca prioritar faţă de orice prevederi ale dreptului naţional.

Dar ca să fie observat acest aspect ar fi trebuit să nu fie camuflat conţinutul real al cererii mele, care cuprindea mai multe constatări la fiecare capăt, precizate de numeroase ori, începînd cu cererea iniţială. Cum e posibil ca după atîtea expuneri minuţioase ale conţinutului capătului 2, el să fie deformat total în "procesul verbal" al şedinţei din 30.01.14 [32] ("solicită instanţei să se pronunţe în legătură cu sentinţa penală 63/12.10.1983 pentru a nu exista dubiu cu privire la infracţiunile săvârşite") redus în sentinţa nr.4 a Tribunalului Giurgiu [33] la :"constatarea caracterului nelegal al sentinţei penale 63/12.10.1983[]" şi "sintetizat" în sentinţa 372 a instanţei de recurs [37] prin " a respins cererile reclamantului în sensul că sentinţa penală nr.63/12.10.1983 s-a pronunţat cu încălcarea legii "?

Explicaţia cea mai plauzibilă a escamotării adevăratului conţinut al capătului 2 este cea sugerată de mine în recursul din 23.09.13 [9] ("Oare ce se ascunde în spatele acestui caz, încît nu se permite lămurirea lui, cu preţul distrugerii vieţii unui om care a vrut doar să-şi elibereze ţara, fără a putea şti cine s-a aflat în spatele celor care s-au oferit să mă sprijine? Cine a fost oare implicat în complotul profesorilor de la Cluj, încît aceştia nu ne-au putut elibera din puşcărie după 1989, în ciuda recunoaşterii publice a încercării noastre de a scăpa ţara de dictator? Oricare ar fi dedesubturile acestei tenebroase probleme, cred că eu şi naţiunea mea avem dreptul să îl cunoaştem") în întimpinarea din 12.10.13 [13]("se va înţelege mai bine de ce reprezentanţii unor instituţii ale statului încearcă încă să obstaculeze adevărul, în acest dosar exploziv, de interes public, în care trebuie făcută lumină") sau în actualizarea din 14.02.14 [35]("Probabil că această realitate pune puterea "de tranziţie" într-o lumină foarte proastă, din moment ce se face orice pentru ca fapta încarcerării mele politice pînă în 1999, pentru o acţiune curajoasă împotriva regimului comunist, să rămînă acoperită de tăcere. Înţeleg încurcătura (nu ar fi trebuit să existe astfel de deţinuţi după 1990) şi miza (din 1994 a intrat în funcţie obligaţia de a respecta CEDO) [] nu se vede clar, dacă se analizează dosarul serios, că tratamentul special la care am fost supus şi după 1990 este urmarea activităţii mele politice?)"

B Rezumatul argumentaţiei cererii de anulare

1 Am actualizat explicit şi fără nici un echivoc, pentru toate capetele, cererea iniţială de recurs (din 21.09.2013 [9]), după completarea de dispozitiv finalizată cu sentinţa 4/3.02.2014 [33] - prin informarea trimisă la 14.02.2014 [35] şi adăugată (la 17.02.2014) la dosar, la filele 28-31. De fapt eu depusesem şi la 12.02.2014 o cerere de completare a recursului [34] la grefa Tribunalului Giurgiu- dar aceasta pare a se fi pierdut. Din fericire însă, am revenit asupra actualizării, pe 14.02.2014 [35] în urma primirii, pe 13.02.2014, a motivării sentinţei 4/3.02.2014 [33]. Faptul că, la sugestia avocatei mele, am numit firesc această actualizare a recursului "Informare pentru primul termen a recursului din 20.02.2014" trebuie corelat cu conţinutul limpede al documentului [35] (fragmente expuse mai sus- la A6). Este clar că judecătorul a neglijat complet această informare de actualizare (deşi era ultima piesă din dosar, în acel moment), din moment ce, la termenul din 20.02.2014 (vezi încheierea şedinţei [36]) a întrebat-o pe avocata mea dacă înţeleg să recurez şi sentinţa 4 dată după completarea de dispozitiv (şi nu, cum ar fi fost- la limită- cazul, dacă înţeleg să renunţ la cererea de actualizare din 14.02.2014). Avocata mea pare a se fi fîsticit, încercînd să depună o altă cerere de actualizare (poate cea din 12.02.2014, rătăcită), ceea ce judecătorul nu a admis. Dacă aş obţine transcrierea şedinţei din 20.02.2014 (vezi [37]) aş putea vedea cum s-a distribuit eroarea în dialogul dintre avocata mea şi judecător. Orice repartiţie de malpraxis am găsi în această transcriere, e vorba evident de o eroare, care a dus la refuzul judecării recursului meu din 21.09.2013 contra deciziei 40/21.03.2014, actualizat la 14.02.2014 contra deciziei 4/3.02.2014, deci la ne-pronunţare- pe toate capetele de cerere.

2 Pe lîngă eroarea (să sperăm -doar materială) de a neglija cererea mea de actualizare din 14.02.2014, semnalez şi faptul că refuzul judecării recursului meu ar fi nejustificat, chiar şi în cazul în care nu aş fi operat explicit actualizarea din 14.02.2014. Căci dosarul în care s-a dat sentinţa 372/6.03.2014 [11] a fost deschis prin recursul meu din 21.09.2013 [9], la care nu am renunţat vreodată- şi în acest sens se pot observa încheierile de şedinţă din 17.10.2013 [14] şi 28.11.2013 [29], sau întîmpinarea din 12.10.2013 [13]. Eu am raportat explicit cererea de completare de dispozitiv din 27.09.2013 [10] la cererea de recurs din 21.09.2013, căci sentinţa 40/21.03.2014 [7] era ambiguă nu numai în motivarea capătului 1, ci şi privind capetele 2 şi 3, nefiind clar dacă judecătorul nu s-a pronunţat pe ele, sau le-a considerat ca derivînd implicit din decizia sa capătul 1 (care mi-a fost favorabilă, recunoscînd caracterul politic al condamnării din 1983).

Dialogul dintre Curtea de Apel Bucureşti- care a judecat recursul şi Tribunalul Giurgiu- care a judecat completarea de dispozitiv (adresele [15], [16], [17], [31]) arată limpede că instanţele respective au cunoscut relaţia dintre cele două dosare, adică faptul că la Giurgiu se rediscută toate cele trei capete de cerere (fapt subliniat insistent [9], [19], [28], [32]), deci că recursul de la Bucureşti nu se putea raporta la situaţia din 21.03.2013 (cînd s-a dat sentinţa recurată de mine la 21.09.2013 şi de partea adversă la 16.09.2013) ci trebuia să ţină cont de elementele noi, apărute în cursul procesului 1636/122/2012 [12] continuat pînă la sentinţa din 3.02.2014. Dar în motivaţia sentinţei 372/6.03.2014 nu găsim nici o reacţie faţă de procesul completării de dispozitiv terminat cu sentinţa 4/3.02.2014, care este doar consemnat. Faptul că instanţa de recurs a dispus de acest dosar (care fusese cerut Tribunalului Giurgiu) e dovedit de referirile (deformatoare) la cîteva documente plasate în dosarul respectiv, de rezumarea sentinţei 4/3.02.2014 de la pag 4-5, urmată de o frază care creează o totală confuzie; "Împotriva acestei sentinţe [era vorba în acel punct de ceea din 3.02.2014] au formulat recurs reclamantul Rovenţu Viorel şi părătul Statul Român prin ministerul finanţelor publice." Dar Min. Finanţelor nu a recurat sentinţa 4/3.02.2014 iar cererea mea din 14.02.2014 pare a fi trecut neobservată. Iar în continuare, pare a fi vorba... de recursul iniţial "În motivare recurentul reclamant Rovenţu Viorel a arătat că [] este bine să se clarifice motivaţia capătului 1 şi să se răspundă capetelor 2 şi 3 din cererea introductivă în instanţă". După care se spune "În calea de atac a recursului nu au fost administrate probe noi", probatoriul crucial, ataşat la 21.11.2013 dosarului de completare dispozitivul trecînd neobservat. Pentru ca în final să se afirme, negru pe alb: "recurentul nu a formulat împotriva acestei ultime sentinţe calea de atac a recursului , prezenta instanţă fiind sesizată doar cu recursul declarat împotriva sentinţei civile 40/21.03.2013 care nu a dat dezlegare decît primului capăt de cerere". Complet fals. Recursul meu din 21.09.2013 era încă valid (pentru că sentinţa 4/03.02.2014 nu schimbase situaţia) şi fusese actualizat explicit la 14.02.2014. Nu ştiu dacă e sau nu vorba aici de o eroare materială, dar în orice caz e vorba de nepronunţare explicită şi nejustificată pe capetele cererii mele.

3 Desconsiderarea recursului meu din 21.09.2013 [9] pe motiv că a fost urmat de o completare de dispozitiv- şi în acelaşi timp neglijarea actualizării recursului din 14.02.2014 [35], îndreptată împotriva sentinţei 4 din 3.02.2014 [33]- cu care s-a încheiat completarea de dispozitiv trebuie comparate cu atitudinea faţă de partea adversă. Aceasta nu a răspuns întîmpinării mele [13], nu a făcut nici o opoziţie la probatoriul zdrobitor depus la 21.11.2013 [18-28], nu şi-a actualizat recursul din 16.09.2013 [8] (deşi completarea de dispozitiv a reluat consistent toate capetele de cerere), şi nici măcar nu s-a prezentat la recurs. Şi totuşi "curtea, analizînd cu prioritate criticile de recurs formulate de către recurentul pîrît".... a admis un recurs ne-susţinut prin nimic şi ne-actualizat, în timp ce mie, toate capetele de cerere nu mi-au fost judecate, deşi am făcut explicit actualizarea recursului [35]. Curtea a apreciat că "nu se mai impune complinirea considerentelor primei instanţe"- pentru că a rezolvat deja capătul 1 în favoarea părţii "cu prioritate", neglijînd probatoriul depus de mine la 21.11.2013, în întărirea aceluiaşi capăt! Situaţie pe care o rezum astfel "statul român prin Curtea de Apel a dat cîştig de cauză statului român prin ministerul de finanţe" pentru a scoate în evidenţă încălcarea garanţiilor CEDO privind nediscriminarea, manifest prezentă în procesele statului cu victimele sale.

4 Neglijarea reluării procesului 1636/122/2012 [12] a dus la o decizie vădit greşită, explicaţiile [19] şi probele [18] zdrobitoare depuse de mine la 21.11.2013 (găsirea documentelor [20] şi aprobarea cercetării la CNSAS [21], raportul Ioan Roşca [22], documente găsite în noiembrie 2013 la CNSAS [23], declaraţiile Şerban Suru [24], Marcel Petrişor [25], FDRPLA [26], răspunsuri de la instituţii deţinătoare de arhive [27]) fiind eludate şi de instanţa de recurs, ceea ce a permis tratarea capătului 1 în favoarea recursului ministerului de finanţe. Neglijarea probatoriului suplimentar depus de mine la 21.11.2013, în analiza capătului 1, rezultă din motivaţia sentinţei 372, în care se afirmă, de exemplu:

- că martorul Şerban Suru nu a confirmat că ştia de complotul din 1983; ori, tocmai asta a făcut domnul Suru, în declaraţia depusă la 21.11.2012- [24], precizările sale fiind întărite şi prin declaraţia lui Marcel Petrişor- [25]

- că documentele de la CNSAS se referă la alte persoane şi la evenimente dinaintea acţiunii din 1983; ori, aşa cum se poate constata din dosarul completarii (şi era scos clar în evidenţă în raportul [22] şi în nota [19]), cele aproape 100 de documente de la CNSAS depuse în 21.11.2013 se referă la suspiciunea de atentat pentru care am fost urmăriţi în detenţie de securitate, după 1984, eu şi colegii mei Năstase şi Stanciu, la confirmarea acestei supiciuni prin descoperirea relaţiei mele cu Volcinschi şi la bogata activitate subversivă a acestuia- arestat de mai multe ori pentru acţiuni similare cu cea pusă la cale împreună cu mine

- că recursul extraordinar din 7.05.1990 ar fi stabilit cu putere de lucru judecat că nu a fost vorba de activitate politică; ori, aşa cum se poate vedea din dosarul 53/1990 găsit în octombrie 2013 şi depus de mine la 21.11.2013, în respectivul proces (la care am fost împiedicat să particip prin metode sinistre -mandate de supendare a executării pedepsei ne-executate, date numai pentru a fi comunicat completului că am fost eliberaţi- deci ne putem prezenta la proces... ) nu s-a făcut nicăieri vorbire despre scopul real al acţiunii din 1983, deşi el fusese revelat în demersurile care au determinat recursul extraordinar: memoriul 47 trimis de mine la 26.01.2014 şi audienţa la Gheorghe Robu a lui Raul Volcinschi secondat de Şerban Suru (care depune mărturie în acest sens [24])).

Pe lîngă aceste erori fatale, care au dus la decizia de a nu ţine cont de recursul meu, sentinţa 372 se bazează şi pe erori mai mici, cum ar fi:

- afirmaţia că mărturia lui Volcinschi în faţa Comisiei IICC ar fi extrajudiciară ; ori ea a fost depusă instanţei (împreună cu transcrierea), aşa cum arată încheierea din 31.01.2013 [5] şi motivarea sentinţei 40/21.03.2014 [7]

- afirmaţia că audierea lui Petre Năstase la 8.11.2012 [4] ar fi nerelevantă, pentru că el are interes în cauză; ori celelalte probe (inclusiv cele din dosarul lui de la CNSAS) confirmă această mărturie

- afirmaţia că dosarele din 1983 arată doar un delict de drept comun, ca şi cum nu tocmai falsul respectivului dosar ar fi ţinta demersului meu, bazat pe mărturii care au putut fi revelate numai după 1990

- afirmaţia că nu s-a putut lupta contra regimului comunist decît după 15 decembrie 1989, un panseu penibil, pe care l-aş pune în relaţie cu cel comis de judecătorul din Giurgiu- care a susţinut cu ocazia audierii martorului Năstase Petrică că în timpul regimului comunist nu se ajunsese la cartele

- afirmaţia că articolele de ziar depuse la 27.09.2012 [3] şi 31.01.2012 [5] ar fi nerelevante; ori ele conţin declaraţii publice, necontrazise de nimeni, făcute inclusiv în conferinţe de presă, de participanţii la complotul din 1983- care trebuiau corelate cu restul probatoriului

- neglijarea unor probe depuse la şedinţele din 27.09.2012 [3] (documentele relevante de la CNSAS, declaraţia Ioniţoiu) şi 14.03.2013 (declaraţiile Andronescu, Roşca). [6-7]

- neglijarea cererilor mele de sprijin [19], [35] în obţinerea unor documente pe care care nu reuşesc să le procur din arhive [27], ceea ce justifică aplicarea art 172-5 cpc (intrevenţia instanţei în documentare şi considerarea ca făcută a probei împiedicate de partea adversă)

5 O eroare materială flagrantă este preluarea - în sentinţa de recurs 372 [37] a modului fantezist în care sînt formulate, în sentinţele de fond 4 [7] şi 40 [33] capetele mele de cerere, clar şi repetat explicate (vezi notele [1][9][13][19][35] şi încheierile de şedinţă). Vă rog să constataţi această răstălmăcire, care conduce la omiterea motivelor reale ale recursului meu, confruntînd capetele reale de cerere cu cele imaginare- la care se "răspunde":

Capătul 1

(cerere mea iniţială din 7.06.2012 [1]) "In baza art. 1 (al.3 şi 4) şi art. 4 al.1 din Legea 221/2009 cer constatarea caracterului politic al condamnării mele la moarte (comutată la 25 de ani închisoare prin Decretul Prezidenţial nr 124/1984) prin sentinţa nr. 63 din 12 oct.1983, rămasă definitivă prin decizia nr. 70 din 27 oct. 1983 a Tribunalului Suprem - Secţia Militară, în baza art. 208, 209, lit. a, e şi g raportate la art. 224 alin. 1 şi 3 cp (furt calificat în paguba avutului obştesc, cu consecinţe deosebit de grave)[] detenţia politică care trebuie să mi se recunoască s-a terminat la 12.03.1999, cînd am fost graţiat de Preşedintele Emil Constantinescu"

(încheirea din 14.03.13 şi sentinţa 40/21.03.2013 [7])) "Apărătorul reclamantului avînd cuvîntul solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată []"apărătorul pîrîtei avînd cuvîntul lasă la aprecierea instanţei soluţia ce se va da cu privire la sentinţa penala nr 63, iar cu privire la faptele săvărşite după 1991 , solicită respingerea".[] "ipoteza expusă în sentinţa de condamnare precum că armele s-au procurat pentru a înlesni săvîrşirea unor infracţiuni de drept comun la tîlhăria recunoscută în data de 7.09.1983 de la cooperativa de consum din comuna Coşovei Dolj, nu pare de loc neplauzibilă. Însă instanţa se vede obligată să ţină cont de justificările judecătorului în cadrul sentinţei pentru individualizarea pedepsei, care a legat fapta de sustragere a armelor pericolul creat pentru viaţa organelor în stat, deci reclamantul era suspectat de atentat[] înscrisurile provenite de la securitate confirmă aceeaşi suspiciune şi existenţa unei legături cu Raul Volcinschi[] HOTĂRĂŞTE . Admite cererea [] Constată caracterul politic al condamnării suferite de reclamantul Rovenţu Viorel prin sentinţa penală 63/12.10.1983 a TMTB Bucureşti rămasă definitivă prin decizia penală 70/27.10.1983 a TS-secţia militară. []"

(recursul meu 21.09.13 [9]) "[] doresc să se elimine orice echivoc privind intenţiile noastre atunci cînd am furat armamentul de la postul Osica de Jos [] care [] motivarea sentinţei nu e încă suficient de clară, tranşînd ferm situaţia, pe baza probelor depuse (care puteau fi îmbogăţite solicitînd dosarele cauzei organelor care le deţin, de la care eu nu am reuşit să le obţin, fiind declarate secrete). [] aliniatul 3 al art. 4: "(3) Instanţa de judecata este obligata sa ia toate masurile pentru obtinerea sau, dupa caz, reconstituirea dosarului in care a fost pronuntata hotararea de condamnare, inclusiv prin solicitarea punctului de vedere al Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania". Desigur, ţinînd cont că dosarul din 1983, din care fac parte hotărările pe care le-am depus, conţine, ca atîtea altele confecţionate sub tortură, falsuri plămădite de anchetatori []voi continua cercetările, la CNSAS şi în alte arhive, în paralel cu instanţa, pe care o voi ruga să mă sprijine dacă întîmpin dificultăţi în documentare. Subliniez însă că, şi dacă nu reuşim să obţinem documente noi, elementele de probă depuse deja la dosar sînt absolut suficiente pentru a se putea menţine, fără rezerve, constatarea caracterului politic, făcută deja la capătul 1.[]"

(întîmpinarea din 12.10.2013 [13]) " Aşa cum am arătat şi în recursul meu, am sesizat că ipoteza citată în recursul M.F diluează forţa constatării [] deşi e respinsă în continuarea motivaţiei- ca netemeinică Este un indiciu că motivarea sentinţei pentru capătul 1 de cerere nu justifică încă suficient de clar constatarea caracterului politic, pe baza probelor depuse: []În loc să combată probele prin care eu am arătat falsitatea făcăturilor securităţii comuniste, recursul MF propune ca referinţă (argument)... tocmai dosarele contestate, ceea ce e total vicios, la un proces la legea 221/1990[]"

(nota pentru completarea de dispozitiv din 21.11.2013 [19]) " [] Cît priveşte întărirea probatoriului pentru capătul 1 (pentru ca la recurs, instanţa să nu aibă nici o rezervă), o dată eliminată pista recursului Robu, m-am orientat către altele. 3. Cu ocazia vizitei la CNSAS, am aflat că acolo sînt dosare în care se pot afla informaţii despre cazul meu: ale colegilor mei de faptă (Năstase şi Stanciu), ale celui cu care am plănuit atentatul (Raul Volcinschi) şi ale celor cu care acesta mi-a spus că era în contact (Bugnariu, Pop, Stoica). [] In dosarele studiate, domnul Roşca a găsit dovezi privind faptul că organele statului au suspectat tot timpul că am furat armele cu intenţie de atentat, că informatorii şi microfoanele folosite în spionarea noastră au surprins începuturi de mărturisiri privind adevăratul scop al furtului de la Osica, că relaţia mea cu Raul Volcinschi a fost descoperită şi era sub supraveghere, că am fost supuşi unui regim de exterminare în timpul detenţiei. A avut amabilitatea să-mi facă o serie de copii de pe documente elocvente, pe care le anexez. []a alcătuit un opis explicativ al documentelor, ca raport de cercetare, în care a listat fragmentele selectate, însoţite de comentariile sale. Anexez şi acest material, terminat cu concluziile cercetătorului [] sperînd că instanţele de fond şi recurs işi vor intări convingerea privind caracterul politic al faptei mele (capătul 1) [] Tot pentru consolidarea probatoriului pentru toate capetele, am adaugat un chestiunar similar, la care a răspuns domnul Marcel Petrişor, prieten din tinereţe cu Raul Volcinschi, care a cunoscut combinaţia dintre acesta şi mine, chiar înainte de 1989 şi a văzut suferinţele mele după 1989. Aşa cum recomandă legea 221, am adăugat la dosar şi o referinţă din partea Federaţiei Române a Foştilor Deţinuti Politici şi Luptători Anticomunişti, în care se califică faptele mele, fără echivoc. "[] "'9 In rezumat, eu susţin că: 1.In legătură cu faptele condamnate în 1983, intenţia reala de atentat anticomunist este dovedită acum deplin, de anasmablul mărturiilor şi documentelor depuse la procesul de fond sau găsite între timp. []"

(încheierea din 30.01.2014) "Avocat Mihuţ Georgeta pentru reclamantul Rovenţu Viorel învederează instanţei că insistă în soluţionarea tuturor capetelor de cerere cît şi pe motivarea sentinţei de fond[] solicită completarea dispozitivului sentinţei 40/21.03.2013 şi totodată solicită instanţei să se pronunţe în legătură cu sentinţa penală 63/12.10.1983 pentru a nu exista dubiu privind infracţiunile săvărşite [adnotare confuză a cererii ca să se precizeze că detenţia a fost sigur politică şi a durat pînă în 1999]

(sentinţa 4/03.02.2014 [33]) [nici o referire la cererea de completare a capătului 1, pe baza noilor probe !]

(actualizarea recursului din 14.02.14 [35] "1. [] noua sentinţă nu putea repune în discuţie decizia din 21.03.2013,dar ar fi putut ameliora motivaţia, operînd precizările pe care le-am solicitat, pe baza suplimentului de probe elocvente pe care le-am depus în noiembrie 2013 [] Vă rog încă o dată să constataţi şi să consemnaţi faptul că suplimentul de probe depuse elimină orice îndoială privind faptul că am furat armele în 1983 cu sopul înfruntării dictatorului executat pentru genocid la 25.12.89 []Observ că instanţa de fond evită recunoşterea explicită a faptului că am fost închis între 1983 şi 1999, în baza sentinţei din 1983. [] Am cerut şi cer în continuare să se recunoască explicit durata detenţiei politice"

(încheierea din 20.02.2014 [36]) "Avocatul recurentului reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi motivat [] în sensul de a se constata caracterul politic pentru întreaga perioada 1983-1999[] articolul 2 din legea 221 are ca prevedere înlăturarea tuturor consecinţelor[] a se avea în vedere faptul că ulterior anului 1990, dată la care au fost eliberaţi toţi condamnaţii cu caracter politic, recurentul a fost printre puţinele persoane care au continuat să fie deţinute, în mod abuziv"

(decizia de recurs 372/6.03.2014 [37]) "avînd în vedere soluţionarea recursului declarat de către recurentul părăt [] nu se mai impune complinirea considerentelor hotărîrii primei instanţe[] aşa cum a solicitat recurentul , în referire la capătul unu, de cerere privitor la constararea caracterului politic". [Aşa cum am solicitat unde? În recursul din 16.09.2013, considerat caduc din cauza completării de dispozitiv, sau în cel din 14.02.14?]

Capătul 2

(cerere mea iniţială din 7.06.2012 [1]): "vă rog să constataţi, pe lîngă caracterul politic al condamnărilor, şi aspectul (conex) că au fost date cu încălcarea legii. [] 2.a In sentinţa nr. 63 din 12 octombrie 1983, încadrarea mea la art. 224 a fost netemeinică (nu au existat consecinţele deosebit de grave invocate) []2.b []spiritul comunist al titlului "infracţiuni contra avutului obştesc"[] a devenit caduc după revoluţie şi neconstituţional după 1991, titlul fiind abrogat explicit [] S-a menţinut deci nejustificat încadrarea la art. 3 al decretului 124/1988, căci pedeapsa cu moartea nu fusese numai comutată în 1984 şi 1988 ci şi abolită [] c Respingerea (la 7 mai 1990) a recursului extraordinar intentat de procurorul general, prin decizia 45 a Curtii Supreme de Justitie - Tribunalul Militar [] s-a făcut cu nerespectarea legii şi a drepturilor noastre (art 410-412 din vechiul cp) 2.d Referitor la sentinţa nr 45 a Tribunalului Sfantu Gheorghe din 23/10/92, în dosarul nr 2253/91, care a adăugat 2 ani la cei 13 consideraţi restanţi, cer să se constate că "evadarea" mea din 15 august 1991 a fost consecinţa menţinerii nedrepte şi anacronice într-o detenţie injustă şi inumană []2.e []Cer să se constate că nedreptatea pe care am suferit-o (erori si abuzuri judiciare, tratamente neomenoase, discriminare etc), datorită setei de libertate şi dreptate socială şi politică, mi-a produs daune[]".

(încheirea din 14.03.13 şi sentinţa 40/21.03.2013 [7]) ["Apărătorul reclamantului avînd cuvîntul solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată [] să se constate că pe lîngă caracterul politic al condamnărilor şi aspectul conex că au fost date cu încălcarea legii "] "[nimic spus- în motivare] HOTĂRĂŞTE . Admite cererea [nimic precizat pentru capătul 2]

(recursul meu 21.09.13 [9]) " [] legătura cu dimensiunea politică pusă în discuţie la capătul 1 este prea strînsă ca să se poată face disjungerea celor două aspecte, fără a mi se reduce astfel şansele la dreptate, încălcîndu-mi-se dreptul la justiţie consfinţit de art. 21 din Constituţie şi art. 6 al Convenţiei CEDO- care prevalează (conform art. 20 Const.) asupra oricărei prevederi interne stînjenitoare. [] este normal ca tot acum, să constate şi nerespectarea unor condiţii de formă (drept), care, constituind un abuz judiciar, m-ar îndreptăţi la despăgubirile de rigoare, în baza art. 504-507 cpp, eventual obţinute ulterior în urma unui proces civil (bazat şi pe răspunderea civilă delictuală) sau penal (de revizuire). [] Făcînd constatările de la capetele 2a (încadrarea incorectă la furt cu consecinţe deosebit de grave), 2b (aplicarea incorectă a decretelor de amnistie din 1988 şi 1990), 2c (respingerea nejustificată şi ilegală a recursului extraordinar din 1990), 2d (pedeapsa suplimentară pentru "evadarea" legitimă, a unui nevinovat sechestrat), 2e (pagubele morale şi materiale provocate de întemniţarea nedreaptă pînă în 1999) - instanţa ar simplifica demersurile ulterioare []"

(întîmpinarea din 12.10.2013 [13])" [] Cum consecinţele deosebit de grave invocate în 1983 pentru a fi condamnat la moarte nu au existat, aşa cum s-a arătat în recursul extraordinar din 1990, trebuia să fiu eliberat după 1990 [].Probatoriul s-ar îmbogăţi dacă instanţa de recurs ar consulta dosarul complet al recursului extraordinar, începînd cu lucrarea procuraturii care a declanşat recursul, în care ar trebui să se afle depoziţiile martorilor organizatori ai atentatului (decedaţi între timp), explicaţia menţinerii mele în captivitate şi a îngreunării accesului la propriul dosar. Dacă măsluitorii de profesie au eliminat din dosare orice urmă a intenţiei de executare a tiranului, pentru a mă menţine în captivitate pînă în 1999 şi a împiedica reparaţia pînă azi, înseamnă că am fost victima unui complot politic prelungit, că încă sînt un asuprit politic, ce-şi aşteaptă eliberarea deplină."

(nota pentru completarea de dispozitiv din 21.11.2013 [19]):"[]4. In finalul raportului Roşca este adnotat şi recursul Robu, din volumul 7 al dosarului P8261. Sînt scoase în evidenţă aici aspectele abuzive ale acestui proces, care a viciat total decizia de menţinere a condamnării greşite din 1983 şi m-a încarcerat pînă în 1999 (cererile mele de revizuire fiind respinse)[]. Enumăr încălcările legilor şi dreptăţii în procesul din 1990: [] Pentru a atesta că procesul din 1990 nu a ţinut cont de elementele noi, dezvăluite dupa revolutie, şi a valida alte aspecte care susţin constatarea abuzurilor cerută la capătul 2 [] am completat mărturia pe care domnul Suru a depus-o deja in instanţa, cu chestionarul anexat.[] "5 Pentru capătul 2, legat de abuzurile judiciare, ar trebui făcute următoarele sub-constatări :- că ancheta şi procesul au fost anormale, violente şi mistificatoare, scopul nostru real fiind ascuns- că trebuia să fim încadraţi la infracţiuni la siguranţa naţională, care ar fi fost amnistiate în 1990- că abolirea pedepsei cu moartea impunea redozarea amnistiei din 1988- că nu au existat consecinţele deosebit de grave şi că articolele respective au fost abolite în 1996, eu fiind deţinut şi în continuare - că am fost supuşi unor presiuni mari pentru a recunoaşte infracţiuni pe care nu le-am comis - că memoriile mele au fost neglijate şi cererile de revizuire respinse nejustificat - că mi-a fost tratată incorect contestaţia la executare, judecată în 1998- că mi-a fost blocat accesul la documentele din arhive- că sînt victima unui abuz judiciar- politic, continuat si premeditat - că recursul extraordinar din 1990 a fost total ilegal []6 Pentru a lămuri problema recursului extraordinar ar trebui studiată lucrarea procuraturii la care se face referire la fila 1 a dosarului P8261-7 (53/90A/D/S/760005 din 2.02.1990 sau S/10166/1990).[] Pentru a clarifica şi celelalte manevre juridice abuzive cărora le-am căzut victimă, am trimis în luna octombrie cereri de informare privind deţinerea unor dosare care mă privesc, următoarelor instituţii cu care am avut legătură (în paranteză am notat telegrafic răspunsurile primite) []9 [] 3. Închiderea mea premeditat ilegală, pînă în 1999 , in condiţii de exterminare, este un abuz excepţional, conex problemei de bază (continuarea luptei cu nomenclatura comunistă , şi după 1990) [] L221 fiind un substitut favorizant (celeritate, repunere in termen) al revizuirii explicite (care pare a-şi pierde obiectul) e o revizuire implicita care cere analiza dosarelor, deci şi abuzurile de drept pot/trebuie constatate acum, pentru a se putea invoca ulterior art 504 cpp. pe baza constatarilor conexe recunoaşterii caracterului politic. Căci altfel, anularea art 5 L221, fără înlocuire cu altceva, ar încalca dreptul la justiţie echitabilă, consimţit de Constituţie şi convenţia CEDO"

(încheierea din 30.01.2014) "Avocat Mihuţ Georgeta [] precizează că reclamantul Rovenţu Viorel, dacă nu ar fi fost în penitenciar,nu ar fi săvîrşit fapta [evadarea] , iar fapta este accesorie faptei cu carcater politic.Deasemenea solicită să se constate că toate hotărîrile de condamnare [nu numai despre asta era vorba în cererile şi notele mele] sunt nelegale şi insistă în pronunţarea instanţei în legătură cu aceasta []solicită instanţei a avea în vedere faptul că există înscrisuri suficiente depuse la dosar

sentinţa 4/03.02.2013 [33]) [] "reclamantul Rovenţu Viorel a formulat în dosarul 1636/122/2012 completarea dispozitivului sentinţei civile 40/21.03.2013 a tribunalului Giurgiu, respectiv a se hotărî şi asupra: 1. cererii privind constatarea că sentinţa penală 63.12.10.83 a tribunalului Bucureşti s-a dat cu încălcarea legii penale [La asta se reduce capătul 2 !?] Secţia civilă în materia contenciosului administrativ, nu are cum să verifice condiţiile de legalitate pe care trebuie să ele îndeplinească o hotărîre penală [] în consecinţă răspunsul la acesată cerere nu poate fi decît negativ[]HOTĂRĂŞTE Respinge cererile reclamantului privind constatarea că sentinţa penală 63/12.10.1983 s-a pronunţat cu încălcarea legii [!?]"

(actualizarea recursului din 14.02.14 [35]) "2. [] instanţa se derobează de obligaţia de a face dreptate pe fond , pe motiv că e vorba de aspecte care ţin de dreptul penal. Dar aplicarea legii 221/09, adică modificarea încadrării faptelor pentru care am fost condamnat penal la dreptul comun, nu ţine de codul penal? Şi nu sînt conexe inseparabil, în cauză, faptele semnalate de mine: a. Că am fost abuziv încadrat la "consecinţe deosebit de grave" şi menţinut acolo şi după abrogarea din 1996 b. Că am fost abuziv încadrat la art 3 al decretului de amnistie din 1988 şi menţinut acolo şi după abrogarea pedepsei cu moartea- în 1989. c Că am fost tratat abuziv cu ocazia recursului din 1990 , cînd am fost împiedicat să fac lumină în speţă cu constatabilă premeditare d. Că ascunderea scopului furtului armelor a blocat încadrarea la "infracţiuni împotriva statului" - care ducea la eliberare în 1990 e. Că menţinerea ilegală în captivitate m-a împins către încercarea de a scăpa din capcană, pentru a face cunoscut afară adevărul ?"

(încheierea din 20.02.2014 şi decizia de recurs 372/6.03.2014 [37]) "prin sentinţa civilă nr4/3.02.2014 Tribunalul Giurgiu a admis cererea de completare a sentinţei civile nr 40/21.03.2013 [] în sensul că a respins cererile reclamantului în sensul [ce eufemism pentru răstălmăcire !?] că sentinţa penală nr 63/12.10.1983 s-a pronunţat cu încălcarea legii [!!] tribunalul a costatat că într-adevăr reclamantul a formulat cele două cereri [!!]" []a respins cererile reclamantului în sensul [?!] că sentinţa penală nr.63/12.10.1983 s-a pronunţat cu încălcarea legii "

Capătul 3

(cerere mea iniţială din 7.06.2012 [1]): "3. Constatand caracterul politic al condamnarii, solicit ca sentinţa pe care o veţi pronunţa să precizeze explicit că pot beneficia de prevederile Legii 118/1990 şi OUG 214/1999, pentru detenţia politică dintre 1983 si 1999, fiind astfel repus în termen, pentru a avea şi eu posibilitatea de a face cererile de rigoare, obligand Ministerul Muncii si al Protectie Sociale sa dispuna masurile necesare pentru aplicarea Decretului-Lege nr.118/1990, fata de care, in acelaşi timp, cer să se stabileasca că am dreptul la compensare pentru anii în care am fost privat nejustificat de efectele respectivelor legi: 1990 (pentru 6 ani de detenţie), 1991 (pentru 7 ani), …..1999 (16 ani)."

(încheirea din 14.03.13 şi sentinţa 40/21.03.2013 [7]) "Apărătorul reclamantului avînd cuvîntul solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată [] ["solicitîndu-se ca, prin sentinţa ce se va pronunţa să se arate [] că poate beneficia de drepturile prevăzute la legea 118/1990 şi OUG 214/1999" [chiar dacă avocatul meu a rezumat inadecvat capătul, el era clar exprimat de mine] "HOTĂRĂŞTE . Admite cererea" [nimic specificat despre capătul 3]

(recursul meu 21.09.13 [9]) "3a. [] perioada pentru care am dreptul la indemnizaţie de fost deţinut politic, pe baza Legii 118/1990, este 29.09.1983- 15.03.1999. [] aşa cum cere Art. 2 din legea 221/2009: "toate efectele hotărârilor judecătoreşti de condamnare cu caracter politic prevăzute la art.1 sunt înlăturate de drept". [] 3b. Mai dificilă ar fi analiza drepturilor retroactive la indemnizaţia de deţinut politic de care am fost privat între 1990 şi 2013, dacă nu se face acum constatarea de rigoare: [] 3c. Pe lîngă precizările constatatoare care vizează aplicarea Legii 118/1990 am menţionat, la capătul 3, relativ la prevederile OUG 214/1999 (art. 2 al. 1 lit c1 - introdus prin Legea 568/2001), că vreau să dispun măcar de recunoaşterea explicită a calităţii de persoană care a încercat "acţiunea de impotrivire cu arma şi răsturnare prin forţă a regimului comunist"

(întîmpinarea din 12.10.2013 [13]) După ce se va răspunde şi la celelalte capete ale cererii mele, constatîndu-se precis perioada de detenţie politică şi abuzivă [] aplicarea Legii 221 coroborată cu ordonanţa 214/1999 nu cere înfăptuirea atentatului anti-regim, ci numai ca "infracţiunea" vizată să aibă acest scop"

(nota pentru completarea de dispozitiv din 21.11.2013 [19]) "9 []2. Prăbuşirea regimului comunist schimbă prezumţiile: împotrivirea cu arma (sau tentativa) faţă de acele autorităţi este un act eroic, conform OUG214/99 [] 4. Drepturile de deţinut politic sînt pentru 1983-1999 şi trebuiau acordate din 1990, dar nu au fost- din motive neimputabile mie, deci trebuie plătite şi retroactiv []"

(încheierea din 21.11.2013 [28])"Avocata Mihuţ Georgeta [] precizează că înscrisurile depuse de reclamant la dosar sînt lămuritoare.[din nou încheirea de şedinţă e deficitară; dar există nota şi opisul depuse de mine] Consilier juridic pentru pârât [] solicită să ia cunoştinţă de înscrisurile depuse [deci ele nu sînt extrajudiciare şi trebuiau luate în consideraţie] Apărătoarea reclamnatului învederează că insistă în soluţionarea tuturor capetelor de cerere"

(încheierea din 30.01.2014 '[32]) "Apărătoarea reclamantului învederează referitor la perioada de detenţie că aceasta nu este de 13 ani ci de 15 ani, astfel că reclamantul poate beneficia de prevederile legii 118/1990 şi OUG 214/1999." [din nou o formulare incompletă a unei cereri repetate suficient !!]

(sentinţa 4/03.02.2013 [33]) "reclamantul Rovenţu Viorel a formulat[] să se constate că reclamantul poate beneficia de prevederile legii 118/1990 şi OUG 214/1999 , pentru detenţia politică dintre 1983 şi 1999[] instanţa observă că nu poate fi admisă , deoarece un asmenea interes nu are cum fi analizat ipotetic,[!!] obligaţia ca acesta să fie născut, actual, fiind o cerinţă ce ţine insăşi şi de condiţiile de exercitare a acţiunii civile [dar tocmai decizia 40/21.03.2013 născuse obligaţia] HOTĂRĂŞTE Respinge cererile reclamantului [] de repunere în termen pentru a accesa beneficiile prevăzute de legea 118/1990 şi OUG214/1999 "

(actualizarea recursului din 14.02.14 [35] " []După 24 de ani de amînare a dreptăţii, pot cere ca să nu fiu menţinut inutil în mizeria materială la care abuzul m-a condamnat, fiind silit la alte procese, pentru o constatare ce se poate face acum? De aceea repet pretenţia ca în sentinţă să se precizeze şi că am fost privat abuziv de îndemnizaţia pe baza legii 118/1990" [căci eu cerusem doar constatarea stării de fapt nu şi realizarea, în acest proces]

(încheierea din 20.02.2014 şi decizia de recurs 372/6.03.2014 [37]) "În ce priveşte capetele 2 şi 3 de cerere Curtea constată că într-adevăr, în faţa instanţei de fond reclamantul [] a solicitat repunere în termen pentru a accesa beneficiile prevăzute de lEgea 118/1990 şi OUG nr214/1999 [!!]"

Aceste citate scot în evidenţă deturnarea procesului prin răstălmăcirea cererii. Este ascuns faptul că am repetat: la punctul 1- că doresc precizarea perioadei complete a detenţiei politice, la punctul 2-că solicit constatarea ilegalităţii unor decizii conexe ulterioare, şi nu numai a hotărîrii din 1983, la punctul 3- că solicit şi constatarea faptului că am fost privat abuziv de drepturile de deţinut politic din 1990 pînă azi. Cum să te pronunţi pe capetele de cerere, dacă le reformulezi arbitrar? Cum să nu comiţi erori materiale, dacă nu citeşti atent dosarul în care decizi? Instanţele de care am avut parte se arată incapabile să reproducă adevăratul conţinut al cererii mele- care e drept, e destul de iritant pentru un aparat justiţiar ne-însănătoşit.

C Observaţii finale.

1. Cererea de revizuire a sentinţei 372/06.03.2014, pe care am înaintat-o în paralel la Curtea de Apel, la 5.04.2014, a fost respinsă prin sentinţa 975/10.06.2014 (în dosarul 2340/2/2014), fără a fi discutate greşelile comise, pentru că prin revizuire nu s-ar putea corecta incorecta gestiune a probelor, care a făcut ca acestea să nu fie în realitate înfăţişate, dar nici să nu mai pot fi considerate ca noi. A fost astfel tranşat negativ capătul B al cererii mele de revizuire. Am revenit cu o nouă cerere, bazată pe capătul C (garanţiile judiciare asumate prin CEDO), care va fi judecată în speţa 3865/2/2014, cu termen la 17.09.2014. Cît priveşte capătul A al cererii iniţiale de revizuire (bazat pe al.2 al art 322 cpc) în nota depusă pentru termenul din 10.06.2014, am precizat: "Am lăsat deoparte (pentru procesul 2338/2/2014, cu termen 22.09.14, dedicat contestaţiei în anulare) motivul A - nepronunţarea pe cele trei capete ale cererii mele.". Renunţarea la capătul A al cererii de revizuire a fost consemnată şi în încheierea şedinţei din 10.06.2014, deci nu există autoritate de lucru judecat (chiar dacă sentinţa din 10.06.2014 face - eronat- o referire şi la capătul A).

2. După casarea Deciziei 372 din 06.03.2014 dosarul ar trebui trimis unei instanţe de recurs, pentru a fi judecată cererea mea din 26.09.2013 actualizată la 14.02.2014, pe baza tuturor documentelor depuse la dosarul 1636/122/2012, din 7.06.2012 pînă acum. Analizînd atent deciziile tribunalului Giurgiu 40/21.03.2013 şi 4/3.02.2014, se poate ajunge şi la concluzia că instanţa de fond nu s-a pronunţat clar pe anumite părţi ale capetelor de cerere, în ciuda revenirii dosarului, pentru completare de dispozitiv. O astfel de interpretare ar întoarce dosarul la fond, pentru re-finalizarea completării de dispozitiv- ceea ce ar prelungi chinurile mele şi m-ar expune iar justiţiei practicate la Tribunalul Giurgiu. De aceea prefer interpretarea că fondul a fost judecat integral dar greşit, şi se impune rejudecarea recursului meu, după casarea sentinţei 372/6.03.2014.

Viorel Rovenţu 15.09.2014