|
Bibliografie despre Viorel Rovenţu
|
|
Sumar cronologic 1990Revista "22" din 16 febr?? 90. Revolta în penitenciare. Dan Pavel. Interviu cu citiva detinuti eliberati prin decret. Atmosfera din penitenciare în perioada revolutiei. Au vazut în noaptea de 21/22 cum au fost introdusi la Jilava multi cetateni şi maltratati (de catre capitanul Priscaru, subofiterii colonelui Borcan printre care plutonierul major Stoian) . Dupa 22 decembrie aflind de ce se intimpla afara s-au agitat puternic şi au fost reprimati singeros. Mai multi morti şi raniti. Securitatea a dirijat direct represiunea. Situatia a fost asa în mai multe penitenciare. [IR: Este un fir prea putin urmărit al revoluţiei. Nimeni nu pare a vrea să ştie prea mult despre faptul ca şi delicvenţii - care suferiseră injustiţii şi tratamente oribile- au avut un război cu forţele represive. Totuşi, după ce FSN i-a eliberat (ori din cauza presiunii din penintenciare ori ca să compromită mitingurile şi să creeze diversiuni) aceşti indivizi agresivi au fost poate singurii care au opus bărbăteşte rezistenţa "forţelor de ordine" -vezi 18 februarie, 14 iunie, etc.) ] (p1 Revista 22. 23 martie. Post restant. Consiliul de conducere a directiei generale a penitenciarelor. Replica la serialul "revolta în penitenciare", Detinutii au devenit indisciplinati dupa 22 dec, escaladarea pînă la revolta (cu ocuparea unei parti din penitenciar, luarea de ostatici, incendieri etc) silind fortele de ordine ajutate de MApN şi garzile patriotice [IR: iată că şi aici omniprezentele "gărzi patriotice" intrevin!] sa apere ordinea - ceea a produs 2 morti şi 1 raniti la Jilava, citiva raniti la Colibasi etc. Numai dupa decretul 42 din 26 ian s-a putut instaura ordinea. Detinutul libian Abdul Nasser Shalabi care ispasea o condamnare pentru omor, a fost eliberat pe 19 decembrie în urma unei adrese a Judecatoriei sectorului 5 în care se precizeaza ca motiv ca a fost achitata suma de bani conform adresei 54/2/5400/ZG- Directia plati necomerciale şi schimb valutar. Activitatea ofiterilor de contrainformatii de care se plinga fostii detinuti nu se subordona decit Directiei a 4-a din departamentul securitatii. ) 1998http://apador.ong.ro/rapoarte/anuale/en1998h.htm "HUMAN RIGHTS DEVELOPMENTS IN ROMANIA. THE ACTIVITIES OF THE ROMANIAN HELSINKI COMMITTEE (APADOR-CH) 1998 REPORT [..] 3. Visit to the Bucharest (Jilava) penitentiary (19 May 1998) Viorel Roventu; Iulian Virgil Tihon ;Florin Alexandru Voinea[..]" http://www.apador.org/rapoarte/1998ro.htm "[..] Discutiile cu detinutii 1. Viorel Roventu Condamnat la moarte de instantele militare in 1983 pentru spargerea unui post de militie dintr-o comuna, de unde a sustras doua pistoale, munitie si o serie de documente (art. 208 si 209 raportate la 224 C.p.), lui Viorel Roventu i-a fost comutata pedeapsa in inchisoare pe viata, iar in 1988, in 20 de ani inchisoare. In anul 1990, procuratura generala a introdus recurs extraordinar, care a fost respins. Viorel Roventu a evadat, a fost prins si condamnat la inca 2 ani inchisoare, asadar un total de 22 de ani din care a executat deja 15. Viorel Roventu considera ca incadrarea juridica (furt, furt calificat si furt din avutul obstesc cu consecinte deosebit de grave) nu a fost corecta si cere rejudecarea fondului problemei. A facut nenumarate cereri pentru declansarea unui nou recurs in anulare, toate respinse.[..]" http://www.apador.org/en/rapoarte/1998e.htm "[..] Talks with detainees 1. Viorel Roventu Sentenced to death in 1983 by a military court for breaking into a militia station in a village and stealing two pistols, ammunition and a series of documents (Art. 208 and 209 corroborated with Art. 224 of the Penal Procedure Code), Viorel Roventu had his sentence commuted into a life sentence and subsequently, in 1988, into a 20‑year sentence to prison. In 1990, the General Prosecutor's Office introduced an extraordinary appeal which was rejected. Viorel Roventu escaped, was caught and sentenced to an additional 2‑year term, therefore to a total sentence of 22 years of which he has served 15. Viorel Roventu considers that he was sentenced on a wrong charge (theft, theft with aggravating circumstances and theft from the public property with extremely serious consequences) and asked that the substance of his case be reconsidered. He filed numerous applications for a new extraordinary appeal, but was turned down each time.[..]" 1999Ziarul Ziua din 22 februarie 1999 Urmele dictaturii comuniste persista si la aproape 10 ani dupa decembrie '89 In 1983, intr-o perioada crunta a dictaturii lui Ceausescu, o organizatie antitotalitara din Bucuresti planuia uciderea acestuia. Trei oameni de nadejde au fost alesi sa duca la bun sfarsit actiunea: Viorel Roventu, Petrica Nastase si Nicolae Stanciu. Ei au furat doua arme automate dintr-un post de Militie si l-au asteptat pe dictator in timpul unei vizite de lucru. Vizita s-a amanat si cei trei au fost prinsi si condamnati la moarte din ordinul direct al "pantofarului". Spre norocul lor, Ceausescu a dat tocmai atunci unul dintre decretele sale "de clementa" privind reducerea detentiei pentru toti puscariasii si pedeapsa cu moartea li s-a comutat in 25 de ani de inchisoare. Dupa '90, desi profesorii universitari care conduceau organizatia antitotalitara au facut memorii peste memorii, Iliescu nu i-a gratiat, Vadim Tudor i-a facut "teroristi", iar Gelu Voican "n-a avut timp" pentru aceasta problema, desi a fost coleg de celula cu unul dintre ei. Nicolae Stanciu a depus de data aceasta memorii la presedintele Constantinescu, Ministerul Justitiei, Parlament si Procuratura Generala, sperand ca macar acum i se va face dreptate. Ziarul ZIUA cere presedintelui Romaniei, Emil Constantinescu, gratierea acestor detinuti politici care inca se afla in inchisoare, la aproape zece ani dupa caderea lui Ceausescu. Trei oameni au vrut sa razbune cu mitraliera un popor intreg Drama lui Viorel Roventu, Nicolae Stanciu si Petrica Nastase incepe in anul 1983. Ei erau in legatura cu un grup de rezistenta antitotalitara, din care faceau parte si profesorii universitari Raul Volcinschi, Simion Pop, Tudor Bugnaru, Mircea Stoica si altii, cu care au pus la punct un plan de ucidere a lui Ceausescu in timpul unor "vizite de lucru". Cei trei au spart, in noaptea de 8 spre 9 septembrie, postul de Militie din satul Osica de Sus (din Olt, departe de casele lor, pentru a deruta ancheta ce a urmat) de unde au luat doua pistoale mitraliera cu pat rabatabil AKM, 500 de gloante si opt sectoare, "bunuri in valoare de 14.787 de lei", cum spunea rechizitoriul. Ceausescu trebuia sa viziteze, pe 17 septembrie 1983, un CAP, in comuna Gostinu. Atentatorii au ales, pentru a da atacul, o curba la 90 de grade, intre Braniste si Gostinu, zona foarte bine cunoscuta de Stanciu, care era de-al locului. Soseaua era in panta si convoiul ar fi fost nevoit sa incetineasca pana la 30-40 de km pe ora. Pe o portiune de 100-200 m era un mal de pamant de aproximativ 1,5 m inaltime, care le-ar fi permis sa domine garda lui Ceausescu. Dupa informatiile lor, masina dictatorului trebuia sa fie insotita de aproximativ 14 oameni, care, atacati prin surprindere cu arme automate, puteau fi invinsi, cu putin noroc. Pentru succesul misiunii, atentatorii au furat si doua masini. Ceausescu a scapat pentru ca a fost sfatuit de securisti sa-si amane vizitele Dupa furtul armelor, Securitatea si Militia au intrat in alerta maxima. Zeci de filtre cautau armele furate de cei trei. Ceausescu a fost sfatuit sa-si amane vizitele pana dupa prinderea hotilor inarmati, lucru pe care acestia l-au aflat chiar pe 17 septembrie, cand ziua a trecut fara ca dictatorul sa treaca pe drumul pe care il asteptau. "Am auzit abia la Calarasi ca se sistasera toate vizitele si am hotarat sa ne ascundem la unul dintre noi, povesteste Stanciu. Am abandonat a doua masina pe care o furasem si am continuat drumul pe jos, cu armele intr-o sacosa. Apoi ne-am despartit: Roventu a plecat cu Nastase si eu singur. Eu am ajuns bine acasa, dar ei nu au avut acelasi noroc. Langa Facaieni, aproape de Fetesti, i-au turnat niste sateni care ii vazusera odihnindu-se intr-o liziera. Seful de post a aparut cu alti cativa si le-a cerut actele, dar Roventu a scos automatul din sacosa. Au fugit toti in afara de seful de post, pe care Viorel l-a legat cu catuse si l-a lasat acolo. Adjunctul acestuia a dat alarma si sute de securisti si militieni, dotati si cu elicoptere au inceput urmarirea. Roventu si Nastase, pe jos fiind, au reusit sa iasa din incercuire de mai multe ori desi s-a tras in ei. Dupa mai multe zile, ei au fost prinsi tocmai langa comuna Valul lui Traian, din judetul Constanta. Pe mine m-au arestat acasa", ne spune Stanciu. Intr-o luna, Roventu, Nastase si Stanciu au fost condamnati la moarte din ordinul direct al dictatorului Nicolae Stanciu ne-a povestit apoi supliciul din beciurile de la Rahova. Erau interogati cate 18 ore pe zi, de echipe de cate 4-5 securisti, care "lucrau" in schimburi de sase ore. Dictatorul cerea rezultate urgente si radicale si, din aceasta cauza, securistii s-au chinuit sa-i faca sa marturiseasca planul atentatului si complicii, pentru a putea fi condamnati si executati fara amanare. Insa cei trei hotarasera sa spuna ca au furat armele pentru a sparge un CEC si au reusit sa reziste fara sa dea de gol organizatia de la Bucuresti si pe profesori. In regim de urgenta, cei trei au fost judecati cu usile inchise de Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti si, pe 27 octombrie 1983, au fost, totusi, condamnati la moarte. Recursul la Tribunalul Suprem le-a fost respins, apoi au facut un memoriu catre Consiliul de Stat. Spre norocul lor, tocmai atunci Ceausescu a dat un decret (124/1984) de reducere a pedepselor tuturor detinutilor. Pedeapsa cu moartea li s-a transformat in cate 25 de ani de inchisoare. Iliescu nu le-a aprobat gratierea, iar Corneliu Vadim Tudor i-a facut teroristi "Au inceput ani grei de detentie, ani de umilire si deznadejde, peste tot pe unde eram mutati fiind urmariti de cozi (informatori) si tratati special pentru ca am vrut sa-l omoram pe tovarasul presedinte", ne povesteste mai departe Nicolae Stanciu. "Pana la revolutie am incercat sa obtin un recurs extraordinar, dar am fost respins. In 1988, nu ni s-a admis reducerea pedespei odata cu ceilalti detinuti, printr-un alt decret al lui Ceausescu. Dupa '90 am avut sperante mai mari cand procurorul general, Robu, a cerut presedintelui Iliescu gratierea noastra in urma unui memoriu adresat Senatului de profesorul universitar Raul Volcinschi. Dar Corneliu Vadim Tudor a facut o campanie de presa impotriva lui Robu in "Romania Mare", cum ca vrea sa elibereze niste teroristi si Iliescu nu a dat gratierea. Printr-un coleg ce s-a eliberat, Stanciu i-a trimis un bilet lui Gelu Voican, cu care impartise aceeasi celula in 1986. Mesagerul a stat noua zile la usa lui Voican, cate opt ore pe zi, pana cand a reusit sa vorbeasca cu acesta si sa-i dea biletul. Insa Voican i-a transmis lui Stanciu ca "nu are timp" pentru el. Profesorul Raul Volcinschi si ceilalti membri ai fostei organizatii antitotalitare au facut numeroase memorii pentru a-i ajuta pe cei trei, ba chiar voiau sa se adreseze tribunalelor internationale, dar li s-a spus ca trebuie mai intai sa incerce toate caile interne. "In 1996, mi-am recapatat sperantele, dupa ce opozitia a castigat alegerile: am trimis un nou memoriu presedintelui Constantinescu si ministrului Justitiei, Valeriu Stoica. Dupa 7-8 luni am primit un raspuns negativ, dar sunt convins ca nici presedintele si nici ministrul Stoica nu au ajuns sa vada memoriul", spune Stanciu. Daca nu-i gratiaza Constantinescu, mileniul trei ii va gasi tot in celula pe cei trei luptatori Cazul a ajuns si la cunostinta presedintei Grupului de veghe "Corneliu Coposu", din Giurgiu, Monica Parota. Aceasta l-a pus pe Stanciu in legatura cu Liviu Petrina, cunoscut militant pentru drepturile omului (vicepresedinte al Asociatiei Victimelor Mineriadelor) si impreuna, au reluat memoriile catre Ministerul Justitiei, Presedintie, Parlament si Procuratura Generala. In 1998, Nicolae Stanciu a suferit un accident vascular si a fost internat in spitalul de la Jilava, cu hemipareza stanga si s-a dispus eliberarea sa temporara pentru tratament. Nicolae Stanciu urmeaza sa se intoarca in inchisoare pe 24 februarie. El a stat deja 15 ani in detentie si s-ar elibera in 2003, daca memoriile lui vor ramane fara raspuns. El are 48 de ani, desi puscaria l-a facut sa arate de 60. Dupa spusele sale, Roventu Viorel a evadat in 1991 (probabil dezamagit de faptul ca nici Iliescu si noua putere nu ii elibereaza), dar a fost prins si i s-au mai adaugat doi ani la pedeapsa, urmand sa fie eliberat in 2005. Nastase Petrica a fost eliberat dupa 15 ani de munca silnica. Razvan MATEESCU, 22 februarie 1999" http://www.ziua.net/display.php?data=1999-02-25&id=21386 Presedintele e gata sa-i gratieze pe cei care au incercat sa-l lichideze pe Ceausescu -- Impreuna cu Petrica Nastase, cei doi, in loc sa fie declarati eroi, si-au distrus sanatatea in inchisoare * ZIUA mai propune ca Viorel Roventu, Nicolae Stanciu si Petrica Nastase sa fie repusi in toate drepturile si ajutati financiar sa-si refaca viata Ziarul ZIUA a prezentat pe larg drama lui Viorel Roventu, Nicolae Stanciu si Petrica Nastase, care, in 1983, au planuit uciderea lui Ceausescu, impreuna cu o organizatie antitotalitara din care faceau parte profesorii universitari Raul Volcinschi, Simion Pop, Tudor Bugnaru, Mircea Stoica si altii. Ei au fost condamnati la moarte, apoi li s-a comutat pedeapsa in cate 25 de ani de temnita. Ziarul nostru a cerut presedintelui Emil Constantinescu sa ii gratieze imediat pe cei trei detinuti politici. Si, iata ca demersul nostru a avut efect. Ieri, seful biroului de presa al Ministerului Justitiei, Ion Badea, ne-a anuntat ca de la Presedintie s-au primit doua cereri de gratiere pentru Viorel Roventu si Nicolae Stanciu. (Cel de-al treilea atentator, Petrica Nastase, a fost eliberat dupa 15 ani de munca silnica.) In acest moment, departamentul specializat pe asemenea probleme din cadrul Ministerului Justitiei pregateste dosarele de gratiere, urmand ca, in final, ministrul Valeriu Stoica sa decida asupra oportunitatii gratierii celor doi eroi. Fundatia Gratis ProDeo - cea care ne-a solicitat, prin intermeniul taranistului Liviu Petrina sprijinirea celor doi condamnati politici - ne-a anuntat ca o membra a sa a facut marti, 23 februarie, o vizita la Penitenciarul Aiud, pentru a-l intalni pe Viorel Roventu. Starea acestuia este destul de grava, avand in vedere ca are plamanul stang distrus din cauza tratamentului inuman la care a fost supus inainte de '89. Viorel Roventu este inchis de 16 ani si ar urma sa fie eliberat in 2005. Fundatia a trimis un pachet cu alimente, ziare si alte mici ajutoare. Razvan MATEESCU, 25 februarie 1999 http://www.ziua.ro/display.php?data=1999-03-15&id=22262 Presedintele i-a gratiat pe detinutii politici care au vrut sa-l asasineze pe Ceausescu Detinutii politici Viorel Roventiu si Nicolae Stanciu, condamnati la moarte, in 1983, fiindca au incercat sa-l ucida pe Nicolae Ceausescu, au fost gratiati, ieri, prin decretul de gratiere individuala semnat de catre presedintele Emil Constantinescu. Ca urmare a demersurile cotidianului "ZIUA", care a sesizat Presedintia ca, la un deceniu de la Revolutia din decembrie 1989, urmele dictaturii comuniste persista, un exemplu eleocvent fiind cazul lui Viorel Roventiu, Nicolae Stanciu si Petrica Nastase, presedintele Emil Constantinescu a corectat, prin semnarea respectivului decret, o grava nedreptate. In cursul anului 1983, Roventiu, Nastase si Stanciu au sustras doua pistoale mitraliera dintr-un post de Militie si au planuit lichidarea dictatorului Ceausescu, in timpul unei vizite de lucru care urma sa fie efectuata la un CAP. Dar, vizita s-a contramandat, iar "teroristii" au fost deconspirati si, ulterior, condamnati la moarte. Pedeapsa le-a fost comutata in 25 de ani de inchisoar, prin chiar decretul de "clementa" al lui Ceausescu. Memoriile formulate de catre grupul antitotalitar fiind ignorate de catre Ion Iliescu. La un deceniu de la schimbarea regimului comunist, Roventiu, Stanciu si Nastase zaceau, inca, in puscarie. Prin decretul semnat de catre Constantinescu,s-au gratiat si pedepsele aplicate altor 26 de detinuti. Adrian ARTENE, 15 martie 1999 http://www.ziua.ro/display.php?data=1999-03-16&id=22303 Unul dintre detinutii politici care au vrut sa-l asasineze pe Ceausescu a parasit inchisoarea Aiud -- Viorel Roventiu a executat 15 ani si cinci luni de puscarie Detinutul politic Viorel Roventiu, care a fost gratiat prin decretul semnat de catre presedintele Emil Constantinescu, a fost eliberat, in cursul zilei de ieri, din penitenciarul Aiud. Viorel Roventiu a executat 15 ani si cinci luni de inchisoare din pedeapsa totala de 20 de ani de detentie la care a fost condamnat, in anul 1983, de catre exponentii regimului comunist. Roventiu, Nicolae Stanciu si Petrica Nastase au planuit, in finalul anului 1983, uciderea dictatorului Ceausescu, in timpul unei vizite de lucru pe dictatorul care urma sa o efectueze la un CAP din Giurgiu. Dar, deconspirati de catre fosta politie politica, membrii grupului antitotalitar au fost condamnat la moarte. Ulterior, pedeapsa pe care le-au aplicat-o judecatorii aserviti regimului comunist a fost comutata la 25 de ani de detentie. Adrian ARTENE, 16 martie 1999 http://www.ziua.ro/display.php?data=1999-03-16&id=22303 Pisicuta din inchisoarea Aiud Memoriile unui condamnat la moarte „Suprimarea lui Ceausescu este singura solutie de salvare”, spunea Viorel Roventiu, omul care a acceptat sa-si dea viata pentru a scapa romanii de un cosmar: Nicolae Ceausescu. Dincolo de basmele aparute, pentru ca dupa razboi multi viteji se arata, in arhivele SRI exista un singur nume de atentator la viata dictatorului Nicolae Ceausescu: Roventiu Viorel. „Q Magazine” a reusit insa sa-l gaseasca pe Viorel Roventiu si sa stea de vorba cu el. „In toamna anului 1983 s-a prevenit si prima, probabil si singura, tentativa de asasinat asupra lui Nicolae Ceausescu. Grupul, constituit inca din 1981, era format dintr-un nucleu de intelectuali, profesori universitari din Bucuresti, legati intr-un fel sau altul de Cluj: Tudor Bugnariu, primul primar al Clujului dupa 23 august 1944; Mircea Stoica, seful catedrei de Drept de la ASE Bucuresti; Simion Pop, fost decan la Facultatea de Drept din Cluj. Toti acestia considerau ca „suprimarea lui Ceausescu este singura solutie de salvare”. Grupului i s-a alaturat apoi clujeanul Raul Volcinschi, fost detinut politic, Viorel Roventiu, Petre Nastase si Nicolae Stanciu, ultimii trei de profesie soferi. ------ Singura tentativa de asasinat impotriva lui Ceausescu In noaptea de 8 spre 9 septembrie 1983, cei trei tineri - Roventiu, Nastase si Stanciu - au trecut la actiune: au spart un post de militie mai izolat, din satul Osica de Sus, judetul Olt. Au furat doua pistoale mitraliera AKM cu pat rabatabil, 500 de cartuse si 8 incarcatoare. Conspiratorii aflasera ca, in ziua de 17 septembrie 1983, Ceausescu urma sa viziteze CAP-ul din comuna Gostinu, judetul Giurgiu. Spre disperarea atentatorilor evenimentul nu s-a mai putut produce, intrucat, alertata de disparitia armelor din Osica, conducerea Securitatii l-a sfatuit pe Ceausescu sa-si amane vizita. In zilele urmatoare, pana la 24 septembrie 1983, cei trei atentatori au fost prinsi dupa o urmarire ca in filme, in care grupul operativ de interventie al USLA a folosit masini blindate si elicoptere”, scrie in ultima sa carte „Duplicitarii. O istorie a Serviciilor de Informatii si Securitate ale regimului comunist din Romania” istoricul Cristian Troncota, una dintre cele mai avizate condeie si totodata profesor la Academia Nationala de Informatii a SRI. 2000 de cartuse si razii cu elicoptere Dupa spargerea postului de militie din Osica de Sus, vizita lui Ceausescu in judetul Giurgiu s-a amanat. „Trebuia sa vina in celebrele vizite de lucru, sa vada productia la hectar, dar a fost anuntat”, povesteste Roventiu. Roventiu, Nastase si Staicu s-au deplasat cu un autoturism furat la Calarasi. La intrarea in localitate, un echipaj al militiei le-a facut semn sa opreasca, dar Roventiu - care era la volan - a fortat trecerea. „Am reusit sa scapam. Nu puteam sa opresc. Ulterior am abandonat masina, pe care am acoperit-o cu o prelata”, ne dezvaluie emotionat ca atunci Viorel Roventiu. „Langa Facaieni, aproape de Fetesti, ne-au turnat niste sateni, care ne-au vazut odihnindu-se langa o liziera. S-a dat alarma si sute de militieni si securisti, dotati cu elicoptere, ne-au luat urma”, isi reaminteste Roventiu. Dupa aproape o saptamana, pe 29 septembrie, au fost prinsi langa comuna Valu lui Traian, din judetul Constanta. Dosarele Securitatii dezvaluie ca asupra lor s-au tras nu mai putin de 2000 de cartuse. Condamnat la moarte Au urmat anchetele unde au cunoscut „celebra” metoda de tortura „la rotisor“, aplicata de o echipa condusa de faimosul Tudor Stanica. „In beciurile de la Rahova am fost anchetati cate 18 ore pe zi, de chipe de 4-5 securisti, care lucrau in schimburi de sase ore. Dupa 10 zile, termen record in Justitie, m-au condamnat la moarte”, rememoreaza omul albit in puscarii. Timp de 80 de zile au stat in celula condamnatilor la moarte. Parintii i-au crezut morti si le-au facut pomana. Pedeapsa le-a fost comutata in 25 de ani de inchisoare. Tribunalul Municipiului Bucuresti, prin sentinta nr. 63 dosar nr. 391/1983, l-a condamnat pe Viorel Roventiu la moarte, iar Petre Nastase si Nicolae Stanciu au primit 20 de ani. Dupa un an, lui Viorel Roventiu pedeapsa cu moartea i-a fost comutata la 25 de ani inchisoare, iar mai tarziu, in urma decretului 11/1988, dat de ziua lui Ceausescu a ramas sa execute 20 de ani de inchisoare. Eliberati in 1990, inchis pana in 1999! Dupa Revolutia din decembrie 1989, profesorul Volcinschi a dezvaluit motivul real al celor trei, acela de a-l impusca pe Ceausescu. El a solicitat procurorului general al Romaniei promovarea unui recurs extraordinar in cazul celor trei. Desi puteau fi eliberati, din cauza inversarii unei cifre pe adresa emisa de Procuratura Generala, cei trei au ramas in inchisoare, pe motiv ca nu corespund actele. In disperare de cauza, in 1991 Viorel Roventiu a evadat din Aiud in timpul unui transfer, sarind din tren. A fost prins dupa patru ore si a mai fost condamnat la alti doi ani inchisoare. „Toti ceilalti detinuti de drept comun, chiar cei care savarsisera cate doua crime, fusesera eliberati, prin amnistie ori prin gratiere. Eram cel mai vechi detinut din Romania. Iar sa fii condamnat in anii '90 pentru furt de arme era ridicol. Stateam in puscarie pe baza unu decret care fusese abrogat!”, marturiseste Viorel Roventiu. „Nu regret nimic” Roventiu a fost eliberat din penitenciar in 15 martie 1999, in urma decretului de gratiere al lui Emil Constantinescu. „Desi am facut 16 ani de inchisoare, nu regret nimic. Cand faci un lucru din convingere sau devotament si nu pentru bani sau vreo rasplata, nu regreti. Regret doar perioada de dupa 1989 cand am stat degeaba in inchisoare, desi putem fi eliberat”, suspina Roventiu. Langa o soba care duduie, Viorel mangaie parca actele, pentru a rememora fiecare clipa traita. Imbatranit prematur, cel care putea fi decorat sau privit ca un erou traieste intr-un anonimat total, intr-un satuc uitat de Dumnezeu. Un om care pentru cateva clipe a putut sa se joace cu istoria Romaniei... Antonie Vifor http://www.ziaruldeiasi.ro/national-extern/planul-de-asasinare-a-lui-ceausescu-din-anii-80~nip69 Planul de asasinare a lui Ceausescu, din anii '80 Data publicarii: 19/03/1999 Un grup de profesori universitari din Cluj a intentionat sa-l asasineze pe Nicolae Ceausescu, la inceputul anilor '80. In acest scop, ei au a spart sediul postului de Militie din localitatea Osica de Sus - Olt, de unde a furat doua pistoale mitraliera, 300 de cartuse si zece incarcatoare. Complotistii au fost prinsi si condamnati la moarte. Un grup de profesori universitari din Cluj a hotarit, la inceputul anilor '80, asasinarea lui Nicolae Ceausescu, a declarat, ieri, profesorul de drept Raul Volcinschi, fost membru al grupului de complotisti si actual consilier in Ministerul de Interne. Raul Volcinschi a aratat ca toata povestea a inceput prin 1980, cind un grup de profesori universitari din Cluj l-a insarcinat cu misiunea de a racola o echipa capabila sa-l asasineze pe Nicolae Ceausescu. In 1981, Volcinschi l-a cunoscut, intr-un parc in Craiova, pe Viorel Roventiu, de meserie soferunde au ajuns sa comenteze faptul ca romanii o duc din ce in ce mai greu. Cei doi au pastrat legatura, iar Volcinschi i-a propus sa participe la un plan de asasinare a dictatorului Ceausescu. Roventiu a fost de acord si i-a spus profesorului ca are doi prieteni care-l pot "ajuta". La inceputul lunii septembrie 1983, Viorel Roventiu, impreuna cu un consatean, Petre Nastase si cu un coleg, Nicolae Stanciu, a spart sediul postului de Militie din localitatea Osica de Sus-Olt, de unde a furat doua pistoale mitraliera, 300 de cartuse si zece incarcatoare. Toata munitia a fost ingropata in curtea unei case dintr-o comuna din judetul Giurgiu, care apartinea unei femei cu care Roventiu era in relatii de concubinaj. Dupa citeva zile, Volcinschi l-a sunat pe Roventiu si i-a comunicat ca Nicolae Ceausescu urmeaza sa faca o vizita de lucru la un CAP din judetul Giurgiu si ca ar fi oportun sa actioneze. Intre timp, forte ale Militiei si Securitatii au fost puse in alerta, in cautarea armamentului furat, iar Ceausescu a renuntat, in ultimul moment, sa se mai deplaseze la Giurgiu. De fapt, timp de aproape trei saptamini, Ceausescu nu a mai iesit, pina cind cei trei nu au fost arestati. Intre timp, Ceausescu si-a schimbat destinatia vizitei spre Calarasi. Atunci, Roventiu, Nastase si Stanciu s-au deplasat cu un autoturism la Calarasi, unde era ascunsa munitia si armamentul. La intrarea in localitate, un echipaj al Militiei le-a facut semn sa opreasca, dar Roventiu, care era la volan, a fortat trecerea. "Am reusit sa scapam. Nu puteam sa opresc, pentru ca in masina erau armele. Am abandonat masina, pe care am acoperit-o cu o prelata", a afirmat Roventiu. Intre timp, tatal lui Nicolae Stanciu a spus unor persoane ca fiul sau ar fi implicat in furtul armelor din Olt. Astfel ca, in 24 septembrie 1983, cind a ajuns acasa in satul Remus-Giurgiu, Stanciu a fost arestat, in baza unui mandat de cinci zile. In aceasta perioada, Roventiu si Nastase erau cautati in zona Calarasi, barajul Borcea, pina la localitatea Ovidiu, din judetul Constanta. Actiunea de cautare era condusa chiar de Tudor Postelnicu, seful Directiei Securitatii Statului si Ioan Homosteanu, ministrul de Interne, a spus Viorel Roventiu. Cei trei au fost condamnati la moarte de catre Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti. Ulterior, Volcinschi a afirmat, ieri, ca a intervenit pentru inlaturarea pedepsei capitale pe linga Simion Pop, cel care a intemeiat Militia in Romania in '56. Astfel, cei trei au fost, ulterior, condamnati la cite 20 de ani de detentie pentru furt calificat in paguba avutului obstesc, avind consecinte deosebit de grave, pentru tilharie si nerespectarea regimului armelor si munitiilor. Dupa revolutia din decembrie 1989, profesorul Volcinschi a solicitat procurorului general al Romaniei, Gheorghe Robu, promovarea unui recurs extraordinar in cazul celor trei. Robu a admis cererea de recurs extraordinar, dar din cauza inversarii unei cifre pe adresa emisa de catre Procuratura Generala, cei trei au ramas in inchisoare, pe motiv ca nu corespund actele. Ulterior, judecatorii militari au hotarit ca acestia merita sa-si ispaseasca pedepsele. Nicolae Stanciu a fost eliberat din inchisoare in februarie 1998, dupa ce instanta i-a intrerupt executarea pedepsei din motive medicale, iar Petre Nastase a fost eliberat conditionat in iunie 1998. Roventiu a fost eliberat din penitenciar, in 15 martie a.c., in urma decretului de gratiere al presedintele Emil Constantinescu, act pe care figura si Stanciu. (Dan POPA) http://www.ziua.net/display.php?data=1999-03-29&id=22933 Pisicuta din inchisoarea Aiud Cine spune ca in Romania n-a existat, cu exceptia grupului Goma si-a reactiilor catorva scriitori de marca inspre finele dictaturii, o miscare anticeausista organizata, ar trebui sa cunoasca istoria dramatica a grupului "Roventiu" format din trei tineri din judetul Giurgiu, recent gratiati de presedintele Emil Constantinescu, dupa 16 ani(!) de inchisoare. Alaturi de colega si amica mea Kathrin Lauer de la agentia DPA, l-am cunoscut dupa eliberare pe seful grupului, Viorel Roventiu, in gospodaria parintilor sai din comuna Stanesti, Giurgiu. In 1983, neutralizand sistemul de alarma al unui post de militie, cei trei tineri au luat tot armamemtul din dotare si sapandu-si locasuri individuale de tragere pe o colina, in apropierea unuia din celebrele lanuri "record", l-au asteptat pe Ceausescu, dupa ce aflasera ca seful statului va face acolo o vizita de lucru . Avertizat sau nu, Ceausescu n-a mai aparut si-atunci - sancta simplicitas! - cei trei au inceput sa colinde judetele dupa el, luandu-se dupa zvonurile vizitelor de lucru, chit ca erau dati in urmarire generala. Au fost, evident, prinsi in cele din urma, anchetati rapid si dur (s-a folosit cunoscuta metoda de tortura "la rotisor") de o echipa condusa de faimosul Tudor Stanica si condamnati la moarte. Timp de 80 de zile au stat in celula condamnatilor la moarte. Parintii i-au crezut deja executati, le-au facut pomana. Pedeapsa le-a fost comuntata in 25 ani de inchisoare. Mai mult de 7 ani (deci si dupa 1990!), Victor Roventiu si colegii lui au stat cu lanturi la picioare. Poate chiar mai mult decat teribila lor poveste, m-au impresionat doua lucruri: in inchisorile pe unde-a umblat, ascunzandu-si peticele de hartie de teama gardienilor prin cele mai imposibile locuri, Victor Roventiu a conceput planurile unei microferme legumicole model, cu irigatii, rotatia culturilor, cu "studiu de fezabilitate" (asa scria pe un petic ingalbenit!). Vazand ca deja incepe sa si-o puna in practica acasa, m-am gandit ca macar unul din cei 15.000 specialisti ai Conventiei n-a intins-o in Canada... Al doilea lucru se leaga de inchisoarea Aiud. Aici fostul condamnat la moarte a gasit un pui de pisica abandonat. Ca sa nu-l afle paznicii la controale, il cobora cu "caleasca" (detinutii stiu ce-nseamna asta), pe geam, la celula de la etajul inferior. L-a ascuns asa timp de un an, hranindu-l din portia sa. La eliberare l-a luat acasa. Acum pisoiul e mare si prinde soareci democrati din jurul microfermei legumicole. Ioan GROSAN http://www.ziua.ro/prt.php?id=23840&data=1999-04-22 Ion Mihai Pacepa a identificat patru repere ale democratizarii Justitiei, la care Romania sta prost: atitudinea fata de crimele comise de regimul comunist, atitudinea fata de proprietatea privata, atitudinea fata de coruptie si atitudinea fata de dreptul la libera exprimare Romania nu este inca stat de drept Sistemul de justitie are trasaturi comuniste In urma cu cateva saptamani, presedintele SUA, Bill Clinton, a caracterizat China ca fiind un stat care a inceput sa se indeparteze de "domnia fricii", dar in care nu s-a instaurat inca "domnia legii"(1). Romania s-a indepartat acum 10 ani de "domnia fricii" dar, potrivit celor spuse nu de mult de insusi ministrul Justitiei, in procuratura si tribunalele tarii au patruns atat de mult "putregaiul si coruptia incat s-a ajuns in ceasul al doisprezecelea" (2). Presedintele Emil Constantinescu a explicat acum cateva luni (la Oslo) ca aceasta stare de lucruri, precum si lipsa crasa de eficienta a justitiei romane, se datoreaza mentinerii in functii a "vechilor judecatori comunisti, cu mentalitate si coruptie comunista" (3). Cercurile politice americane interesate in fostele tari comuniste considera ca democratizarea justitiei romane se afla cu cel putin sapte ani in urma celei cehe, maghiare si poloneze, deoarece regimul fostului presedinte Iliescu a facut tot ce i-a stat in puteri ca sa continue traditia de peste 40 de ani a Romaniei comuniste, in care justitia a fost doar un instrument cu ajutorul caruia dictatorul si politia sa politica au incercat sa dea un caracter de legalitate faradelegilor comise. Din aceasta cauza, in viziunea acestor cercuri, sistemul de justitie al Romaniei continua sa aibe si azi trasaturile de baza ale justitiei comuniste. Aceasta dureroasa concluzie se bazeaza pe cateva elemente cardinale care, in viziunea expertilor americani, definesc gradul de democratizare al justitiei din fostele tari comuniste. Indiferenta fata de victimele comunismului Un astfel de element este atitudinea justitiei fata de crimele comise de regimul comunist. Din pacate, in ultimii zece ani, justitia romana a manifestat o condamnabila indiferenta fata de victimele comunismului. Nu e de mirare deoarece fostii magistrati comunisti care constituie coloana vertebrala a justitiei Romaniei de azi nu au interesul sa scoata la iveala teroarea Securitatii si a sistemului sau de "justitie" care a lichidat fizic o buna parte a elitei politice, culturale, stiintifice si economice a tarii. De aceea, Romania nu a produs nici azi un raport complet si onest al victimelor odioasei Securitati. Tot de aceea marea majoritate a conducatorilor partidelor politice ale Regatului Romaniei, a proprietarilor economiei sale capitaliste, a fostilor diplomati, ofiteri ai fortelor armate, a preotilor, a "chiaburilor" si a altor zeci de mii de patrioti care au fost executati, trimisi in inchisori si lagare de munca sau au fost privati de cetatenia romana pentru ca s-au opus sovietizarii tarii nu au fost inca reabilitati legal, politic si moral. Cei trei romani condamnati pentru ca au incercat sa-l lichideze pe Ceausescu nu au fost nici acum reabilitati Potrivit unui stupefiant articol aparut recent in presa din Bucuresti, unii dintre cei care au actionat impotriva dictaturii comuniste se aflau inca in inchisorile din tara in februarie 1999 sub motiv ca au fost condamnati pentru fapte de drept comun. Articolul nominalizeaza trei persoane (Viorel Roventu, Petrica Nastase si Nicolae Stanciu) ce ar fi facut parte dintr-o "organizatie antitotalitara" impreuna cu cativa profesori universitari (Raul Volcinshi, Simion Pop, Tudor Bugnaru, Mircea Stoica), care in 1983 au initiat un plan pentru asasinarea lui Ceausescu in timpul unei "vizite de lucru" (la CAP Gostinu) dar au fost arestati inainte de a actiona. Cei trei nu au fost acuzati de complot impotriva lui Ceausescu - asta ar fi insemnat recunoasterea legala ca el nu este "cel mai iubit fiu al poporului" - ci au fost condamnati pentru crime de drept comun pe care le-au recunoscut sub teroarea anchetei. Memoriile repetate prin care unul din acesti profesori universitar (Paul Volcinschi) a cerut, dupa 1990, gratierea celor trei incarcerati au fost respinse de fostul presedintele Iliescu (4). Este foarte posibil ca aceasta oribila situatie descoperita de presa sa fie reala deoarece, dupa ce a decretat ca Romania nu mai are prizonieri politici, Ceausescu a folosit frecvent tactica de a condamna dizidentii anticomunisti pentru "crime" de drept comun. Este semnificativ ca justitia Romaniei post-Ceausescu nu a scos la iveala nici azi aceasta "tactica" criminala a regimului comunist. Este de asemenea semnificativ ca la doua zile dupa aparitia acestui articol biroul de presa al Ministerului Justitiei a anuntat ca s-a declansat actiunea pentru gratierea a doi dintre cei incarcerati (Viorel Roventu si Nicolae Stanciu) si ca cel de al treilea (Petrica Nastase) a fost eliberat in 1998, dupa executarea a 15 ani de munca silnica (5). Este si mai semnificativ ca la 13 martie 1999 ambii au fost gratiati prin decrete individuale semnate de presedintele Emil Constantinescu (6). Din pacate insa, justitia tarii nu le-a anulat sentintele si nu i-a reabilitat legal, politic si moral. Pana si Rusia i-a reabilitat pe cei care au ajutat guvernele occidentale sa darame comunismul Atitudinea indiferenta, si uneori ostila, a justitiei Romaniei post-Ceausescu fata de victimele comunismului a mers atat de departe incat ea mentine si azi un important numar de condamnari la moarte pronuntate impotriva celor care au "tradat" comunismul, desi in Romania nu mai exista pedeapsa cu moartea. Articolele publicate recent in presa din tara (7) si din SUA (8), de exemplu, contin numele a numerosi cetateni americani care continua sa fie pe listele persoanelor urmarite activ de autoritatile romane deoarece condamnarile lor ca "tradatori" pentru ca au avut curajul sa ajute lupta Guvernului SUA impotriva comunismului nu au fost inca declarate neintemeiate si nu au fost anulate. Aceasta face ca Romania sa fie acum singura tara din fostul bloc sovietic in care cei care au ajutat lupta SUA si NATO impotriva comunismului nu au fost reabilitati legal, politic si moral. Pana si Boris Eltin a facut acest pas. La 26 decembrie 1991, a doua zi dupa ce a devenit presedintele Rusiei, el a inceput sa reabiliteze "prizonierii de constiinta", cum i-a numit el pe cei condamnati de regimul sovietic pentru ca au ajutat guvernele occidentale sa darame comunismul sovietic. Din informatiile presei americane rezulta ca ultimul "prizonier de constiinta" (Boris Yutsin) a fost reabilitat in februarie 1992. (9) Restituirea proprietatilor nationalizate nu a fost rezolvata Un alt reper al gradului de democratizare al justitiei din tarile fostului bloc sovietic este atitudinea acesteia fata de proprietatea privata. Primul test major al justitiei din Romania post-Ceausescu a avut loc in ianuarie 1995, cand Procurorul General al Romaniei (Vasile Manea Dragulin) a cerut Curtii Supreme de Justitie (CSJ) sa interzica tribunalelor tarii dreptul de a judeca actiunile in revendicare a proprietatilor nationalizate de regimul comunist. O luna mai tarziu, CSJ a decis (Hotararea nr. 1/2.02.1995) ca Decretul nr. 92/1950 prin care comunistii au nationalizat aceste proprietati este constitutional si a anulat, in consecinta, dreptul legal al instantelor judecatoresti de a retroceda proprietarilor de drept casele ce le-au fost nationalizate (10). In urma valvei internationale starnita de aceasta decizie de tip comunist a iesit la iveala ca atat Procurorul General al Romaniei cat si cei 21 de judecatori ai CSJ care au aprobat hotararea au detinut importante functii in justitia regimului comunist, care in intreaga sa existenta a aparat numai proprietatea de stat, si ca unii locuiau acum in case nationalizate pe care le-au cumparat. Presedintele CSJ Gheorghe Uglean, de exemplu, a carui teza de doctorat fusese "Congresul al XIV-lea al PCR", avea o sotie care a fost prim-secretar PCR la Craiova si era acum proprietar a trei vile, dintre care una in centrul Capitalei; judecatorul Marin Popa fusese membru al Tribunalului Suprem al regimului comunist, Benedict Sarbu fusese secretar de partid al Tribunalului Militar Bucuresti; Maria Rosu fusese presedinta Sectiei Civile din Tribunalul Militar Bucuresti; Vasile Boroi fusese secretar al comitetului PCR Ialomita (11). La 20 iunie 1998, presedintele Emil Constantinescu l-a numit in fruntea CSJ pe Sorin Moisescu, care este posesor al titlului "Luptator pentru Victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989" (12). Din nefericire insa, Romania continua sa fie si azi printre foarte putinele foste tari comuniste in care restituirea proprietatilor nationalizate nu a fost inca rezolvata. "Restituirea proprietatilor ramane o problema majora de politica interna in Romania", unde "cererile pentru inapoierea proprietatilor private sunt confruntate cu o situatie haotica in curtile de judecata", a spus, la 25 martie 1999, Stuart Eizenstat, subsecretarul de stat al SUA pentru probleme economice, intr-un interviu acordat postului de radio Vocea Americii (13). "Romania are nevoie de legi cat mai complete si nediscriminatorii, precum si de proceduri pentru restituirea proprietatilor individuale si comunitare", a declarat acelasi demnitar american la sfarsitul lunii martie 1999 in fata Comisiei de Securitate si Cooperare in Europa a Congresului SUA" (14). Nici cazurile de coruptie bine instrumentate nu au sanse reale de finalizare juridica Atitudinea fata de coruptie, un fenomen tipic perioadei de tranzitie de la comunism la democratie, este o alta unitate de masura a gradului de democratizare a justitiei. Romania si Rusia sunt considerate in SUA drept singurele tari din fostul bloc sovietic a caror justitie nu a intreprins nici o masura eficienta pentru a curma fenomentul coruptiei, care dupa colapsul comunismului a generat aproape instantaneu suprastructuri privilegiate de milionari si miliardari. In cei sapte ani ai regimului Iliescu, justitia romana nu a instrumentat nici un caz major de coruptie, desi acest fenomen devenise atat de extins incat in primele luni ale mandatului sau presedintele Emil Constantinescu a fost nevoit sa constituie Consiliul National de Actiune Impotrvia Coruptiei si Crimei Organizate (CNAICCO). Din nefericire, se pare ca cruciada sa impotriva coruptiei se loveste in coninuare de rezistenta magistratilor cripto-comunisti care, potrivit relatarilor din presa romana, folosesc si azi tactica taraganarii pentru a nu finaliza dosarele cazurilor de crime economico-financiare ce le-au fost inaintate si, mai ales, pentru a nu recupera "miile de miliarde supte din Credit Bank, Dacia Felix, BRD sau Bancorex" (15). Tot potrivit relatarilor presei, nici chiar cazurile temeinic documentate de Brigada de Combatere a Crimei Organizate si Coruptiei din IGP, ca de exemplu cel in care sunt inculpati "o serie de antreprenori care au deturnat investitii guvernamentale pentru a construi palatul lui Virgil Magureanu din Giurtelecul Hododului" (dosar penal nr. 102.937/11.11.1998), nu au sanse reale de finalizare juridica (16). Recent s-a anuntat desfiintarea CNAICCO si inlocuirea sa cu un "Comitet National Anticoruptie" subordonat primului ministru. Presa romana se teme insa, pe buna dreptate, ca noua institutie va avea aceeasi soarta, deoarece "Mare parte a coruptilor se gasesc exact printre cei ce au de aplicat legea. Cine are cele mai faloase vile din tara asta? Cine se ascunde in spatele geamurilor fumurii ale BMW-urilor? Cine face ciur frontierele, trecand pe sub nasul vamesilor sute de masini fara sa plateasca taxe? Raspunsul il stim, din pacate, cu totii: politisti, judecatori, procurori" (17). Libertatea de exprimare a ziaristilor este limitata prin sentintele abuzive In sfarsit, un alt element de masura a democratizarii justitiei din fostele tari ale blocului sovietic este atitudinea acesteia fata de dreptul la libera exprimare. La sfarsitul anului 1998, Institutul International al Presei (IPI) a prezentat Romania (alaturi de Bulgaria si Croatia) drept o tara "in care libertatea de exprimare a ziaristilor este limitata prin sentintele abuzive ale instantelor judecatoresti" (18), care s-au bazat pe articolul 238 din Codul Penal roman ce incrimineaza "ofensa adusa autoritatii" si constituie arma de baza a cripto-comunistilor pentru "pedepsirea" ziaristilor care comit crima de lèse majesté. Acest articol isi are radacinile in Codul Criminal elaborat in 1845 de tarul Nicolae I, care a institutionalizat "crima politica" in Rusia prevazand "penalitati draconice impotriva persoanelor ce scriu ori raspandesc materiale scrise sau tiparite care lezeaza Autoritatea Suverana sau personalitatea Suveranului" (19). In nici o democratie parlamentara occidentala nu exista o asemenea lege feudala. In Romania s-a ajuns chiar la infiintarea unei asociatii a victimelor magistratilor Situatia justitiei in Romania de azi a devenit atat de dezastruoasa incat recent a fost creata la Bucuresti Asociatia Victimelor Magistratilor din Romania (AVMR), care la 28 februarie 1999 a pichetat sediul Tribunalului Bucuresti in semn de protest fata de "sirul de ilegalitati infaptuite de catre judecatori, precum si de catre magistrati". Este semnificativ ca cererile de inregistrare legala a acestei asociatii facute de conducerea AVMR au fost "sortite esecului la nivelul instantelor inferioare", din care cauza membrii acestei asociatii au hotarat sa se adreseze acum Curtii Supreme de Justitie. "AVMR nu vizeaza imixtiunea in sfera puterii judecatoresti, ci consolidarea si extinerea in profunzime a rolului activ al acesteia", au declarat reprezentantii AVMR care au redactat apelul (20). La progresele reformei, americanii incadreaza Romania dupa Bosnia, Albania si Bulgaria In Washington circula acum din ce in ce mai multe glume care ironizeaza incapacitatea clasei politice romane de a democratiza justitia si de a rezolva celelalte probleme fundamentale ale trecerii tarii de la comunism la democratie si economie privata de piata. Potrivit uneia din aceste glume, Romania ar avea doua cai pentru a iesi din stagnarea in care se gaseste: o cale naturala, si una miraculoasa. O posibilitate ar fi ca ingeri coborati din ceruri sa privatizeze economia tarii, sa-i reformeze justitia, si sa-i creeze un sistem de guvernamant bazat pe diviziunea reala a puterii de stat. Aceasta ar fi calea naturala. Minunea ar fi daca aceste probleme ar fi rezolvate de clasa politica a Romaniei. Pentru americanii de origine romana care iubesc plaiurile in care s-au nascut este dureros sa auda asemenea "glume". Este de asemenea dureroasa hilaritatea starnita aici de diverse declaratii ale unor conducatori ai Romaniei, ca de exemplu cea a fostului presedinte Iliescu, care, in martie 1990, a cerut Occidentului sa nu-i mai dea lectii de democratie. Tot atat de dureroase sunt si ironiile unor experti americani, ca de exemplu cele ale fostului ministru al Apararii, William Perry, care in martie 1999 a dat de inteles participantilor la conferinta internationala pentru extinderea NATO ca clasa politica a Romaniei nu stie "nici macar de ce boli" sufera tara, necum sa cunoasca "terapia potrivita" pentru a le vindeca (21). Este insa de-a dreptul ingrijorator pentru noi cand astfel de critici sunt exprimate de conducatorii actuali ai SUA, ca de exemplu secretarul de stat Madeleine Albright care, intr-o informare asupra politicii externe a SUA, prezentata Senatului american in martie 1999 a clasificat progresele Romaniei in domeniul democratiei si reformei dupa Bosnia, Albania si Bulgaria (22). Declaratia pro-NATO a presedintelui trebuie urmata de fapte La 17 aprilie 1999, presedintele Emil Constantinescu a adresat un pasionat apel cetatenilor tarii, in care ne da sperante ca problemele fundamentale ale trecerii de la comunism la democratie vor fi, in sfarsit, tratate cu seriozitate si in Romania. In acest apel, el a condamnat politica duplicitara fata de Occident a guvernelor romane de pana acum si a anuntat solemn ca regimul sau opteaza ferm pentru NATO si Uniunea Europene. "Pentru tara noastra nu exista si nu pot exista alte optiuni strategice, nici cai de mijloc, nici neutralitati fara continut. Am ales pentru Romania acest drum al fermitatii pentru ca, in istoria ei, Romania a suferit prea mult din cauza pozitiilor echivoce ale conducatorilor sai, din cauza ezitarilor si a schimbarilor de directie in functie de imprejurari". Salut cu caldura aceasta istorica optiune - care, sunt convins, va fi primita cu aplauze de toti americanii de origine romana. Ea defineste, in sfarsit, clar si fara ambiguitate, locul Romaniei in lume. Si viitorul ei. Aceasta declaratie solemna, facuta intr-unul din cele mai dramatice momente ale istoriei postdecembriste a tarii, trebuie insa urmata acum de fapte. Guvernele tarilor NATO si ale Uniunii Europene, care nu-si bazeaza deciziile pe promisiuni si discursuri, vor accepta integrarea Romaniei numai atunci cand vor detine dovezi care sa ateste ca in tara s-a instaurat cu adevarat democratia, economia privata de piata si "domnia legii" care sa-i asigure libertate individuala, stabilitate sociala, prosperitate economica si siguranta individuala. Iar marile concerne occidentale vor incepe sa investeasca masiv in Romania numai cand vor fi convinse ca legile tarii si sistemul ei de justitie le vor proteja atat proprietatile cat si libertatea de actiune. De aceea sper ca apelul presedintelui Constantinescu va determina intreaga clasa politica a Romaniei, inclusiv reprezentantii ei in Guvern, Parlament si Justitie, sa se priveasca nu numai in propria oglinda, ci si in cea a istoriei. Si sa savarseasca apoi minunea. Ion Mihai PACEPA 2004http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/643865/Am-incercat-sa-l-impusc-pe-Ceausescu/ "Am incercat sa-l impusc pe Ceausescu Florian Bichir Duminica, 7 Martie 2004 Singurul om condamnat la moarte pentru tentativa de asasinat asupra dictatorului rupe tacerea Singurul om condamnat la moarte pentru tentativa de asasinat asupra dictatorului rupe tacerea. Dupa 16 ani de inchisoare, Viorel Roventiu a luat viata de la capat, fara a beneficia nici macar de o reparatie morala. In ciuda tuturor fabulatiilor, a vitejilor aparuti dupa razboi, un singur om a incercat, cu arma in mina, sa-l lichideze fizic pe Ceausescu. La indemnul unor intelectuali, in 1983, un tinar sofer de numai 26 de ani a ajuns la concluzia ca doar moartea dictatorului mai poate salva Romania. In alte tari, despre o fapta ca a lui s-ar fi scris carti, ar fi fost o personalitate. In Romania, fostul condamnat la moarte cu 16 ani de temnita la activ isi traieste viata izolat si uitat de lume, in comuna natala Stanesti-Giurgiu. Nerecunoscut drept detinut politic, traieste din ajutorul social al copilului si din munca cimpului. Albit prematur, ajuns aproape un batrin, desi are numai 46 de ani, Viorel Roventiu nu regreta nimic din ce a facut. Ii pare rau? doar ca nu a reusit. In exclusivitate pentru EZD, tinarul care a vrut sa-l asasineze pe Ceausescu si-a depanat? viata, desprinsa parca din romanele de aventuri. Singura tentativa de asasinat impotriva lui Ceausescu [?]In toamna anului 1983 s-a prevenit prima, probabil si singura tentativa de asasinat asupra lui Nicolae Ceausescu. Grupul, constituit inca din 1981, era format dintr-un nucleu de intelectuali, profesori universitari din Bucuresti, legati intr-un fel sau altul de Cluj: Tudor Bugnariu, primul primar al Clujului dupa 23 august 1944, fost decan al Facultatii de Filozofie din Cluj, apoi profesor si adjunct al Ministerului Invatamintului; Mircea Stoica, seful catedrei de Drept de la ASE Bucuresti, care predase si la Cluj (decedat ulterior in urma unei caderi de la etaj, consemnata ca sinucidere); Simion Pop, fost decan la Facultatea de Drept din Cluj. Toti acestia considerau ca ?suprimarea lui Ceausescu este singura solutie de salvare?. Grupului i s-a alaturat apoi clujeanul Raul Volcinschi, fost detinut politic, Viorel Roventiu, Petre Nastase si Nicolae Stanciu, ultimii trei de profesie soferi. In noaptea de 8 spre 9 septembrie 1983, cei trei tineri - Roventiu, Nastase si Stanciu - au trecut la actiune: au spart un post de Militie mai izolat, din satul Osica de Sus, judetul Olt. Au furat doua pistoale-mitraliera AKM cu pat rabatabil, 500 de cartuse si opt incarcatoare. Conspiratorii aflasera ca, in ziua de 17 septembrie 1983, Ceausescu urma sa viziteze CAP-ul din comuna Gostiu, judetul Giurgiu. Fiind localnic, Nicolae Stanciu? cunostea foarte bine zona, fapt pentru care a stabilit rapid locul ideal pentru atentat: o curba din unghi drept a soselei, intre Branistea si Gostiu. Drumul fiind in panta, coloana oficiala era obligata sa reduca viteza pina la 30-40 de kilometri pe ora. Mai mult, pe o distanta de 100-200 de metri, era o ridicatura de pamint inalta de un metru si jumatate care ar fi permis atentatorilor sa domine dispozitivul de garda al presedintelui. Spre disperarea atentatorilor, evenimentul nu s-a mai putut produce, intrucit, alertata de disparitia armelor din Osica, conducerea Securitatii l-a sfatuit pe Ceausescu sa-si amine vizita. In zilele urmatoare, pina la 24 septembrie 1983, cei trei atentatori au fost prinsi dupa o urmarire ca in filme, in care grupul? operativ de interventie al USLA a folosit masini blindate si elicoptere?, scrie in ultima sa carte ?Duplicitarii. O istorie a Serviciilor de Informatii si Securitate ale regimului comunist din Romania? istoricul? Cristian Troncota, una dintre cele mai avizate condeie si totodata profesor la Academia Nationala de Informatii? ale SRI. Planul atentatului Grupul de actiune? l-a insarcinat pe Raul Volcinschi? cu misiunea de a racola o echipa capabila sa-l asasineze pe Nicolae Ceausescu. Raul Volcinschi este fost detinut politic si fusese condamnat, dupa evenimentele din Ungaria din 1956, la 25 de ani de inchisoare. Inca din detentie, incercind sa evadeze, Volcinschi a batut sase securisti, creindu-si faima de ?om de actiune?. Dupa opt ani, a fost eliberat in urma Decretului de amnistie din 1964. Soarta a facut ca, in 1981, Volcinschi sa-l cunoasca intr-un parc din Craiova pe Viorel Roventiu, de meserie sofer. Dupa ce s-au imprietenit, Volcinschi i-a spus lui Roventiu ca ?tara are nevoie de oameni ca el? si i-a propus sa participe la un plan de asasinare a lui Ceausescu. Tinarul de 26 de ani a fost de acord, si a anuntat ca are doi prieteni gata sa-l ajute. Dupa spargerea postului de Militie din Osica de Sus, vizita lui Ceausescu in judetul Giurgiu s-a aminat. ?Trebuia sa vina in celebrele vizite de lucru, sa vada productia la hectar, dar a fost anuntat?, povesteste Roventiu. Prin telefon, Raul Volcinschi i-a informat ca Ceausescu se pregatea sa viziteze judetul Calarasi. Roventiu, Nastase si Staicu s-au deplasat cu un autoturism furat la Calarasi. La intrarea in localitate, un echipaj al Militiei le-a facut semn sa opreasca, dar Roventiu, care era la volan, a fortat trecerea. ?Am reusit sa scapam. Nu puteam sa opresc. Ulterior am abandonat masina, pe care am acoperit-o cu o prelata?, ne dezvaluie, emotionat ca in momentele evocate, Viorel Roventiu. Constienti ca vor fi cautati, cei trei au hotarit sa se desparta: Roventiu a ramas cu Nastase, iar Stanciu a plecat acasa, la Giurgiu. Cum tatal lui Nicolae Stanciu dezvaluise unor persoane ca fiul sau este implicat in furtul armelor, pe 24 septembrie 1983, cind, in sfirsit, Nicolae Stanciu a ajuns acasa in satul Remus, Giurgiu, a fost luat ca din cofa, pe baza unui mandat de retinere de cinci zile. 2.000 de cartuse si razii cu elicoptere Intre timp, Securitatea impinzise toata zona, Roventiu si Nastase fiind cautati in zona Calarasi - barajul Borcea si pina la localitatea Ovidiu din Constanta. Actiunea era condusa chiar de Tudor Postelnicu, seful Securitatii statului si de generalul Ion Homoseanu. [?]Linga Facaieni, aproape de Fetesti, ne-au turnat niste sateni care ne-au vazut odihnindu-ne linga o liziera. Seful de post, aparut ca din senin, ne-a cerut actele. Sub amenintarea pistolului-mitraliera l-am legat de un copac si le-am dat drumul celorlalti. Doar nu era sa tragem. Nu furasem armele pentru asta. S-a dat alarma si sute de militieni si securisti dotati cu elicoptere ne-au luat urma?, isi aminteste Roventiu. Au reusit sa scape de mai multe ori din incercuiri si s-a tras spre ei de mai multe ori. ?Noi n-am folosit niciodata armamentul, desi puteam sa-i ciuruim de nenumarate ori?. Roventiu si Nastase au trecut Dunarea, indreptindu-se spre Delta, apoi s-au intors. Coleg de celula cu Postelnicu Dupa aproape o saptamina, pe 29 septembrie, au fost prinsi linga comuna Valul lui Traian, din judetul Constanta. Dosarele? Securitatii dezvaluie ca asupra lor s-au tras nu mai putin de 2.000 de cartuse. ?Cum mi-au pus catusele a aparut si Postelnicu. Ofiterul de linga mine tremura tot si l-am rugat sa puna piedica la arma ca sa nu-mi zboare creierii. Fusesem ranit la ochi, dintr-un ricoseu al unui glont, singeram si nu vedeam cu un ochi. De atunci am ramas cu o mica pareza. Cu Tudor Postelnicu m-am intilnit dupa aia la Jilava, in 1991, unde era si el arestat, si am stat mult de vorba. La inceput s-a speriat, o cam bagase pe mineca. Nu-i purtam pica. Normal ca si el s-a eliberat inaintea mea. Cica pe caz de boala... Dar cel mai de treaba era Nicu Ceausescu, care era popular, asa, cum sa spun... Pe Nicu l-am scapat de la moarte cind a fost o revolta, ca voiau unii sa-l linseze. I-am potolit. Eram respectat de detinuti, pentru ca toata lumea stia ca am vrut sa-l impusc pe Ceausescu. Cu toti m-am intilnit acolo, am vorbit si cu Fane Spoitoru...?. Condamnat la moarte Dupa arestare au urmat anchetele, unde au cunoscut temuta metoda de tortura ?la rotisor?, aplicata de o echipa condusa de faimosul Tudor Stanica. ?In? beciurile de la Rahova am fost anchetati cite 18 ore pe zi, de echipe de 4-5 securisti care lucrau in ?schimburi? de sase ore. Dupa 10 zile, termen-record in Justitie, m-au condamnat la moarte?, rememoreaza omul albit in puscarii. Timp de 80 de zile au stat in celula condamnatilor la moarte. Prin sentinta nr. 63 dosar nr. 391/1983, Tribunalul Municipiului Bucuresti l-a condamnat pe Viorel Roventiu la moarte, iar Petre Nastase si Nicolae Stanciu au primit cite 20 de ani de inchisoare. Parintii i-au crezut morti si le-au facut pomana. Pedeapsa capitala a? fost comutata ulterior la 25 de ani de inchisoare. [?]Dupa cum stabilisem inainte, pentru a nu cadea tot grupul, am declarat ca doream sa jefuim un CEC. In acest sens, facusem si un juramint?. In mod cu totul si cu totul abuziv, celor trei li s-a aplicat alineatul ce prevede ?consecinte deosebit de grave?, desi nu au folosit forta la comiterea infractiunii, iar prejudiciul a fost de doar 14.781 lei! Arestatii nu au recunoscut complotul [?]Atentatorii nu i-au deconspirat pe bucuresteni... Dosarul de urmarire instrumentat pentru acest caz contine o sumedenie de banalitati - rude si prieteni verificati la singe -, dar nimic despre atentat. Nu excludem nici posibilitatea ca dosarul sa fi fost ?aranjat? inainte de a fi clasat in arhiva, avind in vedere ca un ordin al lui Tudor Postelnicu interzicea ca in dosarele de securitate sa apara numele secretarului general al partidului ori al membrilor familiei sale?, sustine reputatul istoric Cristian Troncota. Dupa un an, prin Decretul nr. 124/1984, emis de fostul Consiliu de Stat, lui Viorel Roventiu pedeapsa cu moartea i-a fost comutata la 25 de ani de inchisoare, iar mai tirziu, in urma decretului? nr. 11/1988, dat de ziua lui Ceausescu pe 26 ianuarie, a ramas sa execute 20 de ani de inchisoare. ?Am trecut prin toate puscariile posibile, ani de zile am fost izolat si am purtat lanturi la miini si picioare. Imi amintesc cu placere ca in inchisoarea de la Aiud au gasit un pui de pisica abandonat. Eram complet izolat si, ca sa nu-l gaseasca? paznicii la controale, il coboram cu ?caleasca? pe geam, la celula de la etajul inferior. Am facut asta timp de un an. Mi-a fost cel mai bun coleg al meu in temnita?. ?Eliberat? in 1990, inchis pina in 1999! Dupa Revolutia din decembrie 1989, profesorul Volcinschi a dezvaluit motivul real al spargerii celor trei -? acela de a-l impusca pe Ceausescu. El a solicitat procurorului general al Romaniei promovarea unui recurs extraordinar in cazul celor trei. Procurorul Gheorghe Robu a admis cererea de recurs extraordinar, in acelasi timp suspendind pedepsele celor trei pina la 7 mai 1990, cind urma sa se judece recursul. ?Corneliu Vadim Tudor desfasura o campanie impotriva lui Robu si a spus de noi ca sintem niste teroristi, iar Iliescu nu ne-a gratiat. Am intervenit si la Voican Voiculescu, care statuse cu noi in inchisoare, dar acesta ne-a transmis ca nu are timp de noi...?, dezvaluie Roventiu. ?Ba, mai mult, mi s-a spus ca un consilier al lui Iliescu ar fi spus: ?Nu-l eliberam, ca asta l-a ratat pe Ceausescu, da? pe Iliescu nu-l scapa?. Mult timp s-a crezut ca am mai avut arme ascunse...?. Evadat de la Aiud Desi puteau fi eliberati, din cauza inversarii unei cifre pe adresa emisa de Procuratura Generala, cei trei au ramas in inchisoare, pe motiv ca nu corespund actele. In disperare de cauza, in 1991, Viorel Roventiu a evadat din Aiud in timpul unui transfer, sarind din tren. A fost prins dupa patru ore si a mai fost condamnat la alti doi? ani de inchisoare. ?N-am mai putut si am evadat. Mi-am zis ca imbrac camasa mortii si oi vedea ce iese. M-au prins...Toti ceilalti detinuti de drept comun, chiar si cei care savirsisera cite doua crime, fusesera eliberati ori amnistiati, sau beneficiasera de gratiere. Eram cel mai vechi detinut din Romania. Iar sa fii condamnat in anii '90 pentru furt de arme era ridicol. Stateam in puscarie pe baza unu decret care fusese abrogat!?, marturiseste Viorel Roventiu. Nicolae Stanciu a fost eliberat in februarie 1998, dupa ce instanta i-a intrerupt executarea pedepsei din motive medicale. Mai exact, a suferit un accident vascular si a fost internat la Jilava cu hemipareza stinga, iar ulterior, eliberat. Petre Nastase a fost eliberat conditionat in iunie 1998, dupa 15 ani de munca silnica. ?Nu regret nimic? Roventiu a fost eliberat din penitenciar pe 15 martie 1999, in urma decretului de gratiere al lui Emil Constantinescu, act pe care figura si Stanciu. ?Desi am facut 16 ani de inchisoare, nu regret nimic. Cind faci un lucru din convingere sau devotament si nu pentru bani sau vreo rasplata, nu regreti. Regret doar perioada de dupa 1989, cind am stat degeaba in inchisoare, desi puteam fi eliberat?, suspina Roventiu. ?M-a ajutat foarte mult profesorul Volcinschi si Liviu Petrina, care au facut pentru mine memorii, m-au vizitat la inchisoare, mi-au adus pachete. Fara ei nu stiu ce m-as fi facut...?. Cu camarazii sai se intilneste mai rar, Nicolae Stanciu fiind casatorit in Buftea, iar Petrica Nastase il mai viziteaza din cind in cind. Lupta cu libertatea Omul care a vrut sa-l ucida pe Ceausescu a luat, dupa 1999, viata? de la capat. In comuna Stanesti, la 12 kilometri de? Giurgiu, Roventiu reinvata libertatea dupa 16 ani de temnita grea. S-a casatorit si acum are un baietel de trei ani si jumatate, Serban, dupa numele nasului, omul care l-a ajutat enorm. Mai are un baiat - Danut, copilul sotiei din prima casatorie, pe care il iubeste la fel de mult. ?Nu m-a angajat nimeni. Cine ma angajeaza pe mine cu antecedente penale si la 46 de ani? Traiesc din gradina mea, ca am un petic de pamint, si primesc ajutor social pentru copil de 1.200.000 de lei. M-am imprumutat sa-mi cumpar o Dacie amarita, ca sa am cu ce cara legumele la piata?, spune cu tristete cel care in urma cu 20 de ani credea ca va schimba destinul tarii. Ca un facut, din lipsa de alternative, saptamina trecuta, sotia i-a plecat la cules de capsuni, in Spania. ?A plecat pe un contract foarte bun: 600 de euro. Am rugat-o sa nu ma mai sune, ca? platea prea mult... Nu ma pling, dar viata e grea?. In mod cu totul curios si revoltator, autoritatile romane nu l-au declarat detinut politic. ?Am scris la Curtea Europeana a Drepturilor Omului si mi s-a raspuns sa dau intii statul roman in judecata, sa parcurg toate etapele si abia dupa aia, daca nu se rezolva,? sa ma adresez lor. Da? cine sint eu sa dau statul in judecata??, spune Roventiu cu o modestie venita parca din strafundurile acestui neam blajin. Linga o soba care duduie, Viorel mingiie parca actele, pentru a rememora fiecare clipa traita. Imbatrinit prematur, cel care putea fi decorat sau privit ca un erou traieste intr-un anonimat total, intr-un satuc uitat de Dumnezeu. Un om care in citeva clipe ar fi putut sa schimbe istoria Romaniei... " 2005http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2005-05-17/batut-si-torturat-de-securitate.html Batut si torturat de Securitate Libertatea, 17 Mai 2005 Libertatea va prezinta partea a doua a serialului dedicat singurului atentat ce l-a avut drept tinta pe Nicolae Ceausescu. Dupa ce le-a esuat planul, Viorel Roventiu si Petre Nastase au inceput o adevarata "joaca" de-a hotii si vardistii cu fortele Securitatii, cei doi fiind cautati si vanati in toata tara. intr-un tarziu, au fost capturati, condamnati si aruncati in puscarie.intre timp, Securitatea impanzise toata zona, Roventiu si Nastase fiind cautati in perimetrul Calarasi - barajul Borcea si pana la Ovidiu, judetul Constanta, actiunea fiind condusa chiar de Tudor Postelnicu. "Se formasera trei cercuri imense in jurul nostru, trei baraje din care nu scapa nimeni neverificat "la sange". Am facut ceea ce nu se astepta nimeni. Militia, securistii inarmati pana in dinti, armata cu elicopterele ne cautau prin paduri, insa noi am luat-o direct pe un camp, am sapat cu cutitele si vergelele de arme doua santuri in pamant, ne-am acoperit cu lucerna si bucati de pamant si acolo am stat ascunsi pana s-a lasat intunericul. incet-incet, ne-am strecurat afara din dispozitiv si am luat-o spre Constanta. Planul era sa plecam in Turcia, facuseram rost de planurile de manevre ale vedetelor si salupelor de la Paza de Coasta, cunosteam exact pe ce trasee patruleaza ziua si ca noaptea opresc in puncte fixe; aveam ruta stabilita, trebuia sa luam o barca cu motor de la un unchi de-al meu, sa vaslim in liniste pana intram in apele internationale si apoi sa punem in functiune motorul. si de acolo - dusi eram. Asta daca totul iesea asa cum planuisem". Nedorind sa-i creeze probleme unchiului sau, Roventiu (foto) a decis sa evite sa-l viziteze, desi, dupa cum avea sa afle mai tarziu, erau asteptati si acolo. "Langa Facaeni, aproape de Fetesti, ne-au turnat niste sateni care ne-au vazut odihnindu-ne langa o liziera. seful de post, aparut ca din senin, ne-a cerut actele. I-am aratat actele, dar le-am facut scapate pe jos, cand s-a aplecat sa le ia si am scos si noi pistoalele mitraliera. L-am legat de un copac si le-am dat drumul celorlalti de se stransesera sa caste gura. Doar nu era sa tragem, nu furasem armele pentru asta". Roventiu si Nastase au trecut Dunarea, cu intentia de a se indrepta spre Delta. "Am vaslit cu doua bucati de gard - nu aveam vasle - si ne-am adapostit intr-o gradinita. Eram extenuati, asa ca am adormit. Ne-am trezit noaptea, se auzise un "Stai ca trag", am pus mana pe arme gata sa ripostam, dar erau doar copiii care se jucau in saloane de-a hotii si vardistii. N-am mai dormit si am plecat mai departe". "stiam ca sunt peste tot, dar am reusit sa trecem printre doua puncte de control. La un moment dat, am auzit in spate "Stai, nu misca!". Am luat-o la fuga spre un gard de sarma de langa o vita de vie - trageau dupa noi ca dupa iepuri - si in momentul in care am vrut sa-l sar, unul dintre gloante a lovit stalpisorul de beton, la cativa centimetri de fata mea. Aproape ca am orbit, bucatile de beton mi-au intrat in ochi, m-am prabusit dincolo, intr-o balta de sange. Colegul meu a vrut sa ma ajute, dar i-am zis sa fuga mai departe ca-i tin eu pe militari dupa mine. M-am ascuns in vie, m-am itit pe ici pe colo, i-am ametit vreo jumatate de ora, dar pana la urma m-au capturat. Am fost prost ca am fost sincer, m-au perchezitionat sumar si m-au intrebat daca mai am ceva asupra mea. Aveam un pistol ascuns in chiloti, daca nu le spuneam de el, ii macelaream pe toti. As fi putut sa-i zbor creierii si lui Postelnicu si tuturor generalilor care erau acolo. seful de post din comuna tremura tot, era transfigurat de frica, i-am zis sa puna piedica la arma ca nu cumva sa-i alunece degetul pe tragaci si sa-mi zboare creierii. A aparut apoi si unul dintre ofiterii care coordona un filtru de care trecusem ca prin branza si, cand a auzit ca eu sunt, mi-a dat un pumn in fata de m-a aruncat doi metri in spate. Au sarit ceilalti si l-au linistit". Sistemul capturase in sfarsit inamicul numarul unu. Evident, a inceput o sangeroasa perioada de interogatorii, perioada in care Roventiu a fost batut si chinuit ca la "manual", dupa metoda de tortura "la rotisor", aplicata de o echipa condusa de celebrul Tudor Stanica. "Cand eram scos din celula, cu catuse la maini si lanturi la picioare, trebuia sa trec pe un hol pe care erau si de o parte si de cealalta gardieni asezati in linie. Ma bateau cu bastoanele de simteam ca-mi explodeaza capul, cand ajungeam in capatul celalalt abia ma mai tineam pe picioare. in beciurile de la Rahova am fost anchetati cate 18 ore pe zi, de echipe de 4-5 securisti care lucrau in "schimburi" de sase ore. Dar nu le-am zis nimic. Dupa cum stabilisem inainte, pentru a nu cadea tot grupul, am declarat ca doream sa jefuim un CEC. Am facut si un juramant cu ceilalti si l-am respectat". Prin sentinta nr. 63 din dosarul nr. 391/1983, Tribunalul Municipiului Bucuresti l-a condamnat pe Viorel Roventiu la moarte, iar Petre Nastase si Nicolae Stanciu au primit cate 20 de ani de inchisoare. Inchis in celule de maxima securitate "Orice condamnat la moarte avea dreptul, prin lege, sa solicite presedintelui tarii o cerere de comutare a pedepsei. Ei nu doreau ca eu sa fac asta. Daca nu o faceam, in cinci zile eram pus la stalp si impuscat de la zece centimetri in ceafa, asa se facea atunci, nu exista pluton de executie. Dupa ce mi-au citit sentinta, m-au dus din nou la interogatoriu, unde ofiterul manca seminte, scuipa cojile pe fata mea si ranjea, iar ceilalti ma prajeau cu bastoanele electrice". Dupa un an, prin Decretul nr. 124/1984, emis de fostul Consiliu de Stat, lui Viorel Roventiu pedeapsa cu moartea i-a fost comutata in 25 de ani de inchisoare, iar mai tarziu, in urma celebrului Decret 11, dat de ziua lui Ceausescu, la 26 ianuarie, a ramas sa execute 20 de ani de inchisoare. "Am fost plimbat prin toate puscariile posibile si, pentru ca eram considerat un detinut deosebit de periculos, nu am fost scos nici macar o singura zi la munca, eram inchis numai in celule de maxima securitate si pazit cu arma in mana si caine ciobanesc la usa. La Revolutie am sperat ca voi scapa, toata lumea imi spunea ca voi merge acasa, trebuia chiar sa-mi vina si hainele de civil. Dar lucrurile s-au complicat". (Ultimul episod, in editia de maine a ziarului Libertatea) 2006Prima reactie http://www.procesulcomunismului.com/news/news.asp-news_type=Stiri&year=2006&month=3&day=30.htm Acest episod, singur, demasca Tranzitia si ne cufunda in rusine. Ar trebui sa trezeasca furia si in morti. Dar un vechi proverb chinez zice: "E usor sa trezesti pe cineva din somn, cu exceptia cazului in care se face ca doarme." Puncte cardinale http://www.punctecardinale.ro/mar_2006/mar_2006_1.html AM VRUT SA-L IMPUSC PE CEAUSESCU - Florian Bichir Stiati ca a existat un om – unul singur – care, cu arma in mana, a incercat sa-l lichideze fizic pe Ceausescu? La indemnul unor intelectuali, in 1983, un tanar sofer de numai 26 de ani a ajuns la concluzia ca doar moartea dictatorului mai poate salva Romania.[] In toamna anului 1983 s-a prevenit si prima – probabil si singura – tentativa de asasinat asupra lui Nicolae Ceausescu. Grupul, constituit inca din 1981, era format dintr-un nucleu de intelectuali, profesori universitari din Bucuresti, legati intr-un fel sau altul de Cluj: Tudor Bugnariu, primul primar al Clujului dupa 23 august 1944, fost decan al Facultatii de Filosofie din Cluj, apoi profesor si adjunct al ministrului Invatamantului; Mircea Stoica, seful catedrei de Drept de la ASE Bucuresti, care predase si la Cluj (decedat ulterior in urma unei caderi de la etaj, consemnata ca sinucidere); Simion Pop, fost decan la Facultatea de Drept din Cluj. Toti acestia considerau ca «suprimarea lui Ceausescu este singura solutie de salvare». Grupului i s-a alaturat apoi clujeanul Raul Volcinschi, fost detinut politic, Viorel Roventiu, Petre Nastase si Nicolae Stanciu, ultimii trei de profesie soferi. In noaptea de 8 spre 9 septembrie 1983, cei trei tineri – Roventiu, Nastase si Stanciu – au trecut la actiune: au spart un post de Militie mai izolat, din satul Osica de Sus, judetul Olt. Au furat doua pistoale mitraliera AKM cu pat rabatabil, 500 de cartuse si 8 incarcatoare. Conspiratorii aflasera ca in ziua de 17 septembrie 1983, Ceusescu urma sa viziteze CAP-ul din comuna Gostiu, judetul Giurgiu[] urmat anchetele, unde li s-a aplicat “celebra” metoda de tortura “la rotisor”, de o echipa condusa de faimosul Tudor Stanica. “In beciurile de la Rahova am fost anchetati cate 18 ore pe zi, de echipe de 4-5 securisti, care lucrau cu schimburi de 6 ore. Dupa 10 zile, termen record in Justitie, m-au condamnat la moarte”. Timp de 80 de zile au stat in celula condamnatilor la moarte. Parintii i-au crezut morti si le-au facut pomana. Pedeapsa le-a fost comutata in 25 de ani de inchisoare.Tribunalul Municipiului Bucuresti, prin sentinta nr. 63, dosar nr.391/1983, l-a condamnat pe Viorel Roventiu la moarte, iar Petre Nastase si Nicolae Stanciu au primt 20 de ani. []Dupa un an, prin Decretul nr. 124/1984, emis de fostul Consiliu de Stat, lui Viorel Roventiu pedeapsa cu moartea i-a fost comutata la 25 de ani inchisoare, iar mai tarziu, in urma decretului 11/1988, dat de ziua lui Ceausescu, pe 26 ianuarie, a ramas sa execute 20 de ani de inchisoare. “Am trecut prin toate puscariile posibile, ani de zile am fost izolat si am purtat lanturi la maini si picioare. Imi amintesc cu placere ca in inchisoarea de la Aiud am gasit un pui de pisica abandonat. Eram complet izolat si, ca sa nu-l gaseasca paznicii la controale, il coboram cu «caleasca» pe geam, la celula de la etajul inferior. Am facut asta timp de un an. Mi-a fost cel mai bun coleg al meu in temnita…”[] Dupa evenimentele din decembrie 1989, profesorul Volcinschi a dezvaluit motivul real al celor trei, acela de a-l impusca pe Ceausescu. El a solicitat procurorului general al Romaniei promivarea unui recurs extraordinar in cazul acestora. Robu a admis cererea de recurs extraordinar, in acelasi timp suspendand pedepsele celor trei pana la 7 mai 1990, cand urma sa se judece recursul. “Corneliu Vadim Tudor tinea o campanie impotriva lui Robu si a spus de noi ca suntem niste teroristi, iar Iliescu nu ne-a gratiat. Am intervenit si la Voican-Voiculescu, care statuse cu noi in inchisoare, dar acesta ne-a transmis ca nu are timp de noi...”, dezvaluie Roventiu. “Ba mai mult, mi s-a spus ca un consilier al lui Iliescu ar fi spus ca «nu-l eliberam, ca asta l-a ratat pe Ceausescu, da' pe Iliescu nu-l scapa». Mult timp s-a crezut ca am mai avut arme ascunse.....”[] Desi puteau fi eliberati, din cauza inversarii unei cifre pe adresa emisa de Procuratura Generala, cei trei au ramas in inchisoare, pe motiv ca nu corespund actele. In disperare de cauza, in 1991 Viorel Roventiu a evadat din Aiud in timpul unui transfer, sarind din tren. A fost prins dupa 4 ore si a mai fost condamnat la alti 2 ani. “N-am mai putut si am evadat. Mi-am zis ca imbrac camasa mortii si oi vedea ce iese. M-au prins... Toti ceilalti detinuti de drept comun, chiar cei care savarsisera cate doua crime, fusesera eliberati – ori amnistiati, ori prin gratiere. Eram cel mai vechi detinut din Romania. Iar sa fii condamnat in anii '90 pentru furt de arme era ridicol. Stateam in puscarie pe baza unui decret care fusese abrogat!”, precizeaza Viorel Roventiu. Nicolae Stanciu a fost eliberat din inchisoare in februarie 1998, dupa ce instanta i-a intrerupt executarea pedepsei din motive medicale. Mai exact, Stanciu a suferit un accident vascular si a fost internat la Jilava cu hemipareza stanga, iar ulterior eliberat. Petre Nastase a fost eliberat conditionat in iunie 1998, dupa 15 ani de munca silnica. http://www.evz.ro/index.php?zone=articole&task=detalii-articol&item=416614&page=Clujenii-in-anul-Revolutiei-Maghiare¤t_date=2010-05-03 Clujenii, in anul Revolutiei Maghiare Vineri, 27 Octombrie 2006 Sapte ardeleni care au facut puscarie pentru solidarizarea cu revolutionarii de la Budapesta au fost decorati de statul ungar, dar nu si de cel roman. Revolutia ungara din 1956 a avut ecouri si in Transilvania, mai ales la Cluj. Initiativa solidarizarii cu tinerii ungari a apartinut unor grupuri de studenti si asistenti universitari romani si maghiari. EVZ va prezinta ce s-a intamplat la Cluj in octombrie si noiembrie 1956, asa cum isi amintesc doi dintre participantii marcanti: David Gyula si Raul Volcinschi, ambii condamnati la inchisoare de statul comunist pentru actele lor. Cei doi au fost decorati, vinerea trecuta, de statul ungar. Au pornit de la scriitori "Fusesem numit asistent la Facultatea de Filologie, Catedra de Literatura maghiara si eram mentor la anul II. Inca dinainte de inceperea manifestatiilor din Ungaria stabilisem, cu un grup de studenti, sa avem grija de mormintele parasite ale scriitorilor maghiari din Cimitirul Central. Un moment deosebit era programat pentru Luminatie, pe 1 noiembrie", povesteste David, acum in varsta de 78 de ani. Acesta tocmai vizitase Budapesta in septembrie. "Se simtea in mod cert ca se pregateste ceva, criza politica era iminenta. In vara si toamna acelui an iesisera pregnant in evidenta relatiile cu Rusia: armata, relatiile economice de subordonare. Toate acestea se dezbateau la Budapesta pe larg, inclusiv prin presa", adauga el. In Catedra de Literatura Maghiara se urmarea atent ce se intampla in Ungaria. Se adusese si un radio, iar fiecare profesor se gandea la rudele sau prietenii de peste granita. Dezbateri in casa conspirativa Intre timp, in paralel, studentii romani pusesera bazele unei organizatii "subversive", care sa lupte impotriva sistemului. Erau mai ales studenti la Litere, Drept si la Filosofie. "Initial, era vorba de dezbateri de intelectuali, mai mult filosofie, dar, cu incetul, am inceput sa discutam ce-am putea face concret. Aveam o casa conspirativa unde ne intalneam, pe Calea Turzii, apoi am luat legatura si cu partizanii din Fagaras. Faceam planuri, voiam sa luptam", isi aminteste si Raul Volcinschi, pe atunci asistent universitar la Facultatea de Drept. Din cercul sau mai faceau parte I.D. Sarbu, Stefan Augustin Doinas si Radu Enescu. Sedinta de revendicari Potrivit lui Volcinschi, printre studentii din centrul universitar Cluj s-au multiplicat, la sfarsitul lunii octombrie, manifeste trimise din Ungaria, prin care tinerii cereau eliminarea studiului limbii ruse si a materiilor ideologice din programa universitara. Solicitari similare au fost formulate si in cadrul sedintei desfasurate pe 24 octombrie la Institutul de Arte Plastice din Cluj si la care au participat zeci de studenti. Se incerca sa se constituie Asociatia studentilor. "A doua zi au fost arestati Vid Tarnovan si Balazs Imre, ambii studenti in anul VI, pentru instigare in cadrul acelei intalniri", spune David. La Institutul Teologic Protestant, studentii maghiari au pastrat cateva zile momente de reculegere inaintea cursurilor si au mers la scoala cu o banda neagra, de doliu, la rever. "In aceasta atmosfera s-a decis, nu mai stiu de la cine a venit ideea, ca iesirea in cimitir programata pentru 1 noiembrie sa reprezinte si un soi de manifestare a solidaritatii cu revolutia de la Budapesta. Comemorarea a decurs normal: au fost 4-5 grupe de studenti maghiari, fiecare cu indrumatorul de an. In grupul meu erau 20 de studenti, iar cu totul vreo suta. S-au aprins lumanari la mormintele scriitorilor maghiari, iar studentul de anul I Bartis Francisc a recitat o poezie proprie", continua literatul. Manifestantii au observat ca sunt inconjurati de securisti, dar acestia nu s-au manifestat vizibil. "Am aflat ulterior ca au facut poze, dar eu nu le-am vazut niciodata", spune David. Zvonul care i-a aprins La cateva zile dupa aceasta manifestare, in cercul tinerilor intelectuali romani a fost lansat zvonul ca revolutionarii din Ungaria sunt dusi, in vagoane de animale, spre Rusia. "Am facut imediat o sedinta: ce sa facem? Ca doar nu-i puteam lasa. Nu conta ca sunt maghiari si noi romani, era vorba de libertate, cel mai important lucru pentru toti. Am inceput sa ne interesam prin gari, sa vedem daca un asemenea tren era anuntat", isi aminteste Volcinschi. Au declansat si actiunea de salvare a revolutionarilor. "Corneliu Ursu a mers in Fagaras, sa caute partizanii carora sa li se alature, dar a fost capturat in urma tradarii comise de Dorin Covoranu. "Fiu de preot greco-catolic ajuns la canal, Covoranu ne-a tradat pe toti. Pe 23 noiembrie, noua am fost arestati la Cluj, cinci la Deva, trei la Timisoara, unul la Bucuresti", continua juristul. Cu sase zile inainte, la Cluj fusesera arestati alti patru studenti, pentru participarea la sedinta studentilor din 24 octombrie. Au fost condamnati la inchisoare la sfarsitul lunii februarie 1957. A incercat sa evadeze Raul Volcinschi a stat in arest pana pe 18 mai 1957, cand a fost trimis in judecata intr-un lot de noua insi. Pe 5 mai, a avut o tentativa de evadare, alaturi de Eugen Crisan. Acesta a fost impuscat mortal, iar pe Volcinschi l-a "tradat" lipsa sireturilor la pantofi, care l-a facut sa se impiedice si sa cada, pierzandu-si cunostinta. A fost condamnat la 25 de ani, fiind eliberat in urma gratierii din 1964. "Noi am fost arestati abia pe 12 martie 1957. Am ajuns in boxa cu Paskandi Geza, un tanar poet talentat, si Bartis Francisc, cel care recitase in cimitir. Eu am luat sapte ani, pentru organizarea manifestarii. S-a spus ca a fost agitatie publica", povesteste si David Gyula. Si-a executat sentinta la Gherla si in Balta Brailei, unde a suferit si de febra tifoida. La cateva luni dupa eliberarea sa, a venit si decretul de gratiere pentru detinutii politici. In invatamant n-a mai fost primit dupa eliberare, asa ca a lucrat, un an si jumatate, ca instalator de apa si gaz, pentru ca apoi sa traiasca din publicistica si, ulterior, editura de carte. LEGATURI Tentativa de asasinat a lui Ceausescu Raul Volcinschi (foto) a avut legaturi si cu cei trei soferi care au incercat, in 1983, sa il impuste pe Nicolae Ceausescu. "L-am cunoscut pe Viorel Roventiu (unul dintre cei trei soferi - n.r.) intamplator, in Parcul Central din Craiova. Am povestit una-alta si am inteles ca era total nemultumit de sistem si mai avea doi colegi care simteau la fel. Ulterior le-am propus planul nostru (un grup de intelectuali cu legaturi la Cluj - n.r.) sa-l asasinam pe Ceausescu", isi aminteste Volcinschi. Planul a esuat, intrucat Ceausescu si-a amanat vizita programata la comuna Gostiu, judetul Giurgiu, iar cei trei soferi au fost prinsi dupa ce furasera arme. RECENT Cartea luptatorilor David Gyula (foto) este coordonatorul volumului "1956 in Transilvania. Dictionar biografic al fostilor condamnati politic in perioada 1956-1965", aparut recent la Editura clujeana Polis. Volumul, in limba maghiara, cuprinde peste 1.400 de nume de romani si maghiari care au fost condamnati ca urmare a unor actiuni legate sau determinate de revolutia din Ungaria. "Sunt mai multe numere vehiculate in legatura cu totalul celor arestati. Am auzit ca doar in perioada 1956-1959 au fost arestati, in toata tara, 28 de mii de oameni, dintre care jumatate au fost si condamnati", a spus David Gyula. MERITE Omagiati de Budapesta Sase maghiari, printre care si David Gyula, si un roman, Raul Volcinschi, au fost decorati la Cluj vineri, 20 octombrie, de statul ungar, pentru anii petrecuti in inchisoare in urma solidarizarii cu revolutia din Ungaria. Distinctiile au fost inmanate de presedintele Parlamentului Ungariei, Szili Katalin, sosita special pentru acest eveniment. David Gyula a primit decoratia Crucea de Ofiter a Republicii Ungaria, iar Raul Volcinschi - Crucea de Merit a Republicii Ungaria. 2007http://www.piatauniversitatii.com/forum/viewtopic.php?f=21&t=289&p=1581&hilit=roventiu#p1581 "Ioan Rosca scrie: "Pe mine cazul Roventiu m-a impresionat cel mai tare: http://www.punctecardinale.ro/mar_2006/mar_2006_1.html Daca e adevarat ca acest om, singurul care a mers pina la capat - a fost inchis dupa 1989 din aceasta cauza, nu mai este nimic de spus despre Tranzitie..." Re: Cazul Viorel Roventiu de Marius Mioc» Mai 09, 2007 11:45 pm Interesant articolul. Văd pomenit printre complotiştii care ar fi pus la cale omorîrea lui Ceauşescu pe Teodor Bugnariu (fără să se spună concret în ce a constat participarea sa la complot). Numele mi-e cunoscut din cartea "Maghiarii din România (1945-1955)" scoasă în 2002 de Centrul de resurse pentru Diversitate Etnoculturală (coordonator Lucian Năstasă) cu diferite documente de arhivă despre minoritatea maghiară. Bugnariu este pomenit ca membru al "guvernului Transilvaniei de Nord" însărcinat cu instrucţia publică (pag. 55). Era perioada cînd nu se ştia limpede care va fi viitorul Ardealului de Nord. La pagina 54 i se dă şi o mică biografie - fost deţinut politic antifascist din 1940, după 1948 decan, prorector la Cluj, în 1956 adjunct al ministrului învăţămîntului, în 1957 recăsătorit cu fiica lui Lucian Blaga. Un document al ambasadei Ungariei din 1949 publicat la pag. 673-674 spune că Bugnariu şi altă persoană (Vescan) "în problema Transilvaniei susţineau principiul separatismului, din care cauză de mult timp nu mai ocupau nici o funcţie" - ceea ce e inexact, căci Bugnariu a ocupat funcţii importante şi după 1949. http://www.romanialibera.ro/index.php?page=13&aid=102707 ARGUMENT 16 ani Sambata, 04 August 2007 Atat a stat in puscarie un om care in 1983 a vrut sa-l omoare pe Ceausescu. Daca facem o scadere elementara constatam ca in mod normal ar fi trebuit sa stea doar 6 ani, adica intervalul 1983-1989, eventual 7 ani, presupunand ca penitenciarele noastre au o birocratie imposibila. Nu, acest om dintr-o comuna din judetul Giurgiu, Virgil Roventiu, sofer de meserie, implicat intr-un complot contra lui Ceausescu nu a fost eliberat cand trebuia, ci abia in 1999, printr-un decret de gratiere al fostului presedinte Emil Constantinescu. Despre acest caz au scris in urma cu aproape doi ani un cotidian central si o publicatie lunara cu o difuzare restransa. Este un caz care ar trebui sa ne scandalizeze. Din pacate, i s-a dat foarte putina atentie. Acest om, din cate stiu, locuieste acum in comuna Stanesti, judetul Giurgiu, face legumicultura, traieste modest si anonim. Un om asadar care a vrut in mod concret sa faca ceva pentru Romania imbecilizata in timpul lui Ceausescu traieste fara nici o recunostinta din partea semenilor sai. Dupa ce a furat din acel post de militie cateva pistoale mitraliera, a declarat dupa ce a fost prins ca acestea i-ar fi folosit pentru un hold up intr-un CEC. Aceasta i-a fost salvarea. Daca spunea ce avea de gand normal ca ar fi fost lichidat. Oricum, el a stat mai mult de o luna in celula condamnatilor la moarte pana in clipa in care pedeapsa i-a fost comutata in 25 de ani de munca silnica, apoi 20. Pana la urma nu a facut decat... 16... Ceea ce impresioneaza in acest caz este extraordinara ticalosie a oamenilor. Se pare ca personajul nostru a ramas in puscarie fiindca unul dintre consilierii presedintelui Iliescu i-ar fi soptit acestuia la ureche ceva incredibil, faptul ca daca cel inchis l-a ratat pe Ceausescu pe mata, nea Nelule, nu te rateaza! Poate fi doar un zvon urat, dar se potriveste astmosferei de maxima suspiciune care a dirijat si a guvernat inceputul anilor 90. Din cauza unor asemenea dezinformari, presedintele ales in mai 1990 cu 99 la suta dintre voturi a calcat din gafa in gafa si a dus Romania intr-un sinistru impas. Mineriada din Piata Universitatii pleaca tot de aici. Dialogul dintre cei stransi acolo si Iliescu a fost ratat, nea Nelu crezand ca piata e ocupata de criminali, legionari, cei mai periculosi banditi de pe fata pamantului si in consecinta cu asemenea banditi nu ai ce vorbi. Iliescu, un om depasit de evenimente. Cel care a vrut sa-l omoare pe Ceausescu este una din victimele catastrofalei politici pe care FSN-ul lui Iliescu a dus-o in aceasta tara. Suntem un popor imbatat de conducatori incompetenti. Incercam sa scoatem capul la lumina dupa ce soarele este deja urcat in crucea cerului iar altii ne-au luat-o mult inainte. Acum cand mercurul din tija termeometrelor fierbe intelegem cum a putut sa fiarba prostia si rautatea in testele iubitilor nostri concetateni. Totul se preschimba in istorie, dar suferinta individuala nu va putea fi niciodata stearsa. Asupra ei elixirul timpului care trece nu are nici un efect. http://www.qmagazine.ro/articole/795/bdquo;Impuscarea-lui-Ceausescu-singura-salvarerdquo;.html 10 Decembrie 2007 Memoriile unui condamnat la moarte „Suprimarea lui Ceausescu este singura solutie de salvare”, spunea Viorel Roventiu, omul care a acceptat sa-si dea viata pentru a scapa romanii de un cosmar: Nicolae Ceausescu. Dincolo de basmele aparute, pentru ca dupa razboi multi viteji se arata, in arhivele SRI exista un singur nume de atentator la viata dictatorului Nicolae Ceausescu: Roventiu Viorel. „Q Magazine” a reusit insa sa-l gaseasca pe Viorel Roventiu si sa stea de vorba cu el. „In toamna anului 1983 s-a prevenit si prima, probabil si singura, tentativa de asasinat asupra lui Nicolae Ceausescu. Grupul, constituit inca din 1981, era format dintr-un nucleu de intelectuali, profesori universitari din Bucuresti, legati intr-un fel sau altul de Cluj: Tudor Bugnariu, primul primar al Clujului dupa 23 august 1944; Mircea Stoica, seful catedrei de Drept de la ASE Bucuresti; Simion Pop, fost decan la Facultatea de Drept din Cluj. Toti acestia considerau ca „suprimarea lui Ceausescu este singura solutie de salvare”. Grupului i s-a alaturat apoi clujeanul Raul Volcinschi, fost detinut politic, Viorel Roventiu, Petre Nastase si Nicolae Stanciu, ultimii trei de profesie soferi. ------ Singura tentativa de asasinat impotriva lui Ceausescu In noaptea de 8 spre 9 septembrie 1983, cei trei tineri - Roventiu, Nastase si Stanciu - au trecut la actiune: au spart un post de militie mai izolat, din satul Osica de Sus, judetul Olt. Au furat doua pistoale mitraliera AKM cu pat rabatabil, 500 de cartuse si 8 incarcatoare. Conspiratorii aflasera ca, in ziua de 17 septembrie 1983, Ceausescu urma sa viziteze CAP-ul din comuna Gostinu, judetul Giurgiu. Spre disperarea atentatorilor evenimentul nu s-a mai putut produce, intrucat, alertata de disparitia armelor din Osica, conducerea Securitatii l-a sfatuit pe Ceausescu sa-si amane vizita. In zilele urmatoare, pana la 24 septembrie 1983, cei trei atentatori au fost prinsi dupa o urmarire ca in filme, in care grupul operativ de interventie al USLA a folosit masini blindate si elicoptere”, scrie in ultima sa carte „Duplicitarii. O istorie a Serviciilor de Informatii si Securitate ale regimului comunist din Romania” istoricul Cristian Troncota, una dintre cele mai avizate condeie si totodata profesor la Academia Nationala de Informatii a SRI. 2000 de cartuse si razii cu elicoptere Dupa spargerea postului de militie din Osica de Sus, vizita lui Ceausescu in judetul Giurgiu s-a amanat. „Trebuia sa vina in celebrele vizite de lucru, sa vada productia la hectar, dar a fost anuntat”, povesteste Roventiu. Roventiu, Nastase si Staicu s-au deplasat cu un autoturism furat la Calarasi. La intrarea in localitate, un echipaj al militiei le-a facut semn sa opreasca, dar Roventiu - care era la volan - a fortat trecerea. „Am reusit sa scapam. Nu puteam sa opresc. Ulterior am abandonat masina, pe care am acoperit-o cu o prelata”, ne dezvaluie emotionat ca atunci Viorel Roventiu. „Langa Facaieni, aproape de Fetesti, ne-au turnat niste sateni, care ne-au vazut odihnindu-se langa o liziera. S-a dat alarma si sute de militieni si securisti, dotati cu elicoptere, ne-au luat urma”, isi reaminteste Roventiu. Dupa aproape o saptamana, pe 29 septembrie, au fost prinsi langa comuna Valu lui Traian, din judetul Constanta. Dosarele Securitatii dezvaluie ca asupra lor s-au tras nu mai putin de 2000 de cartuse. Condamnat la moarte Au urmat anchetele unde au cunoscut „celebra” metoda de tortura „la rotisor“, aplicata de o echipa condusa de faimosul Tudor Stanica. „In beciurile de la Rahova am fost anchetati cate 18 ore pe zi, de chipe de 4-5 securisti, care lucrau in schimburi de sase ore. Dupa 10 zile, termen record in Justitie, m-au condamnat la moarte”, rememoreaza omul albit in puscarii. Timp de 80 de zile au stat in celula condamnatilor la moarte. Parintii i-au crezut morti si le-au facut pomana. Pedeapsa le-a fost comutata in 25 de ani de inchisoare. Tribunalul Municipiului Bucuresti, prin sentinta nr. 63 dosar nr. 391/1983, l-a condamnat pe Viorel Roventiu la moarte, iar Petre Nastase si Nicolae Stanciu au primit 20 de ani. Dupa un an, lui Viorel Roventiu pedeapsa cu moartea i-a fost comutata la 25 de ani inchisoare, iar mai tarziu, in urma decretului 11/1988, dat de ziua lui Ceausescu a ramas sa execute 20 de ani de inchisoare. Eliberati in 1990, inchis pana in 1999! Dupa Revolutia din decembrie 1989, profesorul Volcinschi a dezvaluit motivul real al celor trei, acela de a-l impusca pe Ceausescu. El a solicitat procurorului general al Romaniei promovarea unui recurs extraordinar in cazul celor trei. Desi puteau fi eliberati, din cauza inversarii unei cifre pe adresa emisa de Procuratura Generala, cei trei au ramas in inchisoare, pe motiv ca nu corespund actele. In disperare de cauza, in 1991 Viorel Roventiu a evadat din Aiud in timpul unui transfer, sarind din tren. A fost prins dupa patru ore si a mai fost condamnat la alti doi ani inchisoare. „Toti ceilalti detinuti de drept comun, chiar cei care savarsisera cate doua crime, fusesera eliberati, prin amnistie ori prin gratiere. Eram cel mai vechi detinut din Romania. Iar sa fii condamnat in anii '90 pentru furt de arme era ridicol. Stateam in puscarie pe baza unu decret care fusese abrogat!”, marturiseste Viorel Roventiu. „Nu regret nimic” Roventiu a fost eliberat din penitenciar in 15 martie 1999, in urma decretului de gratiere al lui Emil Constantinescu. „Desi am facut 16 ani de inchisoare, nu regret nimic. Cand faci un lucru din convingere sau devotament si nu pentru bani sau vreo rasplata, nu regreti. Regret doar perioada de dupa 1989 cand am stat degeaba in inchisoare, desi putem fi eliberat”, suspina Roventiu. Langa o soba care duduie, Viorel mangaie parca actele, pentru a rememora fiecare clipa traita. Imbatranit prematur, cel care putea fi decorat sau privit ca un erou traieste intr-un anonimat total, intr-un satuc uitat de Dumnezeu. Un om care pentru cateva clipe a putut sa se joace cu istoria Romaniei... Antonie Vifor 2008http://www.sitartmag.com/adecotte.htm La Roumanie insolite, « De Dracula à Ceausescu » Alex Décotte Editions du Rocher, coll. Un nouveau regard, 2008 "Alex Décotte se présente comme un historien et un journaliste, mais aussi comme un observateur impliqué. Ses liens affectifs avec la Roumanie, les rencontres qu’il y a faites lui permettent d’entrer dans des détails sans précédent et de transmettre des témoignages inédits. Nous faisons par exemple la connaissance de Radu Filipescu, « l’un des résistants les plus atypiques » au régime de Ceausescu, ou de Viorel Roventu, l’un des auteurs de l’attentat manqué en 1983 contre le conducator, pris puis emprisonné jusqu’en… 1998 ! Nous côtoyons les dissidentes Ana Blandiana et Doina Cornea ; un chapitre est consacré aux otages roumains en Irak et à leur détention en compagnie de Florence Aubenas, un autre à la condition des Roms et à leurs relations avec la population. Et l’auteur ne cache pas son scepticisme (pour ne pas dire plus) concernant la « révolution » de 1989 et le rôle de Ion Iliescu dans la démocratisation du pays" http://www.procesulcomunismului.com/marturii/roventu/foto_3.jpg Ziarul Ziua, 13 august 2008 Atentatul necunoscut la Ceausescu - Profesorul clujean Raul Volcinschi este o legenda vie printre fostii detinuti politici. Fondator al AFDPR dupa 1989, din care avea sa se retraga ulterior, a fost o perioada si consilier al ministrului de interne Gavril Dejeu. Preocupat de reformarea CNSAS prin eliminarea intereselor partidelor si incredintarea Colegiului chiar fostilor detinuti politici, recent, profesorul Volcinschi si-a vazut si dosarul intocmit de Securitate. Acesta contine peste 100.000 de mii de file, cuprinse in 123 de volume. Organizator al miscarii de rezistenta a studentilor romani in anul 1956, Raul Volcinschi a fost, dupa eliberarea din 1964, si unul dintre mentorii unui atentat armat la adresa lui Ceausescu. Despre acestea si multe altele in interviul oferit in exclusivitate ziarului ZIUA. Am o traditie de condamnati in familia mea. Inainte de mine a fost tata. De doua ori. Intai trebuie sa va spun ca eu am facut un liceu de elita - liceul "Aron Pumnul" din Cernauti. Era unul dintre cele cinci licee mentionate pe tara - e vorba de Romania Mare - ca fiind de elita. Erau si evrei si nemti, cine putea intra, dupa merite. Bunicul a fost staret al manastirii Putna; a trecut la Fondul Bisericesc Ortodox Roman, care avea in proprietate padurile statului, padurile din Bucovina de Nord. Bunicul era doctor in trei ramuri: in teologie, filosofie si istorie. El a intemeiat muzeul de la Putna. Era un mare om de stiinta, calugar, cunoscut cu Iorga. In primul razboi mondial, tata trece in Romania, este incorporat in Armata Romana, bunicul si bunica sunt deportati la Sopron, in Ungaria - bunica moare de mizerie acolo, bunicul ramane deci vaduv, tatal este condamnat la moarte pentru dezertare in fata inamicului - ca romanii erau inamicii Austriei. In timpul razboiului este prins de austrieci, condamnat din nou la moarte. Evadeaza. Dupa razboi, fiind vorbitor de limba germana, cu studii la Viena, este numit la ambasada si apoi consul la Berlin. Cu un asemenea trecut, va dati seama ca am fost nevoiti sa ne refugiem in tara dupa ultimatumul sovietic. Si ce ati gasit aici, in Romania mica? Eu am ajuns la Cluj, unde au inceput rapid si necazurile. Totul a pornit de la Gisela Vass, al carei nepotel sade pe scaunul de presedinte al Camerei Deputatilor - Bogdan Olteanu. Cand m-am intersectat cu ea era sefa problemelor de relatii internationale ale PCR, prin 1955. Eu nu eram membru de partid, dar l-am impresionat, cum s-ar zice, pe un decan de la Agronomie, care era de fapt profesor de educatie fizica, ungur, si om de incredere al lui Gisela Vass. Cauta sa-i recruteze oameni. Intr-o discutie cu mine, la o conferinta cu alte cadre didactice, el ma intreaba: "Stiti limba maghiara?". Zic: "Nu stiu maghiara, dar stiu alte sapte limbi, care totusi conteaza". "Aaaa... Stii limbi straine? Ce stii? Engleza, rusa, frnaceza?". "Da, da, da". "Ooo, bun", zice el. "Perfect!". Mi-au propus sa ma inscriu in Partid cu promisiunea ca ma fac ambasador. Aveau nevoie de oameni, culti. Am refuzat. Si-atunci m-au dat la verificat, la Securitate. Eu eram refugiat, nascut in Cernauti, ajuns la Cluj. Nu aveau de unde sa ma ia. Si atunci au cautat si la nevasta-mea si, hopa, au descoperit ca era din neamul Orezanu, fiica de mosier expropriat. De-aici a inceput urmarirea mea si apoi, dupa revolutia din Ungaria, arestarea si incarcerarea... Cum a inceput revolta in Cluj? Pe o baza reala: in Ungaria curgea sange. In trei centre universitare romanesti s-a manifestat imediat o reactie. La Bucuresti, erau Marcel Petrisor, Ivasiuc, Andronescu... Cam vreo 300 au fost arestati. Au vrut sa faca o manifestatie de solidaritate. N-au reusit. Ca stiti, unde sunt multi, e si tradarea imediat si Securitatea i-a ridicat si le-a dat si lor ani bunisori de puscarie. La Timisoara a fost o greva studenteasca foarte mare, dar au gresit: ei au facut-o in sali de curs, in cantine si asa mai departe si nu au iesit in strada. Au fost incercuiti, scosi de acolo om cu om, arestati si condamnati. Acolo, masa de studenti fiind mare, nu au indraznit sa le dea pedepse prea mari, cum se dadeau - 25, 20 de ani -, ci le-au dat mai mult in jur de 10 ani. La Cluj, se incepuse organizarea unei rezistente universitare de prin '49-'50. Eu am ajuns in ianuarie '49 si in scurt timp am facut parte din grup. Erau elemente exceptionale! Ne organizasem in sistemul falangei. Principiul 5-5-5. Securitatea a avut ceva de studiat. Si cum ati actionat in '56? Noi aveam stabilita legatura cu miscarea din munti, pentru ca cei mai activi si cei mai buni dintre noi erau niste studenti din Fagaras - fratii Ursu, dar si altii... Cand a izbucnit revolutia din Ungaria, nu am mai stat pe ganduri si am vrut sa aducem arme din Fagaras. 22 de automate urmau sa ne fie aduse la Cluj. Si se zvonea ca veneau din Ungaria trenuri cu prizonieri, revolutionari maghiari, pe care, prin Romania, ii duceau in Rusia. Gata, ne-am facut planul sa atacam trenurile si sa-i eliberam pe ungurii arestati. Pana atunci am mai lansat o operatiune: unul dintre noi, Stefan Balan, din Teius, avea o legatura cu un ofiter, Toader Margineanu, din Fundul Bargaului, unde era singura unitate cu rachete pe vremea aceea. Vroiam sa spargem inchisoarea Gherla si apoi Aiudul, sa eliberam detinutii politici si apoi sa vina cu totii spre Cluj. Unii soldati s-au raliat initiativei. Margineanu a incercat sa scoat niste tunuri dar a dat alarma si a fost prins. Si noi am fost arestati, prin tradare. Nucleul, in jur de noua insi. Ne-am intalnit cu militarii la ancheta. Soldatii astia s-au comportat extraordinar la interogatorii... Pe unul l-a batut pana l-a lasat in sange un maior Vainer, evreu din Cernauti, pe care, culmea! il cunosteam din copilarie. Zicea: "Ba, am sa te omor in bataie" si tanarul ii raspundea: "Bine, si ce castigati? Il omorati pe soldatul Ene, fiu de iobag din tata in fiu. La un neam intreg nu ai sa pui dumneata lat". S-au comportat admirabil baietii astia. Capitanul lor a fost condamnat la moarte si executat, fara sa divulge legatura cu Balan, cu noi, si cu actiunea de la Cluj. Pe dvs cum v-au anchetat?... La Cluj a fost toata ancheta. Am fost dus si la Rahova, din "prietenie" dar ancheta s-a desfasurat la Cluj. Unul dintre noi, mai slabut, a inceput sa divulge reteaua nostra. Atunci m-au luat la schingiut rau de tot. Ma legau cu catusele, cu mainile la spate, si ma agatau intr-un carlig, aflat in WC-ul arestului ... Ei, cat poti sta asa? 15 secunde, 20? Incep sa-ti cedeze incheieturile, se instaleaza o durere ingrozitoare... Asta se cheama estrapada, in termeni stiintifici - au inventat-o spaniolii, se zice. E ca si cu "patul lui Procust": esti mic, te pune intr-un pat mare, te intinde si te rupe. Dupa aia, bataia la talpi. La inceput ai impresia, cand il vezi pe ala ca da cu ciomagul - tu stai legat, cu picioarele in sus si cu un baston bagat pe dupa picioare si pe la incheieturi, unul te rastoarna, tu stai cu picioarele in sus si unul te loveste - ca nu simti nimic... La a treia, a patra lovitura am inceput sa simt durerile la incheieturi... Urcau, urcau, pana la genunchi, cand ajungeau in dreptul pieptului aveai impresia ca sare inima din tine, ca nu mai ai nici o posibilitate sa scapi, ca crapi. Simteam ca sare inima din mine si ma duc. Nu m-au lasat numai cu bataia la talpi. Deodata, am avut impresia ca in spate e unul care imi da cu ceva in cap. Eu simteam, dar nu vedeam. Dar o simteam deja pe scoarta si ziceam "Ma, al dracu', sta unul cu un ciocan in spatele meu si imi trage in cap". Ei, era maiorul Vainer care ma batea cu o ranga. Si, cum a fost sa va intalniti cu un om pe care il stiati de mic si care era acum in postura de tortionar, iar dumneavoastra in postura de victima? Trebuie sa intelegeti problema evreiasca din Romania. In Bucovina erau cam o suta de mii de evrei. Ei s-au simtit mereu straini cu romanii. Cand au venit rusii a fost o bucurie. Multi au mers mai departe apoi, cu trupele sovietice, si au ajuns sa lucreze pentru Armata Rosie cine stie pe unde. Altii pentru Securitate sau Partid. Asta a fost... Acesti oameni erau cei care, in general, au descins din odgoanele Armatei Rosii. Nu stiau romaneste, stiau sa injure, dar cu accent. Aceasta faza a durat pana in 15 mai 1948. Dupa aceea urmeaza promotiile noi de securisti, deci a doua Securitate. Astia erau din popor si aveau un fanatism nemaipomenit. De altfel, fanatismul este caracteristic tuturor partidelor de stanga, care au un univers utopic. A treia faza a fost din 1964. Noi judecam Securitatea, dar in primul rand trebuie judecat Partidul. Securitatea raspundea la comanda Partidului. A patra faza este cea cu Revolutia culturala. Asta dureaza pana in anii '80, cand incepe faza finala si se creaza disidenta, cu aportul sovieticilor. Si, practic, s-a intors roata de unde-am plecat, de la prima faza: de la komitern la noul komintern. Asa s-a creat "perdeaua de fum" dintre oamenii regimului si forul moral pe care il reprezentau detinutii politici: prin asa-zisii disidenti. Sa revenim la momentul incarcerarii. Cat ati stat in arest? Cu toate schigiurile la care eram supus - sau poate mai ales din cauza lor -, mi-am pus in cap sa o sterg de acolo. Eram sportiv atunci. Am comis, sa zic asa, un act unic in istoria contemporana a Romaniei: am evadat in forta de la Securitate, dar m-au prins. Am doborat sase subofiteri de Securitate... Eram deja in ancheta de vreo sase luni, la Cluj. La un moment dat mi-au bagat in celula un baiat, Eugen Crisan, cam de varsta mea, care se certase cu secretarul de partid de la fabrica Unirea si a vrut sa il arunce in Mures strigandu-i "Ba, comunistule!". Sediul Securitatii era atunci intr-o fosta scoala de ucenici, dar nu puteai sa stii unde te afli pentru ca tot timpul eram legati la ochi. Baiatul asta facuse scoala aici. Deci, gamela cand ne venea o ungeam cu sapun si cu un pai el desena. Iar el imi arata pe unde se poate iesi de acolo, cate trepte sunt, si tot asa. In ziua de 5 mai 1957 am rupt fiarele alea de la pat, de legatura, le-am bagat in buzunar, iar dupa-amiaza, pe la 17.00, ne-am decis sa batem in usa si sa zicem "ne e rau". Am batut eu in usa, l-am chemat pe gardian si i-am spus si ca robinetul e rupt si sa nu mi-l impute mie. Pe pereti, baiatul ala scrisese pe pereti "Morte al comunismo international". Gardianul vine sa se uite la chiuveta si l-am lovit cu fiarele alea in cap si mi-aduc aminte cat de mare era si cum a cazut imediat. Iesim si ne-am zis sa deschidem toate celulele si sa ii eliberam pe cei care erau tinuti acolo. Am deschis o celula unde se afla fiica lui Ilie Lazar, Lica Lazar, si cu fiica unui legionar. Acolo erau celule de femei si unele in care erau si preoti. La capatul celalalt al coridorului a aparut seful de tura, un plutonier, care, cand ne-a vazut, a inceput sa strige. Noi am reusit sa mai deschidem cateva celule si ne-am dus. Am iesit din subsol, cheia era in usa, am deschis si am urcat la etaj. Am vrut sa sparg usa la anchetator, pentru ca am vazut ca avea in fiset un pistol, si am vrut sa iau si actele noastre ca sa le distrug. Pe mine ma durea ca acest Ganea incepe sa vorbeasca si vor veni altii care vor avea de suferit. Atunci ne-au ajuns din urma militienii. In total, eu am doborat sase subofiteri, am iesit pe niste usi de sticla pe care le-am spart, si am dat intr-un hol urias unde vad vreo 60 de securisti care tocmai ieseau de la o conferinta. Eugen Crisan se loveste de ei, rastoarna un grup si eu ies pe scari. Eu am sarit scarile, si sarind, m-am lasat pe vine. In momentul ala peste capul meu a trecut o rafala din stanga mea. Pe Crisan l-a taiat in doua. Am apucat sa mai fug dar au inceput sa traga cu pistoalele dupa mine. Am cazut atunci cu capul pe marginea trotuarului. Eram plin de sange. M-au ridicat si m-au dus inapoi pe aleea aia. Am reusit sa ma smulg dar am cazut, apoi a venit un alt soldat care mi-a tras una in ceafa cu patul armei. M-au dus intr-o carcera, unde am stat asa ghemuit si m-au lovit cu cizmele pana au obosit. Asa s-a terminat epopeea evadarii. Pacat. Cat ati stat inchis de-atunci? Pai am primit 20 de ani cu executare. Si am facut din ei opt ani, dar totdeauna in regim de restrictie, cu lanturi. Am vazut multe crime oribile in puscarie. Am stat si la Gherla, si la Jilava. Asta era o puscarie de tranzit si cine aude de Jilava se cutremura. Stiti de ce? Pentru ca era sub pamant. Dar mancarea era mai buna decat in alte parti... Cand eram la Jilava, intr-o zi, la un moment dat se deschide usa si intra un individ, mai in varsta decat mine, el avea vreo 55. Avea o bocceluta si vine catre mine si ma intreaba daca poate sta, jos, langa mine. Si imi spune "Imi dati voie sa ma prezint, sunt Dinu Noica". El nu isi spunea Constantin. Era in '63, cu un an inainte de eliberare. Era legionar, incadrat cu Steinhard... care mi-a fost si el apropiat, desi ne-am intalnit tangential. Noica avea ideiile lui, pe care mi le-a impartasit atunci pentru ca auzise de legenda evadatului din arestul Securitatii. Era tratat cu respect, oricum. Stia deja ca vom fi eliberati in curand, respectiv peste un an. Si mi-a spus: trebuie sa ne folosim de regim, sa colaboram si sa lucram cu oamenii lui in speranta ca vom duce mai departe flacara nationalista. Vroia sa faca o reteau in interiorul Partidului. Eu am respins ideea lui. I-am spus: "Domnule Noica, ne batem gura degeaba. Ei sunt stapani din Oder pana in Murmansk si de la Murmansk pana la Vladivostok. O sa-ti trimita trei, patru turnatori care sa te inconjoare si sa-ti suga ideile. Dupa sase luni, daca nu te baga la inchisoare pentru propaganda anti-comunista inseamana ca te vor impacheta ca pe un stiulete si te vor tine asa, pe un raft intr-un hambar, cu sobolani roind in jurul dvs. Lucrurile amestecate, legionari-comunisti, miros urat. Ce rost are? Eu stiu ce fac. Cand ies, ma duc in munti!". "Ei, domnule, nu, ca te impusca, te omoara", zice el. Eu i-am raspuns: "Si ce sa fac altceva? Cu o moarte toti suntem datori". Nu a mai zis nimic. Pana la urma, s-a dovedit ca am avut dreptate si planul lui s-a nascut ca un avorton. Ce a produs? Securitatea a fost mai tare. O anumita aripa. Si cum a fost dupa ce ati iesit cu atentatul acela impotriva lui Ceausescu? Eram la Craiova; eu aveam domiciliu obligatoriu la Craiova. Era in 1983. Au fost trei tineri de actiune, pe langa care am fost si noi, batranii. Vroiam moartea regimului comunist. A scris si istoricul francez Alex Decotte in cartea sa "Romania insolita - De la Dracula la Ceausescu", aparuta anul acesta, in Franta, la editura Rocher. Domnule Roncea, Nicolae Ceausescu a fost tinta unei tentative esuate de asasinat, de care, poate, nici nu a aflat vreodata. Decotte zice asa, ca Ceausescu ar fi trebuit sa fie secerat de gloantele a trei tineri conjurati, recrutati si sustinuti de patru intelectuali mai in varsta. Pe mine ma face asa, "enigmaticul profesor Raul Volcinschi". Mai erau Tudor Bugnariu, fost primar al Clujului in perioada 1944-1948, Simion Pop, fostul decan al Facultatii de Drept, si profesorul de drept Mircea Stoica. Tinerii erau Viorel Roventu, Petre Nastase si Nicolae Stanciu si operatiunea urma sa se desfasoare in micul sat oltenesc Gostinu, in timpul unei vizite oficiale de lucru a dictatorului. In urma unor schimbari de ultim moment in programul oficial, cei trei nu au mai apucat insa sa isi puna in aplicare planul de a-l prinde pe Ceausescu intr-o ambuscada, la vizita programata la cooperativa agricola din satul Gostinu. Desi reprogramat pentru a coincide apoi cu o alta vizita in zona, atentatul nu a mai avut loc, iar baietii au fost inhatati de Securitate. Pentru a nu se face valuri pe seama atentatutului la adresa conducatorului, baietii au fost anchetati pentru "tentativa de jaf armat", conform marturiilor smulse in arest. Grupul Roventu-Nastase-Nicolae a fost condamnat, intr-un final, pentru furt cu circumstante agravante iar procurorii au cerut si obtinut pedeapsa capitala. Sentinta a fost comutata, ulterior, in 25 de ani de inchisoare, iar baietii, saracii, au fost eliberati abia in perioada Administratiei Constantinescu. Astia au fost, astia sunt eroi anticomunisti, nu tot soiul de dizidenti inchipuiti. De ce tocmai atunci? Pentru ca lui Iliescu i s-a spus: "Domnule Presedinte, daca pe Ceausscu l-au ratat, pe dumneavoastra sigur nu o sa va rateze". Dupa 1989 ati devenit fost fondator si vicepresedinte ale AFDPR... Da. La 4 ianuarie 1990, la sediul PNTCD, la etaj, sala plina, multa lume, pe un scaun se afla generalul Latea, care vorbea cu masa asta de oameni sa facem o asociatie. Si am facut-o. Latea era primul presedinte. Eu intre timp, atunci, am fost numit in CPUN. Apoi am creat si Uniunea Democrat Crestina (UDC) care, pana la urma a fost inghitita de PNTCD. Coposu ne tot spunea ca nu e cazul sa fie doua crestin democratii in Romania si atunci am mers la ei. Cu AFDPR-ul n-a iesit bine. Am intrat si eu in conflict cu Ticu Dumitrescu, dupa ce avocatul Octavian Radulescu a fost dat afara si s-a infiintat Federatia fostilor etinuti politici. Ticu avea o problema cu legionarii, care il contestau: luase Ordinul Muncii de la regimul Ceausescu. El zicea ca legionarii fac, ca legionarii dreg, ca acum nu trebuie sa mai vorbeasca. Cum, domnule? Dar au tacut toata viata aproape, in lagare si inchisori. Cred ca il incita Magureanu, cu care se tot intalnea. Dar ei erau majoritatea membrilor AFDPR, cum au fost si in inchisori. La arpacas am stat la coada cu totii. Faptul ca unul facea parte dintr-un partid, iar altul din alt partid, nu trebuia sa fie motiv de cearta intre noi. Ticu a venit cu o brigada de batausi de pe santier si a spart AFDPR-ul. Noi am fost foarte solidari in puscarie. Raul te aduna. Dar Ticu Dumitrescu a acaparat aceasta suferinta si a transformat-o intr-o afacere. Afacerea "anti-comunismului". Voua va ramane datoria sa nu lasati asa suferinta noastra si sa incercati sa reinviati visul furat al lui Dinu Noica. A consemnat Victor RONCEA http://www.formula-as.ro/2008/847/societate-37/eroul-din-punga-de-plastic-10514-print Eroul din punga de plastic Catalin Apostol Peste putin timp se implinesc 19 ani de cand am scapat de cosmarul dictaturii comuniste. Urmeaza, fireste, comemorarile, coroanele de flori, fanfarele si soboarele de preoti. Urmeaza sa iasa din nou in fata acei oameni politici, eroi protagonisti ai acelor zile. Urmeaza aceleasi discursuri, aceleasi reportaje si aceleasi dezvaluiri. Adica, tot ce se poate pentru ca acele evenimente sa fie ingropate din nou in banal. Si pentru ca adevaratii eroi sa fie cu totul ignorati. De 19 ani, la fiecare sfarsit de decembrie, Viorel Roventiu, un fost sofer de basculanta dintr-un sat giurgiuvean, asista cu stupoare la tot acest jalnic spectacol. El este omul care si-a distrus viata, incercand sa schimbe destinul romanilor. Astazi, nimeni nu da doi bani pe el. Iar la fiecare sfarsit de decembrie se simte mai batjocorit ca oricand. Vizita Inaintez nesigur prin satul asta amarat, plin de campuri uscate, in care nici buruiana nu se iteste. Vad oameni cu chipuri zdrentuite de-atata viata amara, misunand aiurea prin curti, ca niste papusi stricate. Degeaba-i salut. Tot ce se-aude e doar o mormaiala dogita. Imi arunca priviri incruntate si-apoi se-ascund repede, in casele lor prapadite. Locul asta se numeste Stanesti-Giurgiu. Aici, zice-se, ar trebui sa-l gasesc pe Viorel Roventiu, eroul unei povesti de necrezut. Inaintez insa descumpanit. Nimeni n-are chef de vorba cu mine. Aproape ca-mi vine sa renunt. Mi-e greu sa cred ca un asemenea om cu o asemenea poveste halucinanta ar putea sta ascuns la capatul asta de lume. Inca o incercare si gata. Vad iesind dintr-o curte primul chip binevoitor. "Roventiu, Viorel Roventiu, il cunoasteti? Sta cumva pe-aici, prin satul asta?" Zambetul femeii piere subit. "A, puscariasul ala? Sunteti ziarist? Da ce-aveti domle toti cu el? Uite, unde-i gardul ala gri, acolo sta. Da mai bine ati scrie chestii mai serioase decat sa-l faceti p-asta erou. Zau asa!" Las femeia bodoganind si ma indrept grabit spre gardul cu pricina. Peste poarta se intinde o curte stearpa, plina de fiare si vechituri. In stanga, aproape lipita de gard, sta parca gata sa cada o casa spalacita, fara tencuiala. Un caine jigarit ma latra tafnos de undeva, de departe. In rest, nici tipenie. Dau sa intru pe poarta, dar simt ceva care imi trage camasa. "Nene, il cautati pe tata?" E un plod de vreo opt ani, cu hainele pline de praf. Deschide poarta si o ia inainte. Intra apoi in casa, iar eu il urmez. Un miros greu, de var si vopsea imi inteapa plamanii. Trec printr-un hol stramt si intunecat si-apoi intru dupa copil in prima camera. Claie de gioarse si piese de mobila harbuita zac gramada pana in tavan. "Tata, te cauta cineva." Dintr-un colt, de dupa purcoiul de zdrente, apare chipul albit de var al unui barbat. Se ridica si se apropie cu ochi curiosi, stergandu-si mana pe pantaloni. "Scuzati, tocmai zugraveam." Zambeste timid, ca un copil. Desi complet carunt, nu pare trecut de 50 de ani. Se scuza de deranjul din casa, de tinuta lui nadusita. Abia acum a reusit sa stranga ceva bani pentru zugravit. Ma invita in curte, aduce niste scaune, o masa si un ibric cu cafea rece. Atat poate sa-mi ofere. Nu ma intreaba nimic. Nici cine sunt, nici ce vreau. Pare insa ca are o banuiala. O bucurie parca demult uitata i se dezlantuie in priviri. Se misca si vorbeste cu o verva ametitoare. Se scuza intruna. Zugravea de zor acolo, in coltul ala de camera, ascuns dupa gramada de zdrente. Asta face de vreo saptamana. Nici urma de gand n-avea de o asemenea vizita. Cine sa mai vina la el, cine-l mai baga in seama? Se asaza in fata mea, pe un scaun. Ofteaza cu naduf. Apoi, deschide o punga de plastic si scoate din ea niste carti, reviste si cateva ziare vechi. "Uite", imi zice bucuros ca un copil, "aici scrie de mine." Imi arata o carte pe care scrie: "Duplicitarii - o istorie a Serviciilor Secrete de Informatii si Securitate ale regimului comunist din Romania." O rasfoiesc si vad undeva poza lui. Incerc sa citesc, dar n-am timp. Imi pune in fata alta carte pe care scrie in franceza: "La Roumanie Insolite". Si-aici ii vad poza. Un capitol intreg despre el. Apoi o revista, inca una, un ziar, altul, si altul. Toate pline de poze cu el. Pagini intregi care ii pomenesc numele. Uite, aici zice c-a fost acuzat de terorism. Aici povesteste despre arestarea lui, despre condamnarea la moarte, iar mai jos, despre cum a fost torturat. Aici, despre cum a stat in aceeasi puscarie cu cel care l-a arestat, adica cu Tudor Postelnicu. Da, si uite, aici numele lui apare langa cel al Doinei Cornea. Omul din fata mea rade mandru ca un copil. Apoi se opreste, isi trage adanc rasuflarea si zambetul i se stinge usor. Pune la loc, in punga lui de plastic, cartile si revistele alea si ramane asa, cu chipul incremenit si privirea pierduta aiurea. Varul uscat ii zbarceste fruntea si ii ingroasa nemilos ridurile de sub ochi. Copilul plin de verva de adineauri e acum un batran trist. Ochii lui zambesc cu amaraciune, iar varul ala uscat de pe fata ma duce cu gandul la chipul vopsit al unui clovn singur si obosit. Il cheama Viorel Roventiu. In 1983, acest om a fost la un pas de a schimba destinul meu, al tau, al nostru, al romanilor. Racolarea "Cum a fost?", il intreb. Brusc, ochii lui zambesc din nou. Aseaza punga cu hartoage pe coltul mesei si, cu un aer usor timid, incepe sa povesteasca. Treptat, entuziasmul lui se reaprinde. Sare de la una la alta, amesteca anii, personajele, incerc sa-l opresc, da stie si el ca s-a incins prea tare cu vorba, asa sunt ei, giurgiuvenii, iuti la vorba, si mai ales el, pentru ca are atatea de povestit! Si toate ii dau navala in minte si n-ar vrea sa uite ceva. Da, ar fi pacat sa uite ceva, pentru ca orice amanunt e important in povestea lui. Se scuza din nou, tuseste, isi drege glasul si o ia de la inceput. Era in 1981. Pe atunci lucra ca sofer la o autobaza din Craiova. Undeva, la o terasa, l-a cunoscut pe un anume Raul Volcinschi, profesor la Facultatea de Drept din Cluj si fost detinut politic. Desi pare ciudat ca doi oameni atat de diferiti sa gaseasca un limbaj comun, intre ei s-a stabilit o stransa prietenie. Pentru profesorul Volcinschi insa, apropierea asta n-a fost deloc intamplatoare. El facea parte dintr-un grup de intelectuali care puneau la cale o actiune care ar fi ingrozit mintea oricarui roman al acelor ani: asasinarea dictatorului Nicolae Ceausescu. Grupul de temerari era format numai din profesori universitari: Tudor Bugnariu, fost primar al Clujului dupa 23 august 1944 si fost decan al Facultatii de Filosofie din Cluj; Mircea Stoica, fost sef al catedrei de Drept la Academia de Studii Economice din Bucuresti, decedat ulterior in urma unui incident consemnat ca fiind o sinucidere; Simion Pop, fost decan al Facultatii de Drept din Cluj. Toti acestia aveau convingerea ferma ca singura solutie pentru salvarea tarii de la dezastru era suprimarea lui Ceausescu. Iar pentru asta, pregatisera, intr-un secret absolut, mai multe variante si planuri. Aveau insa nevoie de niste oameni de nadejde, cu un curaj iesit din comun. Asa au ajuns sa-l racoleze pe el, un biet sofer de basculanta. Atunci avea doar 26 de ani, dar deja trecuse prin multe incercari, iar teama nu era pentru el decat o vorba goala. Facuse armata la tancuri, avea o experienta militara rezonabila, era inventiv, spontan, vanjos si, in plus, avea o ura infocata si cronica impotriva regimului Ceausescu. Profesorul Volcinschi a intuit repede toate calitatile astea si a inteles ca el era omul potrivit. Racolarea s-a petrecut treptat si cu o mare discretie. L-au invitat la Cluj, l-au studiat indeaproape, l-au vizitat acasa, i-au cunoscut familia, i-au studiat cu atentie calitatile si naravurile. Apoi l-au chemat la cateva intalniri secrete. Nu i-au spus nimic despre planul lor. I-au dat sa citeasca teancuri de carti: despre atentatul impotriva Papei, despre luptatorii Ninja, despre gangsteri si mafie, despre Brigazile Rosii. Da, ii placeau mult povestile astea, le citea pe nerasuflate, asa, ca si cum era si el acolo, in miezul actiunii. Dintotdeauna visase sa devina un erou. Inca nu banuia ca tocmai asta i se pregatea. L-au chemat tot mai des la intalnirile lor, i-au dat un nume conspirativ, Victor, apoi, dupa ce le-a castigat total increderea, i-au dat de inteles, mai in gluma, mai in serios, cam ce vor de la el. Apoi, intr-o zi, la una din intalnirile lor secrete, i-au spus pe sleau. Da, el era unul din cei alesi pentru a-l lichida pe Ceausescu. Nu, nu l-a speriat deloc vestea asta. Dimpotriva, visul lui era pe cale de a se implini. Avea sa fie cu adevarat un erou. Chiar daca ulterior avea sa moara ciuruit de gloantele Securitatii, toata omenirea ar fi aflat ca el, un amarat de sofer, a pus capat unei cumplite dictaturi, omorandu-l pe Ceausescu. Iar asta ar fi ramas pentru totdeauna, in orice manual de istorie. Se opreste brusc din povestit, iar privirea ii aluneca din nou pierduta undeva, aiurea. Cateva lacrimi ii umezesc varul de pe obraji. Stanjenit, se scuza pentru a nu stiu cata oara. Amintirile astea sunt ciudate pentru el. Ii trezesc o mare bucurie, dar si o amara tristete. "Stiti cate nopti am visat momentul ala in care apas pe tragaci? Probabil ca m-ar fi impuscat chiar atunci, dupa ce-l omoram. Si ce daca! Tot apucam sa simt si eu cateva secunde de glorie. Asa, uite, am ajuns in satul asta uitat de Dumnezeu, sa zugravesc o sandrama amarata." Duce mana pe fata, se sterge si varul se intinde mai rau. Rusinat ca un copil, se ridica si intra in casa, pesemne pentru a se spala. Atentatul Asadar, dupa racolare, grupul de profesori de la Cluj a pregatit in cel mai mare secret un plan de asasinare a dictatorului in plin centrul Capitalei. Zile in sir au studiat traseul matinal al escortei prezidentiale. Undeva, pe Calea Victoriei, se afla si astazi o casa veche, boiereasca, situata aproape de Piata Victoriei. De-acolo, de la o fereastra mica de la etaj, urma sa se traga. Foc automat, o rafala de gloante care nu putea rata tinta. Viorel Roventiu avea insa serioase indoieli. Riscul era prea mare. In zona misunau intruna palcuri de securisti si militieni. O fi fost el un simplu executant, dar parerea lui era lege. Asadar, s-au gandit la alt plan. In Piata Comitetului Central urma sa aiba loc un mare miting insotit, fireste, de o cuvantare a dictatorului. Roventiu nici nu voia sa auda. Nu, acolo in nici un caz. Securitatea ar fi ripostat fara doar si poate. Ar fi urmat o baie de sange. Toate discutiile astea aveau loc in cadrul unor intalniri ultrasecrete, la Cluj, dar mai ales la Bucuresti, intr-o casa de pe cheiul Dambovitei, aproape de caminele studentesti din Grozavesti. Fiecare membru al grupului avea o agenda pe care isi nota cifrat toate datele: ora si locul in care urma sa dea sau sa primeasca un telefon, ora si locul unei viitoare intalniri conspirative. Orice convorbire telefonica era codata. Fiecare om avea alt nume, fiecare loc din Bucuresti avea alta denumire. Au pus la cale apoi un plan de procurare a unor arme. El, tanarul erou, avea misiunea de a gasi alti doi oameni de nadejde, cu care urma sa sparga un post de Militie. I-a gasit repede, erau doi colegi de munca, Nicolae Stanciu si Petre Nastase. Si-au luat toti trei concediu. Profesorul Volcinschi le-a impus un nou plan, insa au refuzat, cerand sa fie lasati sa aleaga ei locul si momentul spargerii. Timp de cateva saptamani au cutreierat prin satele din judetul Olt, oprindu-se in comuna Osica de Sus, acolo unde se afla un post de Militie mai vulnerabil. Au urmat nopti in sir de panda, nopti grele, in care stateau ascunsi intr-o tufa, la vreo 50 de metri de post, pe marginea unui drumeag infundat. Nici ziua nu era usoara, stateau tot ascunsi. Intr-un sat amarat ca ala orice strain e suspect. Dupa mai multe nopti, au observat ca postul de Militie era pazit doar de un civil. In apropiere era o halta unde la ora cinci dimineata oprea un tren care lua navetistii. Dupa plecarea trenului, zona ramanea pustie, iar paznicul pleca si el acasa. Era momentul ideal in care puteau actiona. Cu o zi inainte, au furat din Slatina o masina pe care au lasat-o ascunsa undeva, la marginea satului. Apoi, in dimineata de 9 septembrie 1983, dupa plecarea trenului si a paznicului, au trecut la treaba. In doar zece minute, au reusit sa fure doua pistoale mitraliera cu pat rabatabil, 500 de gloante si opt sectoare de mitraliera. Pentru a deruta anchetatorii, au furat si un teanc de dosare pline cu procese verbale si declaratii. Voiau sa lase impresia ca autorii erau doar niste amarati de infractori cercetati in acele dosare. Au incarcat totul in genti si au luat-o la fuga spre iesirea din sat, acolo unde aveau ascunsa masina. Era deja ziua cand au reusit sa iasa din judet. Pe un camp, au aruncat masina intr-un canal de irigatii si s-au intors la sosea pentru a lua o ocazie spre Bucuresti. Insa la scurt timp, capitala era un oras inchis. Povestea armelor furate se raspandise imediat, iar Militia si Securitatea erau in alarma de grad zero, isi aminteste Roventiu. "Ne-am intors la Giurgiu si l-am sunat pe profesorul Volcinschi, care era foarte speriat. Ne-a zis sa renuntam pentru moment la orice miscare." Au stat cateva zile ascunsi intr-o padure. Apoi au aflat ca pe 17 septembrie, Ceausescu urma sa faca o vizita de lucru la un C.A.P. din comuna Gostinu, judetul Giurgiu. Nicolae Stanciu era chiar de-acolo si cunostea bine zona. Au hotarat sa actioneze pe cont propriu, fara sa se mai consulte cu grupul de la Cluj. Cateva zile au stat ascunsi, ieseau numai noaptea sa cerceteze zona. Au gasit apoi locul ideal: o curba dubla de 90 de grade, cu drum in panta, pe care coloana oficiala nu avea cum s-o parcurga cu o viteza mai mare de 30 de kilometri pe ora. Undeva, la capatul curbei, ascunsa de niste tufe, se afla o mica ridicatura de pamant, un loc de unde cei trei puteau domina usor toata zona. Cu munitia pe care o aveau, era imposibil sa dea gres. "Si astazi visez momentul ala, domnule. Locul era perfect. O sa va duc sa-l vedeti. N-aveam cum sa ratam. Uite, si-acum mi se furnica pielea cand ma gandesc." In scurt timp insa, planul lor a cazut. Speriat de furtul armelor de la Osica, Ceausescu si-a amanat vizita. Visul tanarului erou s-a naruit. Au urmat cateva zile grele, de teama si resemnare. Stateau tot timpul ascunsi, sperand ca lucrurile sa se mai linisteasca. Apoi au aflat ca Ceausescu ar urma sa faca o vizita undeva, in judetul Calarasi. Sperantele lor incepeau sa se dezmorteasca. S-au mobilizat imediat, au furat o masina si au pornit spre Calarasi. Intrarea in oras era insa blocata de militie. Cei trei au fortat toate barierele si au reusit sa ajunga aproape de centrul orasului. Au oprit pe o strada mai ascunsa, au luat din portbagaj gentile pline cu arme si au acoperit masina cu o prelata. L-au sunat apoi pe Volcinschi si au aflat de la el ca Ceausescu sistase toate vizitele. De data asta, totul era pierdut. Cel mai speriat era Nicolae Stanciu, care s-a hotarat sa se intoarca acasa. N-a fost o decizie inteleapta. Taica-sau aflase ca el furase armele si-l turnase. Pe 24 septembrie 1983, Nicolae Stanciu a fost arestat. Din acest moment, povestea atentatului s-a sfarsit si odata cu ea si visul nebunesc al unui biet sofer de basculanta. Haituiala "Da, domnule, istoria asta si-a cam batut joc de viata mea. Din tot ce-am visat, nu m-am ales decat cu casa asta amarata, cu o familie necajita si cu punga asta plina cu hartii in care scrie de mine. Doar cu atata pot sa ma mandresc." Zambeste amar si lasa privirea in jos. Pare sa-i fi pierit cheful sa mai stea la povesti. Da, pentru ca ce-a urmat dupa arestarea camaradului lor e un capitol trist, mult prea trist. E ca atunci cand cade cortina, lumea pleaca si sala ramane goala. Asa a ramas de atunci si viata lui. Cu chiu, cu vai, se urneste din nou la vorba. Sobru, potolit, fara elanul de pana acum. Asadar, au ramas ei doi, el si cu Petre Nastase. Au hotarat sa porneasca pe jos spre Constanta. Stiau ca deja sunt cautati in toata tara. Au luat-o prin locuri ferite. In prima noapte, au poposit intr-o liziera de langa Facaieni. A doua zi, Roventiu a intrat in sat sa cumpere ceva de mancare. Simtea in jurul lui numai priviri banuitoare. A cumparat paine si niste salam, apoi s-a intors in liziera. Petre Nastase i-a povestit ca in lipsa lui trecuse pe-acolo un cioban care l-a intrebat daca n-a vazut niste miei. S-au asezat sa manance, dar n-au apucat sa inghita primul dumicat. Sapte insi inarmati cu ciomege s-au napustit peste ei. Printre atacatori, ciobanul si seful de post din comuna. Credeau ca ei sunt cei care furasera mieii. Seful de post le-a cerut buletinul. Roventiu s-a aplecat spre una din genti si, in loc de buletin, a scos unul din pistoalele mitraliera. L-au legat pe militian de un copac si pe ceilalti i-au lasat sa plece. N-au tras nici un foc, nici vorba de-asa ceva. L-au lasat pe seful de post legat de copac si au rupt-o la fuga. Dupa un drum chinuitor, au ajuns langa Dunare, la Borcea, de unde au furat o barca si au pornit spre Delta. In urma lor s-a dat alarma, sute de militieni si securisti au pornit sa-i caute. Dupa ore in sir de vaslit, cei doi au ajuns la o stana, au furat doi cai si au luat-o asa, calare, pe un camp. Cineva a trecut pe langa ei cu o masina si i-a vazut. S-au intors din nou pe Dunare, au iesit la sosea si au luat o ocazie spre Constanta, de unde sperau sa poata fura o barca si sa fuga in Turcia. Insa toate intrarile in oras erau impanzite de filtre de militie. Au coborat din masina si au luat-o pe jos, pe camp, paralel cu soseaua. Undeva, langa Ovidiu, au ascuns gentile cu arme. Apoi au furat doua biciclete si au reusit sa intre in Constanta. Ajunsi la capatul puterilor, au hotarat sa se ascunda intr-o cladire parasita, unde au adormit bustean. Spre seara, o voce i-a trezit nauciti: "Stai ca trag!". Erau doar niste copii care jucau pe-afara "hotii si vardistii". Pe la miezul noptii s-au gandit ca, inainte de a fugi din tara, n-ar fi rau totusi daca s-ar intoarce la Ovidiu, ca sa ia armele. Au ajuns la o cale ferata, pe la Valul lui Traian. Doi soldati i-au vazut, i-au somat si apoi au inceput sa traga. In cateva secunde, tot campul ala era impanzit de militari si caini lupi. Fugarii au incercat sa sara un gard, in timp ce soldatii trageau foc dupa foc spre directia lor. Un glont a ricosat din gard fix in tampla lui Roventiu. Gata. Totul era pierdut. Au fost luati in primire de un colonel de armata care i-a transportat la Inspectoratul Judetean de Militie din Constanta. Acolo au fost preluati de catre un grup de civili condusi de Tudor Postelnicu, pe atunci sef al Directiei Securitatii Statului. Pedeapsa Din acea noapte a inceput cosmarul, un cosmar lung de 16 ani. "Nu cred ca exista om care sa inteleaga infernul prin care am trecut. M-am gandit sa scriu o carte, dar n-am deloc talent la scris si, va rog sa ma credeti, trebuie sa fi genial ca sa poti povesti cat mai bine tot ce-am patimit." Au urmat zece zile de ancheta, adica de batai crancene si tortura. Tot chinul dura 18 ore pe zi si era meticulos coordonat de catre vestitul Tudor Stanica, fost sef al Directiei de Cercetari Penale. "Nu stiu cine-ar putea sa mai creada povestile astea. Ma snopeau cu bataia pana lesinam. Ma puneau pe rotisor, adica ma legau de maini si picioare si ma atarnau de-o bara fixata intre doua birouri. Apoi urma o ploaie de pumni, suturi si bastoane. Intr-o zi Stanica s-a ridicat de pe scaun si, furios ca un taur, a luat de sub birou o bata de baseball si m-a izbit cu ea peste sira spinarii. Am lesinat. M-am trezit dupa o ora, in celula, legat cu catusele de pat." Si totusi, nici unul din ei n-a suflat o vorba despre atentat sau despre grupul de profesori de la Cluj. Inainte de a trece la actiune, facusera cu totii un juramant sfant sa nu vorbeasca niciodata, cu nimeni, despre planul lor, iar daca vor fi prinsi sa declare ca au furat armele pentru a sparge o unitate C.E.C.. Cu toate astea, dupa doar zece zile de ancheta, prin sentinta nr.63 din dosarul 391/1983, Tribunalul Municipiului Bucuresti il condamna pe Viorel Roventiu la moarte pentru furt calificat cu consecinte deosebit de grave, iar pe Nicolae Stanciu si Petre Nastase la cate 20 de ani de inchisoare. Au urmat 80 de zile negre, in care Roventiu a stat inchis in celula condamnatilor la moarte. Zi de zi, fiecare zgomot de pe culoar, fiecare clinchet de chei sau fiecare deschidere a usii insemna pentru el sfarsitul. Apoi, pedeapsa i-a fost comutata la 25 de ani de inchisoare, iar mai tarziu, printr-un decret semnat chiar de cel pe care ar fi trebuit sa-l lichideze, pedeapsa i-a fost redusa la numai 20 de ani. A trecut prin toate puscariile din tara, a stat ani de zile la izolare, in carcera, cu catuse la maini si picioare. "Mi-e imposibil sa va povestesc prin ce-am trecut. As putea scrie volume intregi, desi nu stiu pe cine-ar mai interesa asa ceva. Tin minte ca la Aiud am gasit un pui de pisica. Cand eram la izolare, l-am tinut in celula. Seara, cand veneau gardienii la apel, il lasam cu un cearsaf pe fereastra ca sa nu-l vada. Timp de un an, pisicul asta a fost singurul meu prieten." Apoi, imediat dupa revolutie, sub supravegherea unui colonel de armata, a scris un memoriu de trei pagini adresat celor care preluasera puterea. Trei pagini in care spunea cine e el si de ce e inchis. Era prima dezvaluire a atentatului. Cerea procurorului general promovarea unui recurs extraordinar pentru cei trei condamnati. De la Cluj, profesorul Volcinschi cerea acelasi lucru, facand pentru prima oara publica intreaga poveste a tentativei de asasinat. Nimeni insa nu i-a luat in seama. Cei trei erau inchisi pentru fapte care duceau cu gandul la actiuni teroriste, iar acest cuvant starnea fiori pe vremea aia. Disperat, pe 15 august 1991, Viorel Roventiu evadeaza dintr-un tren care urma sa-l transfere la alt penitenciar. A fost repede prins si condamnat la inca doi ani de inchisoare. 50 de zile a stat la "metrou", adica la carcera grea, la doi metri sub pamant. Evadarea asta i-a adus multe belele. Din acelasi motiv, nimeni n-a mai vrut sa intervina pentru a-l elibera. Asa a ajuns cel mai vechi puscarias din tara. Tocmai el, cel care putea sa schimbe soarta romanilor. Toti detinutii de drept comun, chiar si cei cu crime grele, fusesera demult eliberati sau gratiati. Pe el l-au lasat acolo inca noua ani! Asta e cea mai grea durere a vietii lui. Ca o amara ironie, s-a intalnit la Jilava chiar cu cel care l-a arestat, cu Tudor Postelnicu, si el tot detinut. "Muream de ras. De cate ori ma vedea, o rupea la fuga si se ascundea. N-aveam nici un gand sa ma iau de el. Era speriat ca un iepure. La Aiud l-am intalnit pe Nicu Ceausescu. Era tare de treaba, dadea mancare si tigari la toti amaratii. Tin minte ca o data l-am ajutat sa sara gardul, sa se ascunda in cladirea cadrelor, ca-l fugareau detinutii sa-l linseze." In februarie 1998, Nicolae Stanciu a fost eliberat din motive medicale. In iunie 1998, dupa 15 ani, a fost eliberat si Petre Nastase. Roventiu a iesit asadar ultimul, pe 15 martie 1999, in urma unui decret de gratiere dat de Emil Constantinescu. S-a intors in comuna lui, Stanesti. Nimeni insa nu mai vroia sa-l cunoasca, pentru tot satul nu era decat un puscarias. Unul periculos. Ani de zile a tot incercat sa-si gaseasca ceva de lucru. In zadar. Desi se pricepe la orice, nimeni nu da doi bani pe el. A trimis un memoriu catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, incercand sa dea statul roman in judecata pentru cei noua ani de democratie pe care i-a petrecut degeaba in puscarie. Nu voia bani, ci doar o meritata reabilitare. I-au raspuns insa ca mai intai trebuie sa epuizeze toate demersurile aici, in tara. Pentru el asta ar insemna un calvar pe care nu l-ar mai putea suporta. Ii e sila sa mai iasa chiar si acolo, prin satul lui. Aproape toti se uita la el cu dispret sau cu teama. Dupa cativa ani s-a casatorit. Serban e baiatul lui si are sapte ani. Danut e copilul sotiei din prima casatorie. Pe amandoi ii iubeste la fel de mult. Acolo, undeva, in spatele casei, au un petic de gradina. Mai merg la piata sa vanda legume, doar din asta traiesc. Acum au strans ceva bani si s-au gandit sa zugraveasca, sa nu-i prinda Craciunul cu casa murdara. Mai e un pic si se implinesc 19 ani de la revolutie. Zambeste trist, cu privirea pierduta. Da, o sa fie iar cuvantari si coroane de flori. Aceleasi fete, aceleasi vorbe. Pe cine mai intereseaza toate astea? Pe cine mai intereseaza cine sunt eroii nostri? Nu, el nu-i un erou. Si-a dorit mult sa fie, dar istoria si-a batut joc de el. Punga asta cu hartoage, doar cu atat s-a ales dupa atatia ani de chin. 2009http://www.realitatea.net/tinta-atentatului--ceausescu_688651.html Lovitura urma să aibă loc chiar în Bucureşti. Traseul zilnic al dictatorului a fost studiat de în amănunt. Aveau nevoie de arme. Au luat la rând satele din sud, să găsească un post de miliţie vulnerabil, de unde să fure armamentul. La Osica de Sus în judeţul Olt, au acţionat, după zile de pândă. Au plecat de acolo cu două automate, 500 de gloanţe şi opt încărcătoare. Bănuiala s-a confirmat când au ajuns la podul de la Mihăileşti, unde erau un filtru de miliţie. Tinerii s-au retras la Stăneşti. Rovenţu află de la şoferii de camioane care construiau drumuri pentru vizitele dictatorului că Nicolae Ceauşescu urma să vină în comuna Gostinu din Giurgiu, în vizită de lucru.. A sosit ziua vizitei... Linişte... Lipseau aplauzele, ovaţiile şi mai ales... lipsea Ceauşescu, la întâlnirea cu destinul. Mai îndârjit ca niciodată, tânărul Rovenţu refuză să vadă ce era evident. Aşa că a dat ascultare zvonurilor cum că Secretarul General al Partidului urma să vină în Călăraşi. O altă maşină furată... un drum de noapte...un echipaj de miliţie la intrarea în oraş. Au scăpat şi s-au hotărât să se despartă. Stanciu a plecat spre Giurgiu, iar Rovenţu şi Năstase au pornit prin păduri spre Constanţa. Ajunşi lângă oraşul Ovidiu, au fost înconjuraţi de soldaţi. Tatăl lui Stanciu vorbise, iar fiul fusese prins imedit după ce se despărţise de prietenii lui. A urmat Penitenciarul Craiova, apoi Colibaşi. Aici l-a prins Revoluţia. În 1990 i-a fost refuzată cererea de eliberare. Închisorile de la Miercurea Ciuc, Galţi sau Aiud i-au fost colivii în continuare. Viorel Rovenţu a ajuns astfel în 1999 să fie singurul deţinut de pe vremea regimului comunist. Pe 15 martie preşedintele Emil Constantinescu i-a semnat ordinul de graţiere. Ziarul Romania libera, 30 ian. 2009 Au vrut sa-l suprime pe Ceausescu Alexandru Mihalcea, Marian Moise Vineri, 30 Ianuarie 2009 In urma cu mai bine de un sfert de veac trei romani au incercat sa scape tara de dictator. Pentru aceasta au platit scump… Incepand cu data de 9 septembrie 1983, securitatea, posturile de militie, retelele de informatori ale ambelor organe au fost puse in stare de alarma. In primele zile, la nivel national, garile, autogarile, porturile maritime si fluviale, aeroporturile au fost puse sub observatie. Timp de trei saptamani, impresionante forte umane si mijloace materiale au fost trimise pe campuri, prin paduri si balti intr-o operatiune de cautare cum nu se mai vazuse de pe timpul confruntarilor armate cu "bandele contrarevolutionare" din munti, in anii ’50. Au fost folosite nu numai masini de teren ci chiar si elicoptere. Erau cercetate autobuzele de linie, faimoasele RATA – dar si masinile care-i transportau pe studentii si elevii scosi la munca "voluntara" – de fapt cum nu se poate mai obligatorie – in agricultura. Filtrele de pe sosele insemnau oprirea si scotocirea tuturor vehiculelor. La 30 septembrie uriasa operatiune a incetat. Brusc, cum se pornise. Desigur, grosul populatiei nu a stiut nimic. Secretomania functiona din plin. Banuieli si zvonuri au existat, dar nimic precis. Cu exceptia unui grup restrans, adevarul a ramas ascuns. si nici acel grupuscul, alcatuit din functionari de rang foarte inalt din conducerea aparatului de represiune, n-a aflat decat faptele, nu si mobilul lor real. Cercetarile au incetat in momentul arestarii tinerilor Viorel Roventu, Nastase Petre si Nicolae Stanciu. Fapta savarsita de acestia era, in ochii regimului, de o gravitate extrema: sparsesera un post rural de militie de unde luasera arme si munitie. Adevaratul mobil al actiunii lor nu s-a aflat decat dupa caderea lui Ceausescu, fapta care, paradoxal, le-a ingreunat cumplit situatia. In cele ce urmeaza, ne intemeiem pe marturia, de prima mana, a lui Viorel Roventu, condamnat la moarte si salvat, prin efectul unui decret de gratiere, de glontul in ceafa, metoda insusita din luminoasa experienta a KGB. Domnul Roventu a avut amabilitatea de a ne relata pe larg faptele. Din ratiuni de spatiu, nu vom prezenta decat elementele esentiale. "In 1981 lucram pe santierul Isalnita, sofer pe o basculanta de 16 tone. Intr-o duminica, in parcul Romanescu din Craiova, m-am asezat pe o banca, langa un domn care citea Scanteia. Mi-a atras atentia un articol, cu litere mari, despre economiile facute in urma celebrelor cartele cu produse de baza, pe o luna, de persoana: un litru de ulei, un kilogram de zahar, o jumatate de paine – asta pe zi. Plus benzina, tot cartelata; branza, masline – erau produse rare, nu le gaseai in piete sau alimentare. Pentru doua kilograme de carne trebuia sa stai la coada o noapte intreaga… L-am rugat sa-mi imprumute ziarul, vroiam sa citesc intreg articolul. Am intrat apoi in vorba. Mi-am manifestat nemultumirea fata de clasa conducatoare. Cei de jos, muncitorii si taranii, erau cei mai infometati, lipsiti de cele necesare cosului zilnic. Nemultumirea populatiei o puteai simti numai stand la cozile interminabile, acolo discutau oamenii neajunsurile. Atat de infierbantat am fost in discutie incat am zis ca, daca as avea ce-mi trebuie, eu l-as termina!" Omul l-a strapuns cu privirea si, dupa cateva secunde de tacere, i-a zis - tara are nevoie de oameni ca tine! I-a pus tanarului o sumedenie de intrebari. S-au despartit. Mai tarziu, Roventu avea sa afle ca interlocutorul sau s-a intrebat daca tanarul era sau nu omul Securitatii. Avea motive sa fie prudent, fusese detinut politic pe timpul lui Gheorghiu-Dej. Roventu tocmai facuse cunostinta cu profesorul universitar Raul Volcinski de la Cluj. Nu mica i-a fost surpriza cand profesorul a venit sa-l caute pe santier. "Eu fusesem, din capul locului, marcat de ce-mi spusese el, ca tara are nevoie de oameni ca mine, el – de afirmatia mea ca daca as avea ce-mi trebuie l-as termina…". Au urmat indelungi discutii. Raul Volcinski a aflat ca soferul avea o pregatire militara deosebita, isi terminase stagiul militar cu gradul de sergent-major, era deci subofiter in rezerva. Intr-o zi, l-a intrebat daca ar vrea sa faca parte dintr-un grup de oameni cu vederi antitotalitare, anticomuniste, iar Roventu a zis da fara sa stea pe ganduri. "Profesorul Volcinski avea o mare putere de convingere!" Cum prin baraca de santier misunau sobolanii, universitarul l-a recomandat unui prieten de familie in apartamentul caruia a fost primit in gazda pana a plecat din Craiova. Apoi a inceput pregatirea! I s-a dat sa citeasca revista "Lumea", cu articole despre atentatul impotriva Papei Ioan Paul al II-lea, carti despre societati inchise precum luptatorii Ninja si clanurile mafiote in sanul carora juramintele privind pastrarea secretului erau sacrosancte. Nici acum nu poate dezvalui toate laturile formarii sale! I s-a dat un nume conspirativ, "Victor", profesorul fiind "nea Radu". A fost invatat sa cifreze un mesaj si, dupa ce a plecat din Craiova, prin astfel de mesaje au comunicat. Roventu s-a stabilit la Bucuresti, in apropierea Politehnicii, in Grozavesti. Camera avea si o anexa, o pivnita, nefolosita de mai multi ani, ideala ca ascunzatoare de obiecte. In plus, avea acces la inca o locuinta, procurata tot prin grija profesorului, pe strada Iacob Negruzzi, aproape de Gara de Nord, loc strategic pentru parasirea Capitalei la nevoie. "Am discutat mult despre suprimarea lui Nicolae Ceausescu – ne relateaza Viorel Roventu. Au fost puncte de vedere pe care nu le-am acceptat. Profesorul gasise pe Calea Victoriei o casa nelocuita si propunea sa se traga din podul acesteia asupra dictatorului, cu o carabina cu amortizor. Ne-am contrazis mult pe tema asta, el era creierul actiunii dar in teren lucrurile stateau altfel. Eu eram omul din teren si vroiam sa procedez cum credeam eu de cuviinta, in siguranta pentru noi. Am convenit sa lucram pe etape, prima fiind formarea echipei. Aveam nevoie de doi prieteni adevarati. Unul era Nastase Petrica, mi-era ca un frate inca din copilarie. De profesie mecanic de utilaje grele. Amandoi facusem box la clubul Vointa din Giurgiu, avea, ca si mine, motocicleta Jawa, ideala pentru ce planuiam. M-a urmat fara sa ezite. Ne mai trebuia cineva, un om «la distanta», si l-am racolat pe un coleg de munca, sofer la aceeasi autobaza, Nicolae Stanciu, care locuia temporar la concubina lui din Stanesti de Giurgiu, comuna mea natala. De fel, Stanciu era din satul Remus, comuna Fratesti, tot din judetul Giurgiu. Ni s-a alaturat imediat." Spargerea de la militia Osica Suntem in plina dementa a cuplului dictatorial. Regimul intrase in faza crepusculara, peste sase ani avea sa se prabuseasca, amurg sangeros – dar sfarsitul acela nu putea fi prevazut atunci. Propaganda lucra la turatie maxima, mascand dezastrul economic si gravele lui urmari sociale prin fumigenele lansate de o presa in paginile careia nu incapeau decat lauda Ceausestilor si falsificarea adevarului. Viata romanilor, de fapt supravietuirea lor, marcata de "cei trei F" – frig, foame, frica ajunsese de nesuportat. Dictatorul traia intr-o lume virtuala, paralela cu realitatea hada, o lume construita de bonzii partidului din mitinguri uriase, lozinci triumfaliste si vizite de lucru. Vizite pentru care se astupau peste noapte gropile drumurilor, se pregateau lozinci, portrete si discursuri, se mobilizau oamenii muncii. Primaria municipiului Giurgiu daduse in clocot: se anuntase un asemenea eveniment, tovarasii erau asteptati in scurt timp si totul trebuia sa demonstreze fierbintea dragoste de care se bucura Cel Mai Iubit… Pentru echipa lui Roventu nu exista prilej mai bun. Dar trebuia sa se grabeasca. Era forfota mare, zeci de basculante carau piatra pentru soseaua catre Gostinu, de unde incepeau lanurile de porumb ale caror "productii-record" urma sa fie vazute de Ceausescu, in zona erau sute de muncitori, cei trei se puteau fofila fara sa atraga atentia. Au facut o recunoastere in teren si au gasit locul cel mai potrivit pentru tras, unde coloana oficiala nu putea merge cu mai mult de 40 la ora din cauza curbelor, iar terenul permitea camuflarea perfecta. Ramanea de rezolvat problema armelor. De aici vom reproduce relatarea lui Roventu: "Trebuia sa gasim un post de militie mai izolat, intr-o localitate cu sosea si cale ferata ca sa nu se stie directia in care am fi luat-o. Am ales postul de la Osica de Sus – Olt, situat langa un bufet si un magazin satesc. In imediata vecinatate era gara CFR. Ne-am informat si am aflat ca paznicul de la post obisnuia sa plece acasa in zori, dupa ce pleca din statie personalul de 4.30. Am trecut la actiune. Ne-am dus la Slatina, am reperat un garaj din care am furat o Dacie cu care am plecat la Osica. Am asteptat. A plecat trenul, a plecat si paznicul. Am parcat pe un gang in spatele postului, Stanciu a asigurat paza, iar eu am distrus goarna sistemului de alarma dintr-o singura lovitura, cu un obiect dinainte pregatit. Am spart lacatul, am desfacut yala de la intrare, am spart usa camerei de armament. Am luat doua pistoale AKEM, 500 de cartuse si opt incarcatoare. Eu si Nastase am incarcat cate un sector cu cartuse, armand pistoalele cu cartus pe teava. Ca sa nu se banuie ca suntem trei, am luat numai doua pistoale-mitraliera. Precizez ca in lazi mai erau pistoale-mitraliera AKEM, erau si carabine ZB si Manlicher, probabil ale garzilor patriotice. Intorcandu-ne in hol, am deschis usa biroului postului si am taiat firele unei baterii auto ce alimenta sistemul de alarma, apoi am pus dosarele, registrele, inscrisurile, catusele intr-o foaie de cort si am iesit. Am incuiat yala de la intrare cu o cheie mincinoasa, am tras grilajul, am inlocuit lacatul spart cu unul identic in butucul caruia am bagat bete de chibrit pentru a-l intarzia pe militian sa constate spargerea. (In ancheta am auzit ca militianul a umblat dupa un bomfaier dar neputand sa taie lacatul, pana la urma l-a spart). Trucul a mers, descoperirea spargerii a fost intarziata. Nelasand vreun indiciu, am plecat spre Capitala. Pe soseaua Alexandria-Bucuresti, in dreptul localitatii Bujoru am observat venind dinspre Bucuresti Dacii, masina dupa masina cu cate cinci barbati in fiecare. Trebuia urgent sa parasim soseaua, nu mai aveam mult pana la «borcanul» de la Ghimpati. Eram pregatiti. Pe bancheta din spate, Stanciu si Nastase incarcau sectoarele cu cartuse. am iesit de pe sosea si ne-am infundat in padure. Mai toata ziua am citit inscrisurile. Am oprit ce era mai important, notele informative ale praduitorilor din Osica («Nota informativa. Sursa va informeaza ca in ziua de … m-am intalnit la biserica cu X. L-am intrebat … si a raspuns ca …»). Cel mai mult ne-a impresionat o harta a localitatii cu niste puncte, probabil casele celor urmariti de militie si securitate. Acele documente le-am dat lui Volcinski iar actelor si dosarelor le-am dat foc. Am distrus numerele de inmatriculare, seria motorului si a caroseriei si am asteptat caderea noptii. Am luat-o catre Dunare. In apropierea fluviului, zeci de pompe plutitoare bagau apa intr-un canal de irigatii. La capatul canalului, unde apa avea adancime de 9-10 metri, am impins masina, dupa ce i-am pus dale de beton. Apa spala amprentele si chiar daca se descoperea masina, cu greu putea fi identificata. In cele din urma a fost identificata si recuperata dupa ce ne-au bagat la ancheta…" Cu gonacii Securitatii pe urme E lesne de imaginat reactia autoritatilor la furtul de armament si munitie. De nimic nu s-a temut securitatea si militia decat de armele lasate pe mana cetatenilor. Probabil ca au urmat sanctiuni drastice, aplicate celor vinovati de neglijenta. Cert e ca au fost inasprite masurile de asigurare si paza a depozitelor, iar filtrele rutiere si controalele au fost extinse la nivelul intregii tari. Cei trei "s-au dat la fund". Roventu si Nastase au hotarat, totusi, sa mearga la Gostinu ca sa stabileasca exact locul actiunii. Erau doua curbe succesive, tragatorii ar fi fost la o distanta variind intre 20 si 50 de metri fata de tinta. Dupa atentat ar fi fugit cu motocicleta lui Roventu. Ca masura suplimentara de precautie, confectionasera tripoduri ca sa-i opreasca pe eventualii urmaritori. Le-ar fi aruncat in drum si pneurile s-ar fi spart. Vizita fusese anuntata pe 17 septembrie, data cand Ceausescu ar fi trebuit sa vina la Gostinu. Roventu si Nastase au facut o ultima recunoastere, pe motocicleta. De la angajati ai primariei Giurgiu am aflat ca "Tovarasul" nu mai vine acolo si ca s-a dus la Fetesti, in judetul Ialomita. Conspiratorii si-au schimbat planul, au luat trenul pana la Draganesti-Vlasca (judetul Teleorman), au furat o masina si s-au indreptat spre Fetesti. Aveau in masina armele si munitia. La intrarea in Calarasi, echipajul unei Dacii a militiei le-a facut semn sa traga pe dreapta. La volan era Roventu. "Ajunsi in dreptul lor, am lasat impresia ca opresc, dar am demarat puternic. A urmat o cursa ca-n filme, au tras dupa noi. Goneam din rasputeri. Aproape de podul peste Borcea era alt blocaj. Am virat dreapta, am parasit soseaua, am abandonat masina. Spre dimineata, cu o masina de ocazie, am ajuns la Fetesti. Acolo am aflat de la localnici ca nici vorba nu era de vizita. Securitatea l-a sfatuit pe Ceausescu sa nu mai faca nici o vizita de lucru pana nu sunt prinsi autorii spargerii." Am observat o puternica concentrare a militienilor in zona, desigur urmarea cursei nocturne cu impuscaturi. Avertizam cititorii ca spatiul nu ne permite sa intram in detalii. Mentionam, totusi, ca s-au intalnit cu un sef de post de militie, secondat de cativa sateni, care a vrut sa-i legitimeze, cu pistolul in mana. In loc de buletine, din sacosa au scos armele. Rezultatul: militianul a fost dezarmat si legat cu propriile lui catuse. Satenii au fugit infricosati. Cu o barca "de ocazie" au ajuns in Insula Mare a Brailei. De la o stana au furat doi cai, abandonati apoi, in momentul cand doi securisti, aflati langa un ARO i-au reperat si au inceput sa traga spre ei. S-au refugiat intr-o miriste unde au apucat sa sape cu cutitele o groapa cat sa se camufleze, lungindu-se si acoperindu-se cu pamant. Au venit ofiteri si soldati dar, desi pare incredibil, nu i-au descoperit. Au reusit sa ascunda armele in cariera Ovidiu. De acolo le-a recuperat securitatea dupa ce au fost arestati. "Ne doream sa ne impuste ca sa scapam de chinuri!" "Organele" au tras, in timpul urmaririi, peste 2000 de cartuse. Expertiza balistica a aratat ca fugarii nu au folosit armele. Prejudiciul cauzat de furtul de la Osica a fost calculat la 14.787 de lei. Primul a fost prins Stanciu, iar Roventu la cinci zile dupa el. La arestarea acestuia a fost de fata insusi Tudor Postelnicu, seful securitatii. Nastase a fost arestat in triajul Valu lui Traian. Dusi la Directia Anchete de la Rahova, au fost trecuti prin "comitetul de primire" alcatuit din doua randuri de militieni inarmati cu bastoane care i-au batut salbatic. A inceput ancheta, condusa de celebrul tortionar Tudor Stanica si supervizata de Postelnicu. Credinciosi juramantului, nu au scos o vorba despre Raul Volcinski si ceilalti membri ai grupului de universitare care considerau ca suprimarea lui Ceausescu era "singura solutie de salvare": Tudor Bugnariu, primul primar al Clujului dupa 23 august 1944, fost decan al Facultatii bucurestene de filozofie, ginerele lui Lucian Blaga, Mircea Stoica, profesor de drept la ASE, Simion Pop, fost decan la Facultatea de drept de la Cluj. Anchetatorii au vrut sa afle cine era in spatele grupului de tineri dar taria juramantului a biruit durerea supliciilor. "Eram si noi uimiti, atat cat mai puteam simti, de faptul ca mai rezistam. Ne trezeam din lesin si ne luau iar la bataie. Ne doream sa ne impuste ca sa scapam de chinuri!" La un moment dar, Roventu si-a dat seama ca anchetatorii evitau cu grija orice legatura cu zona factorului politic. Omul este convins ca sefii securitatii intuiau adevaratul mobil al sustragerii de arme – dar lozinca oficiala era ca intreaga suflare romaneasca il venera pe iubitul Conducator! Nu e greu de inteles ca organele tremurau de frica la gandul ca geniul Carpatilor ar fi putut afla de conspiratie. Ele ce pazeau?! Asa ca, din acel moment, lucrurile s-au precipitat intrucat "afacerea" trebuia grabnic lichidata. La 1 octombrie arestatii au fost dusi la expertiza psihiatrica la Spitalul Penitenciar Jilava, iar la 12 octombrie a fost emisa sentinta nr. 63 – dosar penal 391/1983, pronuntata in sedinta secreta, in regim de maxima urgenta, a Tribunalului Militar Bucuresti. Esentialul: tustrei au fost condamnati la moarte. Verdictul a fost confirmat prin decizia nr. 70/27.oct.1983 a Tribunalului Suprem – Sectia Militara. Motivul condamnarii: "furt calificat in paguba avutului obstesc cu consecinte deosebit de grave". Este drept ca la ancheta arestatii au declarat ca aveau intentia sa sparga o agentie CEC, in care scop se inarmasera… Nici asa nu poate fi vorba de consecinte deosebit de grave. Nici asa sentinta nu se justifica. Este cert ca sistemul opresiv se razbuna pe cei care cutezasera sa-i puna la incercare atotputernicia. Bataie pe ritm de lambada Tinerii, care au cunoscut ingrozitoarea existenta din "camera zero", a condamnatilor la moarte, au scapat de glont prin efectele decretului prezidential 124/1984, prin care pedeapsa li s-a fixat la 25 de ani. Dupa 4 ani, la 26.01.1988, a fost emis decretul 11 prin care cei 25 de ani au fost redusi la 20 de ani. Au venit evenimentele din 22 decembrie 1989. In mod normal, in ziua urmatoare cei trei ar fi trebuit sa fie eliberati. Viorel Roventu a mai stat, insa, peste opt ani in puscarie, fiind eliberat la 15.03.1990, prin decret individual de gratiere semnat de presedintele Constantinescu! A fost inchis in total 15 ani si 5 luni din care 7 ani in lanturi! La 7.03.1990 sub semnatura procurorului general Gh. Robu, procuratura generala a emis decizia de suspendare a executiei pedepsei nr. 19821/3429/90, act care, din motive necunoscute, nu a fost pus in aplicare, criminali cu doua crime la activ au fost eliberati, Roventu, nu. Dupa decretul 11/1988 (Roventu se afla atunci inchis la Craiova) tuturor celor ce aveau lanturi li s-au scos. La fel si lui – le purta de 4 ani si 4 luni – dar numai timp de o ora! I s-au nituit la loc, din ordinul comandantului Chis (care va deveni, dupa Revolutie, seful DGP!). A declarat greva foamei ti a fost bagat intr-o celula unde a fost legat de pat. Singura "asistenta medicala" a fost intrebarea repetata la fiecare schimb de caralii – n-ai murit, ba? Transferat la penitenciarul Colibasi, imediat dupa caderea lui Ceausescu detinutii ramasi si-au luat masuri de autoprotectie, fapt care comandantul Cartu l-a interpretat ca revolta. La 18.05.1990, a inceput represiunea. Detinutii au fost batuti groaznic. "Ne scoteau din camera de cate ori se canta Lambada la radio si cate 4-5 militieni tabarau pe noi, cei pusi in lanturi, pana ne zdrobeau". A fost ucis in bataie detinutul Ivascu Viorel, caruia i s-a zdrobit ficatul. La inceputul regimului neocomunist al lui Iliescu, a raspuns cineva pentru crima? "Logica acestei represiuni – declara Roventu – a fost urmatoarea: tortionarul Cartu a folosit o minciuna, precum ca din informatiile obtinute reiese ca liderii rebeli vor sa provoace o revolta si sa-si insuseasca arme si munitie din depozitul penitenciarului cu intentia de a se deplasa la Bucuresti ca sa boicoteze alegerile din 20 mai 1990." Avertizam, la inceput, ca putinatatea spatiului ne obliga sa renuntam la anumite aspecte ale cazului (care, oricum, va fi prezentat detaliat intr-o carte). Nu putem, insa, omite ca tot in luna mai 1990, procurorul general a promovat recurs in anulare, respins de Tribunalul Suprem – Sectia Militara cu motivatia ca hotararile pronuntate de instantele militare "sunt legale si temeinice". "S-a scris ca presedintele Iliescu i-ar fi cerut sfatul in privinta gratierii noastre unui consilier si acesta l-a informat ca suntem autorii tentativei de asasinare a fostului presedinte Nicolae Ceausescu. «Daca l-au ratat pe Ceausescu, pe dumneavoastra nu va mai rateaza», a fost raspunsul consilierului." De unde se stia de tentativa de suprimare a dictatorului? Simplu, din memoriile trimise din inchisoare noilor (?!) autoritati. Legata intim de regimul comunist, administratia penitenciara de atunci s-a indarjit si mai mult impotriva celor trei. Evadarea – singura de acest fel din tara Transferat la Aiud, Roventu a reusit sa fie trimis la spital, impreuna cu doi prieteni, Batiu Sorin Emil si Covaci Atila. "Simuland ca suntem bolnavi, dandu-i mici atentii detinutului de la cabinetul medical, am fost trecuti pe tabelul de cursa pentru Spitalul Jilava. Purtand lanturi, tustrei, ne-au pus separat intr-o «cuseta», impreuna cu inca doi detinuti". La perchezitia de plecare, am trecut cu bine. Caraliilor nu le-a dat prin gand ca, in ascunzatori decupate in talpa bocancilor lui Roventu, se aflau doua mici guri de lup, doua burghie de otel, o coarba miniaturizata si doua fragmente din panza de bomfaier – totul procurat din fabrica Aiud contra tigari si mancare. Roventu gasise la biblioteca puscariei o carte tehnica despre confectionarea vagoanelor de cale ferata la uzinele Arad; isi facuse o idee despre grosimea tablei (1,5 – 2 mm) in functie de care calculase "sculele". si-au taiat lanturile, au decupat tabla… patru au sarit din vagon in apropierea statiei Bodoc, de langa Tusnad. Unul a refuzat sa fuga. A dat alarma si, dupa cateva ore au fost prinsi. Roventu a fost tinut 50 de zile intr-un izolator care n u mai fusese folosit de pe vremea detinutilor politici. Aproape doua luni in aceleasi haine, nebarbierit, fara medicamente. A fost bagat intr-un soi de "grota" subpamanteana, cu apa prelingandu-se pe pereti si belciuge fixate in zid, ca in temnitele medievale. De ce a evadat? Pus in imposibilitate de a-si gasi dreptatea, cu recursul in anulare respins, cu sanatatea zdruncinata de ancheta bestiala si de supliciile din inchisori in anii de detentie de tip criptocomunist, disperat, Roventu s-a decis sa evadeze. * * * Trebuie spus ca profesorul Volcinski si dl. Liviu Petrina, presedintele fundatiei "Gratia Pro Dei", au facut remarcabile eforturi pentru eliberarea detinutilor Roventu si Stanciu (Nastase fusese eliberat conditionat). Datorita lor, cazul i-a fost prezentat presedintelui Emil Constantinescu, semnatarul decretului de gratiere individuala. Roventu a intrat in inchisoare la 26 de ani si a iesit la 41. Acum 10 ani. De atunci a indurat umilinte, a fost marginalizat. S-a casatorit si are doi copii in intretinere. Desi actiunea celor trei a fost de esenta pur politica, nu li se recunoaste calitatea de fosti detinuti politici; in consecinta, nu primesc nici bruma de bani pe care o primesc fostii detinuti politici (in timp ce tortionarii lor se bucura de pensii nerusinate, in jur de 200 de milioane vechi, adevarata sfidare la adresa bunului-simt si a moralei). Prin fapta lor si prin chinurile indurate, au fost si s-au comportat ca adevarati eroi. Consideram ca guvernantii au datoria de a reexamina cazul si de a le acorda mijloacele de subzistenta care, de drept li se cuvin. " http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/858586/Anticomunist-insultat-de-capitalisti/ Anticomunist „insultat” de capitalişti Mihai Şoica Sâmbătă, 11 Iulie 2009 Raoul Volcinschi a câştigat în instanţă 75.000 de euro pentru suferinţele îndurate timp de aproape nouă ani în închisorile comuniste. Raoul Volcinschi, 85 de ani, este un personaj a cărui viaţă poate duce în spate un roman-fluviu. El a fost, pe rând, comisar în Poliţia Regală, conferenţiar univer sitar, deţinut politic, economist, operator de calculatoare şi a ajuns să fie implicat în dosarul “Valiza”, ca alibi al lui Gigi Becali. După mai bine de opt ani trăiţi în închisorile comuniste, Volcinschi a primit, printr-o sen tinţă a Tribunalului Cluj dată la sfârşitul săptămânii trecute, o despăgubire de 75.000 de euro.Decizia nu este definitivă, pentru că fostul luptător anticomunist a făcut recurs. „Suma de 75.000 de euro, care mi-a fost acordată pentru anii petrecuţi în închisori, mi se pare insultătoare. Eu nu vreau nici un leu, dar când mă gândesc că unul dintre călăii mei, generalul Nicolae Pleşiţă, fost comandant al Securităţii Cluj şi, ulterior, al întregii Securităţi, primeşte această sumă în doi ani, mi se pare că râde de mine”, explică Volcinschi. Clujeanul este printre puţinii români care a pus la cale o tentativă de asasinat a fostului dictator Nicolae Ceauşescu. Nu a făcut însă nici o zi de puşcărie pentru această „uneltire”, deoarece aceia care au fost implicaţi în plan nu au spus la Securitate nicio vorbă despre el. După o viaţă de chinuri, Raoul Volcinschi trăieşte într-o casă mică, împreună cu o altă familie. În decursul timpului, clujeanul a fost condamnat de două ori. Prima dată, la 25 de ani de muncă silnică pentru crimă de uneltire împotriva ordinii sociale şi a doua oară, pentru o infracţiune înscenată de furt. În total a executat 8 ani şi 10 luni de închisoare, petrecuţi în cele mai crunte puşcării comuniste. „În loc de partizani, a venit Securitatea” În 1948, clujeanul a fost comisar în Poliţia Regală cu gradul de comisar. „Am terminat facultatea de drept şi m-au repartizat la Direcţa Generală de Poliţie, la Direcţia de Studii şi Planificare. Nu mi-a plăcut şi după nouă luni mi-am dat demisia. Comuniştii m-au repartizat la Facultatea de Drept din Cluj, unde am început să vin în contact cu diferiţi studenţi care aveau legături cu partizanii care acţionau în Munţii Făgăraş. În 1956, eram conferenţiar universitar”, spune Volcinschi. În 1956, cu ocazia Revoluţiei din Ungaria, înăbuşită de tancurile sovietice, grupul din care făcea parte clujeanul a decis să ac ţioneze. „S-a zvonit că, din Ungaria, urmau să treacă prin România, spre Rusia, mai multe trenuri care transportau deţinuţii maghiari care au avut curajul să protesteze. Ne-am hotărât să atacăm trenurile şi să-i lăsăm pe unguri, să plece la ungurii lor. Am stat două-trei zile pe linia ferată până la Ciucea şi trenurile nu au mai venit. În tot acest timp, un student, Dorin Covoran, a venit la Cluj şi a zis că vine cu partizanii din Făgăraş, cu arme şi minuni şi ne ajută în acţiunile noastre. În 23 noiembrie 1956, trebuia să vină cu aceşti partizani, dar a venit cu Securitatea”, povesteşte Volcinschi. Închis la Gherla cu locotenentul Mărginean În urma unui proces scurt, desfăşurat la Tribunalul Militar Cluj, Raoul Volcinschi a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică. Prin temniţele comuniste, Volcinschi l-a cunoscut şi pe locotenentul Teodor Mărginean, de la Unitatea Militară de la Prundul Bârgăului. „Acest om a vrut să dea o lovitură de stat şi să pornească cu soldaţii şi să cucerească Clujul. L-am cunoscut în zarca (închisoarea - n.r.) de la Gherla. Am stat şase zile cu el în celulă. Era legat cu lanţuri la mâini în fiecare dimineaţă, ofiţerul politic, unul Vomir, venea şi îi spunea cu o voce de balerină că i-a fost respins recursul şi că urmează să fie împuşcat la ora 11. Bietul om era terorizat şi abia mai putea rezista”, adaugă Volcinschi. După decretul de graţiere din 1964, prin care toţi deţinuţii politici au fost eliberaţi, profesorul clujean s-a întors la Cluj, unde nu a mai fost primit la Facultatea de Drept. În 1978, Securitatea i-a înscentat furtul unei poşete dintr- un spital clujean. Ulterior, s-a dovedit că poşeta a fost furată de un miliţian care semăna foarte bine cu Volcinschi. Cu toate acestea, a fost condamnat la un an şi trei luni, pedeapsă care a fost executată în întregime. La ieşirea din închisoare, i s-a impus domiciliul obligatoriu în Craiova. SCENARIU „Eu am zis să-l împuşcăm pe Calea Victoriei” La începutul anilor ’80, Raoul Volcinschi a fost implicat într-un complot cu miză mare: asasinarea lui Nicolae Ceaşescu. „Eram în parc, în Craiova, citeam un ziar. S-a apropiat un tânăr care m-a rugat să-l las să citească şi el ziarul, apoi l-a aruncat scârbit, înjurând regimul. M-am gândit că-i o înscenare a Secu rităţii şi n-am răspuns. Dar am ţinut legătura cu acel tânăr, care se numea Rovenţu, să văd cine anume este şi ce vrea. Mă temeam de aceste înscenări. Cu timpul am aflat că era şofer la Işalniţa, că plănuieşte să-l împuşte pe Ceauşescu şi că el va acţiona cu alţi doi-trei prieteni. Am decis cu toţii să furăm armele din Postul de Miliţie Osica de Sus, judeţul Olt, şi aşa s-a şi întâmplat. Au furat trei pistoale mitralieră şi muniţie şi urma să trecem la al doilea plan”, spune Volcinschi. Asasinatul ar fi trebuit să aibă loc în timpul unei vizite în Giurgiu. „Aşa au decis cei trei. Eu am zis să-l împuşcăm pe Calea Victoriei, dar n-au fost de acord. Din cauza unuia din grup care a ascuns arma sub o căpiţă de fân şi a fost descoperită de miliţieni, întreg planul a căzut. Din urmăritori am devenit urmăriţi. La anchetă, cei trei n-au suflat despre mine nici un cuvânt. Au fost condamnaţi la moarte, dar au fost graţiaţi prin decret şi li s-a comutat pedeapsa. Au fost eliberaţi abia după 1989”, îşi aminteşte clujeanul. INTERVIU „Tineretul din ţară este laş şi ticălos” Aţi fost comisar în Poliţia Regală, în 1948. Cum era în vremea aceea? La 1948, eram absolvent al Facultăţii de Drept şi m-au repartizat la poliţie, la Direcţia de Studii şi Planificare. Nu mi-a plăcut şi am plecat după nouă luni. Am venit la Cluj şi m-am prezentat la decanul facultăţii, unul Simion Pop, care scria cuvântul lege cu „j”. Îmi venea să mor. El scria leje sau schinjuit şi singura faptă de glorie a lui a fost că a pus steagul comunist pe biserica din Şomcuta. Asta era facultatea, din nulităţi era făcută. Cum este lumea de astăzi în comparaţie cu lumea din anii ’50? Noi atunci aveam nişte idealuri. Acum, în fiecare clipă îmi vine să înjur tineretul. Tineretul din ţară este laş şi ticălos. Doar discoteca este visul lor. Au migrat de parcă îi primesc ăia din străinătate cu braţele deschise şi acolo spală pe jos şi alte. Este o degradare totală. De unde vine această degradare despre care vorbiţi? Acum vin tot felul de miniştri cu planuri pentru învăţământ. Nu se va întâmpla nimic cu aceste planuri. Sunt zero, sunt frecţii la un picior de lemn. Corpul didactic este bolnav. În 1948, din corpul didactic făceau parte Lucian Blaga, D.D. Roşca, Liviu Rusu şi alte somităţi. Şi au fost daţi afară. Petru Ţuţea a fost două săptămâni şi a predat la Cluj şi a fost dat afară şi a făcut la puşcărie până i s-a acrit. Iar acum, sunteţi inculpat în dosarul „Valiza”. Ce s-a întâmplat? Eu cred că este o prostie întreaga poveste. Am semnat antecontractul de vânzare-cumpărare al unui teren din Cluj, unde Gigi Becali apare în rol de cumpărător. El, apoi, a amestecat treburile. Eu am zis întotdeauna că Becali trebuie să cumpere echipa Universitatea. MARTOR Alibi pentru Gigi Becali în dosarul „Valiza” Procurorii DNA care se ocupă de dosarul „Valiza” l-au acuzat pe Raoul Volcinschi că a semnat, ca martor, un antecontract de vânzare- cumpărare pentru un teren din Cluj-Napoca, contract în care Gigi Becali avea calitatea de cumpărător. Semnătura, cred procurorii, a fost dată doar ca să-i ofere un alibi lui Becali. Anchetatorii susţin că tranzacţia imobiliară n-a avut loc niciodată şi că actele au fost semnate după tentativa lui Becali de a mitui fotbaliştii de la U Cluj, cu 1,7 milioane de euro, pentru a câştiga meciul cu CFR Cluj. Volcinschi susţine că l-a vizitat pe Becali la Bucureşti, la o dată pe care nu şi-o aminteşte. Atunci, Becali l-a rugat să semneze un contract, alături de Victor Piţurcă. „E o mare prostie acest dosar”, conchide Volcinschi. |
|
|
<<< Închidere >>> |
|