1951

 

La Gherla, după 1 ianuarie, Popa Alexandru e numit responsabil la etajul III, Grama Octavian la etajul I şi parter, Ionescu P. Constantin la etajul II, iar Bogos Constantin la ateliere. Tot în ianuarie, în urma inspecţiei colonelului Czeller, cei cu condamnări peste 10 ani sînt trecuţi în ca­rantină.

Prin ianuarie-februarie se desfăşura la Piteşti ancheta privitoare la gardianul Georgescu Alexandru, con­damnat apoi la 4 ani pentru favorizare.

La Tg. Ocna, pe 7 februarie, sublocotenentul Şleam Augustin hotărăşte reintroducerea izolării şi a demascărilor, dar fără bătaie.

La Peninsula (Canal), în brigada 13, a lui Bogdănescu Ion, echipa de bătăuşi era formată din Bogdănescu Ion, brigadier, Roşeanu Ştefan, pontator, Lupaşcu Ion, Petre Paul, Petrica Ion, Stancu Ion, Ţăranu Ilie, Bela Petre, Roşea Petre, Bala Andrei, Codreanu Augustin, Tonciulescu Constantin, Maiorescu Radu, Gebac Leonard, Măruţă Gheorghe şi alţii. La bătăile organizate în brigăzile 13-14 de la Peninsula participau şi studenţii, nu­miţi între timp brigadieri şi pontatori, Sobolevschi Maximilian, Sofrone Constantin, Enăchescu Simion (bri­gadier la 14 şi apoi la 21 B), Voineanu Octavian, Lie Pompiliu, Lupaşcu Ion, Roşea Gheorghe, Roşeanu Ştefan, Petrică Ion, Prisăcaru Adrian, Burculeţ Viorel, Ţăranu Ilie, Soroiu Gheorghe, Griga Ion, Tudose Tudor, Gherman Coriolan, Ştaer Iosif, Fucs şi alţii. Majoritatea celor bătuţi erau răpiţi noaptea din alte barăci, sub pretextul că-s che­maţi la administraţie, iar în timpul bătăilor geamurile erau camuflate cu pături şi, pentru a acoperi ţipetele, unii cîntau la acordeoane şi la alte instrumente.

La Piteşti, în februarie, conduc demascările, la 4-spital: Juberian Constantin, Stănescu Tudor, Gorbatîi Gheorghe şi Blejescu Alexandru. Sînt bătuţi: Fîntînă Constantin, Ciurescu Vaier, Buracu Nicolae, Obreja Octavian, Munteanu Alexandru, Suciu Aurel, Blaga, Burchi, Rodas Constantin, Oarcea Vasile, Vintilescu Constantin şi alţii.

În perioada decembrie 1950 - martie 1951, sînt tor­turaţi mai mult, la Piteşti, Păunescu Ion, Reus Gheorghe, Chivulescu Nicolae Puiu, Ghica Alexandru, Condurache Emil, Dumitrescu Florian, Dumitrescu Dan, Proistorescu Romulus, Ionescu N. Nicolae, Pintilie Ion, Fotin Mihai, Dumitrescu Marin, Curăscu Ion, Oprişan Costache, Gheorghiu Gelu, Sîntimbreanu Ion şi alţii. Ţurcanu purta acum şubă şi pîslari din dotarea gardienilor; cu şubă va umbla şi la Gherla.

În martie, li se comunică celor de la Gherla că nu mai e voie să se bată. Tot în martie pleacă de la Gherla la Canal Grama Octavian (la cererea lui) şi Botez Octavian. Grama Octavian ajunge prim-brigadier la Peninsula.

Prin martie, e trimis un grup de la Piteşti pentru a extinde demascările şi la închisoarea Ocnele Mari. Printre ei, Ştefănescu Grigore (Gore), Samson Ion, Gemeniuc Constantin, Vlădoianu Liviu (primii doi conduseseră la Piteşti demascările în secţia lăgărişti de la parter). Li se pun la dispoziţie trei camere(10, 11, 12). Cei care urmau să fie bătuţi erau introduşi în camera 10; printre ei se aflau Taflan Vasile, Maier Nicolae, Gînscă Eugen, Ţuţea Petre, Hanu Vasile, Caranica Gula, Papanace Atanase, Matusu Nicolae. Dar mai erau expuşi: Mihail Manoilescu, Ghiţă Pop, Solomon şi alţii. Toţi aceştia, în frunte cu Petre Ţuţea, au ameninţat cu sinuciderea în masă dacă nu încetează schingiuirile. La camera 12 se bătea, iar cei trecuţi prin de­mascări erau mutaţi în camera 11, de unde erau readuşi unii la 12, cum s-a întîmplat cu Versescu Ştefan, preot Adam Andrei (după ce fuseseră bătuţi la 11 pînă înnebuniseră), Rotea Ilie, Papanace Tănase (bătuţi şi ei grav). Versescu Ştefan a încercat să se sinucidă. Pe 8 aprilie e adus la ca­mera 12 şi Virgil Mateiaş, care e torturat şase luni. Au fost aduşi să asiste la bătaia lui, Ilie Rotea, Fănică Versescu, inginer Corbu, Andrei Adam, Ilie Boia, Tănase Papanace şi alţii. Torţionarii erau răsplătiţi cu friptură, fructe, ţigări.

În primăvară erau în infirmeria de la Piteşti, în urma schingiuirilor, Popa Neculai, Chivulescu Nicolae Puiu, Luca Cornel, Milea Benone, Mărculescu Constantin, Baruţia Liviu, Clipcea Neculai, Pop Romulus, Ghiuriţă Eneea. Acum decedează aici, imediat după internare, Limberea Paul şi Balanişcu Chirică.

Tot în primăvară, Piteştiul e inspectat de Nicolski, care răcneşte la sanitar că nu trebuie să strice medica­mentele pe bandiţi, pentru că aceştia merită „împuşcaţi cîte cinci la un glonţ". În această perioadă, grupuri de mani­festanţi au fost aduşi să strige în preajma închisorii: „Cei ce zac în închisori aceia sînt trădători. Moarte lor! Moarte lor!"

Prin aprilie, la Piteşti, Ţurcanu dădea indicaţii să se bată, dar fără să se lase urme, iar prin mai a dat ordin să nu se mai bată (ca dispoziţie a administraţiei; vezi mai jos ca­zul Simionescu). El cerea metode noi pentru a-i determina pe studenţi să-şi facă demascarea.

La Tg. Ocna, pe 1 mai, Dimitrov Eugen a fost ame­ninţat de către cei din comitetul de demascări, el a spart geamul, iar de la celelalte celule s-a strigat tare să vină Securitatea, ceea ce s-a auzit în oraş şi a dat peste cap „reeducarea" de aici.

Pe 5 mai e trimis la Peninsula doctorul Ion Simionescu, fost subsecretar de stat în Ministerul Sănătăţii şi fost preşedinte al „Blocului generaţiei naţionaliste de la 1922". Torturat în brigada lui Bogdănescu Ion, nemaiputînd suporta supliciile, s-a îndreptat spre cordonul de pază de la „cărămidăria" Mamaia şi a fost împuşcat. Ştirea a fost transmisă la Radio Londra şi a avut un larg ecou, cu con­secinţe deosebite. După aceasta, Ţurcanu primeşte dispoziţie să înceteze violenţele.

În mai, la Piteşti, are loc o percheziţie generală, în prezenţa colonelului Czeller, după care toţi sînt repartizaţi în alte camere, avînd comitete, dar nu se mai bate, se duc dis­cuţii, sînt scoşi în curte la soare. Ţurcanu adună, tot în luna mai, pe toţi membrii comitetelor de cameră (circa 40-50) şi sînt puşi să semneze un memoriu conceput de el, Gheorghieş Dumitru, Mărtinuş Alexandru, Juberian Constantin, Leonida Titus şi Stănescu Tudor, prin care se solicită aprobarea Ministerului de Interne de a se extinde experienţa de la Piteşti în toate închisorile, memoriu care a fost înaintat ministerului prin ofiţerul politic.

În mai-iunie, la 4-spital, are loc reeducarea ideologică, cu predare, studiu, lectură (un fel de „şcoală de cadre", zice Pop Cornel), cu lozinci pe pereţi, şezători, cîntece, poezii, articole la gazeta de perete şi altele. Participă: Ţurcanu Eugen, Mărtinuş Alexandru, Gheorghieş Dumitru, Mătase Gheorghe, Stănescu Tudor, Leonida Titus, Păvăloae Constantin, Măgirescu Eugen, Mărculescu Constantin, Blejescu Alexandru, Drăgoescu Vlad, Calciu Gheorghe, Mandinescu Sergiu, Comănici Ion, Borza Nicolae, Pop Cornel, Iliescu Mihai, Gorbatîi Gheorghe şi alţii. Directorul Dumitrescu Alexandru a venit de două ori pe acolo.

 

[In vară au loc masive arestări ale ţăranilor care se opun măsurilor de constrîngere la colectivizare.]

 

Pe 15 iunie, 5 din cei 28 de elevi transferaţi disci­plinar de la Tîrgşor la Jilava pe 5 martie 1950 sînt expediaţi la Gherla pentru a fi introduşi în „demascări".

Pe 24-26 iunie pleacă de la Gherla la Canal un lot de 100 deţinuţi, dintre care 8 studenţi (între ei, Popovici Cornel, Voin Ion, Cerbu Ion, Sebeşan Emil, Jianu Mihai).

Cam tot acum pleacă de la Piteşti la Peninsula 40 de studenţi, repartizaţi prin diferite brigăzi. La 4-spital continuă reeducarea fără violenţă. După un coşmar, cu urlete prin somn, Ţurcanu le declară celor mai de încredere: „Orice ar fi, înapoi nu mai putem da!" Deoarece acţiunea „transpirase" peste graniţă, Ministerul de Interne nu-i mai dădea girul total pentru acţiunile violente.

Pe 26 august se eliberează de la Gherla Puşcaşu Vasile.

Înainte de desfiinţarea penitenciarului Piteşti ca în­chisoare pentru studenţi, a apărut prin fiecare cameră colo­nelul Czeller însoţit de Ţurcanu şi le-a spus că demascările

Nu vor înceta niciodată şi că cei din Piteşti vor face demascarea tuturor „bandiţilor" din R.P.R.

Pe 30 august, grupul bătăuşilor veniţi de la Piteşti e retras de la Ocnele Mari. Dar reeducarea continuă acolo prin presiuni, conduse de locotenentul politic Aramă (restricţii, mizerii, amestecul cu dreptul comun).

Tot pe 30 august ajung la Gherla de la Piteşti, în două loturi, ultimii studenţi, în frunte cu Ţurcanu.

La începutul lui septembrie, Bogdănescu pleacă de la Peninsula. Pe 4 septembrie sînt transferaţi la Poarta Albă şi, apoi, disciplinar, la Aiud, Sobolevschi Maximilian şi Prisăcaru Adrian. Dar bătăile continuă la Peninsula pînă la 15 noiembrie, conduse de Lupaşcu Ion şi Cioară Alexandru. Tot acum mai sînt ridicaţi de la Peninsula, pentru anchetă, şi duşi la Jilava: Grama Octavian, Gherman Coriolan, Sofrone Constantin, Cojocaru Ion (prim-brigadier) şi Laitin Dănilă. Apoi, Voin Ion, Cerbu Ion, Popovici Cornel.

Tot în septembrie, la Gherla, încetează demascările şi începe, cu venirea lui Ţurcanu, acţiunea de „diversiune şi reeducare", condusă de Ţurcanu, Popa Alexandru, Bărgăoanu Gheorghe şi Ionescu P. Constantin. Popa Alexandru 1-a scos pe Ţurcanu Eugen ca normator tehnic. (O comisie tehnică a MAI îl numeşte pe Tomuţă Octavian şeful biroului tehnic). Totuşi în toamna anului 1951, sînt torturaţi la Gherla, în camera 99 („Camera morţii"), 97 („Camera nebunilor") şi 98 („Camera chinezească"), Timaru Mihai, Anghel Avram, Soare Ioan, Măgirescu Nicolae, Petrică Duduţa, Amitroaei Mihai, Constantin Ioan, Teja Constantin, Herlea Adrian, Gheorghiţă Viorel, Munteanu Florin, Caravia Paul, Popescu Traian (Maca), Maxim Virgil, Mîndru, Ciuceanu Radu, Parizianu Gioga, Zotu Vasile, Attila, Amariei, Ţoia, Sasu Nonu, Obreja Aurel, Lupoaie Constantin ş.a. Ţurcanu declara la Gherla: „Mă, eu vă omor pe toţi şi nimeni nu-mi face nimic!"

Pe 25 noiembrie au fost scoşi în curte la Gherla toţi deţinuţii, cînd directorul Goiciu, cu toată suita, declară reeducarea ca acţiune de masă. Au vorbit: Ţurcanu, Popa Alexandru, Bărgăoanu Gheorghe şi Panduru Dumitru. Dacă luăm de bună afirmaţia lui Voinea Octavian (Masacrarea studenţimii române, p. 103), Goiciu face acum o aluzie transparentă Ia adresa studenţilor, anticipînd procesul: „Unii dintre voi au căzut victime şi au fost torturaţi. Să ştiţi că acest lucru se datorează domnişorilor voştri care ne-au dus în eroare. Măsurile luate împotriva voastră se datorează minciunilor scornite de dînşii".

Pe 19 decembrie sînt scoşi din camerele lor Ţurcanu Eugen, Popa Alexandru, Popescu Gheorghe, Stoian Ion, Bărgăoanu Gheorghe şi Murărescu Vichente. Ţurcanu Eugen şi Popa Alexandru discută cu Livinschi Mihai, Mărtinuş Alexandru şi Ionescu Constantin, hotărîndu-se ca acţiunea să fie continuată de aceştia, sub conducerea lui Ionescu Constantin. Li se face percheziţie, cumpără ali­mente şi ţigări de la cantină, iar Ţurcanu Eugen iese la raport la sublocotenentul Avădanei Constantin şi discută jumătate de oră, ceea ce nu i s-a mai aprobat şi lui Popa Alexandru. Pe 26 decembrie au ajuns la Jilava, unde au stat pînă pe 15 ianuarie 1952, în camera de izolare. Ţurcanu Eugen şi Popa Alexandru au fost certaţi tot timpul, iar într-o zi Ţurcanu a vrut să-1 bată pe Popa. în urma plecării lor de la Gherla, Bogos Constantin discută cu Zbranca Octavian despre faptul că posturile de radio Ankara şi Londra au transmis ştirea că deţinuţii studenţi de la Piteşti, Gherla şi Canal se bat între ei, bătaie organizată de regim.

 

[în 1951 au fost deportate în Bărăgan peste zece mii de familii.]

■

 

1952

 

Pe 1 ianuarie încetează demascările la Gherla. Tot în ianuarie, administraţia aprobă, ceea ce-i spusese la ple­care Ţurcanu Eugen lui Ionescu Constantin, ca în locul său şi al lui Popa Alexandru să fie numiţi în biroul tehnic Mărtinuş Alexandru şi Juberian Constantin. Juberian Constantin e numit responsabil al biroului organizatoric din ateliere. Sublocotenentul Avădanei Constantin interzice studenţilor să mai culeagă material informativ.

Tot în ianuarie, Popa Alexandru este pentru prima oară anchetat la Jilava pentru activitatea de reeducare de la Gherla.

La începutul lui martie mai sînt ridicaţi de la Gherla pentru cercetări Mărtinuş Alexandru şi Livinschi Mihai. De atunci şi pînă în mai conduc reeducarea Juberian Constantin şi Bogos Constantin.

în aprilie se reîntoarce de la ancheta M.A.I. Bărgăoanu Gheorghe, iar în mai, Mărtinuş Alexandru.

în aprilie sînt anchetaţi, ca martori ai acuzării, Gabor Chirică (la Dej), Teja Constantin şi Chirculescu Gheorghe (la Bucureşti), iar în aprilie-mai, tot la Bucureşti: Matei N. Alexandru, Obreja I. Aurel, Pangrate Ion, Maxim Virgil şi Stoica Marc Aureliu.

Pe 10 mai sînt duşi de la Peninsula la Jilava, pentru anchetă, Voin Ion, Cerbu Ion, Popovici Cornel. Cerbu Ion îl întîlneşte la Jilava, la camera 7, pe Ţurcanu Eugen, care-i spune că a fost anchetat două luni la Interne (martie şi aprilie?) şi e convins că vor primi condamnări mari. La camera 10 găsesc pe Grama Octavian.

 

[26-27 mai - înlăturarea din conducerea de partid şi de stat a Anei Pauker, a lui Vasile Luca şi Teohari Georgescu]

 

În octombrie, Pătrăşcanu Nuti era la Aiud.

 

[În 1952 au fost deportate în Bărăgan peste 3 000 de familii, au primit domiciliu obligatoriu peste 9 000 de persoane si s-a înscenat procesul „sabotorilor de la Canal". În 1951-1952 au fost arestaţi 22 008 chiaburi.]

 

 

1953

 

[5 februarie - moare la Sighet Iuliu Maniu. ]

 [5 martie - Moartea lui Stalin]

 

Pe 13 martie e arestat ofiţerul Sucegan Gheorghe de la Gherla, pe 15 martie, colonelul Sepeanu Theodor din MAI, iar pe 28 martie, ofiţerul Avădanei Constantin de la Gherla.

Între mai 1952 - mai 1953 conduc acţiunea de re­educare de la Gherla Juberian Constantin şi Mărtinuş Alexandru, iar apoi, pînă în iulie 1953, o conduce doar Juberian Constantin, deci în mai e luat din nou de la Gherla Mărtinuş Alexandru, iar în iulie, Juberian Constantin, care îl lasă în locul său pe Reck Ştefan. în locul lui Livinschi Mihai, materialul informativ este adunat de Calciu Gheorghe, însărcinat de Biroul inspecţii (Ţurcanu îl pusese pe Calciu Gheorghe la cantina penitenciarului).

Pe 1 iunie sînt luaţi din Gherla, pentru anchetă, Voinea Octavian şi Zbranca Octavian, iar de la Aiud, Cobîlaş Nicolae.

 

[6 iunie -14 deţinuţi politici evadează de la mina

 

În iunie, sînt anchetaţi la Rm. Sărat, ca martori ai acuzării, Popescu Gheorghe, Varan Sabin, Paraschiv Gheorghe, Pillat Constantin.

Pe 12 iulie e arestat căpitanul Dumitrescu Alexandru, directorul de la Piteşti.

Pe 18 iulie se întrerup lucrările la Canal.

 

[2-14 august -Al IV-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor]

 

Pe 1 septembrie e arestat doctorul Bărbos Viorel de la Gherla.

între aprilie şi noiembrie sînt anchetaţi, la Ploieşti -Popa Alexandru, Puşcaşu Vasile, Păvăloae Vasile, Livinschi Mihai, Stoian Ion, Romanescu Grigore, Popescu Aristotel, Pop Cornel, Dumitrescu Dan, Juberian Constantin, Voin Ion; la Rm. Sărat - Voinea Octavian, Pop Cornel, Cobîlaş Nicolae, Zbranca Octavian, Popovici Cornel, Voin Ion, Cerbu Ion, Popescu Gheorghe, Şerbănescu Cristian Paul. La anchete li se spune cum trebuie să declare (în esenţă, că a fost acţiune legionară, de compromitere şi înşelare a regimului, ordonată de Horia Sima), erau apoi chestionaţi să se convingă că nu se abat şi, la nevoie, erau constrînşi, tor­turaţi. Toate declaraţiile erau scrise de anchetatori şi numai semnate de anchetaţi.

 

[In octombrie are loc procesul ultimului lot de paraşutişti pentru rezistenţa din munţi, proces încheiat cu 13 execuţii.]

În decembrie, se sistează lucrul în atelierele de la Gherla.

 

 

1954

 

În acest an, la toate închisorile, s-au pus obloane de jaluzele la geamuri. La Baia Sprie şi la Poarta Albă au loc greve ale deţinuţilor politici.

Pe 31 ianuarie, Juberian Constantin încearcă să se sinucidă la ancheta M.A.I.

În primăvară e dus la M.A.I. pentru anchetă Calciu Gheorghe.

 

[6-13 aprilie - Procesul lui Lucreţiu Pătrăşcanu. Executarea are loc pe 16/17 aprilie.]

 

În perioada martie-august e anchetat din nou, la Ploieşti, Ţurcanu Eugen. în aprilie e anchetat la Ploieşti, ca martor al acuzării, Jianu Mihai, iar în august e confruntat cu Ţurcanu.

 

[16-17 iunie - Revolta anticomunistă în Berlinul de Est, înăbuşită de armata sovietică.]

 

În iulie e luat la cercetări, de la Gherla, Ionescu P. Constantin şi e anchetat, la Ploieşti, doctorul Bărbos Viorel de la Gherla.

Rechizitoriul în procesul Ţurcanu e redactat pe 20 septembrie. Dezbaterile procesului au loc între 25-27 oc­tombrie, cu uşile închise. Au fost audiaţi 40 de martori, din care 22 pe 25 octombrie. între asistenţii din sală, toţi securişti, erau şi directorii de penitenciare; între ei şi colonelul

Gheorghiu de la Gherla. Se amînă pronunţarea sentinţei pentru 1 noiembrie, apoi pentru 6 noiembrie şi se dă pro­nunţarea pe 10 noiembrie 1954. Astfel, prin sentinţa nr. 32, sînt condamnaţi la moarte cei 22 inculpaţi în procesul Ţurcanu: Ţurcanu Eugen, Popa Alexandru, Puşcaşu Vasile, Păvăloae Vasile, Livinschi Mihai, Stoian Ion, Romanescu Grigore, Voinea Octavian, Popescu Aristotel, Pătrăşcanu Nuti, Pop Cornel, Sobolevschi Maximilian, Dumitrescu Dan, Juberian Constantin, Popovici Cornel, Voin Ion, Cerbu Ion, Popescu Gheorghe, Şerbănescu Cristian Paul, Ionescu Constantin, Zbranca Octavian şi Cobîlaş Nicolae.

Pe 17 decembrie (deci după 37 de zile) sînt execu­taţi 16 dintre ei. Execuţia are loc la Jilava, la ora 23, legaţi la ochi şi de stîlpii de execuţie, cu spatele la grupa de execuţie. Rămîn neexecutaţi deocamdată sase: Popa Alexandru, Puşcaşu Vasile, Voinea Octavian, Popescu Aristotel, Pătrăşcanu Nuti şi Dumitrescu Dan. Se motivează că aceştia „au fost necesari la judecarea altor procese".

La Piteşti au murit, în urma torturilor, Niţă Cornel, Gavrilescu Eugen, Pintilie Ion, Poenaru Mihai, Bogdanovici Alexandru, Balanişcu Chirică, Cantemir (Gheorghe sau Vasile?), Limberea Paul, Turtureanu Ion, Iosub Mihai, Mărgărint (?), Bucur Mircea (?), Sandovici Nicolae (?). S-au sinucis: Şerban Gheorghe, Vătăşoiu Gheorghe şi Grigoraş Ion. Şerban Gheorghe şi-a tăiat venele, a fost salvat, dar, ca şi Vătăşoiu, s-a aruncat apoi în golul scărilor cînd au fost scoşi la baie. Nedelcu Nicolae Ristel, Şoltuz Laurenţiu, Pintilie Ion şi Stoica Marc Aureliu înnebunesc (Nedelcu şi-a revenit ulte­rior, iar Pintilie a decedat în urma bătăilor). Au încercat să se sinucidă Eşeanu Nicolae, Gheorghiu Gelu, Andrişan Gheorghe şi alţii. Un student a înghiţit un ac şi, fiind con­vins că astfel va muri, le-a aruncat în faţă torţionarilor tot dispreţul său. Pandurescu Aurel s-a năpustit cu capul în hîrdăul de arpacaş fierbinte, dar n-a reuşit nici el să-şi pună capăt zilelor.

La Gherla au murit în demascări circa 15 deţinuţi, dintre care: Cristea Ion (torturat la camera 102), Dîmbu Vasile (la 103), Dimciu Garofil (Caranfil)(torturat la 98 şi 101), Dumitru Vasile (Andrei ?) (la 98), Popescu Petre (la 103), Radovan Alexandru (Dumitru?) (torturat la 106), Dincă Ion (la 101), Tîmpa Ion (la 102), Belecciu Constantin, Taban Ştefan, Munteanu, Năstase, Hortolman Ion, Pană, Razenkrantz. S-au sinucis trei şi au înnebunit patru (între care Băucescu Alexandru, Meteescu Nicolae, Bănescu). Lui Caravia Paul i-au fost fracturate două coaste. Au încercat să se sinucidă, tăindu-şi venele de la mîini, Potra Octavian, Munteanu Ovidiu, Ciuceanu Radu iar Pangrate Ion tăindu-se la gît.

În total, la Piteşti şi Gherla au fost ucişi peste 30, iar torturaţi, circa 800 la Piteşti, cîteva sute la Gherla, 70 de la Tîrgşor, zeci la Peninsula, 20-30 la Ocnele Mari, 7-8 la Braşov, 5-6 la Tg.Ocna. Peste o sută au rămas cu infirmităţi grave.

 

1955

 

Pe 22 iunie (deci după şapte luni şi ceva de la pro­nunţarea sentinţei de condamnare la moarte) a fost executat singur, la Jilava, Puşcaşu Vasile.

Tot în anul 1955, Mârtinuş Alexandru era dat dece­dat (?) iar despre Prisăcaru Adrian se spune că a fost exe­cutat dintr-o eroare (?)

 

1957

 

Pe 16 aprilie se dă sentinţa în procesul ofiţerilor arestaţi cu patru ani în urmă şi judecaţi (deşi dispoziţiile veneau mai de sus) pentru reeducarea de la Piteşti şi Gherla: colonelul Sepeanu Theodor, 8 ani muncă silnică; căpitanul Dumitrescu Alexandru, 7 ani muncă silnică; sublocotenentul Sucegan Gheorghe, 7 ani muncă silnică; sublocotenentul Avădanei Constantin, 6 ani muncă silnică şi doctorul Bărbosu Viorel, 5 ani temniţă grea. Dar atît declaraţiile lor la anchetă cît şi soarta lor de deţinuţi nu sînt pînă în prezent cunoscute. Se ştie însă că Sepeanu Theodor a fost pus în libertate pe 13 nov. 1957, prin decretul nr. 534/1957.

În alt proces (?) a fost condamnat şi generalul Dulgheru (Dulberger) iar mai apoi graţiat. în 1964 era di­rector în cadrul întreprinderii de Canal şi Apă Bucureşti.

În vara lui 1957 se judecă al II-lea proces, cu deţinuţi, al „reeducării" de la Piteşti-Gherla, procesul lui Vică Negulescu sau procesul Calciu (care a stat în anchetă trei ani). Acuzaţi: Negulescu Valeriu (Vică), Oprişan Constantin, Calciu Gheorghe, Iosif V. Iosif, Popa Aurel, Hoinic Dragoş, Caziuc Gheorghe şi Bordeianu Virgil. Mar­tori ai acuzării (condamnaţi la moarte în procesul Ţurcanu): Voinea Octavian, Popa Alexandru, Pătrăşcanu Nuti, Popescu Aristotel, Dumitrescu Dan. Calciu Gheorghe arată în proces adevărul: demascările au fost iniţiate de Nicolski, Czeller şi cei din spatele lor, iar toţi cei implicaţi în cele două procese au fost siliţi să susţină că ordinul de auto­distrugere ar fi venit de la comandanţii legionari. Sentinţa

Condamnă la moarte pe Negulescu Vică, Bordeianu Virgil şi Caziuc Gheorghe şi la muncă silnică pe viaţă sau la 25 ani pe ceilalţi. Dar Vică Negulescu n-a avut nici o legătură cu demascările (ca şi Cobîlaş Nicolae din procesul Ţurcanu).

Pe 11 octombrie se comută pedepsele cu moartea în muncă silnică pe viaţă la următorii din lotul Ţurcanu: Popa Alexandru, Voinea Octavian, Pătrăşcanu Nuti, Dumitrescu Dan. Popescu Aristotel refuză să facă recurs, dar pe 29 oc­tombrie îi face avocatul cerere de comutare a pedepsei.

Mor în Casimcă la Jilava, dintre cei cinci de mai înainte, Popescu Aristotel, Dumitrescu Dan şi Pătrăşcanu Nuti. Tot aici mor Oprişan Constantin şi Negulescu Valeriu. Mai sînt supuşi procesului de exterminare, lentă dar sigură, fără să aibă vreo legătură cu demascările (ca şi Vică Negulescu), Nicolae Petraşcu, Paul Grimalschi şi Marcel Petrişor. Voinea Octavian şi Popa Alexandru se eliberează în 1964.

Torturile propriu-zise, din partea administraţiei, au fost practicate în închisorile româneşti pînă prin 1956-1958. Pe 14 iulie 1958 are loc răscoala a 5 mii deţinuţi politici la Gherla.

 

 

1962-1964

 

Între 1962-1964 se defăşoară la Aiud (dar şi la Botoşani, Rm. Sărat, Oradea etc.) reeducarea fără violenţă, însă prin constrîngeri, condusă de directorul închisorii, colonelul Crăciun. Presiunea se făcea prin izolarea la Zarcă şi prin şantajul că eliberarea e condiţionată de reeducare. Aceasta consta în renegarea trecutului şi în denigrarea ideilor legionare, a foştilor conducători şi a lui Dumnezeu. Deci o reeducare formală, dar publică, în cadrul peniten­ciarului. Autocritica se făcea în scris, se citea şi era comen­tată de cei de faţă. De această lepădare, „autodemascare", era condiţionată eliberarea fiecăruia, conducerea ştiind că rezistenţa majorităţii deţinuţilor era epuizată de presiunile continue, de suferinţele lor fizice şi morale de-a lungul a circa 15-22 de ani de temniţă. Se deschid cluburi unde sînt aduşi să asiste zeci şi sute de condamnaţi. Conduc în­văţătorii deţinuţi Ion Mureşan, Costică Damian şi Bobordea, Tache Savin, Nicolae Grigorescu şi alţii, care acuză mişcarea legionară şi laudă partidul şi guvernul comunist. O serie de deţinuţi se opun, dar sînt izolaţi în celule de pedeapsă şi în Zarcă: Virgil Mateiaş, Alecu Ghica, Ionică, Ştefan Dinescu, Teodor Socariciu, Nicolae Biriş, Nicolae Popa şi alţii. Apoi au asistat o vreme la discuţiile din club: Radu Mironovici, preot Dumitrescu-Borşa, Iosif Costea, Radu Budişteanu, Victor Biriş, Ilie Nicolescu, Alecu Ghica, Petre Ţuţea, Tache Savin, Nistor Chioreanu ş. a. Biriş, Savin, Costea şi alţii acceptă reeducarea. Pe 3 octombrie 1962 se eliberează primul lot de deţinuţi. Au fost apoi graţiaţi Radu Gyr, Nichifor Crainic, preot Dumitrescu-Borşa, Victor Vojen, Victor Biriş, Ion Costea. Celor rămaşi li se citeşte la club din „Scînteia" şi mai ales articole ale deţinuţilor eliberaţi, scrise pentru străinătate. în toamna anului 1963 pleacă un lot. La cluburi li se aduc filme de propagandă şi ziare. Pe 30 decembrie 1963 apare decretul de graţiere, prin care libertatea este condiţionată de reeducare. Cu excepţia celor vreo sută din Zarcă, cu regim de exterminare, toţi ceilalţi deţinuţi au fost încadraţi în cluburi de reeducare. Au fost constrînşi să-şi facă „autoprezentarea" şi Nicolae Petraşcu, Ilie Nicolescu, Nistor Chioreanu.

La Jilava, unde a fost adus şi tot lotul de la Rm. Sărat, funcţiona un comitet de reeducare format din deţinuţi, avînd ca preşedinte pe Nicolae Penescu (fost secretar general al P.N.Ţ. şi ministru de interne) iar ca secretar al comitetului pe Dan Cernovodeanu. Reeducarea consta şi aici în lecturi (cărţi, ziare, reviste), filme şi deni­grarea, în scris, a partidelor cărora aparţinuseră. Din partea oficialităţilor conduce discuţii cu ei şi le ţine prelegeri de socialism colonelul Natalicu, secondat de doi ofiţeri politici.

 

[15-25 aprilie 1964 - „Declaraţia din aprilie", privind poziţia P.C.R. în problemele mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale]

 

Pe 16 aprilie 1964 apare decretul de graţiere generală. La sfîrşitul lui iulie 1964, toţi deţinuţii politici sînt puşi în libertate.