Ion Cristoiu cere moartea lui Dan Voinea

Ziaristul Ion Cristoiu, pe care din 1994 l-am numit "vîrful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revoluţiei" (vezi "Falsificatorii istoriei", Editura Almanahul Banatului 1994, pag. 25-28), publică, în "Jurnalul Naţional" din 28 martie 2005 articolul "Actuala putere îl dă pe Ion Iliescu pe mîinile sinistrului Dan Voinea".

Revoltat de actuala anchetă a Parchetului Militar referitoare la teroriştii din 1989, în care se zice că şi fostul preşedinte Ion Iliescu ar putea fi inculpat, Ion Cristoiu izbuteşte performanţa de a fi primul ziarist de după revoluţie care cere, în mod public, moartea unui magistrat. "Trebuia de mult să aibă soarta lui Gică Popa, altfel spus să se sinucidă pentru rolul mizer abject jucat la Tîrgovişte", scrie Cristoiu despre Dan Voinea, omul care coordonează anchetele Parchetului Militar, şi care a fost şi procurorul din procesul Ceauşescu de la Tîrgovişte. Amintesc că Gică Popa, judecătorul care a pronunţat condamnarea la moarte a lui Nicolae Ceauşescu, s-a sinucis în 1990. Circulă şi zvonul că moartea lui Gică Popa n-a fost tocmai sinucidere, adică că "a fost sinucis", caz în care cele scrise de Ion Cristoiu pot fi interpretate şi ca un îndemn la asasinarea magistratului.

Înţeleg punctul de vedere al lui Cristoiu, cum că Dan Voinea a jucat un "rol mizer abject" în procesul lui Nicolae Ceauşescu. Dar de ce nu zice Cristoiu nimic despre rolul jucat de Ion Iliescu în acelaşi proces? Şeful care a comandat acest proces este Ion Iliescu, Dan Voinea şi Gică Popa au fost simpli executanţi. Dacă vorbim despre vinovăţii legate de acest proces, Ion Iliescu este mult mai vinovat decît Dan Voinea.

Executanţii Gică Popa şi Dan Voinea au înţeles că au fost manipulaţi, că "teroriştii" care ameninţau să-l readucă pe Ceauşescu la putere, şi datorită cărora, li s-a spus, Ceauşescu trebuie omorît cît mai repede, n-au existat. Avînd firi diferite, au reacţionat diferit: unul s-a sinucis (cel puţin asta-i versiunea oficială), altul încearcă să dezvăluie manipularea la care a fost supus nu numai el, ci întreaga naţiune română. Cristoiu e trist că nu s-au sinucis amîndoi. Ce să faci, Cristoiule, asta-i viaţa: nu mor caii cînd vor cîinii!

"E o ruşine pentru regimul Băsescu să-l scoată în lume pe cel trecut în toate enciclopediile lumii drept întruchiparea magistratului abject", scrie Cristoiu. Aici sînt 2 greşeli. Pe de o parte, Dan Voinea nu e atît de vestit încît să figureze în "toate enciclopediile lumii". Pe de altă parte, Traian Băsescu n-are nici o legătură cu procesele lui Dan Voinea.

Să ne referim doar la procesul Chiţac-Stănculescu, care s-a bizuit pe rechizitoriul lui Dan Voinea (şi de la care i se trage lui Dan Voinea ura de care e înconjurat). În iulie 1999 judecătorii Curţii Supreme consideraseră corect rechizitoriul lui Voinea (reamintesc că nu procurorii ci judecătorii sînt cei care condamnă; deci, orice manipulare politică ar face procurorii, dacă dovezile de la dosar sînt subţiri inculpaţii au şansa să scape). Generalii Mihai Chiţac şi Victor Stănculescu primiseră cîte 15 ani închisoare. Ministrul PD al apărării Victor Babiuc a declarat atunci că sentinţa e "o gafă judiciară cu un pronunţat caracter politic". Traian Băsescu, pe atunci ministru al transporturilor şi vicepreşedinte PD, şi-a declarat întreaga susţinere faţă de poziţia lui Victor Babiuc. În ciuda afirmaţiilor lui Cristoiu, activitatea lui Dan Voinea a avut duşmani importanţi în fostul regim CDR. Iată doar miniştrii care s-au manifestat public în acest sens: Babiuc, ministrul apărării; Dudu Ionescu, ministrul de interne; Băsescu, ministrul transporturilor; primul ministru Radu Vasile n-a spus direct că sentinţa respectivă e greşită dar a deplîns "starea de nelinişte din armată" creată de aceasta (vezi "Adevărul" din 21 iulie 1999; "Jurnalul Naţional" din 17-18 iulie 1999). În actualul regim politic aceşti duşmani n-au dispărut. Consilierul preşedintelui Băsescu, generalul Constantin Degeratu (anchetat acum pentru matrapazlîcurile cu locuinţe din fondul M.Ap.N. - vezi "Jurnalul Naţional" din 25 martie 2005), cînd era şef la Marelui Stat Major, prin ordinul 522/1997, a interzis militarilor să colaboreze la anchetele despre revoluţie ale Parchetului fără aprobarea ministerului apărării, iar în 1999 a criticat public condamnarea generalilor Chiţac şi Stănculescu ("Adevărul" din 21 iulie 1999). Pentru încercările de a descoperi vinovaţii de crimele din 1989, Dan Voinea nu trebuie să se aştepte la mulţumiri, ci doar la ură şi campanii de satanizare în presă. Aşa a fost între 1997-2000, aşa va fi şi acum. Asta-i meseria de procuror.

Cristoiu este nesincer cînd scrie că ar fi de acord cu anchetarea problemei teroriştilor din 1989 de către Parchet, dar nu de către Dan Voinea. Nu Cristoiule, nu eşti de acord cu asta, vrei doar să fraiereşti cititorii Jurnalului Naţional şi să-ţi păstrezi credibilitatea cînd se discută această problemă. Noi n-am uitat că încă din 1991 ai cerut curmarea tuturor proceselor legate de revoluţie şi eliberarea criminalilor din 1989 ("Un moment ratat: Tribunalele revoluţionare", articol în "Expres Magazin nr. 26/1991). N-am uitat nici editorialul tău "Putem judeca penal istoria?" din "Naţional" din 7 noiembrie 1997, în care trăgeai concluzia că evenimentele din 1989 nu trebuie judecate penal, ci doar din punct de vedere istoric. Nu Dan Voinea te deranjează pe tine, ci însăşi ideea că se face o anchetă judiciară despre crimele din 1989. Mari sînt interesele ca acest episod al istoriei României să nu se lămurească niciodată.