Avertisment pentru cititor

 

N-am intenţionat să oferim, în prima parte a lu­crării, decît un ghid sinoptic, un instrument de lucru, o cronică a aşa-zisei reeducări comuniste din penitenciarele româneşti, avînd în centru Piteştiul. Fenomenul e urmărit concomitent, în timp (pe ani şi luni) şi în spaţiu (pe locuri de detenţie şi camere), cu nume de torţionari şi victime - ca un proces unic şi dirijat, cum a fost; motiv pentru care nu am compartimentat faptele pe închisori, ci le-am înregistrat laolaltă, cronologic şi paralel. De aici, dezavantajele ine­rente pentru cititorul neavizat: stilul e sec, telegrafic, riguros, fără suculenţa memorialistică, deranjantă fiind pro­babil şi întreruperea permanentă a continuităţii faptelor din acelaşi loc de detenţie.

Sinteza de faţă este oricum perfectibilă în privinţa aspectelor, datelor şi numelor, iar structura ei poate fi pri­menită de alţii, care vor dispune în viitor şi de mai multe informaţii. Teoretic, trebuia, eventual, să fie o lucrare co­lectivă, dar în practică o asemenea operaţie nu mai pare posibilă.

Nu am considerat oportune în text trimiterile la surse, întrucît volumele memorialistice nu reprezintă, în opi­nia noastră, documente integral şi riguros ştiinţifice, iar declaraţiile înserate în Memorialul ororii au fost smulse sub presiune şi redactate de anchetatori, doar datele calendaristice şi numele de persoane fiind, în mare, utilizabile. De aceea, toate izvoarele documentare scrise, de pînă acum, au fost confruntate între ele, iar informaţiile desprinse le-am triat apoi cu circumspecţie, inclusiv prin depoziţiile verbale ale unor martori.

Semnele de întrebare dintre paranteze marchează unele dubii, ceea ce nu înseamnă că în rest datele sînt de ne­clintit. Se ştie de pildă că aceeaşi persoană a fost mutată de către reeducatori dintr-o cameră în alta, ceea ce poate pro­voca nedumeriri cititorului.

În a doua parte a lucrării, ne-am permis o discuţie concluzivă asupra cîtorva aspecte esenţiale: în ce constă uni­citatea „fenomenului Piteşti", originea directivelor, cum se desfăşurau în general „demascările", evoluţia lor, pe ce cri­terii erau alcătuite „seriile", treptele de vinovăţie ale condu­cătorilor, gradul de implicare a victimelor, supliciile, ce ur­mărea experimentul, explicaţii ale fenomenului, cîteva dintre balivernele mîrşave din procesele înscenate, concluzii finale, urmările în timp pentru flecare dintre noi.

Opinia recentă a deschizătorului de drumuri în labi­rintul reeducării de la Piteşti, Dumitru Bacu, nu ni se pare demoralizatoare pentru viitorii cercetători, ci, dimpotrivă, stimulatoare: „Experienţa de la Piteşti, ca şi derivatele ei, nu vor putea fi explorate exhaustiv niciodată".

 

Autorul