1000 dolari
datorie pentru fiecare familie de români
Conform
unei declaraţii a lui Ovidiu Muşetescu (vezi "Renaşterea Bănăţeană"
din 24 decembrie 2002), totalul despăgubirilor solicitate statului român în
temeiul Legii 10/2001 ajunge la 5 miliarde dolari, sumă care depăşeşte de douä
ori şi jumătate valoarea patrimoniului naţional din 1948. La aceste despăgubiri
se adaugă cererile de restituire în natură.
Aşadar
pentru o familie de 4 persoane, revine în medie, ca efect al Legii 10/2001
promulgată de preşedintele Ion Iliescu,
o datorie de 1000 dolari SUA.
Se
observă efectul anulării taxei de timbru la revendicarea fostelor proprietăţi:
fraieri trebuie să fie foştii proprietari ca să nu-şi supraevalueze
proprietăţile, că tot nu-i costă nimic.
Anormal
este că, prin Legea sus-pomenită, se plătesc despăgubiri chiar şi pentru cei
care au mai fost despăgubiţi deja. E vorba, de pildă, de sutele de mii de
cetăţeni români emigraţi legal în timpul comunismului (mai ales germani şi
evrei), care au fost deja despăgubiţi în momentul emigrării, sau de cei care
acceptaseră despăgubiri prin Legea 112/1995. De cele mai multe ori, statul nici
nu a înregistrat la Cartea Funciară faptul că s-au plătit despăgubiri.
Între
timp, mass-media plînge de mila bietului contribuabil, silit să plătească
despăgubiri în cazurile ajunse la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului
(CEDO). De fapt, la CEDO ajunseseră vreo 60 de cazuri, mai multe n-ar mai fi
apărut, căci termenul de 6 luni pentru sesizarea Curţii trecuse. Cele vreo 60
de cazuri ar fi însemnat cîteva milioane de dolari de plată pentru statul
român. După promulgarea Legii 10/2001, nu numai că statul român va avea de
plătit incomparabil mai mult, dar problemele existente pentru România la
Strassburg se vor complica, căci toţi cei care pierduseră termenul de sesizare
al CEDO au acum temei juridic să înceapă noi acţiuni în instanţă.
Alte
ţări est-europene, cu succese mult mai mari decît România în ceea ce priveşte
integrarea euroatlantică, au adoptat alte politici referitoare la problema
restituirilor. În Cehia, de pildă, după cel de-al doilea război mondial,
milioane de germani din regiunea sudetă au fost alungaţi de pe pămînturile
natale, sub motiv că susţinuseră hitlerismul. Nici după răsturnarea
comunismului, aceşti foşti cetăţeni cehi nu au primit despăgubiri, ceea ce nu
pare să deranjeze Strassburgul.
(nepublicată;
ianuarie 2003)