Nimeni nu mai
visează o Românie Mare?
Domnilor,
iertaţi-mi îndrăzneala de a vă scrie. Ceea ce mă face să vă scriu este
articolul "Bună dimineaţa, Bucureşti!" de Anatol Ciocanu, din nr.
47/1992 al revistei dv.
Dl.
An. Ciocanu mărturiseşte că s-a simţit penibil văzînd pluralismul de opinii
care există în presa românească. Nu înţelege domnia sa de ce "România
Liberă" varsă flăcări peste "Totuşi Iubirea", "România
Mare" urgiseşte "Dreptatea", "Ţara" lui nea Fane Neagu
îşi încordează şi ea muşchii, "Cuvîntul" îşi ascute dinţii,
"Cotidianul" urlă la Adrian Păunescu...
Pe
vremea lui Ceauşescu se spunea că poporul trebuie să fie "strîns unit în
jurul partidului, al secretarului general". Văd că şi acum ideea de popor
"strîns unit" e populară la voi, moldovenii. De aceea, probabil,
atîţia scriitori au sprijinit alegerea ca preşedinte a unui individ precum
Mircea Snegur (felicitări Leonidei Lari că nu s-a numărat printre ei).
Eu
cred că şi "Glasul Naţiunii" ar trebui să aibă o atitudine mai
polemică împotriva celor care se opun reunirii. De pildă, dacă ministrul de
externe al României, Teodor Meleşcanu, declară în "Le Monde" că
nimeni nu mai visează o Românie Mare.
Nota
redacţiei: Nu am luat cunoştiinţă de declaraţia d-lui T. Meleşcanu. Dar
cunoaştem interviurile sale în care spune clar că orice înclinare a Moldovei
spre C.S.I. ar afecta grav politica externă a României. Părerea noastră este că
nu patriotismul lozincard poate servi în mod pregnant cauza Reunirii (deşi
basarabenii conştienţi că sînt români salută declaraţiile înalţilor demnitari
de la Bucureşti care se pronunţă într-un fel sau altul pentru realizarea
actului de Reunire), ci o muncă depusă zi de zi, metodic, de integrare
spirituală şi economică a teritoriilor româneşti.
"Glasul
Naţiunii" (redactor şef Leonida Lari[1])
nr. 5 / februarie 1993