Interviul d-lui Emil Constantinescu din ziarul "Ziua"

În ziarul "Ziua" din 15 februarie 2005, sub titlul "Structurile kaghebiste sînt încă active" s-a publicat un interviu cu fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu.

Îl cunoaşteam pe dl. Constantinescu drept omul care a introdus smiorcăiala în politica românească ("M-au învins securiştii", zicea el prin 2000). Totodată, îl cunoşteam drept omul care l-a graţiat pe Ion Coman, şeful represiunii din decembrie 1989 de la Timişoara (vezi Decretul 588/2000, publicat în Monitorul Oficial nr. 657 / 14.12.2000; pentru vinovăţia lui Coman vezi Sentinţa nr. 6/1991 a Curţii Supreme - secţia militară şi Decizia nr. 30/1997 a Curţii Supreme - complet de 9 judecători[1]). Ultimile declaraţii ale d-lui Constantinescu frizează însă calomnia.

În interviul amintit, referindu-se la cei care îl contestă pe generalul Constantin Degeratu, şef al Marelui Stat Major între 1997-2000 şi consilier al actualului preşedinte Traian Băsescu, Emil Constantinescu afirmă: "fostele structuri securiste pe care le-am eliminat din serviciile de informare şi vechii colaboratori ai KGB au ramificaţii în mass-media care acţionează atît direct cît şi în orb. Atacurile care s-au produs recent asupra unor personalităţi cu deplină onestitate şi valoare profesională - mă refer la generalul Constantin Degeratu (...) - sînt o dovadă că respectivele structuri sînt încă active. (...) Am să revin la generalul Degeratu şi la campania care s-a declanşat imediat ce preşedintele Băsescu l-a numit consilier de stat (...) De unde provine ura structurilor securisto-comuniste şi KGBiste împotriva acestuia? Este suficient să amintim că generalul Degeratu s-a pregătit la Academia Regală din Marea Britanie, că, în calitate de şef de Stat Major General, a reuşit să înlăture ofiţerii formaţi în URSS şi legaţi de Securitate, a reuşit reforma armatei (...)" [urmează şi alte merite ale lui Degeratu pe care nu le mai reproduc - nota mea].

Subsemnatul sînt probabil prima persoană care a cerut public destituirea lui Degeratu, în revista "22" din 18 noiembrie 1997, ca urmare a participării acestuia la dezvelirea unui monument închinat generalului-criminal Ştefan Guşe. Pe noi, revoluţionarii timişoreni, omagierea unor criminali precum Ştefan Guşe ne deranjează tot atît de mult precum îi deranjează pe evrei omagierea lui Antonescu.

La numai o zi de la această cerere publică de destituire a sa, generalul Degeratu a iscălit Ordinul Circular nr. 522 / 19.11.1997, prin care interzicea salariaţilor M.Ap.N. să se prezinte la Pachetul Militar pentru audieri legate de revoluţia din 1989 fără aprobarea ministrului. Ca urmare, în 27 noiembrie 1997, Asociaţia "Memorialul Revoluţiei" din Timişoara a organizat o conferinţă de presă în care ordinul respectiv a fost calificat drept "o încercare fără precedent de obstrucţionare a justiţiei" şi s-a cerut demisia generalului Degeratu[2]. Respectiva demisie a fost cerută şi de alte organizaţii de revoluţionari.

În 1998 şi răposatul deputat PNŢCD George Şerban, iniţiator al Proclamaţiei de la Timişoara, a cerut destituirea lui Degeratu.

În 9 februarie 2005, ca urmare a numirii generalului Degeratu în funcţia de consilier prezidenţial, mai multe organizaţii de revoluţionari au reamintit cererea de îndepărtare a acestuia din funcţii importante în stat, într-o conferinţă de presă de la Asociaţia "21 Decembrie" din Bucureşti. La acea conferinţă de presă au participat: Traian Orban şi Marius Mioc de la Asociaţia "Memorialul Revoluţiei" din Timişoara, Aurel Coltor de la Asociaţia pentru Adevărul Revoluţiei din Cluj, Valentin Voicilă de la Arad şi Teodor Mărieş de la Asociaţia "21 Decembrie" din Bucureşti. Emil Constantinescu pretinde că revoluţionarii care îl contestă pe Degeratu, dacă nu cumva sînt "persoane compromise, infiltrate", atunci sînt "debusolaţi cărora le este manipulată buna credinţă".

Fac precizarea că singurul care m-a instigat să cer, încă din 1997, destituirea lui Degeratu, a fost Degeratu însuşi, prin faptele sale amintite: participarea la dezvelirea monumentului lui Ştefan Guşe şi emiterea Ordinului 522/1997. Emil Constantinescu nu se referă deloc, în interviul său, la motivele concrete pentru care s-a cerut destituirea acestei "personalităţi cu deplină onestitate şi valoare profesională". Îmi asum întreaga răspundere pentru această cerere, pe care o susţin şi azi. Afirmaţia lui Emil Constantinescu că aceia care am cerut respectiva destituire, sîntem fie infiltraţi de "structurile kaghebiste", fie manipulaţi de acestea, este tipul de acuzaţie cu care noi, revoluţionarii, ne-am obişnuit încă din 1989, cînd Nicolae Ceauşescu ne acuza că sîntem în slujba agenturilor străine. Nu ne vom lăsa intimidaţi de asemenea acuzaţii, cum nu ne-am lăsat intimidaţi nici în 1989. Dacă unele mijloace mass-media au preluat protestele noastre din conferinţele de presă, aceasta e un lucru firesc într-o societate democratică şi nu o urmare a "ramificaţiilor kaghebiste" din presă.

("VIP în Banat" din 15 martie 2005; articolul fusese trimis şi ziarului "Ziua")

---

[1] respectivele hotărîri judecătoreşti le-am publicat în volumul "Curtea Supremă de Justiţie - Procesele revoluţiei din Timişoara (1989)", Editura Artpress 2004, pag. 13-163.

[2] sinteza acelei conferinţe de presă am publicat-o în cartea "Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei", Editura Sedona 1999, pag. 178-179.