Nicolae Mavru ajută Jurnalul Naţional cu dezinformări proaspete

 

 

            În Jurnalul Naţional din 2 martie 2004 este publicat un interviu cu Nicolae Mavru, fostul şef al filajului din cadrul Securităţii Timiş în decembrie 1989. Interviul se înscrie în campania propagandistică a Jurnalului Naţional conform căreia revoluţia din Timişoara a fost înfăptuită de agenţi străini.

            De observat lipsa de coerenţă a campaniei Jurnalului Naţional. La început au susţinut că revoluţia din Timişoara au făcut-o cetăţeni români care fugiseră în Ungaria, fuseseră antrenaţi acolo de către autorităţile maghiare iar apoi trimişi înapoi în România pentru a face revoluţia. Acum însă, în interviul cu Nicolae Mavru, acesta nu spune nici un cuvinţel despre agenţii veniţi din Ungaria. În schimb ne povesteşte despre agenţii veniţi din URSS, mai precis vreo 2000 de basarabeni care se prefăceau că făceau bişniţă, dar nu aveau marfă ("Bişniţarii ruşi, vreo 2000, nu aveau marfă", în Jurnalul Naţional din 2 martie 2004).

            Deci, cu românii antrenaţi în taberele din Ungaria ne-am lămurit - securistul şef al filajului nu i-a văzut, ori acesta e un tăntălău incompetent, ori respectivii n-au existat. Hai să vedem cum stă treaba cu ruşii.

            Nicolae Mavru specifică că "majoritatea acestora era basarabeană". Trebuia explicat cumva cum de nimeni în Timişoara n-a observat că dintr-odată în oraş se vorbeşte mult ruseşte, iar basarabenii, care ştiu şi româneşte, sînt o explicaţie plauzibilă.

            Observaţiile securiştilor despre aceşti basarabeni, explică Mavru, se făceau "verbal": "Au fost observaţi, mi s-a raportat verbal cazul lor, comportamentul lor, iar eu l-am informat verbal pe colonelul Sima (şeful Securităţii Timiş - nota mea)". Important cuvîntul "verbal", fiindcă în rapoartele din decembrie 1989 ale Securităţii, referirile despre basarabeni lipsesc cu desăvîrşire, ceea ce i-ar putea face pe unii să se îndoiască de sinceritatea lui Nicolae Mavru[1].

            Dar, probabil sînteţi curioşi cît s-au implicat basarabenii în revoluţie? La această întrebare, Nicolae Mavru dă 2 răspunsuri:

            1. întrebare JN: "acolo, în stradă, cînd s-au declanşat evenimentele, grupurile acestea de basarabeni şi-au părăsit locurile de bişniţă şi s-au implicat în violenţe?" răspuns Mavru: "Este posibil, da. Au apărut aceşti indivizi puternici, atletici, cam blonzi aşa, care incitau copiii străzii: Haideţi mă, spargeţi, nu vă fie frică! Scenele astea le-am surprins. Însă, neocupîndu-mă de ei dinainte, nedocumentîndu-i, nu am avut cum să ştim precis că provin din grupurile de bişniţari"...

            2. Mai încolo în interviu întrebare JN: "Cum s-au spart vitrinele?" răspuns Mavru: "Aici în grupul ăsta violent am observat basarabenii care incitau copiii şi strigau: Haideţi, nu vă fie frică, spargeţi". Deci, dacă la mijlocul interviului incitarea basarabenilor este o supoziţie ("este posibil"), pînă la sfîrşitul interviului ea devine o certitudine! Uimitoare puterea de convingere a reporterilor Jurnalului Naţional!

            In ziarul "Timişoara" din 8 decembrie 1990 s-a publicat Nota nr. 261653 din 19.12.1989 a serviciului "F" (filaj) al Securităţii Timişoara ("Raport secret al Securităţii timişorene referitor la evenimentele din 16-18 decembrie 1989"). Nota este iscălită chiar de Nicolae Mavru. Iată ce scria acesta despre spargerea vitrinelor: "Menţionez că spargerea geamurilor şi alte acte huliganice au fost începute de trei copii de 10-12 ani, ţigani, fiind urmaţi la început de 3-4 tineri prost îmbrăcaţi apoi de circa 40-60 de alţi tineri". Nimic despre incitarea basarabeană! Bineînţeles, pe reporterii Jurnalului Naţional nu-i interesează să compare afirmaţiile lui Mavru din 1989 cu afirmaţiile lui de acum.

            Referitor la invazia de turişti care ar fi apărut în Timişoara în decembrie 1989, subsemnatul, în numele Comisiei pentru Adevăr şi Dreptate a Asociaţiei 17 Decembrie a răniţilor şi familiilor îndoliate din revoluţie, am făcut în 1991 o cercetare pe această temă. Rezultatul a fost publicat la vremea aceea în presa timişoreană şi poate fi citit la http://timisoara.com/newmioc/54.htm

            Datele oficiale ale hotelurilor timişorene nu confirmă teoria invaziei de străini la Timişoara. În total au fost în decembrie 1989 la Timişoara 1638 turişti străini (din toate ţările), ceea ce nu depăşea numărul obişnuit de turişti străini aflaţi în oraş în lunile precedente. În noiembrie 1989, de pildă, au fost chiar mai mulţi turişti străini (2190) decît în decembrie.

            Este de remarcat şi anonimatul în care se păstrează reporterul Jurnalului Naţional care l-a interviat pe Mavru[2]. În interviu sînt mai multe afirmaţii făcute de acest reporter, pe care Nicolae Mavru nici nu le confirmă, nici nu le infirmă. Cititorii neatenţi ar putea să-şi închipuie că afirmaţiile ar fi dovedite. Stilul "Jurnal Naţional", copiat de la Brandstater: reporterul face afirmaţii, interviatul tace, apoi se poate spune: iată, din interviul cu X rezultă că ..... Cînd reporterul îşi păstrează şi anonimatul pe deasupra, totul pute a dezinformare. Principala afirmaţie dubioasă din interviu, care aparţine exclusiv anonimului reporter al JN: "Notele de filaj au fost prezentate în instanţe cu ocazia proceselor de la Timişoara, apoi au dispărut". Mavru răspunde: "Nu ştiam de dispariţia lor, dar ele au existat sigur". Precum am arătat, nota de filaj a lui Mavru a fost publicată în presă încă din 1990.

            O afirmaţie a lui Mavru este că 20% dintre cei prinşi de forţele de ordine erau informatori, cărora li se dădea drumul cînd dădeau parola sau numele ofiţerului de legătură. Apoi povesteşte că el i-a dat drumul lui George Şerban, cel care mai tîrziu a fost unul din liderii Societăţii Timişoara, care a emis Proclamaţia de la Timişoara şi a organizat mitingurile anti-Iliescu din 1990. Fără să spună direct, Mavru sugerează că George Şerban era informator al Securităţii.

            Eu nu sînt în măsură să ştiu situaţia lui George Şerban. Omul e mort, nu se mai poate apăra. Mi se pare ciudat că Mavru vorbeşte despre asta abia acum, cît George Şerban era viu n-a spus nimic. Nici George Şerban nu ştiu să fi spus vreodată că a fost reţinut în timpul revoluţiei.

 

("Revoluţia din Timişoara şi minciunile lui Marius Tucă", 10 martie 2004)

 


[1] reproduc în această carte integral raportul făcut de Nicolae Mavru în 19 decembrie 1989

[2] Jurnalul Naţional din 8 decembrie 2004 a republicat, în ediţie revăzută şi adăugită, interviul cu Nicolae Mavru, precizînd de această dată numele reporterului: e vorba de Alex Stoienescu, fost şef al Direcţiei de Relaţii Publice al Armatei. La prima publicare se pare că Alex Stoienescu a vrut să-şi păstreze anonimatul.