Tőkés era foarte supărat pe mine şi nu ştiam pentru ce

Victoria Ardelean (nume înainte de căsătorie Agoston-Kadar) - născută în 28 iulie 1928 la Ocna de jos (jud. Harghita), pensionară din 1983, fostă casieră la magazinul de prezentare al fabricii de încălţăminte "Banatul", membră a presbiteriului bisericii reformate (1989), membră în corul bisericii (2001).

Din anii '60 am făcut parte din presbiteriul bisericii reformate din Timişoara. László Tőkés a venit la noi ca ajutor de preot. După moartea lui Leo Peuker trebuia ales un nou preot titular. A fost o şedinţă mare cu toţi credincioşii care au vrut să participe, dar nu s-au mai făcut alegeri fiindcă vicarul Episcopiei a spus că tot László Tőkés va rămîne preot. Noi eram mulţumiţi de dînsul - făcea activităţi cu tineretul, numărul copiilor care veneau pentru confirmare a început să crească, ca şi numărul credincioşilor care cotizau la biserică.

În 1989 au început neînţelegeri între episcopul Papp şi László Tőkés. Nu ştiu exact de unde au apărut neînţelegerile. Tőkés spunea presbiterilor că nu e lăsat în pace de László Papp dar n-a explicat limpede din ce motiv.

Episcopul i-a interzis lui Tőkés să mai predice, dar Tőkés n-a respectat interdicţia.

În 28 mai 1989 am fost la episcopie cu o delegaţie de credincioşi pentru a-l convinge pe episcop să-l lase pe Tőkés preot în Timişoara. În delegaţie eram eu, Unterweger, Szalai Gusztav, Sepsi, Szabo Ileana şi Újvárossy Ernő, poate nu-mi amintesc toţi.

Episcopul nu ne-a primit. Ne-a transmis vorbă că nu are rost să discute cu noi fiindcă ce a avut de spus i-a spus personal lui Tőkés. Noi am insistat, am zis că nu plecăm pînă nu ne primeşte. Atunci vicarul ne-a zis că dacă nu plecăm ne dă afară cu securitatea.

Eu l-am rugat pe vicar, că dacă nu ne primeşte pe toţi să-l primească măcar pe Unterweger, care era curator-şef. Apoi Unterweger a putut discuta cu episcopul, noi ceilalţi am aşteptat în alt birou.

Cînd s-a întors, Unterweger ne-a spus că episcopul nu renunţă la hotărîrea sa.

Apoi, Tőkés a primit ordin de mutare în satul Mineu, lîngă Satu Mare, dar n-a plecat din Timişoara. Deoarece nu fusese ales de adunarea generală a comunităţii, ci doar numit de episcop, acesta putea să-l mute.

În vara lui 1989 toţi presbiterii am primit de la Episcopie scrisori în care era criticat László Tőkés. Scrisorile s-au transmis prin Sandor Halasz, preotul din Chişoda, deoarece dacă s-ar fi transmis prin biroul parohial (al lui Tőkés) nu e sigur că le-am fi primit.

Noi l-am invitat pe episcop să participe la o şedinţă a presbiteriului, pentru a ne explica motivele mutării lui Tőkés. Episcopul n-a venit, dar a trimis trei persoane. Tőkés programase o şedinţă a presbiteriului dar securitatea n-a lăsat lumea să intre în clădire. Eu venisem cu ceva timp înainte, am fost singura dintre presbiteri care a intrat. Acolo era inspectorul de culte din judeţul Timiş, secretarul parohiei (Mester), Unterweger şi Tőkés. Inspectorul voia să ştie cine a trimis la radio Kossuth Budapesta tabelul cu membrii presbiteriului, căci acest tabel fusese citit acolo. Nimeni n-a recunoscut că a trimis.

Inspectorul a zis că nu va mai fi azi nici o şedinţă, fiindcă şedinţa va fi a doua zi cu delegaţii episcopului. Atunci eu am plecat. Afară l-am întîlnit pe Lehocz Carol (membru în presbiteriu) care mi-a zis că toţi presbiterii care veniseră au fost trimişi acasă de securitate.

A doua zi am mers la şedinţa cu trimişii episcopului. La poartă dl. Tőkés ne-a zis că nu va fi nici o şedinţă. Gusztav Szalai (ajutor de curator) a spus atunci către Tőkés că pînă acum am cerut noi să vină episcopul, acum dacă vin trimişi din partea dînsului nu se poate să nu-i primim. În total au venit cam 9 presbiteri, trimişii episcopului şi inspectorul de culte. Dl. Tőkés nu ne-a lăsat în birou, am ţinut şedinţa pe coridor.

Unul dintre trimişii episcopului ne-a citit o biografie a lui Tőkés, precum că a avut o comportare necorespunzătoare şi pe cînd era student, că atunci cînd a terminat Teologia a spus că el nu acceptă decît post la oraş, fiind născut la oraş. Eu trebuia să plec la doctor, i-am arătat inspectorului biletul şi am plecat înainte de sfîrşitul şedinţei. Înainte de a pleca, inspectorul a zis să-mi spun şi eu părerea. Eu am spus că trebuie făcute alegeri pentru funcţia de preot (cu gîndul că tot Tőkés va fi ales). Apoi am plecat. Mult m-a deranjat faptul că atunci cînd s-a încheiat procesul verbal cineva a semnat în locul meu, deşi eu nu fusesem pînă la sfîrşit. Am aflat asta după revoluţie. [După toate probabilităţile şedinţa despre care relatează martora este cea din 14 octombrie 1989, a cărei proces verbal apare în dosarul Judecătoriei şi este publicat în această carte. Iscălitura doamnei Ardelean nu apare în acel proces verbal, deşi se menţionează prezenţa dînsei - n.n.] Observasem că după acea şedinţă Tőkés era foarte supărat pe mine şi nu ştiam pentru ce.

Din octombrie am plecat la Ocna de Jos şi Sovata. M-am întors în Timişoara doar în 16 decembrie. În acea zi n-am fost lăsată să intru în biserică de nişte oameni care stăteau la poartă şi spuneau că-l păzesc pe Tőkés. Pe unii dintre ei nu-i mai văzusem pe la biserică. Am spus că sînt presbiter dar Santo Denes, care era în grupul acela, mi-a zis "asta nu contează, acum este altă situaţie".

După revoluţie, de Crăciun, am mers iar la biserică şi am fost luată la rost de nişte femei că ce caut eu acolo după ce am vorbit urît despre domnul Tőkés cu preotul din Odorhei. Eu nici nu fusesem la Odorhei.

Abia prin aprilie 1990 am fost la Odorhei şi preotul de acolo mi-a dat o adeverinţă că nu mai vorbise cu mine pînă atunci. Am arătat adeverinţa presbiteriului din Timişoara, pentru a îndepărta ponegririle la adresa mea.

27 septembrie 2001.