Noul Cod al
Muncii sau dreptul de a nu şti ce se întîmplă
Guvernarea
social-democrată a mai pregătit ceva pentru fericirea românilor: noul Cod al
Muncii.
Despre
fondul de garantare a salariilor au scris destul alte ziare. Este o armă
eficientă împotriva fraierilor care au năravul să înscrie salariile corecte în
carnetele de muncă ale salariaţilor.
O
prevedere mai puţin comentată a fost confidenţialitatea salariilor, care va
deveni literă de lege dacă noul Cod al Muncii va fi adoptat[1].
Pînă acum confidenţialitatea salariilor era prevăzută în contractele de muncă
din unele întreprinderi. Ceea ce aduce nou proiectul de Cod al Muncii este
caracterul obligatoriu al confidenţialităţii salariilor, chiar fără o precizare
expresă în contractul de muncă.
Astfel
contribuabilul român pierde orice şansă să cunoască salariile pe care le
plăteşte din impozite şi taxe. După adoptarea noului Cod al Muncii, dacă vreun
ziar ar vrea de pildă să publice lefurile directorilor regiilor autonome ale
Primăriei (s-a întîmplat în Timişoara aşa ceva), ar putea fi dat în judecată
pentru dezvăluirea unor date confidenţiale (chiar dacă datele sînt corecte).
Dar
parcă interesează pe cineva contribuabilul român?
("VIP în
Banat - Eurocopita" din februarie 2002)