Notă explicativă pentru dosarul 1636/122/2012

Subsemnatul Viorel Rovenţu, fac următoarele precizări, pentru continuarea corectă a procesului:

1. Amintesc întîi cele trei capete ale cererii mele de constatare:

1 constatarea caracterului politic -la L221 (ca rezistenţă armată anticomunistă-în spiritul OUG 214/99)

2 constatarea erorilor/abuzurilor judiciare care s-au împletit cu reprimarea politică

3 constatarea dreptului la pensie de deţinut politic pentru perioada de detenţie 1983-1999 şi la plata retroactivă a pensiei respective, de care am fost privat abuziv după 1990

Instanţa de fond s-a pronunţat (pozitiv) faţă de primul punct, considerînd poate că din el decurg şi celelalte, dar eu am cerut constatarea lor explicită (recurs/completare de dispozitiv, Tribunal Giurgiu, termen 21.11.13).

Partea adversă a făcut recurs pentru capătul 1, la care am depus întîmpinare (Curtea de Apel Bucureşti- termen 28.11.13)

2.Aşa cum se poate constata din adresele CNSAS anexate, am fost anunţat, după termenul din 21.03.13 al procesului, dar înaintea celui dedicat completării capetelor de constatare- la 21.11.13 şi a recursului-la 28.11.13, că există la CNSAS nouîă volume dedicate cazului meu (şapte penale- P8261 şi două informative- I235097).

Cu ocazia consultării dosarelor respective la CNSAS am constatat în primul rînd că în volumul 7 al dosarului P8261 (anexat), pe care nu l-am văzut pînă acum (fapt dovedit şi de opisul cu istoria cercetării dosarului), se găseste "dosarul 53/1990" - al judecarii recursului extraordinar intentat de procurorul general Gh Robu, pe care l-am căutat mulţi ani fără succes, şi la care m-am referit repetat în notele mele, ca posibil suport pentru înţelegerea completă a cazului, în spiritul art. 3 al L221.

Speram ca dosarul din 1990, prin mărturiile ataşate, va întări capatul 1, pentru a nu rămîne nici un dubiu privind caracterul politic al faptei din 1983. Cind colo , m-am pomenit cu o proba puternică... pentru capătul 2- dosarul ilustrînd modul total abuziv în care s-a ajuns la prelungirea detenţiei mele. Căci în acel "proces" subiectul adevăratului scop al furtului de arme nu a fost atins, mărturiile trimise de noi neajungînd în instanţă; ca de altfel nici noi... care nu am fost ascultaţi niciodată în această speţă, de la comitere pînă azi.

Cît priveşte întărirea probatoriului pentru capătul 1 (pentru ca la recurs, instanţa să nu aibă nici o rezervă), o dată eliminată pista recursului Robu, m-am orientat către altele.

3. Cu ocazia vizitei la CNSAS, am aflat că acolo sînt dosare în care se pot afla informaţii despre cazul meu: ale colegilor mei de faptă (Năstase şi Stanciu), ale celui cu care am plănuit atentatul (Raul Volcinschi) şi ale celor cu care acesta mi-a spus că era în contact (Bugnariu, Pop, Stoica).

Ştiind că domnul Ioan Roşca, care a arătat interes pentru cazul meu, urmăreşte continuitatea crimelor comunismului după 1964, i-am semnalat că dosarul nostru se înscrie în tematica sa de studiu (vezi în anexă aprobarea care i s-a dat, la 18.10.13).

Pe masura ce domnul Roşca îmi spunea ce a găsit în dosare, mai ales în cele ale lui Volcinschi Raul, am constatat ca acesta avusese feţe, relaţii si preocupări dubioase, fiind implicat în mai multe combinaţii ciudate, la nivel inalt, despre care eu nu am ştiut absolut nimic. De-abia acum înţeleg de ce nu a luptat mai ferm pentru a mă elibera, de ce a tergiversat depunerea de mărturii în favoarea mea in instanţe, şi de ce forţele cu care se combinase au impiedicat eliberarea mea, printr-un lung şir de abuzuri judiciare, cărora le-am căzut victimă.

In dosarele studiate, domnul Roşca a găsit dovezi privind faptul că organele statului au suspectat tot timpul că am furat armele cu intenţie de atentat, că informatorii şi microfoanele folosite în spionarea noastră au surprins începuturi de mărturisiri privind adevăratul scop al furtului de la Osica, că relaţia mea cu Raul Volcinschi a fost descoperită şi era sub supraveghere, că am fost supuşi unui regim de exterminare în timpul detenţiei. A avut amabilitatea să-mi facă o serie de copii de pe documente elocvente, pe care le anexez. Urmărirea propoziţiilor cheie (ca element de probatoriu) este uşurată prin subliniere, cu un marcher roz.

In acelaşi timp, domnul Roşca a alcătuit un opis explicativ al documentelor, ca raport de cercetare, în care a listat fragmentele selectate, însoţite de comentariile sale. Anexez şi acest material, terminat cu concluziile cecetătorului crimelor comunismului pe marginea acestui episod din rezistenţa anticomunistă, sperînd că instanţele de fond şi recurs işi vor intări convingerea privind caracterul politic al faptei mele (capătul 1) şi că vor constata şi că autorităţile l-au camuflat abuziv (capătul 2) privîndu-mă de drepturile cuvenite ca fost deţinut politic (capătul 3).

4. In finalul raportului Roşca este adnotat şi recursul Robu, din volumul 7 al dosarului P8261. Sînt scoase în evidenţă aici aspectele abuzive ale acestui proces, care a viciat total decizia de menţinere a condamnării greşite din 1983 şi m-a încarcerat pînă în 1999 (cererile mele de revizuire fiind respinse, pe motiv că recursul extraordinarar ar fi epuizat căile extraordinare de atac). Enumăr încălcările legilor şi dreptăţii în procesul din 1990: nu s-a pomenit nimic despre mărturiile privind intenţia de atentat, făcute de mine şi de Volcinschi; nu s-a executat suspendarea pedepsei decisă de procurorul general - ca să nu mă pot prezenta la proces; judecătorii au fost însă informaţi că am fi fost eliberaţi-încît nu au emis citaţii şi nu ne-au cerut declaraţii scrise, crezînd că ne putem prezenta; in complet a fost un membru (Igon Dima) din echipa care ne condamnase definitiv în 1983; nu s-a ţinut cont de abrogarea pedepsei cu moartea - care impunea aplicarea decretului de amnistie din 1988 la alt articol decît trei; s-a menţinut agravanta "consecinţelor deosebit de grave" deşi paguba era de 16700 de lei, pe motiv ca am pus in pericol aparatul represiv al statului comunist etc.

Din pacate, recursul procurorului general (filele 2-3) nu precizează modul în care s-a declanşat acţiunea reparatorie: din oficiu , ca reacţie la memoriile depuse de mine (începind cu cel cu nr. 47, trimis la 26.1.13 la comisia de abuzuri de pe linga CFSN), sau prin demersurile domnului Volcinschi - instigator al faptei din 1983 -care a prezentat adevărul domnului Gh Robu, in audienţa din ianuarie 1990, în prezenţa domnului Şerban Suru.

Pentru a atesta că procesul din 1990 nu a ţinut cont de elementele noi, dezvăluite dupa revolutie, şi a valida alte aspecte care susţin constatarea abuzurilor cerută la capătul 2 şi a drepturilor de constatat la capătul 3, am completat mărturia pe care domnul Suru a depus-o deja in instanţa, cu chestionarul anexat.

Tot pentru consolidarea probatoriului pentru toate capetele, am adaugat un chestiunar similar, la care a răspuns domnul Marcel Petrişor, prieten din tinereţe cu Raul Volcinschi, care a cunoscut combinaţia dintre acesta şi mine, chiar înainte de 1989 şi a văzut suferinţele mele după 1989.

Aşa cum recomandă legea 221, am adăugat la dosar şi o referinţă din partea Federaţiei Române a Foştilor Deţinuti Politici şi Luptători Anticomunişti, în care se califică faptele mele, fără echivoc.

5 Pentru capătul 2, legat de abuzurile judiciare, ar trebui făcute următoarele sub-constatări :

- că ancheta şi procesul au fost anormale, violente şi mistificatoare, scopul nostru real fiind ascuns

- că trebuia să fim încadraţi la infracţiuni la siguranţa naţională, care ar fi fost amnistiate în 1990

- că abolirea pedepsei cu moartea impunea redozarea amnistiei din 1988

- că nu au existat consecinţele deosebit de grave şi că articolele respective au fost abolite în 1996, eu fiind deţinut şi în continuare

- că am fost supuşi unor presiuni mari pentru a recunoaşte infracţiuni pe care nu le-am comis

- că memoriile mele au fost neglijate şi cererile de revizuire respinse nejustificat

- că mi-a fost tratată incorect contestaţia la executare, judecată în 1998

- că mi-a fost blocat accesul la documentele din arhive

- că sînt victima unui abuz judiciar- politic, continuat si premeditat

- că recursul extraordinar din 1990 a fost total ilegal

Aş putea să dovedesc cu martori suferinţele pe care toate acestea mi le-au provocat :

- distrugerea mea în puşcărie, unde am fost ţinut mult timp în lanţuri, în condiţii de exterminare

- represiunea suferită în 1990, pentru participarea la revoluţia din decembrie 1989, în penitenciarul Colibaşi

- determinarea evadării, pentru a-mi cuceri libertatea răpită ilegal, cu mari riscuri

- viaţa grea după eliberare, datorită cazierului şi discriminării

- daunele morale , produse de faptul că am fost tratat ca bandit şi nu ca erou

- distrugerea vieţii de familie

- eforturi şi cheltuieli justiţiare inutile, toate sabotate

Sper că se va recunoaşte că sînt un caz excepţional, şi voi fi tratat ca atare.

6 Pentru a lămuri problema recursului extraordinar ar trebui studiată lucrarea procuraturii la care se face referire la fila 1 a dosarului P8261-7 (53/90A/D/S/760005 din 2.02.1990 sau S/10166/1990). Si chiar dosarul 53/90 (fără ghilimele) ar trebui căutat în altă parte, pentru a verifica prin comparaţie integritatea versiunii găsite la CNSAS, pe care am numit-o "53/90", care nu conţine decît recursul, şedinţa din 27.08.90 (fila 4) şi Decizia 45 din 7.08.90 (fila 5-8). Cum de nici măcar deciziile de supendare a pedepselor (nr 19821/3429/90 din 7.3.90) nu se află în acest dosar, deşi nu găsim nici o explicaţie a ne-executării lor?

Pentru a clarifica şi celelalte manevre juridice abuzive cărora le-am căzut victimă, am trimis în luna octombrie cereri de informare privind deţinerea unor dosare care mă privesc, următoarelor instituţii cu care am avut legătură (în paranteză am notat telegrafic răspunsurile primite): 1. Administraţia prezidenţială (răspuns foarte interesant, pe care îl anexez) 2. Administraţia Naţională a Penitenciarelor 3. Apador CH (au gasit memoriile mele din 1998 si protestul lor fata de situatia mea de detinut politic) 4. CNA 5. CNSAS (sînt pe cale de a cerceta problema) 6. Ministerul Justiţiei (Petiţia a fost trimisă secţiei instanţelor militare/ Ministerul apararii scrie ca acest gen de dosare au fost predate la CNSAS) 7. Parchet ICCJ (dosarul s-a restituit la 13.04.90 instanţei supreme) [cînd de fapt atunci a fost trimis pentru judecare] 8. Senatul Romaniei 9. SRI (au trimis fondurile respective la CNSAS) 10. Judecătoria Aiud (dosarul 1259/97 cu sentinţa 1659/97, defintivat prin 288/199 a curţii de Apel Alba; a fost păstrat 2 ani; Dosarele 543/98 şi 2674/98 vizeaza alte persoane; alte înscrisuri nu sînt la ei, fiind dirijate preşedintelui tribunalului si procurorului Radu Stroe) 11. Tribunal Alba 12. Curte Apel Alba (trebuie plătite taxele, trebuie indicate numerele [dar ele erau indicate în cerere], nu au fost reperate dosare) 13. Parchetul judecătoriei Aiud- (nu deţin nimic despre mine ) 14. Parchet trib Alba (trimite la Judec. Aiud, Trib. Alba, Curtea de Apel Alba şi parchetul de pe linga Curtea de Apel) 15. Parchet Curte Apel Alba (memoriu înregistrat la ei a avut numărul 617/III/7/1997, a fost trimis parchetului Trib. Alba unde s-a înregistrat cu nr 3508/III/2/16.12.1997; vor numărul de dosar; termenul de păstrare de 3 ani), 16. Penitenciar Aiud [unde am fost împedicat în 1999 să iau notiţe consultind dosarul şi am depus o cerere să nu fie distrus, ca să pot face revizuire ] 17. Penitenciar spital Jilava (s-au găsit două internări 04.04-03.12.1984 [cînd am fost tratat pentru pleura desprinsaă prin bătăi ] şi 17.09-23.92) 18. Penitenciar Mărgineni- (ei nu deţin documente, sînt la penitenciarul de eliberare) 19. Penitenciar Rahova (s-au infiinţat în 1997 şi nu au arhiva veche) 20. Parchet Dolj 21. Penitenciar Craiova 22. Tribunal Dolj 23. Parchet Tribunal Arges- (trebuie să mă adresez instituţiei corespunzătoare...) 24. Penitenciarul Colibaşi 25. Tribunalul Arges (au dosarul contestatiei la scurtarea termenului la 12.5ani, si alte dosare atasate , inclusiv cele din 1983) 26. Curtea de Apel Militară Bucureşti (391/1983 este la TMTB Bucuresti) 27. ICCJ-SM 28. Parchet Curte Apel militară (trimitere la parchetul TMB) 29. Parchet ICCJ-SM 30. Parchet Trib. Militar Bucureşti 31. Parchet Trib Militar Teritorial Buc- (nu deţin nimic despre mine) 32. Tribunal Militar Bucureşti 33. Trib mil. Teritorial Bucureşti 34. UM02405 Piteşti (nu cunosc ce unitate a fost UM05045 si recomanda sa ma lamuresc la serviciul istoric al armatei) 35. Judecătorie Sf Gheorghe (dosarul 2253/1991 în care jud. Sfintu Gh. a pronunţat Sent. 343/23.10.91 şi dosar 255/92 în care tribunalul Covasna a pronunţat decizia 45/20.03.92; consultare la arhivă şi timbraj) 36. Penitenciar Miercurea Ciuc (nu mai dosare din 1999; s-au ţinut 10 ani) 37. Tribunal Covasna (nr. înregistrare şi trimitere la judecatoria Sfintu Gh 38. Penitenciar Galaţi

7. Intr-o societate civilizată, ar fi trebuit să reperez şi sa acced uşor dosarele care compun lungul meu coşmar juridic. Avînd în vedere starea arhivelor postdecembriste, practica distrugerii dosarelor (împiedicînd revizuirile) şi poziţia obstructionistă a celor care gestioneaza arhivele si plămădesc legea arhivelor, sînt pus iîn imposibilitate de a găsi probe suplimentare.

Cum ele au fost deţinute şi gestionate de partea adversă (statul roman, prin diverse instituţii) care are interesul să mişcoreze suprafaţa constatărilor privind abuzurile regimului comunist şi postcomunist, ca să nu plătească daune, vă rog să faceţi, unde e cazul, aplicarea articolului 174 cpc "Dacă partea refuză să răspundă la interogatoriul ce s-a propus în dovedirea deţinerii sau existenţei înscrisului, dacă reiese din dovezile administrate că l-a ascuns sau l-a distrus sau dacă, după ce s-a dovedit deţinerea înscrisului, nu-l infăţişează la cererea instanţei, aceasta va putea socoti ca dovedite pretenţiile părţii care a cerut înfăţişarea, cu privire la cuprinsul acelui înscris. ". Aceasta după o eventuală aplicare a art 172 si 175 cpc , unde instanţa crede necesar să încerce obţinerea unor înscrisuri la care eu nu am avut acces.

Vă semnalez următoarele surse de informaţii de interes pentru cauză:

- lucrarea 53/90A/D/S/760005 din 2.02.1990 sau S/10166/1990 trimisă de Curtea Suprema către UM05045

- memoriul nr 45 depus de mine la penitenciarul Colibaşi pentru comisia de abuzuri a CFSN

- dialogul cu mine, Raul Volcinschi si Aurelian Pavelescu, transmis în direct la emisiunea "Miezul problemei", realizată de moderatorul Mădălin Ionescu la 3.10.2006, pentru postul National TV, care o are in arhivaă, dar a refuzat să-mi facă o copie; este o recunoştere publică a acţiunii noastre din 1983

- memoriile si cererile de revizuire respinse, trimise la Procuratura Generală şi Ministerul justiţiei

- dosarul meu de la penitenciarul Aiud, sau explicaţia distrugerii sale, deşi am cerut expres în 1999 să fie conservat ,după ce mi-a fost refuzată copierea lui sau luarea de notiţe

- inventarul postului de Miliţie Osica în 1983, care va arăta că nu au rămas de loc atunci fără armament

8 Situatia complexă de drept.

Obiectivele (mai mult decit legitime) ale demersurilor mele in justiţie, pentru care am nevoie de constatările cerute în acest proces sint:

- recunoaşterea nedreptăţilor suferite şi calităţii de luptător anticomunist

- primirea pensiei de deţinut politic, care să-mi permită să trăiesc decent

- daune morale şi materiale (inclusiv pensia de deţinut politic de care am fost privat

Mi-au fost respinse (sau blocate) pînă acum următoarele demersuri şi proceduri:

- Recursul extraordinar - tratat abuziv în 1990

- legea 118/1990 care trebuia să mi se aplice din 1990 ,dacă era încadrată corect fapta mea, la 7 mai 1990

- cererile pentru recursul în anulare si revizuire - respinse fără just temei

- OUG 214/1999 de care nu am putut beneficia, pentru că mi-au fost refuzate constatarile de rigoare

In acest moment, sediul principal al pretenţiilor mele de reparaţie se află in Constituţie - care prevede dreptul la justiţie si prevalenţa prevederilor CEDO asupra reglementărilor interne, asigurind printre altele: dreptul la justiţie si tratarea nediscriminatorie.

Instrumentele (sediile) pe care le-aş putea folosi, pentru a materializa dreptul la justiţie consfinţit de Constituţie/CEDO, în vederea reparării daunelor produse mie sînt:

- Legea 221 - recunoaşterea caracterului politic al detenţiei dintre 1983 şi 1999, avînd ca urmare obţinerea pensiei , conform legii 118/1990; dar pe aceasta cale nu pot obţine şi despăgubirile de rigoare, datorită anulării punctului 5 al legii de catre Curtea Constituţională, neurmată de legiferarea unui articol înlocuitor

- Revizuire, urmată de despăgubiri pentru eroare judiciară , conform art 504 din vechiul cod de procedură penală; aici problema fiind dificultatea procedurilor şi depăşirea prescripţiei, dovedind că au apărut probe noi

- răspunderea civilă delictuală - conform codului civil, şi aici punîndu-se probleme de prescriere , pe care legea 221 le rezolvă - prin repunerea in termen

Este deci nevoie de o combinare, pentru ca dreptul european la justiţie, garantat de constituţie sa fie realizat. Raporturile între aceste piste pun însă probleme procedurale. Legea 221 constituie un substitut civil al unei revizuiri, căci, pe baza reanalizării dosarului şi faptelor, schimbă o încadrare la drept comun cu una sub incidenţa unei infracţiuni politice. In cazuri ca al meu, in care este vorba şi de constatarea caracterului politic al condamnării iniţiale şi de constatarea abuzurilor judiciare ulterioare, este anormal sa aiba loc două demersuri separate, căci se analizează un unic dosar. In plus, mi s-ar putea spune, dupa ce aş ciştiga un proces la legea 221, ca revizuirea nu mai are obiect? Soluţia unui proces civil bazat pe răspundere civilă delictuală, cere constatări pertinente noi, încît să nu se pună problema pescripţiei.

Iată de ce am interes legitim pentru constatările cerute în acest proces, ca unic mod de a realiza garanţia europeana a dreptului la justiţie.

9 In rezumat, eu susţin că:

1.In legătură cu faptele condamnate în 1983, intenţia reala de atentat anticomunist este dovedită acum deplin,

de anasmablul mărturiilor şi documentelor depuse la procesul de fond sau găsite iîntre timp.

2. Prăbuşirea regimului comunist schimbă prezumţiile: împotrivirea cu arma (sau tentativa) faţă de acele autorităţi este un act eroic, conform OUG214/99

3. Închiderea mea premeditat ilegală, pînă în 1999 , in condiţii de exterminare, este un abuz excepţional,

conex problemei de bază (continuarea luptei cu nomenclatura comunistă , şi după 1990)

4. Drepturile de deţinut politic sînt pentru 1983-1999 şi trebuiau acordate din 1990, dar nu au fost- din motive neimputabile mie, deci trebuie plătite şi retroactiv

5. Impiedicarea gasirii probelor este o circumstanţă agravantă, care sporeşte daunele, relansează termenele şi

justifică aplicarea art 172-175 cpc- putînd fi presupusă proba făcută

6. L221 fiind un substitut favorizant (celeritate, repunere in termen) al revizuirii explicite (care pare a-şi pierde obiectul) e o revizuire implicita care cere analiza dosarelor, deci şi abuzurile de drept pot/trebuie constatate acum, pentru a se putea invoca ulterior art 504 cpp. pe baza constatarilor conexe recunoaşterii caracterului politic. Căci altfel, anularea art 5 L221, fără înlocuire cu altceva, ar încalca dreptul la justiţie echitabilă, consimţit de Constituţie şi convenţia CEDO

Viorel Roventu