Adrian Păunescu şi Sergiu Nicolaescu sînt supăraţi

Aşa reiese din emisiunea lui Adrian Păunescu de la ProTV din noaptea de 18/19 februarie 2002. Motivul supărării e simplu: Justiţia română a ignorat comenzile politice ale PSD-ului şi şi-a permis să condamne pe militarii vinovaţi de măcelul din Calea Lipovei - Timişoara, în decembrie 1989 (e vorba de generalul Rotariu, col. Păun şi maior Gheorghe). Preşedinţia a cerut deja Parchetului General promovarea unui recurs în anulare în acest caz ("Jurnalul Naţional" 13 februarie 2002).

Ştiam că pentru PSD cei mînjiţi cu sînge românesc în decembrie 1989 sînt mari patrioţi. Sergiu Nicolaescu a făcut chiar o comisie senatorială prin care să justifice din punct de vedere propagandistic încetarea urmăririi penale în cazurile legate de decembrie 1989.

Trafic de influenţă şi presiuni asupra Justiţiei pe faţă se poate numi ceea ce se face în emisiunea lui Păunescu. De cele mai multe ori poetul habar n-are de dovezile care sînt la dosar, dar îl convoacă în emisiune pe procurorul general şi îi cere să intervină pentru schimbarea unor hotărîri judecătoreşti.

Motivarea instanţelor inferioare care i-au achitat pe acuzaţii din cazul Calea Lipovei a fost că aceştia au executat nişte ordine militare. Curtea Supremă a ţinut însă seama de principiile enunţate în perioada ceauşistă, referitoare la disciplina militară: "Un ordin vădit ilegal nu este propriu-zis un ordin, iar neexecutarea sa nu reprezintă o insubordonare; din contră, executarea ordinului vădit ilegal atrage răspunderea subordonatului, alături de şeful care a emis un asemenea ordin" (Vintilă Dongoroz şi colaboratorii - "Explicaţii teoretice ale Codului Penal Român", vol. IV, Partea Specială, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti 1972).

("VIP în Banat - Eurocopita" din martie 2002)

Notă: 1. Apropo de faptul că Sergiu Nicolaescu a făcut o comisie senatorială prin care să justifice din punct de vedere propagandistic încetarea urmăririi penale în cazurile legate de decembrie 1989, reproduc un fragment din audierea preşedintelui Iliescu de către comisia senatorială "Decembrie 1989" (iniţiată de Nicolaescu), în data de 16 decembrie 1994. Fragmentul a fost consemnat în cartea lui Ion Iliescu "Revoluţia trăită", Editura Redacţiei publicaţiilor pentru străinătate, februarie 1995 (pagina 88):

"Sergiu Nicolaescu: Domnule Preşedinte, am şi eu o propunere, o lansez şi vă las şi pe Dumneavoastră şi pe colegii mei să gîndească. Eu cred că o soluţie care ar putea duce la un deznodămînt mai rapid asupra adevărurilor din timpul Revoluţiei ar fi o amnistie privind toate faptele care privesc şi sînt legate direct de Revoluţie. Atunci ar da curaj oamenilor să vorbească. Gîndiţi-vă la acest lucru.

Ion Iliescu: Nu trebuie să mă gîndesc la acest lucru. Asta este o decizie politică. Conform Constituţiei, ea revine Parlamentului. Preşedintele are atribuţiuni limitate la graţieri individuale. Amnistia este o decizie nu numai juridică, ci şi politică, care, prin Constituţie, revine Parlamentului. N-am nimic împotriva unei dezbateri pe această temă".

2. Ulterior acestui articol, preşedintele Iliescu a dat un decret de graţiere a celor 3 ofiţeri condamnaţi pentru crimele din Calea Lipovei.