Nimeni nu mai visează o Românie Mare?

 

 

            Domnilor, iertaţi-mi îndrăzneala de a vă scrie. Ceea ce mă face să vă scriu este articolul "Bună dimineaţa, Bucureşti!" de Anatol Ciocanu, din nr. 47/1992 al revistei dv.

            Dl. An. Ciocanu mărturiseşte că s-a simţit penibil văzînd pluralismul de opinii care există în presa românească. Nu înţelege domnia sa de ce "România Liberă" varsă flăcări peste "Totuşi Iubirea", "România Mare" urgiseşte "Dreptatea", "Ţara" lui nea Fane Neagu îşi încordează şi ea muşchii, "Cuvîntul" îşi ascute dinţii, "Cotidianul" urlă la Adrian Păunescu...

            Pe vremea lui Ceauşescu se spunea că poporul trebuie să fie "strîns unit în jurul partidului, al secretarului general". Văd că şi acum ideea de popor "strîns unit" e populară la voi, moldovenii. De aceea, probabil, atîţia scriitori au sprijinit alegerea ca preşedinte a unui individ precum Mircea Snegur (felicitări Leonidei Lari că nu s-a numărat printre ei).

            Eu cred că şi "Glasul Naţiunii" ar trebui să aibă o atitudine mai polemică împotriva celor care se opun reunirii. De pildă, dacă ministrul de externe al României, Teodor Meleşcanu, declară în "Le Monde" că nimeni nu mai visează o Românie Mare.

 

            Nota redacţiei: Nu am luat cunoştiinţă de declaraţia d-lui T. Meleşcanu. Dar cunoaştem interviurile sale în care spune clar că orice înclinare a Moldovei spre C.S.I. ar afecta grav politica externă a României. Părerea noastră este că nu patriotismul lozincard poate servi în mod pregnant cauza Reunirii (deşi basarabenii conştienţi că sînt români salută declaraţiile înalţilor demnitari de la Bucureşti care se pronunţă într-un fel sau altul pentru realizarea actului de Reunire), ci o muncă depusă zi de zi, metodic, de integrare spirituală şi economică a teritoriilor româneşti.

 

"Glasul Naţiunii" (redactor şef Leonida Lari[1]) nr. 5 / februarie 1993

 



[1] devenită apoi deputat PNŢCD şi PRM