Judecarea recursului: Tribunalul Timiş, Dosar 2339 / 1989

Fila 2:

Către Judecătoria Timişoara

Subsemnatul Tőkés László, domiciliat în Timişoara, str. T. Cipariu nr. 1 ap. 1, jud. Timiş, cu onoare înaintez

RECURS

împotriva sentinţei civile nr. 7190 pronunţată în şedinţa publică din 20 octombrie 1989, rugîndu-Vă să binevoiţi a înainta recursul meu împreună cu tot dosarul Tribunalului Judeţean Timişoara. În motivarea recursului meu invoc următoarele:

1. Sentinţa judecătoriei este nelegală deoarece a dispus evacuarea mea cu toate că proprietarul locuinţei şi anume Parohia Reformată Timişoara, reprezentată prin presbiteriu, nu a cerut evacuarea mea, dimpotrivă a intervenit în favoarea mea.

2. Subsemnatul şi în prezent sînt preotul paroh numit de către episcop sub nr. 109/1987, respectiv confirmat de către Departamentul Cultelor prin adresa nr. 1138/P din mai 1987 şi ales de conducerea parohiei (presbiteriul) prin hotărîrea nr. 34 / 4 sept. 1989. Este adevărat că episcopul prin repetate dispoziţiuni contradictorii a dispus transferarea mea la o altă parohie (adresa 512 - 30.04.1989 şi o altă dispoziţie comunicată de către Protopopiatul Timişoara prin adresa nr. 214 - 16.08.1989) iar protopopiatul prin adresa nr. 85 - 29.05.1989, respectiv episcopul din Oradea prin dispoziţiunea nr. ad. 999 - 31.08.1989 au luat măsuri în vederea încetării angajării mele, dar aceste adrese respectiv decizii nici astăzi nu sînt definitive, deoarece subsemnatul în conformitate cu dispoziţiile art. 143 din Statutul Bisericii Reformate din R.S.R. am declarat apel împotriva acestor hotărîri, respectiv am făcut contestaţii în conformitate cu art. 69 din codul muncii, care nici pînă în prezent nu au fost soluţionate de organele competente, adică de Adunarea Generală a Protopopiatului, respectiv de către Consiliul Dirigent al Eparhiei Reformate Oradea. menţionez că conform dispoziţiilor Codului Muncii respectiv ale Codului Procedurii Civile, nici o hotărîre pronunţată de către organele administrative nu poate fi executată decît după ce a devenit definitivă.

Pentru aceste motive consider că sentinţa civilă nr. 7190 este nelegală şi solicit anularea ei şi respingerea definitivă a cererii de evacuare din locuinţa de serviciu, ca nefondată.

Timişoara la 7 noiembrie 1989

Preot paroh Tőkés László

-------------------------------------------------------------------------------------

Filele 3-4:

Parohia Reformată Timişoara

Nr. 147 / 1989

Către Judecătoria Timişoara

Subsemnata Parohia Reformată Timişoara în calitate de intervenient în procesul de evacuare care formează obiectul dosarului nr. 9001/1989, în favoarea pîrîtului Tőkés László, cu onoare înaintez

RECURS

împotriva sentinţei civile nr. 7190, rugîndu-Vă să binevoiţi a înainta recursul Tribunalului Judeţean Timişoara.

În motivarea recursului invocăm următoarele:

1. Comisia de conducere al parohiei, presbiteriul a luat poziţie în nenumărate rînduri în sensul ca preotul Tőkés László să fie ales, respectiv numit preot paroh la Timişoara.

În urma unei convenţii verbale intervenită între episcopul Oradiei Papp László şi presbiteriul parohiei privind renunţarea la dreptul de vot al credincioşilor cu condiţia numirii lui Tőkés László, presbiteriul şi-a exprimat această dorinţă prin hotărîrile nr. 12/1987, 22/1987 şi 24/1988 iar prin adresele nr. 15/1987 şi 27/1987 către episcop. Faţă de aceasta episcopul Papp nici măcar nu a dat răspuns la adresele presbiteriului şi s-a uitat de înţelegerea reciprocă.

Anul curent presbiteriul în repetate rînduri şi-a exprimat poziţia, refuzînd suspendarea, respectiv transferarea preotului Tőkés László, revocînd dreptul de numire al preotului de către episcop şi în mod legal invitîndu-l pe Tőkés László să ocupe funcţia de preot paroh la Timişoara. În acest sens s-a pronunţat în hotărîrile presbiteriale nr. 14, 15, 18, 22, 25, 28, 29, 30, 34, 35 şi 37 din 1989. Totodată presbiteriul a refuzat cu hotărîre numirea preotului Makay Botond ca fiind nelegal[ă], lovind în dreptul de alegere al parohiei.

În sfîrşit, ţinînd seama de situaţia ex lex creată de episcopul Papp, care nu a luat în considerare drepturile parohiei şi nu a dat curs nici alegerii legale a preotului, nici recursurilor înaintate de presbiteriu şi de Tőkés László împotriva suspendării, respectiv transferării lui, presbiteriul pe baza hotărîrilor sale anterioare şi a mai mult de 1000 de semnături ale credincioşilor cu drept de vot (vezi Statutul Bisericii II art. 21, lit. b), prin hotărîrea nr. 35-1989 a declarat în mod unilateral preot paroh ales pe Tőkés László şi a cerut aprobarea forurilor competente la această alegere extraordinară.

În concluzie, presbiteriul şi credincioşii îl consideră pe Tőkés László preot paroh legitim la Timişoara, şi socotesc că formele legale (alegere statutară etc.) nu au putut fi îndeplinite datorită samavolniciei episcopului şi măsurilor lui ilegale. Prin urmare considerăm că preotul Tőkés László deţine în mod legitim locuinţa de serviciu dinstr. T. Cipariu nr. 1.

2. S-a pus sub semnul întrebării dreptul preotului Tőkés László de a reprezenta în faţa legii Parohia Reformată din Timişoara. Conform Statutului bisericesc (Partea I art. 39 lit. b) parohia este reprezentată de către preot şi prim-curator. Deoarece în urma ilegalităţilor petrecute prim-curatorul a demisionat, preotul Tőkés László este singurul care are dreptul reprezentării parohiei. Pornind din considerentul că conform dispoziţiilor codului muncii respectiv ale codului procedurii civile nici o hotărîre pronunţată de către organele administrative nu poate fi executată decît după ce a devenit definitivă şi ţinînd seama că toate măsurile autoritare ale episcopului au fost atacate prin recurs, dar nu au fost rezolvate, Tőkés László ocupă cu tot dreptul postul de preot din Timişoara şi reprezintă pe drept interesele parohiei.

3. În sentinţă se constată că şedinţa presbiterială din 25 sept. 1989 ar fi fost nelegală "întrucît preotul anterior fiind revocat din funcţie, nu mai putea îndeplini funcţia de preşedinte al presbiteriului", în consecinţă nu avea dreptul să convoace şedinţa şi hotărîrea nr. 37-1989 ar fi lovită de nulitate absolută. În realitate pînă cînd recursurile preotului şi ale presbiteriului nu sînt rezolvate conform legii, protul îndeplineşte cu tot dreptul nu numai postul de preot ci şi funcţia de preşedinte al presbiteriului, ba chiar fără el adunarea presbiterială nici nu se poate ţine (vezi partea I art. 34 lit. g din Statut).

4. Pe de altă parte adunarea presbiterială din 14 octombrie, la care se face referinţă în defavoarea preotului Tőkés László, a fost cu totul nelegală, deoarece nu s-a convocat legal de către preot şi primcurator (vezi art. 39 lit. a din Statut), nu avea preot-preşedinte (art. 34 lit. g), nici primcuratorul în prezidiu (art. 62) şi cei 8 presbiteri prezenţi la această adunare au fost siliţi să accepte dictatul episcopului.

Presbiteriul împins în afara legalităţii de altfel susţine poziţia sa anterioară, şi în calitate de for de conducere al parohiei - proprietar al locuinţei de serviciu - nu cere evacuarea preotului Tőkés László din această locuinţă ci dimpotrivă doreşte să-l aibă ca preot mai departe şi să rămînă în locuinţă. Presbiteriul susţine excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, motiv pentru care solicită anularea sentinţei civile nr. 7190.

Timişoara la 7 noiembrie 1989

Parohia Reformată Timişoara prin Preotul Paroh Tőkés László

[ortografie originală]

-------------------------------------------------------------------------------------

Filele 5-7:

Către Judecătoria Timişoara

Subsemnatul pîrît Tőkés László, domiciliat în mun. Timişoara, str. Timotei Cipariu nr. 1 ap. 1, în nume propriu şi ca reprezentant legal al intervenientei PAROHIA REFORMATĂ din Timişoara, în litigiu cu reclamanta intimată EPISCOPIA REFORMATĂ ORADEA, cu sediul în mun. Oradea, str. Craiovei nr. 1, împotriva sentinţei civile nr.7190 din 20 octombrie 1989 a acestei instanţe, în termen legal, declar

recurs

rugîndu-Vă să binevoiţi a-l înainta, cu întregul dosar, Tribunalului judeţean Timiş, unde solicit admiterea recursului, casarea hotărîrii, rejudecarea pricinii şi în fond respingerea acţiunii reclamantei, ca inadmisibilă sau nefondată.

Cu cheltuieli de judecată pentru ambele instanţe.

ENUNŢAREA TEMEIURILOR DE CASARE:

I. - invoc prev. art. 304, pct. 4 din c. proc. civ. - nelegalitate - întrucît prima instanţă a aplicat greşit legea, anume (1) prev. art. 126, pct. II, lit. "a", art. 128, lit. "e" din Statutul Bisericii Reformate din România, (2) art. 480 din c. civ., combinat cu art. 56 şi 68 al. 2 din L[egea] nr. 5/1973, cu art. 28 din Legea pentru regimul general al cultelor religioase din R.S. România, (3) art. 5, lit. "e", combinat cu art. 7 şi urm. din Statutul disciplinar a Bisericii Reformate din R.S.R., aprobat prin adresa nr. 1007/1980 a Departamentului Cultelor, combinat cu prev. art. 101 şi 191 al. ultim din c[odul] muncii.

(4) În numele intervenientei Parohia Reformată din Timişoara mă refer şi la prev. art. 4: - 56 din c. proc. civ.

II. - invoc prev. art. 304 al. 2, pct. 2 din c. proc. civ. - netemeinicie - fiindcă prima instanţă nu a lămurit toate faptele din care ar fi putut trage o concluzie justă cu privire la existenţa raportului juridic supus judecăţii, neadministrînd interogatoriul solicitat prin întîmpinare.

DEZVOLTAREA TEMEIURILOR DE CASARE:

Ad. I:

1. Instanţa de fond citează prev[ederile] art. 126, pct. II, lit. "a" din Statutul Bisericii Reformate, aprobat prin decretul nr. 591/1949 a[l] Prezidiului M[arii]A[dunări]N[aţionale] după cum citează: "Episcopul, ca preşedinte ecleziastic în eparhie, împreună cu prim curatorul reprezintă eparhia în faţa guvernului, a judecătorilor, a autorităţilor, precum şi în faţa unei a treia persoane".

Nu se citează şi prevederile similare privitoare la drepturile şi atribuţiile prim curatorului eparhial, prev[ăzute] de art. 128, lit. "e" în termenii următori: "reprezintă eparhia, împreună cu episcopul, în faţa Statului şi în faţa autorităţilor, precum şi în faţa altei persoane".

Deci este cît se poate de clar şi categoric reglementat faptul că episcopul singur - fără prim curatorul eparhial - nu poate reprezenta eparhia în faţa instanţei de judecată!

Statutul amintit consfinţeşte prin zeci de dispoziţii principiul conducerii colective a Bisericii reformate. Exemplicativ mă refer doar la prev. art. 3: "Biserica Reformată din R. S. România, se cîrmuieşte pe sine însăşi - în baza confesiunii sale - conform principiilor sinodal-presbiteriene".

Pe drept cuvînt am susţinut şi susţin că intimata Episcopia Reformată Oradea, reprezentată numai de episcop, nu a avut capacitate de a sta în judecată, pentru a valorifica pretinsul drept litigios.

Neavînd legitimare procesuală, acţiunea Episcopiei trebuia respinsă ca fiind introdusă de o persoană fără calitate.

2. Făcînd abstracţie de lipsa capacităţii procesuale a reclamantei - intimate, învederăm că lipseşte şi calitatea ei procesuală (legitimatio ad causam), reclamanta - intimată nefiind titular al dreptului de proprietate în raportul juridic locativ dedus judecăţii.

Este de necontestat, locuinţa de serviciu din litigiu formează proprietatea tabulară a intervenientei Parohia Reformată Timişoara, din anul 1901.

Potrivit prevederilor art. 28 din Legea pentru regimul general al cultelor religioase, acestea sînt recunoscute ca persoane juridice. "Sînt persoane juridice şi părţile lor componente etc."; deci Parohia Reformată şi potrivit legislaţiei în vigoare are personalitate juridică distinctă! În acest sens mă refer şi la prev. art. 70, lit. "j" din Statut, privitoare la atribuţiile presbiteriului parohial: "ţine în evidenţă, administrează şi fructifică bunurile mobile şi imobile ale parohiei etc.".

Prin considerente însă, se susţine că intimata Episcopia Reformată Oradea, în calitate de organ administrativ ierarhic superior Parohiei Reformate din Timişoara, a acţionat ca reprezentantă legală a persoanei juridice proprietare (pag. 4, alin. penultim).

Considerentele rezumate nu sînt exacte, deoarece intimata Episcopie nu este organul ierarhic superior al Parohiei Reformate din Timişoara, această calitate avînd[-o] Protopopiatul Reformat din Arad. A se vedea art. 77 din Statut.

Deci Protopopiatul Reformat din Arad, care deasemeni are personalitate juridică, ar fi trebuit să figureze în proces, în locul Parohiei Reformate din Timişoara - în eventualitatea în care se va accepta teza primei instanţe, potrivit căreia proprietara tabulară a locuinţei în litigiu a avut nevoie de reprezentare legală spre a sta în justiţie.

Poziţia noastră rămîne aceeaşi: titularul dreptului de proprietate singur are legitimitate procesuală pentru declanşarea eventualei acţiuni de evacuare, spre a obţinea eliberarea locuinţei de serviciu, deţinută de familia mea şi de către mine. Invoc prev. art. 70 lit. "s" din Statut, potrivit căreia presbiteriul "împreună cu preotul, prim-curatorul, respectiv curatorul parohial, reprezintă parohia în faţa autorităţilor".

3. Neîndoios, încetarea contractului meu de muncă, în sensul prev. art. 56, al. 2 din Legea nr. 5 / 1973, atrage după sine pierderea dreptului de folosinţă a locuinţei de serviciu.

Este însă de observat, contractul meu de muncă nici la ora actuală nu a fost valabil desfăcut!

Prin art. 183, al. 1 din codul muncii se reglementează clar şi categoric faptul că prevederile din cod se aplică şi raporturilor de muncă, stabilite de persoane juridice, altele decît unităţile socialiste.

S. Ghimpu şi colab., în Dreptul Muncii, vol. I, Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1978, pag. 187, arată că se aplică pentru această categorie de persoane juridice şi "prevederile referitoare la capacitate cuprinse în decretul nr. 31/1954 şi, dacă este cazul, statutele care cîrmuiesc activitatea persoanei juridice respective".

Prin ordinul preşedintelui Departamentului Cultelor nr. 14191 / 15.XI.1980, a fost aprobat "Regulamentul disciplinar al Bisericii Reformate din R.S.România", lege specială ulterioară Decr. nr. 334 / 13 iulie 1970, privind organizarea şi funcţionarea Departamentului Cultelor.

Acest Regulament, cu observarea prev. art. 14, lit. "e" din partea II-a din Statut, care anunţă că postul preoţesc poate fi ocupat numai dacă devine vacant, "prin mutare ori destituire disciplinară, pe baza sentinţei comisiei disciplinare din momentul în care sentinţa devine executorie" stabileşte jurisdicţia de urmat în acest sens.

Este de observat, o asemenea sentinţă nici la ora actuală nu a fost pronunţată împotriva reclamantului recurent!

Procedura disciplinară stabilită prin acest Regulament semnat de prim-curatorul şi episcopul de la cele două episcopii, prevede trei grade de jurisdicţie, pînă la rămînerea definitivă a sancţiunii disciplinare!

Este semnificativ, preotul preconizat de partea adversă, Makay Gheorghe-Botond, a fost numit de episcop la 20.08.1989, iar retragerea autorizării mele de funcţionare a fost dată sub nr. 5430/EF/28.08.1989 de Departamentul Cultelor, fiind înregistrată la Eparhia Reformată Oradea abia la 30.08.1989.

Fără doar şi poate, postul de preot încă nu era vacant cînd s-a numit, cu încălcarea prev. art. 14 din partea II-a a Statutului, preotul intervenient Makay Gh. B.

- Cu privire la retragerea autorizării, dispusă de Departamentul Cultelor, în baza atribuţiilor definite de art. 5, lit. "I" din Decr. nr. 334/1970 ("acordă persoanelor ce urmează să intre în rîndul personalului de cult, autorizaţia de a exercita funcţii corespunzătoare"), ţin să relev următoarele:

- din formularea textului rezultă că este vorba de autorizare prealabilă intrării în rîndul personalului de cult; această autorizaţie mi s-a dat încă din anul 1975, cînd am început activitatea preoţească la Braşov;

- Departamentul cultelor nu are atribuţii de jurisdicţie a muncii, deci nu poate aplica sancţiuni disciplinare;

- aplicarea sancţiunilor disciplinare se face potrivit procedurii stabilite prin Regulamentul disciplinar, cum am spus, lege specială posterioară Decr. 334 / 1970.

- recunoaşterea dreptului Departamentului Cultelor de a desface contractul de muncă al unui preot, prin retragerea autorizării, ar contraveni spiritului şi literei codului muncii (mă refer în special la prev. art. 98, alin. 2 şi art. 101 din cod), cu observarea principiului consensualităţii contractului de muncă.

4. În susţinerea recursului declarat în numele intervenientei Parohia Reformată Timişoara, nu este cazul să aduc alte argumente - faptul că doar intervenienta recurentă ar putea să aibă legitimitate procesuală activă în prezenta cauză fiind pe larg analizat în cele ce preced.

Ad. II:

Acest motiv de recurs a fost formulat din prudenţă - în cazul în care veţi reţine că intimata totuşi are legitimare procesuală activă şi veţi fi de părere că existenţa ori inexistenţa contractului meu de muncă nu a fost clarificată în faţa primei instanţe, se impune rejudecarea cauzei de către Dv.

Prima instanţă nu s-a pronunţat cu privire la singura probă solicitată de mine în apărare, anume interogatoriul intimatei-reclamante.

Această probă, cu suplimentarea punctelor de întrebări, depuse deja la dosar, ar putea clarifica pe deplin problema valabilităţii ori încetării contractului meu de muncă.

Anexez ex. II, spre comunicare şi timbre fiscale de lei 25.

Cu stimă,

Tőkés László

red[actat] de avocat (semnătura avocatului Kincses Elod)

-------------------------------------------------------------------------------------

Fila 12:

Eparhia Reformată Oradea

Nr. 1261-1989

Către Tribunalul Judeţean Timiş

Subsemnata Banyai Edit domiciliată în Oradea str. Aluminei nr. 66, supleanta primului curator al Episcopiei Reformate Oradea, arăt că din lipsă de prezenţă nu am semnat acţiunea civilă de evacuare intentată de Episcopia Reformată Oradea la data de 16 septembrie a.c. a fostului preot reformat Tőkés László din Timişoara, însă sînt de acord cu această acţiune civilă de evacuare.

Oradea, la 14.XI.1989

Episcop supl. Primului Curator

D. László Papp Banyai Edit

-------------------------------------------------------------------------------------

Fila 19:

Dosar 2339/89

Trib. Jud. Timiş

Tovarăşe Preşedinte

Subsemnatul Mancaş Ramiro din BCAJ Timişoara, vă rog să dispuneţi amînarea cauzei, dat fiind faptul că am fost angajat doar ieri 16 XI 1989 - cu o zi înainte de termen - şi nu am putut studia dosarul cauzei pentru a pregăti apărarea pentru reclamanta intimată Episcopia Oradea.

Cu stimă (iscălitură)

17 XI 1989

-------------------------------------------------------------------------------------

Fila 21:

R.S.R.

Tribunalul Judeţean Timiş

Secţia Civilă

Dosar nr. 2339 / 1989

Încheiere

Şedinţa publică din 17 noiembrie 1989

Preşedinte: Ioan Bolda - preşedinte secţie

Elena Suciu - judecător

Mihaela Goma - judecător

Floare Brehar - procuror

Elena Bungărdean - grefier

S-a luat în examinare recursul declarat de pîrîtul Tőkés László şi Parohia Reformată Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 7190 din 20 octombrie 1989 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 9001 / 1989.

La apelul nominal s-a prezentat avocat Kincses Elod cu delegaţie pentru pîrîtul recurent Tőkés László, lipsă, şi avocat Mancaş Ramiro cu delegaţie pentru Episcopia Reformată Oradea.

Procedura de citare neîndeplinită cu intervenientul Makay Gh. Botond, nefiind restituită dovada de predare a citaţiei.

Reprezentantul reclamantei intimate Episcopia Reformată Oradea avocat M. R., a solicitat amînarea cauzei fiind angajat în cursul zilei de ieri, astfel că nu a avut timpul fizic necesar studierii dosarului şi pregătirii apărării.

Reprezentantul pîrîtului recurent Tőkés László nu s-a opus la amînarea cauzei, a solicitat să i se comunice copia actelor depuse de reclamantă pentru pîrît ce sînt ataşate la dosar.

Procurorul nu s-a opus la amînarea cauzei.

TRIBUNALUL

Faţă de cererea de amînare pe care o găseşte întemeiată, şi pentru lipsă de procedură cu intervenientul Makay Gh. Botond

DISPUNE

Amînă judecarea cauzei la 28 noiembrie 1989, termen cunoscut de părţile reprezentate şi pentru cînd se va repeta procedura de citare cu cei doi intervenienţi. S-a comunicat copia cererii de intervenţie făcută cu reprezentantul pîrîtului recurent.

Pronunţată azi 17 noiembrie 1989 în şedinţă publică

Preşedinte Grefier

Ioan Bolda Elena Bungărdean

-------------------------------------------------------------------------------------

Fila 25:

Eparhia Reformată Oradea

Nr. 1288-1989

Către Tribunalul Judeţului Timiş

Prin prezenta adeverim în mod oficios că numitul László Tőkés - conform recunoaşterii nr. 1138/1987 a Departamentului Cultelor - de la data de 1 iunie 1987 pînă la transferarea susnumitului la Parohia Reformată Mineu (Jud. Sălaj) - cu începere din 1 mai 1989 - a fost preot suplinitor la Parohia Reformată Timişoara-Centru.

Oradea, la 20 noiembrie 1989

Episcop Consilier

D. László Papp Ştefan Tarr

-------------------------------------------------------------------------------------

Fila 26:

Eparhia Reformată Oradea

Nr. 1287-1989

Către Tribunalul Judeţului Timiş

Prin prezenta adeverim în mod oficios că EDIT BANYAI, curatorul protopopial din Oradea, - în urma decesului din 1987 al fostului primcurator eparhial Alexandru Jambor -, este supleantă în funcţie de primcurator eparhial.

Oradea, la 20 noiembrie 1989

Episcop Consilier

D. László Papp Ştefan Tarr

-------------------------------------------------------------------------------------

Fila 27:

Către Tribunalul Judeţean Timiş

Subsemnatul recurent-pîrît TŐKÉS LÁSZLÓ, dom. în Timişoara, str. T. Cipariu nr. 1/1, în litigiul cu intimata-reclamantă EPISCOPIA REFORMATĂ ORADEA, anexat prezentei Vă depun în traducere - extras Statutul (regulamentul) disciplinar al Bisericii Reformate din R.S.R., aprobat sub nr. 1007/1980 de Departamentul Cultelor.

Prevederile regulamentului nu lasă loc la discuţii - este absolut clar şi categoric reglementată procedura desfacerii disciplinare a contractului de muncă a unui preot reformat.

Reglementarea specială consună întrutotul cu reglementarea generală a acestei instituţii juridice.

Este ştiut, sediul general al materiei îl constituie art. 13, alin. 3 din legea nr. 1 / 1970, potrivit căruia sancţiunea disciplinară a desfacerii disciplinare a contractului de muncă se aplică numai după cercetarea prealabilă a faptei ce constituie abatere, ascultarea persoanei încadrate în muncă şi verificarea susţinerilor făcute de ea în apărare.

Decizia de îndrumare nr. 5/1973 a Plenului Tribunalului Suprem se pronunţă în sensul că cercetarea prealabilă a faptei ce constituie abatere, ascultarea celui în cauză şi verificarea susţinerilor făcute în apărare sînt condiţii legale obligatorii, a căror neîndeplinire atrage nulitatea desfacerii contractului de muncă.

Regulamentul ataşat deasemeni prescrie aceste deziderate, încălcate de intimata - reclamantă.

În încheiere înţeleg să subliniez faptul că faţă de cuprinsul adresei Departamentului Cultelor nr. 5430/EF/28.08.1989 (f. 17) problema prerogativelor acestui organ - exhaustiv analizată prin recursul subsemnatului - de fapt nu prezintă importanţă în prezenta cauză.

Fac această afirmaţie, deoarece Departamentul Cultelor nu a retras autorizaţia subsemnatului de a exercita funcţia de preot nr. 14005 / 01.08.1975, ci pur şi simplu a luat act de "retragerea recunoaşterii numitului Tőkés László din funcţia de preot supleant în cadrul Eparhiei Reformate Oradea".

Cum în capitolul privitor la drepturile şi atribuţiile episcopului din Statutul Bisericii Reformate (art. 126) nu este prevăzut şi dreptul de retragerea recunoaşterii preotului numit, înseamnă că măsura luată numai de episcop este nelegală. Or, nelegalitatea măsurii iniţiale nu poate fi acoperită prin aprobarea ei ulterioară de către Departamentul Cultelor.

Anexez ex. II, spre comunicare cu intimata.

Cu stimă

Tőkés László prin avocat [Kincses Elod]

-------------------------------------------------------------------------------------

Fila 34:

Traducere - extras din limba maghiară

Parohia reformată Timişoara - nr. 118/1989

Către stimatul Birou protopopial Arad

Obiect: cauza funcţiei de preot

Cu referire la adresele biroului protopopial nr. 214 / 1989 şi 222 / 1989 şi la scrisorile preotului din Chişoda Nouă, Halasz Sandor din 19 august a.c., din care rezultă că episcopul cu data de 19 august m-a transferat la Mineu din jud. Sălaj şi în locul meu l-a numit pe preotul din Reşiţa, Makay Botond, ţinînd cont de faptul că de la 1 septembrie a.c vor să ia de la mine Parohia din Timişoara, cu respect Vă fac cunoscute următoarele:

În numele legalităţii şi în baza dreptului la autoguvernare (n.n. membrilor Bisericii de pe teritoriul Parohiei), în conformitate cu hotărîrile şi luările de poziţii de pînă acum ale Presbiteriului şi Comunităţii şi de data aceasta resping ca să mă supun la abuzul de putere al episcopului şi nu sînt de acord ca să predau Comunitatea din Timişoara. Voi rămîne la locul meu de serviciu, pînă cînd va permite Dumnezeul.

Făcînd abstracţie de lezările mele personale, condamn numirea la Timişoara a lui Makay Botond, fiindcă încalcă dreptul la autoguvernare respectiv de alegere al Parohiei...

Din nou fac recurs (apel) împotriva deciziei episcopiei, prin care cu data de 19 august a.c. am fost transferat la Parohia din Mineu. Cer ca apelul meu, care va fi motivat pe larg mai tîrziu, să fie transpus la organul clerical competent...

În spiritul celor descrise, simbolic restitui adresa nr. 222 / 1989 dată de Protopopiat privitoare la predare-primire, reţinînd copia în arhiva parohiei noastre.

Timişoara, 29 august 1989

Cu stimă,

Tőkés László, preot

Anexe: 2

Pentru exactitatea traducerii, av. Kincses Elod

-------------------------------------------------------------------------------------

Filele 35-39:

Dosar nr. 2339/1989

Tribunalul Judeţean Timiş

Tovarăşe preşedinte

Subsemnatul Mancaş Ramiro Virgil din BCAJ Timişoara, în calitate de avocat delegat al intimatei Episcopia Reformată Oradea formulez prezentele

CONCLUZII SCRISE

pe care Vă rog a le avea în vedere la soluţionarea recursurilor declarate în cauză de către pîrîtul Tőkés László şi intervenienta Parohia Reformată Timişoara.

În numele intimatei, solicit respingerea ambelor recursuri şi menţinerea sentinţei nr. 7190 / 20 X 1989 ca legală şi temeinică.

I. Referitor la recursul declarat de pîrîtul Tőkés László

1. Referitor la critica sentinţei cu privire la aspectul calităţii procesuale a reclamantei în prezentul litigiu de evacuare.

- Primul motiv de casare este lipsit de obiect; într-adevăr, iniţial acţiunea a fost semnată numai de către episcop, lipsind şi semnătura primului curator, aşa cum se cere în art. 126 şi art. 128 din Statutul Bisericii reformate din R.S.România.

- În prezent la dosar s-au depus 2 adrese - una prin care Banyai Edit ca supleantă a primului curator arată că îşi însuşeşte acţiunea pe care nu a putut-o semna la data promovării sale pentru că lipsea din localitate, şi alta prin care se confirmă legitimitatea susnumitei de a semna ca supleantă în numele primului curator care a decedat.

A doua critică vizează însuşi dreptul Episcopiei de a figura în calitate de reclamantă în proces pe considerentul că "nu este titulară a dreptului de proprietate în raportul juridic locativ dedus judecăţii" şi pe considerentul că, potrivit art. 3 din Statut "biserica reformată din RSR se cîrmuieşte pe sine însăşi în baza confesiunii sale" şi ca atare "Episcopia Oradea îl reprezintă numai pe episcop", neavînd deci calitate procesuală activă.

- Ambele puncte de vedere sînt eronate: în primul rînd acelaşi Statut stabileşte fără echivoc în art. 126 lit. a că episcopul şi prim curatorul reprezintă eparhia în faţa guvernului, a judecătoriilor şi autorităţilor, iar la lit. d se prevede obligaţia episcopului de a supraveghea "bunul mers al bisericii".

- Fără îndoială nimeni nu poate nega faptul că parohia T-şoara ţine de eparhia Oradea şi nici faptul că prezentul litigiu de evacuare este determinat de însuşi "bunul mers al bisericii". Aceasta, pentru că în urma retragerii calităţii de preot a recurentului, a fost numit un alt preot - Makay Botond - care, conform art. 36 ("preotul este obligat să locuiască în mod permanent în parohia lui") - are deci obligaţia imperativă de a locui efectiv în locuinţa parohială, deţinută în mod ilegal de recurent.

Ori, faptul că noul preot nu poate să respecte art. 36 din statut, considerăm că este o chestiune ce intră în sfera noţiunii de "bunul mers al bisericii", care cade, aşa cum am subliniat, în competenţa episcopului.

- Pe de altă parte, prevederea statutului că biserica se cîrmuieşte pe sine însăşi, nu înseamnă că parohia are drepturi discreţionare care să iasă de sub autoritatea episcopală. A susţine o asemenea teză, înseamnă a nega însăşi raţiunea de a fi a episcopiei, şi în ultimă instanţă, a nega orice noţiune de ordine în sînul bisericii, cît şi în raporturile sale cu statul. Înseamnă a scoate biserica în afara unor raporturi social-politice şi legale, şi a o proclama o entitate de sine stătătoare structurată independent la toate nivelele.

- Faptul că parohia Timişoara, care are personalitate juridică, este titularul tabular al dreptului de proprietate, nu schimbă cu nimic lucrurile.

- Mai mult, promovarea prezentei acţiuni era chiar necesar a fi făcută de către episcopie, atîta timp cît parohia Timişoara a refuzat să o facă - parohia fiind de fapt chiar Tőkés László care îşi arogă şi în prezent calitatea de reprezentant al parohiei. Ori, atîta timp cît recurentul consideră că are această calitate, el nu ar fi introdus niciodată o acţiune prin care să ceară prpria sa evacuare, pentru că nu ar fi putut să întrunească dubla calitate de reclamant şi pîrît. Era deci firesc ca organul superior parohiei să introducă această acţiune.

- Mai mult, dacă parohia reformată Timişoara, titulara dreptului de proprietate refuză să ceară evacuarea, acceptîndu-l pe recurent ca preot şi deci ca locatar al locuinţei parohiale, după ce autorizaţia de funcţionare ca preot i-a fost retrasă de către Departamentul Cultelor pentru grave abateri, înseamnă că parohia ar putea avea un alt punct de vedere decît statul român, care prin organele sale exercită controlul asupra bisericii.

Ori, conform tuturor dispoziţiilor legale în materie, în ţara noastră biserica este datoare să respecte ordinea de stat.

Statutul bisericii reformate arată în art. 5 chestiunile bisericii se rezolvă de organele sale, rămînînd în plină vigoare dreptul de control suprem al statului.

Şi atîta timp cît parohia refuză să îndeplinească ceea ce este legal, este firesc ca în numele său să acţioneze autoritatea superioară, cu atît mai mult cu cît, aşa cum am subliniat, episcopul reprezintă biserica în faţa judecătoriilor.

- Critica sentinţei de către recurent şi sub aspectul că episcopia Oradea nu este organul ierarhic superior este irelevantă din punctul de vedere al celor expuse anterior. Într-adevăr, chiar dacă pe scara ierarhică între episcopie şi parohie se situează protopopiatul reformat Arad, episcopia se situează în vîrful piramidei de structurare a bisericii reformate, şi putînd acţiona ca organ superior al celor două nivele inferioare, are - aşa cum am mai arătat - chiar obligaţia de a veghea asupra bunului mers al bisericii şi a o reprezenta în faţa autorităţilor, putînd promova în acest sens orice acţiune în numele parohiei şi protopopiatului.

2. Referitor la critica sentinţei sub aspectul calităţii de preot a recurentului.

- Recurentul critică sentinţa de fond pe motivul că instanţa a considerat în mod greşit că el nu mai are calitate de preot în momentul pornirii litigiului.

- Recurentul arată că în calitate de preot, nu putea fi mutat sau destituit decît printr-o hotărîre disciplinară pronunţată de comisia disciplinară, conform procedurii stabilite prin statut.

- Se mai susţine că recurentul a făcut apel la forurile bisericeşti superioare pentru rezolvarea contestaţiei sale, iar apelul nu a fost încă soluţionat, şi prin urmare el mai păstrează calitatea de preot.

- Dar, conform art. 143 alin. III din statut "apelul nu poate amîna executarea deciziei şi a dispoziţiei luate".

De asemenea, procedura respectivă se referă la preoţii definitivi, pe cînd recurentul a funcţionat la Parohia Timişoara ca preot supleant.

- art. 4 lit. a cartea a II-a din statut arată că preotul supleant este desemnat "în mod provizoriu" în timpul cît un post este vacant.

În acest sens, a se vedea şi art. 68 (pg. 158) din statut - "se poate cere episcopului să numească un preot supleant pînă la ocuparea postului".

- Rezultă că preotul supleant poate fi mutat oriunde se consideră necesar.

- Ori, înainte de retragerea calităţii de preot, recurentula fost mutat în calitatea sa de preot supleant, la parohia Mineu, jud. Sălaj, fapt în urma căruia trebuia încă de atunci să părăsească locuinţa din Timişoara.

- menţionăm de asemenea că recurentul nu a făcut nici o dovadă în sensul de a fi înaintat vreun apel.

- Faţă de cele de mai sus, solicit respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

II. Referitor la recursul intervenientei Parohia Reformată din Timişoara.

Solicităm respingerea sa ca nefondat din următoarele considerente:

- Pîrîtul recurent Tőkés László încearcă pe această cale a cererii de intervenţie, să folosească parohia ca pe un instrument al intereselor sale personale. El este acela care semnează ambele acte - şi cererea de intervenţie şi recursul - în numele parohiei, interpretînd în mod vădit inexact prevederile art. 62 al Statutului: "preşedintele presbiteriului este preotul" şi prevederile aceluiaşi Statut - "parohia este reprezentată de preot şi prim curator". Se mai arată în motivele de recurs că, prim curatorul fiind demisionat, parohia este reprezentată numai de preot, adică de Tőkés.

Răstălmăcirea statutului este evidentă, întrucît nici la data de 25 IX 1989 şi nici la data formulării prezentelor (cererea de intervenţie şi recursul), Tőkés László nu avea calitatea de preot care îi fusese retrasă.

- Singur Tőkés este cel care îşi mai arogă această calitate, pentru că în prezent - în urma şedinţei prezbiteriului parohiei Timişoara din 14 oct. 1989 - la care a participat un director din Departamentul Cultelor, protopopul şi vicarul eparhial - se dezice de faptele lui Tőkés, hotărînd alegerea unui alt preot.

- Paradoxal, în aceste motive de recurs se încearcă acreditarea ideii că este legală adunarea presbiterială din 25 IX 1989 în care presbiteriul sub preşedinţia lui Tőkés, hitărăşte să se opună evacuării, şi că ar fi ilegală şedinţa din 14 octombrie pe care o califică drept "un dictat al episcopului" deşi - aşa cum am mai arătat, la această adunare - aşa cum rezultă din procesul verbal (f. 32 dosar fond) - au participat directorul din Departamentul Cultelor, protopopul şi vicarul eparhial.

- Pe baza celor de mai sus, se poate afirma cu certitudine că la data pornirii procesului, cît şi în prezent, Tőkés neavînd calitatea de preot, nu poate şi nu are nici un drept de a reprezenta parohia, sau de a semna vreun act în numele acesteia.

Cerem deci şi respingerea acestui recurs, cu cheltuieli de judecată.

Cu stimă,

EPISCOPIA REFORMATĂ ORADEA prin avocat Mancaş Ramiro Virgil

-------------------------------------------------------------------------------------

Filele 40-42:

R.S.R.

Tribunalul Judeţean Timiş

Secţia Civilă

Dosar nr. 2339 / 1989

Decizia civilă nr. 1474

Şedinţa publică din 28 noiembrie 1989

Preşedinte: Elena Topală - preşedintele tribunalului

Ioan Bolda - preşedintele secţiei

Elena Suciu - judecător

Ştefan Pîrvulescu - procuror şef adjunct

Elena Bungărdean - grefier

S-a luat în considerare recursul declarat de pîrîtul Tőkés László şi intervenienta Parohia Reformată din Timişoara, împotriva sentinţei civile nr. 7190 din 20 octombrie 1989, pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 9001 / 1989.

La apelul nominal s-au prezentat avocat Kincses Elod, pentru pîrîtul recurent lipsă şi avocat Mamcaş Ramiro cu delegaţie, pentru reclamanta Episcopia Reformată Oradea, lipsă intervenienta Parohia Reformată Timişoara şi intervenientul Makay Gh. Botond.

Procedura de citare îndeplinită. Recursurile declarate în termen, timbrate legal cu cîte 25 lei timbru mobil care s-a anulat.

Reprezentantul pîrîtului recurent a susţinut şi dezvoltat recursul acestuia, a depus copia apelului privind dosarul nr. 118 / 1989 în limba maghiară şi o copie certificată, copia certificatului de căsătorie al pîrîtului şi de naştere a copilului, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi respingerea acţiunii prematur formulată şi nefondată, solicitînd şi cheltuieli de judecată.

Reprezentantul reclamantei Eparhia Reformată Oradea a solicitat a se respinge recursul ca nefondat, toate motivele şi criticile aduse instanţei de fond nu sînt întemeiate, acţiunea este făcută corect de Eparhia Reformată Oradea, for ierarhic superior Bisericii Reformate din Timişoara, lipsa semnării primului curator a fost completată cu adresă expresă. Autorizaţia de retragere a autorizaţiei de funcţionare a pîrîtului a fost avizată de Departamentul Cultelor. Atunci cînd a fost transferat pîrîtul, trebuia să respecte acea măsură, el fiind preot suplinito, a cerut cheltuieli de judecată.

Procurorul a pus condiţii pentru respingerea recursului ca nefondat. Pîrîtul a fost numit preot suplinitor, a fost mutat la o altă parohie, situaţie în care nu mai are dreptul să folosească locuinţa de serviciu, în care urma a se muta următorul preot numit, numirea sa a fost provizorie la Biserica Reformată Timişoara.

TRIBUNALUL

Asupra recursurilor de faţă;

Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

(...) [se repetă practic cele scrise în Sentinţa judecătoriei şi în cererile de recurs]

Recursul nu este fondat.

Astfel se constată că este adevărat că potrivit art. 126 alin. 2 lit. a din Statutul Bisericii Reformate din R.S. România episcopul, ca preşedinte ecleziastic în Eparhie, împreună cu prim curatorul eparhial, reprezintă Eparhia în faţa instanţelor, iar în art. 128 lit. e din Statut se prevede că prim curatorul eparhial reprezintă Eparhia, împreună cu episcopul, în faţa autorităţilor.

Din examinarea cererii de chemare în judecată formulată de Eparhia Reformată Oradea, se constată că într-adevăr aceasta a fost semnată numai de episcop şi nu şi de prim curatorul eparhial, dar în faţa instanţei de recurs, prin adresa nr. 1261 din 14 noiembrie 1988 [de fapt 1989 - n.n.], semnată atît de episcop cît şi de numita Banyai Edit, în calitate de supleant al prim curatorului eparhial, s-a comunicat că aceasta din urmă, dintr-o omisiune nu a semnat cererea de evacuarea pîrîtului, însă este de acord cu această acţiune.

De asemenea, prin adresa nr. 1287 din 20 noiembrie 1989, Eparhia Reformată Oradea a comunicat că Banyai Edit, în urma decesului fostului prim curator eparhial, îndeplineşte funcţia de prim curator eparhial.

În raport cu aceste precizări, se constată că omisiunea la care se referă acest motiv de recurs a fost acoperită, aşa încît nu se justifică desfiinţarea hotărîrii pentru acest considerent, astfel că primul motiv de recurs este fără temei.

În legătură cu cel de-al doilea motiv de recurs, se constată că acesta a format obiect de susţinere şi în faţa instanţei de fond, care printr-o argumentaţie şi motivare corespunzătoare - pe care instanţa de recurs şi-o însuşeşte întrutotul şi la care se face trimitere pentru a se evita o repetare - a tras concluzia corectă în sensul că Episcopia Reformată Oradea are calitatea procesuală activă, care justifică introducerea cererii de evacuare a pîrîtului.

La cele reţinute de prima instanţă mai trebuie făcută menţiunea că este adevărat că în principiu Parohia Reformată Timişoara, în calitate de proprietară tabulară a imobilului din care se solicită evacuarea pîrîtului, putea cere evacuarea acestuia, însă în mod concret acest lucru nu era posibil din cauză că noul preot numit în locul pîrîtului nu a putut intra în atribuţiunile sale de serviciu datorită faptului că pîrîtul, cu toate că - aşa cum s-a văzut - a fost mutat la altă Parohie şi i s-a retras şi autorizaţia, nu i-a predat nici postul - inclusiv sigiliul unităţii - şi nici locuinţa de serviciu în care preotul nou numit trebuia să locuiască în mod obligatoriu, conform art. 36 lit. b din Statut.

În atare situaţie, şi întrucît nici Protopopiatul Reformat din Arad nu a făcut o astfel de acţiune împotriva pîrîtului, apare ca fiind nu numai legală dar şi imperios necesară intervenirea în modul arătat a Eparhiei Reformate Oradea - ca organ ierarhic superior - care are obligaţia, conform art. 126 lit. d din Statut de a supraveghea "bunul mers al bisericii" - şi deci de a asigura locuinţa de serviciu a preotului numit în postul pe care l-a deţinut pîrîtul.

Cercetînd motivul al treilea de recurs, se constată că acesta este de asemenea nefondat, deoarece instanţa nu a fost investită şi nu are calitatea de a verifica legalitatea şi temeinicia sancţiunilor aplicate pîrîtului, aceasta urmînd a fi cenzurată de organele şi după procedura prevăzută de Statutul Bisericii Reformate din R.S. România.

În cauză, deşi pîrîtul a făcut dovada că a introdus apel în contra măsurilor luate faţă de dînsul, nu a dovedit că acestea - între timp - ar fi fost desfiinţate, iar prin art. 143 alin. 3 din Statut se prevede că apelul nu poate amîna executarea deciziei şi a dispoziţiei luate.

Referitor la ultimul motiv de recurs, se constată că şi acesta este fără temei, deoarece din cercetarea actelor din dosar se constată că cererea pîrîtului de chemare a reclamantei la interogator a fost depusă după dezbaterea cauzei, aşa încît instanţa nu avea obligaţia de a da curs acestei cereri.

Aşa fiind, faţă de toate cele mai sus arătate, urmează a fi respins ca nefondat recursul, cu obligarea pîrîtului să plătească reclamantei suma de 500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentînd onorariul de avocat.

În sfîrşit, cu privire la recursul introdus în numele intervenientei Parohia Reformată Timişoara, se constată că acesta a fost semnat numai de pîrît, care însă - aşa cum s-a arătat mai sus - nu mai are calitatea de a reprezenta unitatea, astfel că acest recurs trebuie privit ca fiind făcut de o persoană fără calitate şi respins în consecinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de pîrîtul Tőkés László şi Parohia Reformată Timişoara, în contra sentinţei civile nr. 7190 din 20 octombrie 1989, dată de judecătoria Timişoara în dosarul nr. 9001/1989.

Obligă pe pîrît să plătească reclamantei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi 28 noiembrie 1989.

Preşedinte, E. Topală

Preşedinte secţie I. Bolda

Judecător E. Suciu

Grefier E. Bungărdean