Timişoara
anului 1989, fără legătură cu cazul Tőkés
Titus Suciu - "Reportaj cu
sufletul la gură", Editura Facla, Timişoara 1990, pag. 5-8: "De mai mult timp fierbea ceva în oraş,
fiecare o ştia, fiecare o simţea. Cei peste 315000 locuitori aşteptau să se
producă o scînteie. (...)
Anumite semne au
apărut mai demult. Prin oraş au circulat, în repetate rînduri manifeste
anticeauşiste[1]. De
asemenea, pe diferite clădiri - chiar şi pe cea a Consiliului Judeţean PCR! -
au apărut lozinci îndrăzneţe ca: «Jos Ceauşescu!», «Ceauşescu
dictator!»,
«Ceauşescu
- duşman al poporului!» etc. (...)
15 noiembrie 1989 -
Locuitorii oraşului nostru au urmărit meciul de fotbal România-Danemarca. Jocul
excelent al formaţiei noastre, frumoasa victorie, calificarea pentru turneul
final al Campionatului de fotbal Italia 1990 i-au scos pe tineri în stradă.
(...) S-au adunat cîteva mii şi au scandat numele ţării noastre, al Italiei, au
cîntat refrene ale suporterilor de fotbal, au cîntat şi "Deşteaptă-te
române!", ba chiar mai mult...
Adică a doua zi la
Timişoara se ştia că, în seara trecută, studenţii scandaseră «Jos
Ceauşescu!».
(...)
23 noiembrie 1989 -
(...) un grup de oameni lucizi de la U.M.T. [Uzinele Mecanice Timişoara] au
încercat să mobilizeze oamenii din întreprindere pentru o demonstraţie care să
nu sprijine realegerea lui Ceauşescu în funcţia de secretar general P.C.R..
Oamenii au luat
legătura cu persoane de încredere de la alte întreprinderi, s-au gîndit să li
se adreseze şi studenţilor (...)
[În curtea U.M.T.] îşi
face apariţia un grup de trei-patru sute de persoane. A început demonstraţia.
Oamenii strigă lozinci: "Români veniţi cu noi!". Coloana se măreşte
cu muncitori de la alte secţii, mulţimea înaintează spre poartă. Numai că în
dreptul birourilor apare un şef de secţie, la intervenţia căruia oamenii dau
înapoi, se pierd, se risipesc pe la secţiile lor, aşa că afară au ajuns doar
vreo 30 de oameni."
Filip Teodorescu, fost adjunct al
Direcţiei Contraspionaj din cadrul Departamentului Securităţii Statului, în
cartea sa "Un risc asumat", Editura Viitorul Românesc",
Bucureşti 1992, pag. 44-45: "În
Timişoara şi în judeţul Timiş nu au existat în anul 1989 situaţii explozive de
natura celor din alte judeţe (...) Am avut posibilitatea să cunosc în detaliu
situaţia informativ-operativă din Timişoara şi din judeţul Timiş deoarece în
luna octombrie 1989 am condus controlul de fond al activităţii pe ultimii doi
ani a organului de securitate judeţean. Din echipa de control au făcut parte
peste 60 de ofiţeri de informaţii cu experienţă din toate direcţiile centrale
ale Departamentului Securităţii Statului, concluziile lor fiind pertinente şi
la obiect.
Adaug că era un
control planificat încă din anul precedent, deci de rutină. Nu a fost impus de
producerea unor evenimente deosebite. Înainte de a declanşa însă controlul,
generalul Iulian Vlad mi-a atras atenţia asupra liniştii neverosimile de la
Timişoara şi mi-a cerut să găsesc explicaţii".
Timişoara anului 1989: "De mai mult timp fierbea ceva în oraş, fiecare o ştia, fiecare o simţea" cum spune timişoreanul Titus Suciu, sau "linişte neverosimilă", cum spune Filip Teodorescu, unul din vîrfurile Securităţii ceauşiste? Adevărul este unul singur. Cititorii pot face singuri aprecieri asupra competenţei şi inteligenţei şefilor Securităţii în general, a lui Filip Teodorescu în special.
[1] despre manifestele anticeauşiste din Timişoara, ca şi despre alte acţiuni premergătoare izbucnirii revoluţiei, a scris Iosif Costinaş - "Preludii la 16 decembrie 1989" în volumul "Întrebări cu şi fără răspuns" apărut sub egida Centrului Naţional de Documentare, Cercetare şi Informare Publică despre Revoluţia din Decembrie 1989, Editura Mirton, Timişoara 2001