1989 - repere cronologice

 

 

            11 ianuarie: Parlamentul maghiar acceptă pluralismul politic şi ideea alegerilor libere.

            15 ianuarie: Manifestaţia desfăşurată la Praga pentru comemorarea studentului Jan Palach, care în 1968 şi-a dat foc pentru a protesta împotriva invaziei sovietice, este împrăştiată de poliţie.

            6 februarie - 5 aprilie: În Polonia au loc tratative între reprezentanţii "Solidarităţii" şi cei ai guvernului comunist.

            15 februarie: Se încheie retragerea trupelor sovietice din Afganistan.

            11 martie: Şase activişti PCR trimit o scrisoare deschisă lui Ceauşescu în care condamnă politica acestuia.

            17 martie: Ungaria semnează Convenţia O.N.U. cu privire la statutul refugiaţilor. Una din urmări va fi creşterea numărul românilor care se vor refugia în Ungaria.

            28 martie: Confruntări sîngeroase între separatiştii albanezi şi poliţie în provincia iugoslavă Kosovo.

            9 aprilie: O manifestaţie în favoarea independenţei Republicii Sovietice Gruzine este reprimată brutal la Tbilisi. Se înregistrează morţi.

            2 mai: Ungaria demontează gardul de sîrmă ghimpată de la graniţa cu Austria.

            8 mai: Janos Kadar este eliminat din funcţia de preşedinte al PMSU.

            4 iunie: În China are loc măcelul din Piaţa Tien An Men.

            4 iunie: În Polonia Solidaritatea cîştigă alegerile.

            15 iunie: Începe campania de expulzare a minorităţii turce din Bulgaria.

            16 iunie: Liderul revoluţiei maghiare din 1956, Imre Nagy, este reînhumat cu onoruri oficiale.

            7-8 iulie: La Bucureşti are loc şedinţa Comitetului Politic Consultativ al Pactului de la Varşovia. Gorbaciov subliniază necesitatea "respectării independenţei partidelor frăţeşti" şi exclude "folosirea forţei şi ameninţării cu forţa".

            19 august: În Polonia, Tadeusz Mazowieczki, reprezentant al Solidarităţii, devine primul prim-ministru necomunist dintr-o ţară membră în Pactul de la Varşovia.

            21 august: Mari manifestaţii la Praga pentru comemorarea invadării Cehoslovaciei în 1968. Cu acest prilej se strigă "Trăiască Polonia!"

            27 august: La Chişinău 300000 de demonstranţi cer proclamarea limbii române ca limbă oficială a R.S.S. Moldoveneşti.

            31 august: În R.S.S. Moldovenească limba română este declarată limbă oficială.

            11 septembrie: Autorităţile ungare deschid graniţa cu Austria pentru refugiaţii din RDG, ceea ce va şubrezi regimul lui Erich Honecker.

            septembrie: În Bulgaria încep demonstraţiile prodemocratice.

            23 şi 25 septembrie: Încep demonstraţii prodemocratice şi în R.D.Germană (Berlin, respectiv Leipzig).

            7 octombrie: Vizita lui Gorbaciov în R.D.G.

            9 octombrie: Liderul est-german Erich Honecker porunceşte poliţiei să lichideze demonstraţiile anticomuniste, dar Egon Krenz se opune.

            18 octombrie: Egon Krenz îl înlocuieşte pe Erich Honecker la conducerea R.D.G.

            9 noiembrie: Începe dărîmarea zidului Berlinului. Conducerea RDG renunţă la monopolul partidului comunist şi anunţă alegeri libere.

            7 şi 10 noiembrie: La Chişinău izbucnesc conflicte violente între adepţi ai Frontului Popular Moldovenesc (mişcare antisovietică) şi forţele de ordine.

            10 noiembrie: În Bulgaria Petăr Mladenov îl înlocuieşte pe Todor Jivkov la conducerea Partidului comunist.

            16 noiembrie: Petru Lucinschi îl înlocuieşte pe Simion Grosu în funcţia de prim-secretar al Partidului Comunist din R.S.S. Moldovenească. Revista "Literatura şi Arta", condusă de poetul Nicolae Dabija, şi considerată principala publicaţie care susţine Frontul Popular, va declanşa un deşănţat cult al personalităţii domnilor Petru Lucinschi şi Mircea Snegur.

            17 noiembrie: Zeci de mii de demonstranţi la Praga.

            23 noiembrie: Cu prilejul Congresul 14 PCR, un grup de muncitori de la Uzinele Mecanice Timişoara încearcă să provoace o grevă.

            24 noiembrie: Nicolae Ceauşescu este reales în unanimitate secretar general al PCR.

            24 noiembrie: Karel Urbanek îl înlocuieşte pe Milos Jakes în fruntea Partidului Comunist Cehoslovac.

            29 noiembrie: În Cehoslovacia este abolit rolul conducător al Partidului comunist.

            2-3 decembrie: Mihail Gorbaciov şi George Bush se întîlnesc în Malta.

            3 decembrie: Întreaga conducere de partid a R.D.G. demisionează sub presiunea străzii. Se formează un regim de tranziţie care să pregătească alegeri libere.

            4 decembrie: La Moscova are loc întîlnirea conducătorilor statelor participante la Tratatul de la Varşovia. Este prezent şi Nicolae Ceauşescu. "Scînteia" din 5 decembrie va relata: "În cadrul întîlnirii, tovarăşul Mihail Gorbaciov a prezentat o largă informare în legătură cu desfăşurarea şi rezultatele întîlnirii sale din Malta cu G. Bush, preşedintele S.U.A., care a avut loc în zilele de 2-3 decembrie a.c.".

            Este adoptată o declaraţie în care conducătorii Bulgariei, R.D. Germane, Poloniei, Ungariei şi Uniunii Sovietice afirmă: "introducerea trupelor statelor lor în R.S. Cehoslovacă, întreprinsă în 1968, a constituit un amestec în treburile interne ale Cehoslovaciei suverane şi trebuie să fie condamnată (...) Istoria a confirmat cît de important este, chiar şi în cea mai complexă situaţie internaţională (...) să fie respectate cu stricteţe principiile suveranităţii şi independenţei în relaţiile dintre state".

            10 decembrie: Amplă manifestaţie prodemocratică la Sofia.

            10 decembrie: În Cehoslovacia se instaurează un guvern majoritar necomunist.

            14 decembrie: La Iaşi, eşuează încercarea "Frontului Popular Român" (organizat de Ştefan Prutianu şi Cassian Spiridon) de a convoca un miting anticeauşist în Piaţa Unirii.

            15 decembrie: În faţa casei pastorului Tőkés se adună lume. La un moment dat un securist este luat la bătaie. Seara se cîntă (sfios) "Deşteaptă-te române" şi se strigă lozinci.

            16 decembrie: Demonstraţia din faţa casei pastorului Tőkés se extinde în întreaga Timişoară şi capătă un caracter net împotriva regimului politic. Forţele de represiune fac arestări.

            17 decembrie: Dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui, la Timişoara se fac arestări masive. Practic, oricine se plimba noaptea prin oraş risca să fie arestat.

            Manifestaţiile continuă cu vigoare. După-masa şi seara se va deschide focul împotriva manifestanţilor.

            18-19 decembrie: Ca urmare a represiunii brutale din ziua de 17, manifestaţiile anticeauşiste scad în amploare. Se trage în continuare în demonstranţi. Prima întreprindere timişoreană intră în grevă pe data de 19 (ELBA).

            20 decembrie: Mai multe întreprinderi timişorene intră în grevă. Sute de mii de manifestanţi cer demisia lui Ceauşescu. La Consiliul Judeţean PCR şi apoi la Operă se încheagă un comitet revoluţionar. Prin tratativele duse cu primul ministru Constantin Dăscălescu se obţine eliberarea majorităţii arestaţilor. La televiziune şi radio, Ceauşescu ţine un discurs de înfierare a demonstraţiilor din Timişoara, care ar fi fost puse la cale de cercuri fasciste şi iredentiste.

            La ora 18 începe şi în Lugoj manifestaţia anticeauşistă.

            21 decembrie: Încep manifestaţii anticeauşiste la Arad (ora 8), Buziaş - jud. Timiş (ora 9), Sibiu (ora 9,45), Cugir - jud. Alba (ora 11), Tîrgu Mureş (ora 11,30), Caransebeş - jud. Caraş Severin, Reşiţa (ora 12), Bucureşti (ora 12,40 - mitingul organizat de Ceauşescu se va întoarce împotriva acestuia), Braşov (ora 13 - după ce de dimineaţă fuseseră frămîntări în întreprinderi), Ghimbav - jud. Braşov, Făgăraş - jud. Braşov,  Cluj (ora 15), Cisnădie - jud. Sibiu (ora 18), Nădrag - jud. Timiş (ora 18,45), Alba Iulia (ora 22,30).

            22 decembrie: Dimineaţa încep manifestări anticeauşiste la Turda (jud. Cluj), Blaj (jud. Alba), Sfîntul Gheorghe (jud. Covasna) şi Craiova.

            La prînz Ceauşescu fuge din sediul C.C. cu elicopterul.

            Seara, sub comanda nou instalatului Front al Salvării Naţionale, începe lupta cu "teroriştii" (cine au fost aceştia - încă nu s-a aflat).