Ion Coman şi revoluţia

În numărul din 15 noiembrie 2001 aţi publicat articolul "Am fost condamnat politic" semnat de Ion Coman, persoană a cărei vinovăţie în crimele petrecute în decembrie 1989 la Timişoara a fost dovedită în faţa Curţii Supreme de Justiţie.

Vă mărturisesc impresia proastă pe care mi-o face faptul pledoaria pro-domo pe care o face Ion Coman. Nici acum el nu se căieşte pentru faptele sale, care au dus la pierderea atîtor vieţi omeneşti.

Minciuna, de preferinţă sfruntată, este principalul mijloc cu care Ion Coman încearcă să convingă cititorii de nevinovăţia sa.

Ion Coman însuşi i-a declarat telefonic lui Ceauşescu "am ordonat să se tragă foc!", iar înregistrarea acestei discuţii există încă.

O altă minciună a lui Ion Coman este că în 17 decembrie 1989 ora 13,30 s-ar fi instituit starea de necesitate în municipiul Timişoara. În Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România nu a fost publicat în 17 decembrie 1989 nici un decret de instituire a stării de necesitate. Ceauşescu chiar a plecat în Iran în 18 decembrie, ca să pretindă în faţa lumii întregi că nimic deosebit nu s-a întîmplat la Timişoara.

Mai spune Ion Coman: "s-a demonstrat prezenţa a zeci de mii de străini în municipiul Timişoara şi în toată ţara". Ceea ce Sentinţa nr. 6 din 9 decembrie 1991 a Curţii Supreme de Justiţie (Sentinţa prin care a fost condamnat Ion Coman) la pag. 191 numea "presă mercenară" a susţinut că la Timişoara a existat o invazie de turişti străini, însă dovezile de la dosarul procesului arată limpede că aşa ceva nu a existat. Amintesc că, deşi la Timişoara au fost arestaţi în timpul revoluţiei aproape 1000 de persoane, printre ele nu s-a găsit nici un cetăţean străin. Deasemeni, nu s-au găsit cetăţeni străini printre morţii revoluţiei din Timişoara, iar statisticile străinilor cazaţi la hotelurile timişorene (vezi "Renaşterea Bănăţeană" din 21 iunie 1991) arată chiar o scădere a numărului de străini din Timişoara în decembrie 1989 faţă de noiembrie 1989.

Îmi exprim nădejdea că veţi publica şi rîndurile mele, precum le-aţi publicat pe cele ale lui Ion Coman.

("Flacăra lui Adrian Păunescu" nr. 12 din 22 noiembrie 2001)

Nota redacţiei: Publicăm acest "drept la replică" în care dl. M. Mioc răspunde unor acuzaţii care nu i s-au adus. E ciudat pentru un om tînăr şi democrat că nu crede necesar şi moral să asculte şi punctul de vedere al celui învinuit şi condamnat. Şi dacă dl. Coman are dreptate, dle Mioc?

Notă: Ion Coman a fost comandantul represiunii de la Timişoara. În "Flacăra lui Adrian Păunescu", pe parcursul mai multor numere, şi-a susţinut nevinovăţia.