Ion Cristoiu şi Jurnalul Naţional continuă dezinformările

Ion Cristoiu, vîrful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revoluţiei (vezi http://timisoara.com/newmioc/51.htm) îşi continuă dezinformările pe tema revoluţiei din 1989 în Jurnalul Naţional din 1 martie 2004 (articolul "Ion Iliescu, agent CIA?"). Polemizînd cu autoarea filmului "Şah-mat" de la TV Arte, Cristoiu emite următoarea minciună: "La 14 ani de la evenimentele din decembrie 1989, nimeni din lume şi din România nu mai susţine că totul a fost spontan".

Eu susţin că evenimentele din 1989 de la Timişoara au fost spontane, aşadar, dovada că Ion Cristoiu este mincinos a fost făcută.

În "Almanahul Banatului" 1994, iar ulterior în cartea "Falsificatorii istoriei" (tipărită în 1994, reeditată în 1995 şi 1999 - ultima oară împreună cu colecţia de mărturii "Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost" care fusese tipărită prima oară în 1997) scriam: "Îl rugăm pe domnul Cristoiu ca, dacă se va mai ocupa de teoria aia caraghioasă a izbucnirii spontane a revoluţiei să nu o mai prezinte ca teoria lui Iliescu ci, eventual, ca teoria lui Iliescu şi a Asociaţiei 17 Decembrie" (este vorba de Asociaţia "17 Decembrie" a răniţilor şi familiilor îndoliate din revoluţie, în cadrul căreia, la acea vreme, conduceam Comisia pentru Adevăr şi Dreptate pe care tot eu o înfiinţasem, comisie care se ocupa de studierea istoriei revoluţiei). Cartea "Falsificatorii istoriei" i-am trimis-o şi lui Cristoiu pe adresa "Expres Magazin", unde era director - anume ca dl. Cristoiu să nu mai facă afirmaţii fără acoperire. Deci, cînd Ion Cristoiu spune că "nimeni" nu mai susţine izbucnirea spontană a revoluţiei sau că teoria asta este doar a lui Ion Iliescu "un fel de Robinson Crusoe al revoltei spontane" ("Ion Iliescu, agent CIA?", în JN din 1 martie 2004), el minte cu bună ştiinţă.

Că Ion Cristoiu nu e de acord cu teoria revoltei spontane e dreptul lui, dar cînd contestă existenţa unor susţinători ai acestei teorii, alţii decît Ion Iliescu, deja devine mincinos.

Eu nu sînt şi nici n-am fost simpatizant a lui Ion Iliescu, dar totdeauna am susţinut că revoluţia de la Timişoara a izbucnit spontan, dacă a fost ceva aranjat, atunci numai în 22 decembrie 1989 la Bucureşti s-a aranjat.

De fapt, "Jurnalul Naţional" din 1 martie publică interviul cu procurorul general adjunct din 1989, Gh. Diaconescu, în care acesta spune clar, ceea ce a constatat, ca martor ocular, chiar în decembrie 1989: "nu este vorba de o acţiune a unor forţe duşmane statului (...) actele de distrugere se petrecuseră în timpul unei mişcări politice îndreptate împotriva şefului partidului şi statului". Acest interviu - o dovadă clară că evenimentele de la Timişoara au fost spontane, este confirmat şi de un document pe care acelaşi număr din Jurnalul Naţional îl publică, declaraţia locotenent colonelului de securitate Caraşcă: "din cercetările efectuate, care au avut loc în Penitenciarul Timişoara, nu au rezultat aspecte care să intereseze organul de securitate".

Insă, în loc să lase declaraţia lui Caraşcă să vorbească de la sine (ea vorbeşte convingător în favoarea hulitei revolte spontane), Jurnalul Naţional introduce un comentariu al redacţiei, total mincinos: "Reamintim că diversioniştii de la Timişoara erau români, fuseseră instruiţi în taberele din Ungaria, reveniseră în ţară. Majoritatea nu provenea din Timişoara, ci din alte localităţi (Miercurea Ciuc, Cugir, Caransebeş, Zalău). Aşadar, ancheta Securităţii nu putea afla decît ceea ce ştia deja încă din octombrie". Ca şi cînd Securitatea nu era interesată să ştie dacă informaţiile precedente (presupunînd că ce a scris Jurnalul Naţional despre taberele din Ungaria e adevărat şi nu o intoxicare propagandistică) au sau nu legătură cu evenimentele de la Timişoara!

Reporterii Jurnalului Naţional ar fi putut cere de la Parchetul Militar Timişoara lista nominală a celor arestaţi la Timişoara. Această listă există, nu este o taină, dar ziariştii preferă să facă presupuneri decît să lucreze cu date exacte. Ceea ce nu le convine celor de la Jurnalul Naţional este că această listă nominală a celor arestaţi la Timişoara arată, fără putinţă de tăgadă, că marea majoritate a arestaţilor era formată din timişoreni, care nu fuseseră în nici un lagăr din străinătate înainte, nicidecum din persoane venite din Miercurea Ciuc (observaţi subtila trimitere la problema Harghita-Covasna? - ştiu dezinformatorii psihologia publicului!) sau altă parte.

Minciuna cu venirea din altă parte a revoluţionarilor de la Timişoara a răspîndit-o şi raportul lui Sergiu Nicolaescu, care spunea că au fost 100 de arestaţi veniţi din Tîrgu Mureş. Cînd i s-a atras atenţia lui Nicolaescu că nu e adevărat aşa ceva, el s-a scuzat că a citat dintr-o declaraţie a lui Ilie Ceauşescu (vezi http://timisoara.com/newmioc/62.htm)

Acel lt-col. Caraşcă pomenit de Jurnalul Naţional ştie numele celor identificaţi de securitate drept instigatori şi organizatori ai revoluţiei, nu ştiu dacă ar vorbi pe acest subiect. Oricum, identitatea respectivilor se găseşte în arhive (şi Parchetul Militar Timişoara dispune de informaţii), şi se ştie exact că aceştia nu aveau legătură cu lagărele din Ungaria.

Marius Tucă, dacă tot susţine teoria cu revoluţionarii veniţi din Ungaria (dar români! - că trebuia să explice cumva de ce nu apar cetăţeni străini printre morţi, răniţi şi arestaţi), putea să ia legătura cu Costel Bursuc, şeful Asociaţiei Luptătorilor Timişoreni Arestaţi în Revoluţie (ALTAR), pe care l-a mai invitat cu alte prilejuri în emisiunea sa, şi să-l întrebe cîţi dintre sutele de membri pe care îi are acesta în asociaţia sa au fost înainte în tabere din Ungaria (fiecare membru al asociaţiei a dat o declaraţie la înscriere, în care a povestit ce ştie despre revoluţie). Nu i-ar conveni lui Tucă răspunsul, că tot eşafodajul de minciuni al "Jurnalului Naţional" ar cădea!

În continuare, "Jurnalul Naţional" ne anunţă că va scrie despre noi "secrete" ale revoluţiei din Timişoara, dezvăluite de un alt securist. Pentru alde Tucă numai securiştii sînt martori de încredere; dar nu cumva să se compare ce spun securiştii acum cu ceea ce spuneau prin 1990, că s-ar putea pierde încrederea!

("Revoluţia din Timişoara şi minciunile lui Marius Tucă", 10 martie 2004)