Concluzii privind dosarul Rovenţu- Volcinschi în urma cercetarii documentelor de la CNSAS

1. Raul Volcinschi a fost un personaj aparte, cu foarte multe feţe, roluri, poziţii. Numai el a ştiut care este faţa sa de bază (dacă a avut una neatinsă de prelungita sa dedublare), ascunsă sub sumedenia de măşti, posturi şi diversiuni. Din motive suspectabile, nu s-a străduit să lămurească misterul nici după 1990, lăsându-l moştenire istoriei şi jertfindu-l pe Rovenţu pentru a proteja adevăruri supărătoare, pe care acesta nu le ştia.

2. Volcinschi a complotat, între 1944 şi 1989, împotriva regimului comunist, încercând să pună la cale acţiuni extrem de curajoase, în care a angrenat luptători antisistem dar şi aventurieri sau infractori, de care se servea în operaţii periculoase. Ca om tânăr şi simplu, revoltat de viaţa pe care o ducea, Rovenţu nu avea cum sesiza că era vorba de un aventurier, fiind atras - prin rezonanţă - de inteligenţa, hotărârea şi curajul cu care "nea Radu" opunea rezistenţă regimului. De-abia acum a aflat Rovenţu, din dosare, cu cine a avut de a face.

3. Raul nu a arătat grijă faţă de vieţile celor pe care i-a instigat şi condus... spre beciurile securităţii şi celulele penitenciarelor, servindu-se de ei fără scrupule şi abandonându-i, în funcţie de obiectivele sale. Pe Rovenţu l-a cucerit, folosit şi părăsit ca şi pe mulţi alţii, cu care a pus la cale lovituri îndrăzneţe dar eşuate. Rovenţu a plătit însă tributul cel mai greu încrederii acordate în Raul, fără a bănui că acesta joacă dublu.

4. Slăbiciunea demersurilor lui Volcinschi de după 1990 întru eliberarea lui Rovenţu nu se poate explica decât prin dorinţa de a acoperi urmele unor acţiuni conspirative şi de a proteja forţele şi personajele implicate. Poate măcar în 2013 cercurile respective vor înceta presiunile împotriva lui Rovenţu, care a plătit prea mult, fără ca măcar să ştie despre ce este vorba şi cine se simte ameninţat de potenţialele sale dezvăluiri.

5. Volcinschi a avut relaţii strânse cu importanţi activişti (ilegalişti) comunişti, ca Simion Pop, Mircea Stoica şi Tudor Bugnaru - nemulţumiţi de orientarea lui Ceauşescu şi ataşaţi liniei staliniste a PCR. Nu a şovăit să îi raporteze pe aceştia la securitatea presupus credincioasă lui Ceauşescu. După care însă, înţelegând că ramura veche va fi adusă la putere de ruşi, a făcut rocada, asociindu-se protector cu ea. Aceste persoane nu au avut însă legătură cu Rovenţu, care nu a realizat că se compromite preluînd de la Volcinschi informaţia că în plănuirea atentatului ar fi fost implicate astfel de cercuri. Fiind vorba de garnitura care a preluat puterea în 1989, atitudinea lor faţă de cazul Rovenţu este logică. De aceea i-au fost respinse/ascunse toate memoriile.

6. Volcinschi a avut contacte şi cu extrema dreapta, asumând poziţii naţionaliste şi afişînd antisemitism, dar e posibil ca aceste implicări să fi avut caracter strategic sau chiar provocator. Căci el nu şovăie să-şi pîrască şi camarazii de dreapta (ca şi pe tovarăşii de stînga) la securitate, atunci cînd consideră oportun. Şi o face des, în cadrul notelor date ca informator. Rovenţu nu a avut legătura nici cu contactele de acest fel ale lui Volcinschi. După 1990 el a crezut, cu aceeaşi naivitate dovedită şi în privinţa referirilor la grupul Pop-Stoica-Bugnariu, că asocierea declarativă cu cercurile legionare îl va ajuta. S-a întâmplat tocmai pe dos: tovarăşii rămaşi la putere au avut un motiv în plus să-l distrugă.

7. Volcinschi a avut contacte cu persoane foarte bine plasate în instituţii: partid, justiţie, securitate. Acestea l-au protejat discret în diverse împrejurări, fapt ce se poate constata analizând modul în care au fost atenuate masurile luate în urma multiplelor sale acte de rezistenţă. Frapează - de exemplu - puternic faptul ca, atunci când un ofiţer a dezvăluit legătura lui cu Viorel Rovenţu (în octombrie 1987- în urma interceptării comunicării prin misive şi vorbitoare) şi a propus anchetarea problemei.... urmărirea a fost închisă imediat!! Roventu află acum că a corespondat de fapt cu un deţinut controlat de servicii. E drept că mai exista intrepretări ale acestui comportament stupefiant al organelor: conspirarea lui Raul Volcinschi care lucra ca informator, ascunderea complotului pentru ca Ceauşescu să nu ia măsuri împotriva şefilor securităţii, protejarea lui Volcinschi de forţe oculte din străinătate. Toate duc la concluzia că Rovenţu e o victimă politică.

8. Deşi dosarele au fost foarte periate, iniţial şi ulterior, au rămas urme care arată că Volcinschi era în contact cu agenţi externi de influenţă şi probabil spionaj, încercând să obţină protecţie în schimbul unor informaţii. Legăturile sale cu ambasadele Poloniei şi Rusiei, dar şi cu ambasada SUA, ridică suspiciuni de spionaj spre Est, dublat eventual de unul spre Vest... şi de contraspionaj în favoarea securităţii comuniste. Aceste combinaţii tenebroase (în care sunt prinse personaje de talia lui Pacepa) au făcut ca Rovenţu, perceput greşit ca tovarăş conspirativ al lui Volcinschi, să fie tratat cu cruzime specifică. De aceea Rovenţu, un inocent, a fost ţinut captiv până în 1999 şi nu a obţinut până în 2013 nici măcar pensie de deţinut politic.

9. Cercetarea mea confirmă calitatea lui Rovenţu de rezistent candid în lupta anticomunistă, care a furat armament în vederea lichidării tiranului şi a fost pedepsit de fapt politic de un sistem criminalizat, căzînd victimă şi tenebroaselor combinaţii ale lui Raul Volcinschi, care au determinat menţinerea abuzivă în captivitate, incredibil de mult, ca să nu iasă la lumină adevăruri... pe care Rovenţu nici măcar nu le cunoştea.

10. Este clar-pentru mine, că ascunderea tenebroaselor legături şi combinaţii ale lui Raul Volcinschi, în care au fost implicate personaje foarte sus plasate au determinat tratamentul abuziv prelungit aplicat lui Viorel Rovenţu după 1990, care au avut ca scop netrutralizarea sa

Ioan Rosca , PhD- Montreal, cercetător interdisciplinar, preşedinte CIVES 15 noiembrie 2013