C.N.A. -
duşmanul libertăţilor democratice
Domnii
de la Consiliul Naţional al Audiovizualului se străduie să-şi justifice
salariile grase primite din banii contribuabililor. Apărarea "dreptului la
propria imagine" este una din preocupările de ultimă oră a C.N.A. Faptul
că dreptul la propria imagine este deja apărat prin Codul Civil, iar cel care
se consideră prejudiciat de vreo emisiune radio sau TV se poate adresa
instanţelor de judecată, nu pare a avea relevanţă pentru aceşti domni. Ei se
autodeclară îndreptăţiţi să facă educaţie poporului român.
Printr-o
hotărîre recentă, C.N.A. a interzis prezentarea de imagini filmate în
interiorul locuinţelor fără acordul proprietarului. Iniţial s-a vrut să
interzică şi imaginile locuinţelor particulare filmate din exterior, dar s-a
revenit, o asemenea decizie fiind oricum inaplicabilă. Deasemeni, se interzice
difuzarea unor imagini cu persoane filmate fără acordul lor. Pentru fraierirea
opiniei publice se explică că difuzarea unor asemenea imagini va fi totuşi îngăduită
dacă astfel se dezvăluie infracţiuni.
Totuşi,
ce înseamnă "dreptul la propria imagine" invocat de C.N.A.? În
societatea noastră, o mulţime de escroci pozează în oameni cumsecade. A arăta
adevărata faţă a unor escroci poate să-i deranjeze pe aceştia, să le lezeze
"dreptul la propria imagine". Dar dreptul la corectă informare a
cetăţenilor nu există?
Excepţia
privitoare la dezvăluirea infracţiunilor nu este suficientă. Să luăm de pildă,
cazul politicienilor care au dezvăluit recent presei averea de care dispun[1].
Dacă vreo televiziune strînge dovezi filmate precum că vreunul din respectivii
politicieni a minţit, nu mai are dreptul să le difuzeze, căci lezează
"dreptul la propria imagine" al persoanei respective. Nu se va putea
invoca în apărare excepţia privitoare la săvîrşirea unei infracţiuni, căci a
minţi electoratul nu este considerată infracţiune în Codul penal.
Criticînd
C.N.A.-ul, să nu uităm că respectivii domni au fost numiţi în funcţie de către
dragii noştri parlamentari. Legislaţia prin care C.N.A.-ul a primit dreptul să
instituie cenzura, tot parlamentarii au aprobat-o.
("VIP în
Banat - Eurocopita" septembrie 2002)
[1]
în judeţul Timiş, în perioada în care a fost scris articolul tocmai era moda ca
unii politicieni să declare presei averea de care dispun.