[Expertiza psihiatrică a lui Stănculescu şi avizarea actelor medico-legale referitoare la omorurile din decembrie 1989]

1. Potrivit art. 117 alin. 1 din Codul de procedură penală, efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav, precum şi atunci cînd organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are îndoială asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului.

Conform art. 2 al aceluiaşi articol, expertiza în aceste cazuri se efectuează în instituţii de specialitate. În vederea efectuării expertizei, organul de cercetare penală cu aprobarea procurorului sau instanţa de judecată dispune internarea învinuitului ori inculpatului pe timpul necesar. Această măsură este executorie şi se aduce la îndeplinire, în caz de opunere, de organele de poliţie.

Or, în cauză, raportul medico-legal psihiatric privind pe inculpatul Stănculescu Victor Atanasie a fost întocmit, în cursul urmăririi penale, pe baza observaţiilor dintr-o singură zi, fără a se efectua înainte de examinare toate examenele şi analizele neuropsihiatrice necesare şi obligatorii potrivit art. 36 din Decretul nr. 466/1966 privind organizarea şi funcţionarea instituţiilor medico-legale, în vigoare la data comiterii faptelor şi judecării cauzei (fila 427 din volumul VII).

De altfel, în finalul raportului medico-legal psihiatric nr. A.1/17397 din 24 decembrie 1997 se face precizarea expresă că "expertiza nu s-a efectuat în condiţii de internare la Spitalul Gh. Marinescu aşa cum s-a solicitat în ordonanţa dv., întrucît sus-numitul nu s-a prezentat la internare", concluzionîndu-se totuşi că "la data examinării"[1], sus-numitul are discernămîntul păstrat (fila 428 - volumul VII).

Deoarece expertiza nu a fost efectuată în condiţiile prevăzute de lege, organul de urmărire penală avea obligaţia să dispună refacerea acesteia, cu respectarea întocmai a dispoziţiilor din Codul de procedură penală.

La rîndul său, instanţa de fond a respins în mod nelegal cererea inculpatului Stănculescu Victor Atanasie, făcută în şedinţa publică din 19 aprilie 1999, prin care solicita, în conformitate cu art. 117 din Codul de procedură penală, să-i fie efectuată o nouă expertiză medico-legală psihiatrică, prin internare într-un institut sanitar de specialitate (filele 412 şi 413 din volumul XXIV).

La adoptarea acestei soluţii, instanţa a reţinut greşit că inculpatul Stănculescu Victor Atanasie, deşi nu a fost internat într-o instituţie medico-legală de specialitate ca inculpatul Chiţac Mihai, i-au fost efectuate toate examenele şi analizele obligatorii conform Decretului nr. 466/1966.

Or, chiar şi aşa, se poate constata că inculpatului Stănculescu Victor Atanasie nu i-au fost efectuate "Examene paraclinice", "Examenul E.E.G." şi "Examen F.O." (filele 426-428, volumul VII).

Totodată, soluţia mai este justificată şi prin aceea că inculpatul nu s-a prezentat la internare, deşi nu se dovedeşte că a fost înştiinţat în acest sens, invocîndu-se astfel de către instanţa de judecată propria culpă în nesocotirea prevederilor art. 117 alin. 2 din Codul de procedură penală care o obligau, în caz de opunere, să dispună executarea forţată a internării acestuia de către organele de poliţie.

În sfîrşit, instanţa a mai apreciat că nu există îndoială asupra stării psihice a inculpatului, făcînd confuzie cu celălalt caz prevăzut de art. 117 alin. 1 din Codul de procedură penală în care, pe lîngă infracţiunea de omor deosebit de grav, efectuarea expertizei psihiatrice este obligatorie.

Nesocotind dispoziţiile legale menţionate, s-a renunţat, în mod greşit şi nejustificat la stabilirea unei trăsături esenţiale a infracţiunii, ce constituie singurul temei al răspunderii penale, respectiv vinovăţia inculpatului.

Pe de altă parte, potrivit art. 9 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 466/1966, Comisiile de control şi avizare a actelor medico-legale examinează şi avizează actele de constatare şi de expertiză medico-legală efectuate de serviciile medico-legale în cazurile de omor, lovire sau vătămare cauzatoare de moarte şi moarte suspectă, în cele de deficienţă în acordarea asistenţei medicale, precum şi în orice alte cazuri în care avizarea este prevăzută în mod obligatoriu de lege.

Or, în cauză, constatările şi expertizele medico-legale efectuate de Laboratorul Exterior Timişoara cu privire la persoanele rănite sau ucise în perioada 17-22 decembrie 1989 în mun. Timişoara nu sînt vizate de Comisia de control şi avizare (volumul VI).

În concluzie, expertiza medico-legală psihiatrică a inculpatului Stănculescu Victor Atanasie a fost făcută cu încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. 2 din Codul de procedură penală, care impune internarea obligatorie într-o instituţie sanitară de specialitate, iar constatările şi expertizele medico-legale efectuate de Laboratorul Exterior Timişoara nu au fost vizate de Comisia de control şi avizare, nesocotindu-se astfel prevederile art. 9 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 466/1966, în vigoare la data judecării cauzei şi, ca atare, hotărîrile instanţelor sînt contrare legii, ceea ce constituie motivele de recurs în anulare prevăzute de art. 410 alin. I partea I pct 7¹ teza a II-a şi partea a II-a pct. 8 din Codul de procedură penală.

Trebuie precizat că, în mod constant, fiind sesizată ca instanţă de control judiciar cu încălcarea acestor dispoziţii legale, Curtea Supremă de Justiţie - Secţia penală a constatat temeinicia motivelor invocate, a casat hotărîrile atacate şi a dispus rejudecarea cauzelor şi completarea cercetării judecătoreşti în sensul menţionat (Exemple: decizia nr. 1778 din 20 iunie 1995, respectiv, decizia nr. 739 din 23 martie 1998).

---

[1] nu numai la data examinării ci şi la data săvîrşirii faptelor se concluzionează în expertiză că discernămîntul inculpatului a fost păstrat.