La Iaşi - revoluţie, la Timişoara - o simplă revoltă

De aproape 3 luni, de cînd durează serialul despre revoluţie din Jurnalul Naţional, redacţia acestui ziar a fost consecventă în a califica evenimentele de la Timişoara drept "revoltă", doar ceea ce s-a întîmplat la Bucureşti meritînd titlul de "revoluţie".

Astfel, JN din 10 martie 2004 a anunţat pe prima pagină că "Semnalul revoluţiei" a fost un articol din "Scînteia Tineretului" din 18 decembrie 1989. Mesajul e limpede - ceea ce s-a întîmplat la Timişoara în 15-17 decembrie 1989 e nerelevant, revoluţia a fost declanşată de articolaşul din "Scînteia Tineretului". În JN din 14 aprilie 2004 ni s-a explicat că "începutul sfîrşitului" lui Ceauşescu a fost pe 20 decembrie, cînd s-a pus la cale mitingul din 21 decembrie de la Bucureşti. Nu cumva să creadă cineva că lucrurile au început la Timişoara!

În acest context apare articolul din JN din 30 aprilie, despre "revoluţia" eşuată din Iaşi (14 decembrie 1989). Deci, cînd e vorba despre ce s-a întîmplat la Timişoara, cu zeci de morţi, sute de răniţi şi aproape 1000 de arestaţi, nu se ştie limpede dacă merită clasificat drept "revoluţie" sau e o simplă "revoltă". Cînd e vorba însă despre cei 4-5 arestaţi de la Iaşi, indiscutabil vorbim de revoluţie. Mi se pare mie sau aici este vorba de dorinţa de a minimaliza episodul Timişoara (cu morţii lui care put), mărindu-se artificial importanţa altor întîmplări din decembrie 1989: articole din presa comunistă, bîrfe schimbate între diferiţi nomenclaturişti, iar acum acţiunea de la Iaşi (de altfel meritorie)?

Eu nu sînt de acord cu titulatura "revoluţie" pentru ce s-a întîmplat la Iaşi. Acolo s-a încercat ceva, dar nu s-a realizat nimic. Ştiu că respectivii ieşeni au primit titluri de revoluţionari. Cred că a fost o greşeală (chiar ilegalitate), li se cuvenea titlul de fost deţinut politic. Ei trebuiau puşi în aceeaşi tagmă cu Coposu sau Ticu Dumitrescu - tagma celor care s-au opus regimului comunist, au suferit pentru asta, dar eficienţa acţiunilor lor a fost zero. În lumea modernă, în veacul 21, n-ar trebui neglijat criteriul "eficienţă".

Lăsînd la o parte tragerile la temă ale redacţiei JN (au găsit o declaraţie că "zona era bătută de ruşi") articolul despre Iaşi - 14 decembrie 1989 dovedeşte 2 lucruri:

1. Românii sînt capabili să se organizeze singuri, fără ajutorul agenturilor străine - căci nimeni n-are nici cea mai mică dovadă că Ştefan Prutianu, cel care a organizat mişcarea din Iaşi, a fost agent al nu ştiu cărui serviciu străin, toate datele arată că era un simplu cetăţean român. Similar, pentru ceilalţi membri marcanţi ai mişcării de la Iaşi.

2. Securitatea era de partea lui Ceauşescu - dovadă că a oprit mişcarea de la Iaşi.

Casian Spiridon, unul din liderii mişcării de la Iaşi, speculează că datorită acelei mişcări forţele de reprimare au fost atrase în Moldova, astfel înlesnindu-se izbucnirea revoluţiei la Timişoara. "Miliţia a asistat cu calm la adunarea oamenilor din faţa casei lui Tokes", zice Spiridon, dar greşeşte dacă crede că Timişoara ar fi rămas fără miliţieni sau securişti în decembrie 1989, că ar fi dat toţi fuga la Iaşi să-l prindă pe Spiridon. Tokes nu a fost arestat mai repede pentru că tăntălăul de Ceauşescu nu a dat O.K.-ul mai repede. Fiind vorba de un naţionalist ungur, iar Timişoara fiind un oraş în care ungurii sînt mai puţin de 1/10 din populaţie, Ceauşescu nu şi-a închipuit că de la Tokes poate veni o primejdie reală. În 16 decembrie 1989 regimul comunist încă nu ştia ce să facă cu Tokes. Primarul Timişoarei Petru Moţ ducea tratative cu Tokes, şi chiar s-a ajuns la înţelegerea că autorităţile vor renunţa la evacuarea lui Tokes, iar Tokes va îndemna oamenii să plece acasă. Dar lumea nu era interesată de înţelegerile pe care le face Tokes cu regimul comunist.

("VIP în Banat" din 16-31 mai 2004)