FENOMENUL ÎN TIMP ŞI SPAŢIU

1948

Spre sfirşitul anului 1945 li se solicită celor din lagărul de la Caracal şi din penitenciarul Aiud, care vor să fie puşi în libertate, să se angajeze că vor înceta orice acţiune ostilă conducerii comuniste. Cei care au acceptat sînt eliberaţi: circa 1500 de deţinuţi politici, în majoritate legionari. Printre ei a fost şi Bogdanovici Alexandru.

La propunerea lui Teohari Georgescu (ca ministru de interne), în decembrie 1945, se ajunge la o înţelegere cu Nicolac Petraşcu, Vică Negulescu (arestaţi) şi Nistor Chioreanu (veniţi mai de mult din Germania, acum conducători ai legionarilor din ţară) ca toţi legionarii din clandestinitate să capete acte de indentitate şi să fie încadraţi în cîmpul muncii, prin prezentarea lor la autorităţi, depunerea armelor şi încetarea activităţii politice.

Pe la sfîrşitul lui iunie, Bogdanovici Alexandru, deţinut în penitenciarul Suceava, arc vorbitor cu tatăl său (prefect de Botoşani, venit se pare din partea conducerii P.C.R.), apoi cu cumnatul său (absolvent al şcolii de securitate de la Moscova) şi-l impulsionează să iniţieze acţiunea de reeducare, pe care el deja o nutrea.

În iulie, sînt transferaţi de la Aiud la Piteşti 35-40 de studenţi, cu condamnări din 1942 şi 1947. Din acest moment, Piteştiul devine închisoare pentru studenţi. Camera 4-spital, cea mai marc din toate, servea pe atunci drept carantină.

În august, din iniţiativa lui Bogdanovici Alexandru, vîrfurile legionare din penitenciarul Suceava redactează un memoriu prin care cercau să fie redaţi vieţii sociale, promiţînd abţinerea de la orice activitate politică.

[Pe 30 august ia fiinţă Securitatea.]

În octombrie, Bogdanovici Alexandru iniţiază şi conduce acţiunea de autoreeducarc (fără violenţă) din penitenciarul Suceava, în care se încadrează: Puşcaşu Vasile, Simionovici Toma, Pintilie Sorin, Moravschi Ştefan, Gebac Lconard, Negură Ion, Ţurcanu Eugen, Mărtinuş Alexandru, Bordeianu Virgil, Popa Alexandru (Ţanu), Prisăcaru Adrian, Caciuc Ştefan, Roşca Gheorghc, Pascaru Lucian, Badalc Vasile, Munteanu Eugen ş.a. şi înaintează cîteva memorii la organele centrale.

1949

[23 ianuarie - Crearea C.A.E.R.-uIuiJ

Pe 4 februarie s-a făcut transferul de la Jilava la Piteşti a loturilor de studenţi recent condamnaţi la Bucureşti: Oprişan Costache (Dumitrescu Florică, Gheorghiu Ion, Comşa Ieronim, Calciu Gheorghe, Merişca Constantin), Andrei Decebal Corneliu (Hoinic Dragoş, Voinea Octavian, Mateescu Dinu), Pătrăşcanu Nuti şi mediciniştii bucureşteni, plus lotul mironoviştilor.

În februarie, la Suceava, Ţurcanu Eugen ia conducerea acţiunii de reeducare şi Bogdanovici Alexandru i se subordonează. Pe 6 martie are loc o serbare a lor.

[2 martie - Exproprierea celor 50 hectare lăsate moşierilor prin reforma agrară din 1945; 3-5 martie - Plenara CC al P.C.R. privind transformarea socialistă a agriculturii]

La începutul lunii martie e înfiinţată la Suceava O.D.C.C. (Organizaţia deţinuţilor cu convingeri comuniste - iniţiale citite de cei din afara ei: Odecaca), condusă de Ţurcanu Eugen, Bogdanovici Alexandru şi Moravschi Ştefan, plus Bobu Ion, Gebac Leonard, Negură Ion şi Mărtinuş Alexandru.

Pe 25 martie, Andrei Decebal Corneliu e luat din Piteşti la Interne, este eliberat şi pleacă „legal" în Occident (deşi era condamnat la muncă silnică pe viaţă).

Din martie pînă în iunie se dau la Piteşti spre lectură Cărţi şi broşuri marxiste.

[4 aprilie - înfiinţarea N.A.T.O.]

Pe 22 aprilie sosesc la Piteşti primii 80 de studenţi de la Suceava, din care sînt repartizaţi pe secţia corecţional, în aceeaşi cameră, Ţurcanu Eugen, Gebac Leonard, Unişor Constantin, Negură Constantin şi Istrate Constantin.

Pe 8 iunie la Piteşti, un inspector în vîrstă, cu ochelari, sistează vorbitorul promis (de care au apucat să beneficieze doar cîţiva, din apropiere), pachetele, scrisorile, plimbarea, iar plantoanele sînt băgate în camere, deşi înainte fusese programat primul vorbitor pe 1 iunie (anulat) iar directorul Dumitrcscu Al. anunţase tuturor o apropiată punere în libertate, după o perioadă de lagăr.

Acţiunea de reeducare e începută pe secţia corecţional de către grupul de suceveni: Ţurcanu Eugen, Sobolovschi Maximilian, Gebac Lconard, Tăuţan Ghcorghe, Burculeţ Viorcl, Bîgu Gheorghe, Sofrone Constantin, Cordun Frederic, Craiu Gheorghe, Gliga Octavian, Cicherschi Victor, Antonescu Gheorghe, Lcviţchi Mihai, Gliga Ion, Negrilă Viorcl.

La sfîrşitul lui mai, Ţurcanu trimite o scrisoare celor de la camera 1 corecţie (Pătrăşcanu Nuti, Popescu Aristotel (Aligo), Tăcu Aurel, Blaga Traian, Soroiu Gheorghc, Popa Valeriu) pentru a cădea de acord cu reeducarea. Aceştia nu răspund.

În iunie, Ţurcanu ia legătura cu directorul Dumitrescu Alexandru şi cere să meargă la raport la Securitate, la căpitanul Cîrnu.

În iulie-septembrie, Ţurcanu Eugen, personal, ca planton şi prin cei din celula sa, identifică vîrfurilc din penitenciar, iar directorul vine cu lista şi-i izolează. Pe 19 iunie sînt izolaţi la camera 3, et. I: Voinea Octavian, Popescu Traian, Cărăuşu Adrian, Gafencu Valeriu, Dumitrescu Florian. Mai sînt izolaţi: Balanişcu Chirică, Blaga Traian, Bucur Constantin, Poenaru Mihai, Oancea, Limberea Paul, Oprişan Constantin, Hoinic Dragoş, Măgirescu Eugen, Miculcscu Alexandru, Voinea Octavian, Pătraşcu Vasile, Ambrozie Constantin, Stănescu Cezar, în celulele S.S.I. de la etajul II. De asemenea, Pătrăşcanu Nuti şi ceilalţi de la camera 1 corecţie, care sînt şi anchetaţi de director şi de inspectorul Nemeş Iosif. În noiembrie mai sînt izolaţi la carantină şi apoi la S.S.I.: Dumitrescu Dan, Butan Alexandru, Lucinescu Dan, Păvăloae Constantin, Pop Cornel, Struţeanu Ion.

Ţurcanu Eugen rămîne planton pe secţia corecţie timp de 3-4 luni. Cei din celulă cu ei: Gebac Lconard, Negură Constantin, Unişor Constantin şi ceilalţi primeau supliment la mîncarc şi erau trimişi în diverse camere. Acum, lc spune el într-o seară: „am să fac o chestie în închisoarea asta de-o să rămîneţi cu gura căscată".

[5/6 iulie - 25 000 de basarabenii sînt deportaţi de sovietici in Siberia şi Kazahstan]

[17 iulie - Executarea grupului de rezistenţă armată din Banat: Spiru Blănaru, Petre Domoşneanu ş.a. ]

În perioada iulie 1949 - februarie 1950 (cum s-a mai menţionat), se înăspreşte brusc regimul la Piteşti, în vederea „demascărilor": suspendarea plimbării, folosirea celulei de pedeapsă de la subsol, alimentaţia ajunge la maximum o mic de calorii zilnic, asistenţă medicală minimă, se închid geamurile la unele camere, iar în celulele de 2x4 m, stau cîte 7-9 deţinuţi. În cursul verii se construiesc ziduri interioare între secţii, în locul grilajelor de fier. În exterior, acum erau trei rînduri de ziduri: al celor două curţi interioare, al grădinii mici şi al grădinii mari.

Pe la sfîrşitul lui august vine la Piteşti un inspector din minister.

Pe 19 septembrie, după trei zile de drum, în care timp au fost lăsaţi şi elevii suceveni la Tîrgşor, soseşte la Piteşti majoritatea studenţilor de la Suceava, între care Popa Alexandru, Livinschi Mihai, Puşcaşu Vasile, Roşca Gheorghe, etc, cu care Ţurcanu Eugen ia legătura la camera de baie. Prin venirea la Piteşti a acestui lot masiv, pe 26 septembrie, din lipsă de spaţiu, izolarea se desfiinţează parţial. Gcbac Leonard e trimis la 4-spital, unde stă cu o parte din sucevenii proaspăt sosiţi. Aici iau conducerea reeducării Popa Alexandru, Livinschi Mihai, Puşcaşu Vasile, Roşca Gheorghe, Prisăcaru Adrian, Caziuc Gheorghe şi Bordeianu Virgil.

De la Suceava au fost transferaţi la Tîrgşor circa 150-200 de elevi, „reeducaţii" avînd în frunte pe Stoian Ion, ajutat de Cobzaru Iosif (amîndoi pregătiţi de Bogos Constantin). La Tîrgşor li se dădeau elevilor cărţi marxiste, li se citea uneori articolul de fond din „Scîntcia" şi erau lăsaţi liberi în curte. Cei care refuză aici ideea reeducării sînt izolaţi vreo lună de zile, dar li se permite apoi şi acestora să iasă în curte. Adepţii reeducării se organizează: cîntece, şedinţe de critică şi autocritică, turnătorii.

[1 octombrie - Proclamarea R.P. Chineze; 3 octombrie - Stabilirea de relaţii diplomatice între România şi R.P. Chineză]

În octombrie, o parte din cei de la 4-spital merg la raport la administraţie şi cer să înceapă reeducarea. Tot în octombrie, inspectorul Nemeş Iosif discută cu o scrie de studenţi, pentru a tatona starea de spirit. Astfel, pe 26 octombrie i se spune lui Bordeianu Dumitru: „O să vă ştim şi gîndurilc, bandiţilor! De beton armat să fiţi şi tot o să vă muiem! Avem metode să facem din voi tot ce vrem noi".

La sfîrşitul lunii, Ţurcanu Eugen aduce la camera de baie (viitorul său birou) pe Popa Alexandru şi pe Livinschi Mihai, ca să trieze materialul dat de informatori.

Pe 10 octombrie şi la 1 noiembrie, Ţurcanu Eugen ţine şedinţe cu comitetul de reeducare din Piteşti. La ultima participă: Popa Alexandru, Puşcaşu Vasile, Roşca Gheorghe, Caziuc Gheorghe, Prisăcaru Adrian, Bordeianu Virgil, Burculeţ Viorcl şi directorul închisorii, Dumitrescu Alexandru.

Pe 7 noiembrie, în secţia corecţie de la etajul I, se începe, la camera 1, acţiunea de demascări, prin Ţurcanu Eugen, Gebac Lconard, Cordun Fredcric, Sofrone Constantin şi Bîgu Gheorghe.

În noiembrie, Ţurcanu Eugen e dus în cîteva rînduri la Securitatea din Piteşti, unde e chemat de sublocotenentul Mecu, dar nici lui Gebac Lconard (cu care era cel mai intim din celula sa) nu-i spune ce a discutat, ci doar ce bunătăţi a mîncat. Alteori dispărea din celulă cîte o noapte întreagă, destăinuiesc Gebac Leonard şi Unişor Constantin.

Din a doua jumătate a lunii noiembrie, Ţurcanu Eugen (cum arată la ancheta din 19 aprilie 1954) primeşte ordin de la director să folosească bătaia în demascări, iar Marina Ion (Iţicovici) îi dădea dispoziţii amănunţite, inspectorul Nemeş Iosif fiind şi el de acord.

Pe 25 noiembrie se intră la camera 4-spital. La începutul lui decembrie, Piteştiul e inspectat de Marin Jianu, adjunct la Interne şi de colonelul Dulgherii (?). Pe 2 decembrie au fost scoşi din celulele de izolare şi duşi la camera 1 corecţie: Pătrăşcanu Nuti, Gherman Coriolan, Popescu Aristotcl, Tacu Aurel, Blaga Traian, Soroiu Ghcorghc, Ghiţulescu Ion, Dumitrescu Paul, Beşchea Tiberiu, Murărescu Gligu, Ionescu Vasile, unde îi găsesc pe Ţurcanu Eugen, Gebac Lconard şi alţii. Pe 4 decembrie, Bîgu Ghcorghc (şi ulterior Ţurcanu Eugen) pun aici problema reeducării.

Pe 6 decembrie, din dispoziţia directorului (susţinut de inspectorul Nemeş Iosif şi de ofiţerul politic Marina Ion), Ţurcanu Eugen provoacă la camera I -corecţie o ambuscadă: Sofrone Constantin îl bate pe Aldea Marin. Ţurcanu Eugen pretextează că e lovit de Murărescu Gligu şi bătaia devine generală, declanşată de tabăra lui Ţurcanu. Altercaţia e urmată de intervenţia violentă (şi regizată) a directorului, a primilor gardieni şi a gardienilor, în favoarea taberei lui Ţurcanu. Directorul, solid, lovea cu palmele şi pumnii, trăgea, se spune, şi focuri de pistol pe geam pentru a produce panică, iar gardienii atacau cu centiroane şi ciomege. Ţurcanu indica cine să fie bătut şi călcat în picioare. In două rînduri, directorul şi gardienii au intervenit aici în favoarea grupării lui Ţurcanu Eugen. Seara, Pătrăşcanu Nuti şi-a făcut demascarea activităţii din penitenciar în faţa lui Ţurcanu Eugen.

Pe 7 decembrie, Ţurcanu îl întreabă dacă nu vrea să lucreze alături de el şi Pătrăşcanu Nuti acceptă. Pe 8 sau 9 decembrie, Pătrăşcanu Nuti demască activitatea lui: Tacu Aurel, Soroiu Gheorghe, Beschea Tiberiu, Blaga Traian, Popescu Aristotel, Ghiţulescu Ion, etc. Pe 9 sau 10 decembrie sînt bătuţi: Popescu Aristotel, Dumitrescu Paul, Maiorescu Radu, Blaga Traian, Soroiu Gheorghe, Matricali Dumitru, Ghiţulescu Ion. Încep demascările scrise, în faţa administraţiei, şi li se cerc deţinuţilor să declare problemele de afară nedivulgatc. Pînă atunci se nota pe săpun şi se demascau numai atitudinea şi acţiunile din penitenciar.

Pe 11 sau 12 decembrie, Pătrăşcanu Nuti e întrebat de Ţurcanu dacă e în stare să bată şi acesta răspunde că va încerca. Atunci sar pe Tacu Aurel, împreună cu Soroiu Ghcorghc, Blaga Traian, Popescu Aristotcl. Tacu Aurel face o criză nervoasă. În total, au loc la camera 1 vreo şase acţiuni violente între 25 noiembrie 1949 - februarie 1950.

Pe 6 decembrie se stabilesc la 4-spital: Sofrone Constantin, Giurconiu Mihai, Livinschi Mihai, Oprea Gheorghc, Puşcaşu Vasile. Pe 19 decembrie, directorul îi duce la 4-spital pe Pătrăşcanu Nuti, Gherman Coriolan, Sobolevschi Maximilian, Burculeţ Viorel şi Andronache Vasile. La amiază, directorul îl aduce pe Bogdanovici Alexandru. Seara, Pătrăşcanu Nuti „discută" cu Bogdanovici Alexandru. Pătrăşcanu Nuti, Gherman Coriolan, Burculeţ Viorel şi Andronache Vasile mai trag de limbă pe: Moroianu Vasile, Clipcea Nicolae, Matei Petre, Păvăloae Vasile, Zbîrcea Constantin, Chiriac şi alţii. Pe 24 decembrie soseşte şi Ţurcanu, delimitîndu-se taberele. Pătrăşcanu Nuti îl demască pe Bogdanovici Alexandru ca oportunist. Pe 25 decembrie, de Crăciun, la 6 dimineaţa, cînd Ţurcanu a mişcat masa (era consemnul!), a început o bătaie îngrozitoare, care a ţinut toată ziua. Iniţial, cîte 2-3 torţionari trăgeau din paturi pe cîte unul din „bandiţi" şi, după ce-i loveau unde se nimerea, cu bîte, pumni, picioare, cataramele curelelor, îi aruncau grămadă în spaţiul dintre paturi. Stupoarea teribilă a celor atacaţi în faţa agresiunii violente a foştilor camarazi de luptă şi suferinţă le-a blocat psihologic orice reacţie de împotrivire. Comitetul de demascări era compus din: Sobolevschi Maximilian, Prisăcaru Adrian, Popa Alexandru. În acea zi trece şi directorul pe acolo. Din tabăra lui Ţurcanu mai făceau parte: Puşcaşu Vasile, Livinschi Mihai, Trifan Laurcnţiu, Juverdeanu Ovidiu, Sandu Mihai, Bordeianu Virgil, Mărtinuş Alexandru, Roşca Ghcorghe, Bogos Constantin, Predescu Aurel (Rică), Carp Ion, Hantcu Mircca, Pătrăşcanu Nuti, Gherman Coriolan, Burculcţ Viorel, Zbranca Octavian, Badale Vasile, Vatamanu Gavril. Sînt bătuţi: Păvăloae Vasile, Cucu Mircea, Bogdanovici Alexandru, Străchinaru Constantin, Constantinescu Emil, Tîrnoveanu Mircea, Zaharia Nicolae, Condurache Emil, Gojinschi Nicolae, Moroianu Vasile, Găburcac Traian, Lungeanu Mihai, Mureşanu Isidor, Grosu Boris, Mătase Gheorghe, Petrica Ion, Pop Traian (Ion?), Vişovan Aurel, Jurg Gheorghe, Cojocaru Petre, Luca Cornel, Sebeşan Emil, Bacicu Viorcl, Chirilă Ion, Lateş Mihai (Gavril?), Văideanu Octavian, Oarga Miron, Răitaru, Ţăranu Vasile (Petru?), Caba Ion (ultimul va ajunge, la Gherla, în conducerea demascărilor).

La bătăile din 26-27 decembrie participă şi directorul cu gardienii Georgcscu Alexandru şi Lăzăroiu Nicolae. Directorul îl bate, între alţii, pe Luca Cornel.

În prima „serie" de la 4-spital, unii din cei care şi-au făcut parţial demascarea sînt transferaţi în alte camere şi aduşi alţii. Astfel, pe 30 decembrie pleacă cu ei Popa Alexandru, Sobolevschi Maximilian şi Prisăcaru Adrian. Ţurcanu îi opreşte cu el la 4-spital pe: Roşca Gheorghe, Puşcaşu Vasile, Livinschi Mihai, Badale Vasile, Gherman Coriolan, Andronache Vasile, Pătrăşcanu Nuti, Oprea Gheorghe, Constantinescu Emil, Străchinaru Constantin, Petrica Ion, Predescu Aurel, Mărtinuş Alexandru, Bogos Constantin, Burculeţ Viorel. Pe Bogdanovici Alexandru, Ţurcanu îl întoarce înapoi. Este adus de la carantină, chiar de director, lotul timişorenilor, plus cîteva vîrfuri, din Oltenia (Popescu Nelu), Suceava (Păvăloae Costache) şi Cluj (Pop Cornel); de asemenea: Iosif V. Iosif, Ciuceanu Radu, Dondoe Marin, Frunză Grigore, Cîrlan Nicolae, Popovici Anghel, Climescu Dumitru, Duşmanu Vasile, Ştaer Iosif, Jubcrian Constantin, Romanescu Grigore, Nicorescu Traian, Struţeanu Ion şi alţii. Dintre timişoreni: Angelescu Ion, Soare Ion, Barzu Sorin, Boceanu Dumitru, Mataringa Vasile, Laitin Dănilă, Berghezan Ion, Sebeşan Emil, Popescu Gheorghe, Murărescu Vichente, Plapşa Lucian, Lepădatu Aurel. În total, au fost introduşi circa 40-50, care, pentru început, sînt traşi de limbă.

În seara de 31 decembrie, în urma unui incident cu Angelescu Ion, Ţurcanu începe bătaia, în care intervine şi directorul cu gardienii: Lăzăroiu Nicolae, Georgescu Alexandru, Nistor Sebastian, Mândruţă. Directorul îi bate personal pe Cojocaru Petre, Cucu Mircea, Bogdanovici Alexandru, Eşeanu Nicolae. Acum se instituie şi plantoanele de noapte. Între alte cazne, erau loviţi în timp ce trebuia să stea, zile întregi, în poziţie de drepţi sau erau „tocaţi" pe o masă. Totuşi, cît lipsea Ţurcanu din cameră, cei bătuţi mai puteau şopti între ei, ceea ce la seriile următoare n-a mai fost posibil. Bogdanovici e gîtuit de Ţurcanu şi bătut crunt de Puşcaşu Vasile.

Indicaţia şi aprobarea pentru bătăi („ordinul" - cum scrie în declaraţia lui) le-a primit Ţurcanu de la căpitanul Dumitrescu Alexandru, directorul de la Piteşti, ofiţerul politic („referentul") Marina Ion, inspectorul Nemeş Iosif, locotenentul Mircea Mihai, sublocotenentul Iagăru (Iagheru) Marin, inspectorul general Răileanu, cu specificări de genul: „nu interesează cîţi ochi sar" şi să-i bată „pînă sare carnea bucăţi în tavan". Lui Ţurcanu i-au mai dat concursul apoi gardienii Lăzăroiu Nicolae, Dina Florea, Nistor Sebastian, Georgescu Alexandru, Gheorghe Ion, iar din partea ministerului l-au mai sprijinit colonelul Sepeanu Theodor, inspectorul Constantinescu Marin, colonelul Czeller, ministrul adjunct Jianu Marin.

[În 1949 au fost deportate în Bărăgan peste două mii de familii.]

1950

Pe 1 ianuarie, aici la 4-spital se formează un comitet cu Ţurcanu, Roşca Gheorghe, Puşcaşu Vasile, Andronache Vasile, Ştaer Iosif. La indicaţiile lui Ţurcanu, gardianul Lăzăroiu Nicolae (şeful secţiei spital) bate pe Angelescu Ion, Păvăloae Costache, Iosif V. Iosif şi Pop Cornel.

[14 ianuarie - Decretul nr.6 trimitea în lagăre de muncă şi pe condamnaţii care, la expirarea pedepsei, nu erau socotiţi suficient de reeducaţi.]

Între 1-19 ianuarie, timişorenii şi ceilalţi scriu declaraţii în faţa ofiţerului politic Marina Ion şi a lui Ţurcanu Eugen. Începînd de pe 19 ianuarie, declaraţiile se dau numai în faţa lui Ţurcanu.

În ianuaric-februarie, Popa Alexandru conducea demascările la camera 1 de la parter, împreună cu Murărescu Vichente, Romanescu Grigore, Popescu Gheorghe, Bogos Constantin. Aici sînt bătuţi, între alţii, Popovici Anghel, Cîrlan Nicolae, Nicorescu Traian, Dijmaru Constantin, Ştefanescu Gheorghe, Ionescu Nicolae.

La camera 3 parter, sub conducerea lui Sobolevschi Maximilian, Prisăcaru Adrian, Bordeianu Virgil, Zbranca Octavian (dar ajutaţi de cei recent schingiuiţi: Păvăloae Vasile, Cantemir, Mataringă Vasile, Soare Ion, Laitin Dănilă, Gorbatîi Gheorghe, Ţăranu Ilie, Mreneş Gavrilă, Struţeanu Ion, ş.a.) sînt crunt bătuţi, zile şi nopţi: Parizianu Gioga, Oprişan Constantin, Climescu Dumitru, Muntean Ion, Comşa Ieronim, Bordeianu Dumitru, Iosub Mihai, Juberian Constantin, Străchinaru Constantin, Lateş Mircea şi alţi vreo zece. Pe Oprişan Constantin 1-a nenorocit mai ales Mătase Gheorghe. Mai erau aici Nemţeanu Aurelian, Drăgoescu Vlad ş.a.

Pe 19 ianuarie, lotul al doilea de la 4-spital pleacă, condus de Livinschi Mihai, dar Ţurcanu mai reţine acolo (de fapt obligîndu-i să treacă în tabăra sa) pe: Popescu Ion (şeful regionalei Oltenia), Călinescu Nicolae, Iosif V. Iosif, Păvăloae Costache. Răniţii nu mai merg la infirmerie, ci-s pansaţi de Gherman Coriolan.

Acum, pe 19 ianuarie, intră al treilea lot la 4-spital, compus din circa 47 de studenţi, de la camerele 2 şi 3 spital şi de la carantină: Balanişcu Chirică, Jianu Mihai, Şerban Gheorghe (zis Sergentul), Niţă Cornel, Boldur-Lăţescu Gh. (Iordache), Lupaşcu Pill, Popovici Cornel, Nanu Silvestru, Barbă Constantin, Măruţă Gheorghe, Plop Gheorghe, Poenaru Mihai, Merişca Constantin, Vătăşoiu Gheorghe, Gheorghiu Ion, Vaman Constantin, Şelten Mircea, Rizeanu Ion, Brînduş Vasile, Oanţă Nicolae, Stancu Ion, Nistor Constantin, Pavcn Justin, Mărăcine Paul, Măţăuanu Alexandru, Pittini Titus, Oişteanu Titi, Enăchescu Simion (Sică), Dimitriu, Fîlfănescu Eugen, Nisipeanu Anton, Lăpuşneanu Gheorghe, Murărescu Iustin, Tomescu Temistocle, Dragomircscu Mircea, Lungu Mircea, Lupescu Adrian, Bala Andrei, Clinciu Gheorghe, Lungu Dumitru, Dumitrescu Grigore, Georgescu Dinu, Miulescu Gheorghe, Burcca, Mătăsaru, Băleanu, Idris Abdul Fcrid (Ahmed). Din tabăra lui Ţurcanu făceau parte acum: Roşca Gheorghe, Puşcaşu Vasile, Petrica Ion, Mărtinuş Alexandru, Pătrăşcanu Nuti, Oprea Gheorghe, Ştaer Iosif, Gherman Coriolan, Pop Cornel, Popescu Nelu, Iosif V. Iosif, Călinescu Nicolae, Apostolescu, Păvăloae Constantin.

După bătăi generale, manej, genuflexiuni, poziţie nemişcată, etc, Ţurcanu ia în tabăra lui, fără a-i mai bate, pe Fucs, iar cu intenţia de a-i pregăti pentru Tîrgşor, pe Nanu Silvestru şi pe Ciuceanu Radu (deşi acesta din urmă va fi crunt bătut la Gherla). Pe 9 februarie, Pătrăşcanu Nuti e demascat de Ţurcanu şi bătut, pentru că nu şi-a declarat logodnica (vinovată pentru omisiune de denunţ). Tot din tabăra lui Ţurcanu mai e bătut Gherman Coriolan. Bătăile şi torturile se intensifică. E seria cu cel mai mare număr de morţi: Niţă Cornel, Poenaru Mihai, Şerban Gheorghe, Vătăşoiu Gheorghe, Şerbănescu Gheorghe (?), (probabil confuzie cu Şerban Gheorghe), Mărgărint (?). Spre sfîrşitul perioadei, se instituie, în afara comitetului cu demascările din exterior, un „juriu", dintre cei bătuţi acum, sub conducerea comitetului, care trebuia să conducă demascările din interior, format din: Jianu Mihai, Măruţă Gheorghe, Şelten Mircea şi Nanu Silvestru, apoi Merişca Constantin.

Pe la sfîrşitul lui ianuarie, i se pune la dispoziţia lui Ţurcanu Eugen, la cererea lui, o cameră pe sala de la 4 spital (camera de baie), cu masă mare, călimări şi condeie, unde se dau declaraţiile, iar el le păstrează aici în două valize, le studiază, îşi notează pe fişe şi într-un carnet şi le predă. Are la uşă un gardian care-i stă la dispoziţie, aducîndu-i din închisoare pe orice deţinut cu care doreşte el să discute. Mai tîrziu, va purta cu ei smocul de chei de la toate camerele, descuind singur unde voia.

Prin ianuarie-februarie, gardianul Georgescu Alexandru bate împreună cu Ţurcanu Eugen, la etajul II, pe Voinea Octavian, Măgirescu Eugen, Bucur Constantin. La celulele 32 şi 35 de pe secţia lui Georgescu Alexandru de la etajul II, sînt bătuţi în primăvară: Popa Aurel, Măgirescu Eugen, Şahan Eugen, Cicherschi Victor, Ionescu Virgil, Nedelcu Nicolae Ristel, Cîrciumaru Al. Tudorel, Mihuţ Gheorghe.

În ianuarie-februarie, Ţurcanu Eugen discută cu locotenentul major Iordache de la Securitatea Piteşti.

La începutul lunii martie, seria a IlI-a de la 4-spital (20 ianuarie-5 martie) e distribuită pe secţia corecţie a gardianului Gheorghe Ion, unde îşi face demascarea din interior şi o continuă pe cea din exterior.

În februarie, Piteştiul primeşte inspecţia ministrului adjunct de interne, Marin Jianu, în urma căreia se mai ameliorează unele din vechile restricţii din penitenciar.

După ieşirea seriei a IlI-a de la 4-spital, Ţurcanu e izolat cîteva zile singur într-o celulă. În martie, el e dus la Securitatea Piteşti; la fel în iunie şi iulie-august.

Pe 5 martie, 28 de elevi care refuzaseră reeducarea nonviolentă la Tîrgşor sînt trimişi disciplinar la Jilava; între ei: Maxim Virgil, Obreja Aurel, Bardac Nicolae.

Pe 28 martie, Sobolevschi Maximilian şi Prisăcaru Adrian sînt transferaţi la penitenciarul Braşov, după ce în prealabil fuseseră prelucraţi de inspectorul Nemeş Iosif, de faţă cu directorul Dumitrescu Alexandru şi Ţurcanu Eugen. Ei vor începe acţiunea acolo în toamnă, iar pe 14 februarie 1951 sînt duşi la Canal.

Pe 25 martie, pleacă două dube din Piteşti la Canal (Taşaul), cu 200 de studenţi, din care circa 30 trecuseră prin demascările de la 4-spital. Majoritatea erau deci netrecuţi prin demascări, motiv pentru care, pe 28 martie, după inspecţia în colonie a ministrului adjunct Marin Jianu, sînt urcaţi toţi şi aduşi din nou la Piteşti. Legionarii sînt introduşi la 4-spital, unde conduceau demascările Gebac Leonard, Negrilă Viorel, Tăuţan Gheorghe şi alţii.

Pe 28 martie, Pătrăşcanu Nuti e dus la Securitate şi i se spune de către colonelul Nedelcu şi un colonel din minister că va „evada" împreună cu altul, păstrînd legătura cu persoanele libere, declarate în demascări.

Pe 29 martie, lotul clujenilor e trecut prin demascarea de la 4-spital, unde conducea Gebac Leonard.

În perioada martie-iunie erau internaţi în infirmeria propriu-zisă cinci studenţi: unul de la Cluj, cu venele tăiate la 4-spital, Ghiuriţă Eneea, Daşchievici Petru, Stan Gheorghe şi Popescu Constantin. Şi la ei a năvălit într-o zi o echipă cu Titus Leonida, i-au bătut, şi apoi au fost duşi să asiste la bătăile din camera 1-corecţie.

Pe 1 aprilie, Pătrăşcanu Nuti e adus la camera 2-corecţie, unde mai erau Balanişcu Chirică, Lungu Dumitru, Jianu Mihai, Străchinaru Constantin, Constantinescu Emil, Păvăloae, Bogdanovici Alexandru, Roşea Gheorghe, Puşcaşu Vasile, Ştaier Iosif, Fucs, Gherman Coriolan.

La începutul lui aprilie, pleacă de la Piteşti ofiţerul Marina Ion (acelaşi care în 1955 era şeful securităţii din Făgăraş?).

În aprilie, moare la camera 3 corecţie Bogdanovici Alexandru (Şura), în urma întreruperii regimului antidi-zenteric de către Puşcaşu Vasile, şeful camerei. În cursul acestei luni nu se ştie unde dormea Ţurcanu. Directorul dă ordin să nu se mai bată.

Spre sfîrşitul lui aprilie (cam pe 18-19) au fost selecţionaţi circa 110 studenţi trecuţi prin demascări şi duşi pe secţia spital, unde direcţia, din dispoziţia inspectorului Nemeş Iosif, le pune la dispoziţie cărţi marxiste, se fac discuţii, etc, la camerele 2,3 şi 4 spital.

În mai, vin în inspecţie la Piteşti Iosif Nemeş şi Marin Constantinescu, în vederea trierii pentru şantiere a unor studenţi. Tot în mai vine în inspecţie directorul adjunct al penitenciarelor.

Pe 25 mai, pleacă de la Piteşti la Canal cei care vor alcătui vestitele brigăzi 13 şi 14 de la Peninsula.

Pe 31 mai sînt trimişi la Tg. Ocna cu duba circa 40 studenţi bolnavi de TBC, printre care: Bîrjovcanu Dumitru, Cordun Frcderic, Munteanu Eugen, Pătrăşcanu Nuti, Străchinaru Constantin, Cărăuşu Adrian, Ionescu Virgil, Ianolidc Ion, Gafcncu Valeriu, Itu Nicolae ş.a. Dintte ei, 15 mor la Tg.Ocna. Aici acţiunea de reeducare e stimulată, în iulie-august, de inspectorul Nemeş Iosif şi de colonelul Sepeanu Theodor. Ea e condusă de: Munteanu Eugen, Badale Vasile, Pătrăşcanu Nuti, Bîrjoveanu Dumitru, Străchinaru Constantin, Iorga Pimen, Ionescu Radu, Gherlan Vasile, Georgescu Gheorghe, Formagiu Dumitru, Pop Gavrilă, Maniu Ion, Brînduş Vasile, Iftode Ghrorghe. Aceştia pregătesc o amplă acţiune de izolare şi se încearcă şantajul cu sistarea medicamentelor.

Spre sfîrşitul lui mai - începutul lui iunie, sînt introduşi în secţia lăgărişti de la parter Samson Ion şi Ştefănescu Grigore (Gore), ambii avînd condamnare expirată, care le-au spus celor vreo 70 de lăgărişti că au misiunea să organizeze acţiunea de reeducare. Se aplică izolarea: nimeni nu mai vorbeşte şi nu se mai mişcă, pentru a medita la „crimele" pe care urmau să le mărturisească. S-a constituit un comitet condus de Stănoiu Dumitru (Mitu), în jurul său avînd 3-4 teleormăneni. Pe 23 iunie, Strungaru Dumitru cere să fie dus la Ţurcanu. La întoarcere, îi şopteşte lui Ionescu Paul că Turcanu ştie de tabăra de la Mănăstirea Cozancea. Pe 24 iunie, pe la 11 dimineaţa, e chemat la „judecată" Strungaru Dumitru şi trecut printre „furcile caudine". În intervalul dintre paturile suprapuse, au început să-1 bată 10-15 colegi de cameră, înarmaţi cu beţe, bucăţi de scîndură, cozi de mătură. Dar, peste cîteva minute, intră prim-gardianul Mîndmţă şi citeşte numele a şase dintre ei care au fost puşi în libertate de inspectoratul regional de securitate Argeş: Strungaru Dumitru, Ionescu Paul, Popcscu Nicolae, Paşaliu Iulian, Bulea Caius şi Puica. Demascările continuă. Alte cîteva nume de lăgărişti: Giosanu Nicolae, Popovici Tiberiu, Popescu Ghcorghe, Pascu Bădici, Averescu Viorel, Popa Mircea, Vlad Aurel, Păiş Teodor, Parpalac Gheorghe, Apostu Ion, Ionescu Radu, Veleşcu Petre, Ciubuclie Nacu, Jacotă Gheorghe, Brînzan, Struţeanu Ion, Coman, Stanislav, Manolescu Petre, Pop Aurel, Vlad Mircea (Ciotică), Pantazescu Ghcorghe, Ţăruş (?), Mîndreanu (?). Aici moare de emfizem pulmonar avocatul Crăciunescu din Roman. Pe culoarul din mijloc, cei fugăriţi erau loviţi şi în cap, din paturile de sus, cu tocurile încălţărilor.

Tot prin luna mai şi tot la parterul de pe coada T-ului au loc şi demascările frontieriştilor. Comitetul e condus de Griga Ion şi Andreev Andrei. Între torturaţi, Banu Rădulescu.

Pe 7 său 8 iunie soseşte primul lot de „piteşteni" (circa 90) la Gherla (cazaţi la camerele 102, 103, 104) în frunte cu: Popa Alexandru, Livinschi Mihai, Puşcaşu Vasile, Bogos Constantin, Andronache Vasile, Zbranca Octavian, Negrilă Viorel. După cîteva zile mai sosesc: Nanu Silvestru, Popovici Cornel, Pintilie Sorin, Cerbu Ion, Voin Ioan, Popescu Gheorghe, Sîrbu Petre. Pînă la venirea studenţilor, acţiunea de reeducare la Gherla era condusă de Matei Alexandru, Grama Octavian şi Şerbănescu Cristian Paul, care rămîn în continuare, cooptînd şi pe Popa Alexandru din partea studenţilor. Pînă prin septembrie a fost o perioadă de relativă acalmie între studenţi, ba chiar au existat şi discuţii contradictorii ale unora cu cei din conducerea „reeducării" (Popa Alexandru, Bogos Constantin ş.a.), acestora din urmă neacordîndu-li-se la început de către administraţie (în conformitate cu pulsul din MAI) atenţia şi puterea cu care erau obişnuiţi la Piteşti.

În iunie, la Piteşti, colonelul Sepeanu Theodor îi dă ordin lui Ţurcanu Eugen să înceteze pentru o vreme bătăile (reluate în decembrie) şi să numească cîte un şef legionar reeducat, în camerele cu cei netrecuţi prin demascări, care să conducă activităţi legionare, dar care să-1 informeze pe Ţurcanu. Aşa sînt folosiţi: Suciu Aurel, Juberian Constantin, Păvăloae Constantin, Dumitrescu Dan, Cojocaru Petre, Pop Cornel şi alţii. De asemenea, să introducă informatori care să nu se cunoască între ei că-s informatori şi să se lase impresia că în penitenciarul Piteşti s-a terminat cu demascările, pentru ca cei din camere să se manifeste în voie.

Cam pe la sfîrşitul lui iulie, directorul Lazăr Tiberiu de la Gherla (ajuns mai tîrziu comandant la Peninsula) e înlocuit cu căpitanul Constantin Gheorghiu. Aici era ofiţer politic sublocotenentul Sucegan Gh. În iulie, Marin Jianu, ministru adjunct la Interne şi colonelul Sepeanu Theodor

inspectează Gherla. Ministrul le spune textual celor de la camera 107: „Veţi putea continua şi aici ceea ce aţi început la Piteşti".

Tot în iulie se formează comitetul de reeducare de la Tg. Ocna.

Pe 25 iulie, la Gherla, sînt scoşi studenţi pentru munca de la bucătărie.

La Piteşti, spre sfîrşitul verii, sînt mutate în camerele de la demisol noi grupuri, mai ales de la muncă silnică. Între ei sînt infiltraţi o serie de studenţi trecuţi prin demascări. La camera 2, unde era Voinea Octavian, vine Virgil Bordeianu şi cere fiecăruia să-şi precizeze poziţia; dar pleacă apoi cu un grup de vreo 40 de studenţi la Peninsula, alcătuind în brigada 3 a lui Dorneanu Ştefan un fel de comitet, cu Roşea Gheorghe, Holdevici Viaceslav şi alţii. În grupa de pedeapsă, pentru că n-a acceptat să fie delator, e trecut şi Şahan Eugen.

În august-septembrie, la 4-spital sînt bătuţi un timp mai îndelungat: Sîrbu Ioniţă, Scutaru Mihai, Paragină Constantin, Marinescu Nicolae iar din octombrie Voinea Octavian. Torţionarii erau: Ţurcanu Eugen, Mărtinuş Alexandru, Bordeianu Virgil, Stănescu Tudor, Leonida Titus, Zaharia Nicolae şi alţii.

La sfîrşitul lui august are loc la Gherla inspecţia colonelului Czeller.

În septembrie inspectează Piteştiul, trecînd şi pe la 4-spital, colonelul Marin Constantinescu.

Tot în septembrie încep demascările la Gherla în cele trei camere de la etajul III. Apoi se extind. Sînt schingiuiţi nu numai studenţi şi elevi, dar şi ţărani şi muncitori, în comitetele de cameră au fost:

• la 96 (după septembrie), Puşcaşu Vasile, Murăreseu Vichente şi Romanescu Grigore. Aici sînt bătuţi, între alţii, Finchcş Virgil şi Bologan Ion;

• la 98, Puşcaşu Vasile şi Murăreseu Vichente (care apoi va conduce schingiuirile la 103). Aici sînt bătuţi, între alţii, Dumitru Vasile, Felea Simion, Potcoavă Ion, Ionescu Romeo, Stana Ion, Hakentzemer, Moatar Marti, Vandor Sabin, Dimciu Garofil;

• la 99 („Camera morţii"), Stoian Ion, Romanescu Grigore, Buta Marcel, Gorgos Gheorghe, Simionovici Gheorghe, Bîrsan Florin, ajutaţi de Boeru Zoltan, Livinschi Mihai, Puşcaşu Vasile, Ţurcanu Eugen, Murăreseu Vichente, Popescu Gheorghe. Aici au fost bătuţi Stoica Marc Aurelian, Maxim Virgil, Lupoaie Constantin, Neagu Dumitru, Ismana Constantin, Obreja Aurel, moş Piticaru, moş Bal, moş Rusu, bătrinul Dumitrescu şi fiul său Luca, Leşan Aurel, Ilca Vasile, Lutai Ignaţiu, Iscu Mihai, Babencu Teodor, Rusu Ilarie, Rusu Vasile, Rusu Florin, Teja Constantin, Zotu Vasile, Marghita Iosif, Soare Ion, Vasilache Anatolie, Coba Isidor, Herlea Adrian, Tincariu Mihai, Gheorghiţă Sabel, Paraschiv Ion, Tardel Temistocle, Vaiss Vintilă, Sarea Eugen, Abrudan Ion ş.a.;

•la 101, Voin Ion, Popovici Cornel, Şindrilaru Aurel. Sînt bătuţi Tranca Pavel, Păduraru Nicolae, Andrei Gheorghe, Ionescu Constantin, Preotescu Ion şi alţii;

• la 102, Puşcaşu Vasile (şef), Andronache Vasile, Iosif V. Iosif, Vatamanu Gavrilă, Popescu Gheorghe, iar apoi, după septembrie, Cerbu Ion, Voin Ion, Tâmpa Ion şi Popescu Gheorghe Aici au fost bătuţi Rodas Constantin, Seila Ion, Colibaba Artcmie, Oprea Filip, Păcuraru Teodor, Botoacă Ion, Cristca Ion, Fulicea Alexandru, Furtos Vasile, Popescu Petre, Pestrea Vasile, Clăcaru Victor, Cotîrlă Pavel, Coadă Gheorghe, Popescu Gheorghe, Andronescu Florică, Ladaru Victor, Başotă Grigore ş.a.;

• la 103, Livinschi Mihai, Negrilă Viorcl, Luca Vasile, Ungureanu Dumitru şi Zbranca Octavian, iar apoi, după septembrie, Popescu Aristotel, Niţulescu Mihai, Vereşmortean Nichifor şi Lupescu Adrian. Au fost bătuţi, între alţii: Moraru Vasile, Neagu Gheorghe, Socaci Teodor.

La 101, 102 şi 103 au mai ajutat comitetele Iscu Mihai, Teodoru Valeriu, Marinescu Petre, Drăguţ Pavel, Aldea Marin, Voiculescu Ion, Ionescu Gheorghe, Munteanu Ovidiu, Creţu Ion, Climcscu Dumitru ş.a. Au mai fost bătuţi Dimciu Garofil, Drohobeţchi Atila, Grizincu Petre, Toban Ştefan, Piticar Alexandru, Pap Macovei, Dumitriu Luca, Tulicea Victor, Pangratc Ion.

• la 104, Găburcac Traian, Ambruş Remus şi apoi Tîrnoveanu Mircea (şef), Livinschi Mihai, Popovici Cornel, Bărgăoanu Gheorghe, Păvăloae Vasile, Maxim Mihai, ajutaţi de Bcnca Andrei, Cicherschi Victor, Turcu Constantin, Opriş Gheorghe, Dumitreasa Daniel. Aici au fost bătuţi Balanovici Vasile, Vuşcan Aurel, Kişu Nieolae, Carpiuc Traian, Niţă Mihai, Obreja Octavian, Bozenovici Alexandru, Caravia Paul, Nicoară Virgil, Burtea Dumitru (C.?), Papken Keropian, Popescu Dumitru (Aurel?), Bourceanu Vasile, Cristcscu Constantin, Brînzei Ilie, Mitrea Dumitru, Radovan Ion, Pillat Constantin şi alţii;

• la 105, Unişor Constantin, Predescu Aurel, Nanu Silvestru şi Trifan Laurcnţiu, apoi Nanu Silvestru, Popescu Nae şi Covaci Marin. Sînt bătuţi: Angelescu Ion, Soare Ion şi Tudoreanu Aurel.

• la 106, Laitin Dănilă şi Ionescu Gheorghe, apoi Pintilie Sorin;

• la 107, Bejan Gheorghe (şef), Popescu Gheorghe, Blaga Gheorghe, Sîrbu Petre, Anteu Mircea, Stancu Ion, Aldea Marin, Zbranca Octavian. Aici mai erau Oprea Crăciun, Opriş Gheorghe, Melinte Cornel, Crispai Mihai, Popa Vaier, Popa Ioan.

Tot la camera 107, în toamna anului 1951, au condus demascările la elevii despre care se credea că mai au lucruri ascunse, Zbranca Octavian, Nanu Silvestru, Lungu Mircea, Andronache Vasile.

La Gherla au mai fost bătuţi în demascări Marinescu Petre, Pop Ion, Gheorghiu Gheorghe, Telea Simion, Biriş Ion, Măzăreanu Petre, Neagu Virgil, Gheric Gheorghe, Paraschiv Gheorghe, Ionescu Aristide, Meteescu Nicolae, Bănescu, Stuparu Laurenţiu, Socaci Traian, Stoica Vasile, Horăscu Nicolae, Preoşescu Ion, Neagu Viorel, Iorgu Nicolae, Timaru Mihai, Haic Zoltan, Ţoţea Constantin, Sîrbu Nicolae, Ciuceanu Radu, Varan Sabin, Matei Alexandru, Dezmeri Jambon, Ismana Ion, Gabor Chirică, Chirculescu Gheorghe şi alţii.

Primii studenţi scoşi la lucru la Gherla: în echipa sanitară - Calinici Vladimir, Ungureanu Dumitru, Jianu Mihai, Găbureac Traian (apoi Jianu Mihai a fost înlocuit cu Popescu Aristotel); la atelierul de ţesătură casnică, normator - Andronache Vasile; la atelierul de jucării - Unişor Constantin şi Hanu Constantin, apoi Merişca Constantin; la atelierul de nasturi, normator - Covaci Marin; la atelierul de vopsitorie, şef de atelier - Lungu Mircea; la şantierul pentru reparat zidul penitenciarului în exterior - Andronache Vasile, Vatamanu Gavril; pe şantierul de construcţii - Barbă Constantin, Leviţchi Mihai, Sandu Mihai, Popescu C. Gheorghe, Laitin Dănilă; la tîmplărie, normator -Zbranca Octavian; la atelierul de cizmărie - Nanu Silvestru; la bucătărie - Branea Alecu, Mare Alecu, Niculescu Gheorghe (Bobita), Soare Ion, Iosif V. Iosif şi Pintilie Sorin; la magazia de materiale - Păvăloae Vasile; frizeri -Livinschi Mihai, apoi Melinte Cornel; plantoane -Bărgăoanu Gheorghe, Livinschi Mihai, Melinte Cornel, Vlad Ion, Puşcaşu Vasile, Popovici Cornel; normator-şef -Bogos Constantin.

Mai tîrziu, primeau lunar pachete, scrisori şi medicamente: Popa Alexandru, Şerbănescu Cristian Paul, Ionescu Constantin, Livinschi Mihai şi Neculai, cu aprobare de la sublocotenentul Sucegan Gheorghe. Grama Octavian, Şerbănescu Cristian Paul şi Ionescu Constantin, din vechiul comitet de reeducare, aveau voie să umble liber în tot penitenciarul. Lui Şerbănescu Cristian Paul i s-a redus pedeapsa şi a fost eliberat, apoi a fost însă anchetat la Interne şi condamnat la moarte. Lui Bogos Constantin i s-a aplicat „condiţionalul".

La Tg. Ocna, pe 26 septembrie, Ionescu Virgil încearcă să se sinucidă, se face zarvă mare şi acţiunea de izolare e sistată de conducerea penitenciarului. Pe 2 octombrie vine şi Securitatea şi afirmă că la Piteşti s-a greşit. Pe 23 octombrie, după eliberarea lui Munteanu Eugen, e cooptat în loc Străchinaru Constantin, iar Pătrăşcanu Nuti ia conducerea reeducării (pînă în septembrie 1951); Badale Vasile e secretar.

La Gherla, pînă pe 15 octombrie, conducătorul formal al demascărilor era Matei Alexandru; între

15 octombrie 1950 - 1 ianuarie 1951, conducerea o are Grama Octavian, iar adjunct c Popa Alexandru.

[25 octombrie - procesul Paragină, al rezistenţei din M-ţii Vrancei]

[4 noiembrie - publicarea Declaraţiei Europene a Drepturilor Omului]

În decembrie, pleacă de la Piteşti la Capul Midia vreo 30-40, mai ales lăgărişti.

Pe 5 decembrie, încep demascările la Piteşti cu munca silnică, în cele trei camere de la demisol, acţiune pentru care Ţurcanu primeşte dispoziţii amănunţite de la locotenentul Mircea Mihai şi sublocotenentul Iagăru Marin şi care durează ca tortură neîntreruptă circa patru luni. Astfel:

La camera 1, comitetul de demascare era compus din Mărtinuş Alexandru (şef), Stănescu Tudor, Blejescu Alexandru (Blăgcscu Valentin) şi Mărculescu Constantin (Vasilc ?), sprijiniţi de Dumitrescu Dan, Crăciunescu Mircea, Oprişan Costachc, Costăchescu Cornel, Gorbatîi Gheorghe, Iliescu Mihai. Aici au fost canoniţi Dumitrescu Florian, Ioniţă Nicolae, Reus Gheorghe, Chivulescu Nicolae, Munteanu Alexandru, Gherasim Ion, Vasiliu Constantin, Pătraşcu Vasilc, Mateescu Dinu, Gheorghiţă Viorel, Dănilă Mihai, Păunescu Ion, Hoinic Dragoş, Godea Ion, Purcărca Nicolae, Scutaru Ion, Bărcuţeanu Moise, Nedelcu Nicolae, Ncamţu Ilic, Arapu Petre, Paragină Constantin, Anagnoste Stere, Muntean Ion, Ispas Dumitru (Tică), Mosora, Andronic, Vasiliu Gabricl, Ghica Sandu (?).

La camera 2 a condus demascarea Leonida Titus, sprijinit de Pop Cornel şi Comşa Ieronim, mai tîrziu, Dănilă Mihai, Blejescu Alexandru şi Mărculescu Constantin; ultimul 1-a înlocuit pe Leonida Titus, la sfîrşitul perioadei de demascare. Ca şi în celelalte camere, unii dintre cei care au fost aduşi în vară aici trecuseră deja prin demascări şi fuseseră infiltraţi ca informatori: Eşeanu Nicolae, Muntean Ion, Oprişan Costache, Popescu Nelu, Mihuţ Gheorghe, Negrescu Fag, Tetler Alexandru. Au fost schingiuiţi: Condurache Emil, Lungeanu Virgil, Scutaru Ion, Macovei Mircea, Ignătescu Vasile, Şestac Silviu, Sîngeap Ştefan, Huţuleac Ion, Păunescu Ion (Daia), Ghica Sandu, Cucoli Gheorghe, Baruţia Liviu, Bucur Constantin, Dumitrescu Dan, Voinea Octavian, Chirculescu Gheorghe, Brânzei Emilian (?), Cojocaru Nicolae, Creţulescu Nicolae, Comănici Ion, Lazăr Andrei, Binder, Zgârcea Constantin, Ionescu Nicolae, Bârsan Mircea (?), Dănilă Ion., Arapu Petre, Purcărea Nae, Hoinic Dragoş, Vasiliu Constantin, Chivulescu Nicolae (Puiu), Andreescu Voicu, Crăciunescu Mircea, Gheorghiţă Viorel (?), Anagoste Stere, Suciu Silviu, Munteanu Alexandru (?).

La camera 3, conduc demascările Juberian Constantin (şef la început), Zaharia Nicolae (şef), Păvăloae Constantin şi Măgirescu Eugen, apoi Gheorghieş Dumitru şi Pop Cornel (transferaţi de la camera 2). Aici au fost torturaţi Pintilie Ion, Gheorghiu Gelu, Bordeianu Dumitru, Tudose Petru, Dinescu, Popa Neculai, Andrişan Gheorghe, Popescu Paul, Huţuleac Ion, Mitan Virgil, Sântimbreanu Ion, Proistorescu (Proispopescu) Romică, Eneea, Drăgoescu Vlad, Ionescu, Nedelcu Nicolae Ristel (Aristide), Grigoraş Ion, Sârbu Ioniţă, Berza Eugen, Ungureanu Vasile, Petrovan Miron, Drătănescu, Vişoianu Aurel, Cornea, Comănici Ion, Negrescu Fag, Tufeanu Mihai, Olteanu Gheorghe, Dumitrescu (?), Bandu Paul, Creţulescu Mihai, Moroianu Vasile, Pandurescu Aurel, Maxim Vasile, Cojocaru Petre, Clocotici Ion, Bârsan Mircea, Lucinescu Dan ş.a.

Tot pe 6 decembrie încep demascările celor de la temniţă grea, duşi la parter încă din primăvară, în cele trei camere. Astfel, la camera 1, au condus, la început, Ludu Alexandru Sever şi Iliescu Mihai, apoi Mătase Gheorghe şi Diaca Dan. Au pătimit aici Miculescu Alexandru, Rogobete Gheorghe, Feneşan Mircea, Teodoru Valeriu, Porcină Ion, Şuşman Teodor şi alţii. La camera 2 conduce la început Caziuc Gheorghe, apoi Coifan Virgil, sprijinit de Mătase Gheorghe, Tomuţă Octavian, Diaca Dan. Sînt supuşi la suplicii Balanişcu Chirică, Scutaru Mihai, Dumitrescu Marin, Cracă Marin, Mandinescu Sergiu, Şufaru Gheorghe, Calciu Gheorghe, Braga Roman, Turcu Constantin, Pop Romulus, Băcilă Adrian, Dobre, Sântimbreanu Ion, Brânzei Emilian (?) ş.a. La camera 3 au condus demascarea Gemeniuc Constantin, Sipoş, Ludu Alexandru Sever şi Drăgoescu Vlad, ajutaţi efectiv de o serie de studenţi ieşeni. Sînt schingiuiţi Limberea Paul (care va muri acum), Fuică Ion, Paragină Constantin, Biserică Ion, Vaman Constantin şi alţii.

În decembrie sînt transferaţi de la Tîrgşor la Gherla 65 de elevi, mai ales dintre cei care refuzaseră reeducarea. „Demascarea" lor va fi condusă la camera 99 de Stoian Ion, Puşcaşu Vasile, Livinschi Mihai şi Popescu Gheorghe.

În cursul anului 1950 şi la Jilava s-au găsit cîteva cozi de topor, care au început un soi de „reeducare". Astfel, Reck şi Ardeleanu, foşti comunişti, condamnaţi după 23 august 1944 de către tovarăşii lor pentru trădare, aveau la dispoziţie o baracă, vizavi de secţia I, unde aduceau deţinuţi cu sacul în cap, îi băteau şi le cereau să devină informatorii administraţiei. Cei doi vor ajunge apoi la Gherla, unul din ei era şef la tîmplărie.

[HCM 1154/1950 stabilea măsura de deportare sau internare în domiciliu obligatoriu a oricărei persoane care prin opiniile sau faptele sale dăuna construirii socialismului.]