Timişoara anului 1989, fără legătură cu cazul Tőkés

 

 

            Titus Suciu - "Reportaj cu sufletul la gură", Editura Facla, Timişoara 1990, pag. 5-8: "De mai mult timp fierbea ceva în oraş, fiecare o ştia, fiecare o simţea. Cei peste 315000 locuitori aşteptau să se producă o scînteie. (...)

            Anumite semne au apărut mai demult. Prin oraş au circulat, în repetate rînduri manifeste anticeauşiste[1]. De asemenea, pe diferite clădiri - chiar şi pe cea a Consiliului Judeţean PCR! - au apărut lozinci îndrăzneţe ca: «Jos Ceauşescu!», «Ceauşescu dictator!», «Ceauşescu - duşman al poporului!» etc. (...)

            15 noiembrie 1989 - Locuitorii oraşului nostru au urmărit meciul de fotbal România-Danemarca. Jocul excelent al formaţiei noastre, frumoasa victorie, calificarea pentru turneul final al Campionatului de fotbal Italia 1990 i-au scos pe tineri în stradă. (...) S-au adunat cîteva mii şi au scandat numele ţării noastre, al Italiei, au cîntat refrene ale suporterilor de fotbal, au cîntat şi "Deşteaptă-te române!", ba chiar mai mult...

            Adică a doua zi la Timişoara se ştia că, în seara trecută, studenţii scandaseră «Jos Ceauşescu!». (...)

            23 noiembrie 1989 - (...) un grup de oameni lucizi de la U.M.T. [Uzinele Mecanice Timişoara] au încercat să mobilizeze oamenii din întreprindere pentru o demonstraţie care să nu sprijine realegerea lui Ceauşescu în funcţia de secretar general P.C.R..

            Oamenii au luat legătura cu persoane de încredere de la alte întreprinderi, s-au gîndit să li se adreseze şi studenţilor (...)

            [În curtea U.M.T.] îşi face apariţia un grup de trei-patru sute de persoane. A început demonstraţia. Oamenii strigă lozinci: "Români veniţi cu noi!". Coloana se măreşte cu muncitori de la alte secţii, mulţimea înaintează spre poartă. Numai că în dreptul birourilor apare un şef de secţie, la intervenţia căruia oamenii dau înapoi, se pierd, se risipesc pe la secţiile lor, aşa că afară au ajuns doar vreo 30 de oameni."

            Filip Teodorescu, fost adjunct al Direcţiei Contraspionaj din cadrul Departamentului Securităţii Statului, în cartea sa "Un risc asumat", Editura Viitorul Românesc", Bucureşti 1992, pag. 44-45: "În Timişoara şi în judeţul Timiş nu au existat în anul 1989 situaţii explozive de natura celor din alte judeţe (...) Am avut posibilitatea să cunosc în detaliu situaţia informativ-operativă din Timişoara şi din judeţul Timiş deoarece în luna octombrie 1989 am condus controlul de fond al activităţii pe ultimii doi ani a organului de securitate judeţean. Din echipa de control au făcut parte peste 60 de ofiţeri de informaţii cu experienţă din toate direcţiile centrale ale Departamentului Securităţii Statului, concluziile lor fiind pertinente şi la obiect.

            Adaug că era un control planificat încă din anul precedent, deci de rutină. Nu a fost impus de producerea unor evenimente deosebite. Înainte de a declanşa însă controlul, generalul Iulian Vlad mi-a atras atenţia asupra liniştii neverosimile de la Timişoara şi mi-a cerut să găsesc explicaţii".

            Timişoara anului 1989: "De mai mult timp fierbea ceva în oraş, fiecare o ştia, fiecare o simţea" cum spune timişoreanul Titus Suciu, sau "linişte neverosimilă", cum spune Filip Teodorescu, unul din vîrfurile Securităţii ceauşiste? Adevărul este unul singur. Cititorii pot face singuri aprecieri asupra competenţei şi inteligenţei şefilor Securităţii în general, a lui Filip Teodorescu în special.

 



[1] despre manifestele anticeauşiste din Timişoara, ca şi despre alte acţiuni premergătoare izbucnirii revoluţiei, a scris Iosif Costinaş - "Preludii la 16 decembrie 1989" în volumul "Întrebări cu şi fără răspuns" apărut sub egida Centrului Naţional de Documentare, Cercetare şi Informare Publică despre Revoluţia din Decembrie 1989, Editura Mirton, Timişoara 2001