Revoluţia trădată

Decembrie este luna în care aniversăm revoluţia din 1989. S-a vorbit mult despre "revoluţia furată". Împotriva furtului revoluţiei s-a protestat prin manifestaţia din 1990 din Piaţa Universităţii. Ar fi cazul să se discute şi despre "revoluţia trădată" - trădarea idealurilor revoluţiei de către forţele politice care s-au autointitulat anticomuniste.

În 16 decembrie 1994 preşedintele Ion Iliescu a fost audiat de către Comisia Senatorială "Decembrie 1989". Audierea a fost televizată la vremea respectivă de TVR1. E bine să reamintim anumite aspecte ale vieţii politice româneşti care au fost dezvăluite prin această audiere. Iată cîteva fragmente din stenograma audierii, aşa cum au fost consemnate în cartea lui Ion Iliescu - "Revoluţia trăită", Editura Redacţiei publicaţiilor pentru străinătate, februarie 1995 (numerotarea paginilor corespunde celei din carte). Această carte a preşedintelui Iliescu se prăfuieşte nemeritat la librăria "Eminescu" din Timişoara.

Referitor la atitudinea PNŢCD faţă de Ion Iliescu:

Paginile 81-82:

Ion Iliescu: Eu în ianuarie (1990 - nota mea), am primit delegaţia Partidului Naţional Ţărănesc cu inima deschisă. Le-am propus atunci - era încă CFSN - i-am propus domnului Coposu să lărgim CFSN-ul cu toţi care apar. Şi chiar Consiliul Frontului să includă pe toţi cei care apar. De la început a apărut această poziţie rigidă a domnului Coposu. În schimb, dînsul mi-a propus - vedeţi, m-aţi tratat în fel şi chip: nomenclaturist, neocriptocomunist ş.a.m.d. Dar atunci domnul Coposu mi-a propus să accept să fiu candidat al PNŢCD la viitoarele alegeri, chiar cap de listă. Atunci nici nu mă gîndeam la alegeri, la candidatură, la necandidatură, aveam alte treburi mai urgente. Deci, atunci nu mai eram nici neocomunist, nici criptocomunist, nici nomenclaturist, nimic; eram valabil. Dacă aş fi acceptat, eram chiar îmbrăţişat de ţărănişti. Pentru că n-am acceptat, v-aţi năpustit cu ură împotriva mea.

Valentin Gabrielescu: Ca să vă aducem la realitate.

Sergiu Nicolaescu: Deci, trecem toţi la partidul dînşilor.

Valentin Gabrielescu: Domnule preşedinte, am să fac o declaraţie pentru care, poate, să fiu bătut. Noi, partidul nostru, sîntem gata să vă sprijinim chiar la viitoarele alegeri la Preşedinţie. Pentru că considerăm că sînteţi un preşedinte bun, aşa credem noi, nu sîntem nişte orbi chiar. Dar, vă rog frumos, vă rugăm, gîndiţi-vă bine ce faceţi în acest moment. După părerea noastră nu faceţi nimic, deşi sînteţi omul pe care-l respectăm.

Referitor la atitudinea PNŢCD faţă de mişcarea protestatară din Piaţa Universităţii din 1990:

Paginile 85-86:

Ion Iliescu: Am vorbit despre nişte manifestări, din 13 iunie 1990, care erau de esenţă fascistă, legionară (...)

Valentin Gabrielescu: Domnule Preşedinte, dumneavoastră faceţi o greşeală. Aşa a fost Piaţa Universităţii şi ce-a mai fost pe acolo. Vă declar solemn. Nu are nici o legătură şi nici nu a avut vreodată cu partidul nostru. Încă o dată vă declar. Nu sîntem extremişti, nu sîntem fascişti.

Ion Iliescu: Domnule Gabrielescu, domnul Coposu nu a contestat.

Valentin Gabrielescu: Ce?

Ion Iliescu: Domnul Puiu era vicepreşedinte al partidului, el a şi recunoscut acest lucru, el a alimentat sistematic nişte grupuri din Piaţa Universităţii. Şi domnul Coposu mi-a şi spus că întradevăr în subsolul PNŢ-ului erau canistre cu benzină din care s-au confecţionat sticle incendiare.

Valentin Gabrielescu: Era o cantină...

Ion Iliescu: Erau grupele de şoc ale domnului Puiu, de aceea l-a şi dat afară. El a venit şi mi-a spus, domnul Coposu: "D-aia l-am dat afară din partid, pentru că ne compromitea".

Valentin Gabrielescu: E adevărat.

Ion Iliescu: Cu echipele lui de şoc, cu tinerii ăia îmbrăcaţi în negru, care aminteau de echipele de şoc legionare.

Valentin Gabrielescu: E adevărat că Puiu era smintit.

Notă: După prestaţia care a avut-o în fruntea Comisiei Senatoriale "Decembrie 1989", la alegerile interne ale PNŢCD Valentin Gabrielescu a pierdut funcţia de secretar general. Totuşi a rămas simpatizat de conducerea partidului, obţinînd un mandat de parlamentar şi în legislatura 1996-2000. Aceasta dovedeşte că cele spuse de el în timpul audierii preşedintelui Iliescu nu erau puncte de vedere personale ci reprezentau realmente politica PNŢCD, agreată şi de liderul din acea vreme a partidului, Corneliu Coposu.

Epilog: La moartea lui Ion Puiu (fost deţinut politic care l-a înfruntat pe Ceauşescu şi în anul 1987) în anul 2001 apare în "Evenimentul Zilei" un articol despre acest subiect cu titlul "Doliu la ţărănişti". Ţărăniştii îşi fac propagandă cu cadavrul omului de care şi-au bătut joc, avînd sprijinul unor jurnalişti obedienţi.

Subsemnatul cred că am dreptul moral să aduc în discuţie confiscarea mişcării protestatare din 1990 de către fosta CDR. În momentul critic al alegerilor din 1996 am lansat, prin ziarul "Realitatea Bănăţeană" din 27 septembrie 1996, apelul de a nu fi votat Tănase Tăvală. Cum acesta era primul pe lista de parlamentari ai CDR, apelul meu era implicit un apel contra CDR (într-un moment în care curentul general de opinie era favorabil CDR).

Mai amintesc un lucru: nici unul din cei 3 principali lideri ai Pieţii Universităţii, anume Marian Munteanu, Dumitru Dincă şi Nica Leon, nu au susţinut CDR.

("VIP în Banat - Eurocopita" din decembrie 2001)