Opinii despre
cazul László Tőkés
Ion Cristoiu, în editorialul "Securistomania" din revista "Expres Magazin" nr. 22/1991: "Cazul Tőkés. Sînt acum destul de multe date care ne fac să bănuim că el a fost creat de Securitate de la prima pînă la ultima piesă".
Tinu Radu (locţiitor al comandantului Securităţii Timiş în decembrie 1989, ofiţer care a avut direct în sarcină cazul Tőkés) - "Timişoara, no comment!", Editura Paco, Bucureşti, pag. 19: "Fără a greşi am spus-o în 8 martie 1990 şi pot afirma şi azi că Tőkés László nu a fost împotriva lui Ceauşescu ci împotriva României. Cultivat şi inteligent, ambiţios, extremist, T.L. a confirmat prin atitudinea sa postdecembristă că măsurile informativ operative luate împotriva sa au fost îndreptăţite, legale. Cazul său, tipic de trădare, a fost, zic eu, lucrat cu profesionalism. Nefinalizarea lui prin arestare în momentul în care aveam dovezile trădării chitanţa olografă pentru 20000 lei (atenţie! în '89 octombrie) şi două pagini cu informaţii, toate găsite la ieşirea din ţară la doi cetăţeni maghiari, cadre ale serviciilor de specialitate din ţara vecină, s-a datorat lui N. Ceauşescu care nu a aprobat măsura propusă de noi, avînd în vedere situaţia politică, internaţională din momentul respectiv".
Antonina Rados - "Complotul Securităţii. Revoluţia trădată din România", Editura Saeculum I.O., Bucureşti 1999 (traducere după originalul apărut în Germania în 1990), capitolul "Cine l-a avertizat pe Tőkés?", pag. 39-40: "Tőkés era un pastor incomod (...) Încă din primele zile ale lunii decembrie i se adusese la cunoştiinţă că urma să fie mutat într-o comună îndepărtată. Dar însuşi faptul de a fi fost informat era cu totul neobişnuit, căci regimul n-avea obiceiul să-şi anunţe planurile de represiune în prealabil, secretul fiind păstrat cu stricteţe".
Aurel Perva, Carol Roman - "Misterele revoluţiei române", Casa de editare Răscruci de Milenii SRL (anul nu este indicat), pag. 14: "În ceea ce priveşte cazul Tőkés, nu vrem să emitem concluzii pripite. Dar unei părţi a presei române i s-a părut cel puţin ciudată brusca lui supuşenie dovedită după declanşarea evenimentelor de la Timişoara. El a acceptat fără probleme mutarea în judeţul Sălaj. Să fi fost vorba de o utilă ieşire din joc după îndeplinirea misiunii?".
Iulian Vlad (şeful Securităţii române în decembrie 1989) - în depoziţia din faţa Comisiei Senatoriale "Decembrie 1989" (publicată de Şerban Săndulescu - "Decembrie '89. Lovitura de stat a confiscat revoluţia română", Editura Omega Press, Bucureşti, pag. 161): "Acest cetăţean român nu acţiona în interesul României, care era patria lui prin naştere, ci în interesul unei puteri străine. Culegea informaţii de orice natură care le transmitea în afară. Ceea ce are o denumire pentru un străin, spionaj, pentru un român este trădare de ţară. Au fost dovezi, un dosar întreg. Cînd i-am prezentat preşedintelui României cazul, a reflectat, cum nu făcea în alte cazuri, a cerut explicaţii, i-am dat, şi mi-a spus: «Nu este oportun pentru ţară, nu trebuie făcut». Noi propuneam să fie chemat să răspundă în faţa legii pentru faptele lui. Şi acum consider că era o propunere corectă să fie anchetat. A mai spus ca totuşi să fie ţinut sub control, şi aşa s-a şi făcut pînă în data de 15-16 decembrie 1989".
General de divizie Ion Pitulescu şi alţii (generali şi ofiţeri superiori M.I.) - "Şase zile care au zguduit România. Ministerul de Interne în decembrie 1989", Bucureşti 1995, pag. 68: "Confecţionarea unui caz Tőkés a avut un rol important în viitoarea derulare a evenimentelor. Ceea ce ne obligă să ne punem o întrebare al cărui răspuns ar putea lămuri multe din resorturile încă ascunse ale lui decembrie 1989: cine anume sînt acei care au făcut ca o afacere particulară a bisericii reformate din România să devină un caz politic? Pentru că numele acestora - rămase (pînă cînd?) în anonimat - ar merita poate mai mult decît locatarul de pe strada Timotei Cipariu nr. 1 din Timişoara, un loc în analele evenimentelor. Ei au dovedit, oricum am privi lucrurile, un profesionalism remarcabil, atestat de reuşita operaţiunii!".
Radu Portocală - "România. Autopsia unei lovituri de stat", Editura Agora Timişoreană în colaborare cu Editura Continent, 1991 (traducere după originalul apărut în Franţa în 1990), pag. 31-32: "Cu o lună mai tîrziu - şi totul conduce la concluzia că ar fi vorba de ramura conspirativă - autorităţile ecleziastice, prin vocea episcopului reformat László Papp, decid mutarea disciplinară a pastorului Tőkés în satul Mineu. (...) Amănunt interesant: în România s-a aflat totdeauna despre cineva că a fost arestat, niciodată că va fi arestat. (...) Miliţia ar fi trebuit să pună în practică executarea sentinţei, dar Securitatea veghează de la distanţă şi lansează zvonul - la începutul lunii decembrie - că pastorul va fi arestat între 15 şi 17 ale aceleaşi luni".
Filip Teodorescu - "Un risc asumat", Editura "Viitorul Românesc", Bucureşti 1992, pag. 45-47: "Pentru Securitatea judeţului Timiş, mutarea lui László Tőkés la parohia din Timişoara, în urmă cu doi ani, a însemnat pierderea liniştii obişnuite, ofiţerii fiind obligaţi să consacre mult timp pentru urmărirea activităţii acestuia (...) Afirm cu toată convingerea că existau suficiente probe penale pentru a propune procuraturii şi justiţiei punerea pe rol a cazului. Am susţinut şi eu aceste propuneri atunci cînd am luat cunoştiinţă de ele, considerînd că aceasta era calea corectă şi legală de soluţionare. Din păcate, ca şi în alte situaţii despre care am amintit deja, Nicolae Ceauşescu nu a fost de acord pentru a nu aduce prejudicii noi în relaţiile cu Ungaria. (...) Este locul să precizez că Securitatea română nu numai că nu a fost inspiratoarea măsurilor administrative, inclusiv a procesului de evacuare din locuinţa parohială intentat de superiorul lui László Tőkés pe linie de cult, dar a apreciat ca total inoportună o asemenea măsură. Dar cum hotărîrile cuplului prezidenţial erau inatacabile în concepţia cvasitotalităţii colaboratorilor săi s-a procedat la aplicarea celei mai neinspirate măsuri. Înclin să cred că dacă în acţiunea de punere în executare a hotărîrii judecătoreşti de evacuare nu s-ar fi implicat şeful Departamentului Cultelor, primul adjunct al secretarului cu probleme organizatorice din C.C. al P.C.R., primul secretar al judeţului, primarul Timişoarei şi alţii, nu s-ar fi stîrnit atîta vîlvă în jurul unei persoane aproape necunoscută la acea dată marii majorităţi a timişorenilor".
Sergiu Nicolaescu - "Cartea revoluţiei române. Decembrie 89", Editura Ion Cristoiu, Bucureşti 1999, pag. 51-51: "În legătură cu pastorul László Tőkés, organele de securitate ale judeţului pretind că deţineau suficiente probe pentru a propune Procuraturii şi Justiţiei punerea pe rol a cazului. Raportate la Bucureşti lui Nicolae Ceauşescu chiar de Iulian Vlad, dictatorul a dispus neaplicarea măsurilor propuse pentru a evita înrăutăţirea şi mai mult a relaţiilor cu Ungaria. Ca atare, împotriva pastorului au fost luate măsuri administrative pe linie de cult. Dacă la aplicarea hotărîrii nu se amestecau organele puterii locale şi de cult nu s-ar fi făcut atîta vîlvă în jurul unei persoane necunoscute la acea dată de majoritatea timişorenilor".
Sergiu Nicolaescu - "Revoluţia. Începutul adevărului", Editura Topaz, Bucureşti 1995, pag. 34: "Varianta D.S.S.-istă că pastorul ar fi fost agent al unui serviciu secret maghiar poate fi luată în considerare, dar cu rezerve. "Dovezile" aduse de fosta securitate nu sînt pe deplin satisfăcătoare. Serviciul Român de Informaţii nu a adus nici un element în plus".
Imre Karacs - articol în ziarul "The Independent" din 19 decembrie 1989: "Vina lui László Tőkés este că a luat în serios acele pasaje din Constituţia României care vorbesc despre libertatea religiei şi drepturile minorităţilor. El şi-a transformat biserica într-un centru cultural neoficial al populaţiei ungureşti a oraşului. Şcoala duminicală [organizată de biserică], pe lîngă obişnuitele întrebări şi răspunsuri legate de catehism şi credinţa creştină a constat în principal în fapte despre istoria maghiară. Semnificativ pentru natura dictaturii preşedintelui Ceauşescu este faptul că pînă acum domnul Tőkés n-a avut oficial nici o dispută cu autorităţile. El a fost concediat ca pastor, în ciuda susţinerii congregaţiei sale, de episcopul bisericii reformate maghiare din România. Securitatea a încercat să-l evacueze numai la cererea explicită a Excelenţei Sale [episcopul]. (...) Neîndoielnic, toţi din România ştiu ce rău a ajuns ţara în ultimii ani. Majoritatea este totuşi reprimată de Securitate la primul semn de dizidenţă. Cînd un român dispare, nimeni nu observă. Drept sau greşit, minorităţile etnice din România simt că cineva din Bonn[1] sau Budapesta va veni să-i ajute la nevoie. Noaptea trecută în Budapesta, mii de demonstranţi s-au adunat în Piaţa Eroilor şi în faţa ambasadei române. Dar dacă Tőkés ar fi avut un nume românesc, ar fi ieşit cineva pe străzi în vreo capitală a lumii?" ([17] - pag. 192-193)
Nicolae Ceauşescu - în şedinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 17 decembrie 1989: "La Timişoara au avut loc aseară unele evenimente care s-au reluat astăzi la prînz. Pretextul l-a format aşa zisul preot reformat, care a fost sancţionat pe linia lor, l-au mutat din Timişoara în alt judeţ şi trebuia să plece din casa pe care o ocupa. N-a vrut să elibereze casa. Episcopul s-a adresat tribunalului, care a hotărît să-l evacueze. Lucrurile s-au tărăgănat mult. Ieri s-au dus să pună în aplicare hotărîrea tribunalului. El şi-a organizat un grup. Aici este amestecul cercurilor din afară, a cercurilor străine de spionaj: începînd cu Budapesta, pentru că el a dat şi un interviu".
László Tőkés - declaraţie în "Reportaj cu sufletul la gură" de Titus Suciu, Editura Facla 1990, pag. 14: "Data de 15 decembrie e legată de termenul, de ultimul termen acordat pentru evacuare. Avînd obiceiul să anunţ de fiecare dată evenimentele importante ale zilei, ale săptămînii, îi anunţasem pe enoriaşi şi faptul că în 15 voi fi evacuat forţat. Eu nu vedeam ce se putea face, într-un fel mă resemnasem (...) Au ştiut însă ce să facă enoriaşii mei. Fără să-i fi chemat eu şi fără să mă fi anunţat, în 15, încă de dimineaţă, au apărul 150-200 de reformaţi".