[Despre principiul disponibilităţii]
În fine, se constată că nu se
justifică nici susţinerea că s-ar fi încălcat principiul disponibilităţii prin
depăşirea limitelor din cererile de despăgubiri ale unor părţi civile.
Este adevărat că părţii civile
Barboni Simion, la care se referă partea responsabilă civilmente, i s-au
stabilit 50 de milioane lei daune materiale şi 50 de milioane lei daune morale,
deşi această parte nu a făcut precizări în legătură cu cuantumul despăgubirilor
pretinse. Dar, din moment ce această parte civilă a dovedit că, în urma faptei
inculpaţilor, a fost rănită la 17 decembrie 1989, fiindu-i amputat piciorul
drept (filele 26-30 vol. 22), este evident că despăgubirile de cîte 50 de
milioane lei, ce i s-au acordat cu titlul de daune materiale şi morale, nu
depăşesc sumele la care în mod real ar fi fost îndreptăţită pentru producerea
unei infirmităţi atît de grave, ce i-au cauzat vădite daune materiale şi morale
mari, pe care nu a fost în măsură să le evalueze şi datorită influenţei infirmităţii
de care este suferindă.
Tot astfel, în cazul părţilor
civile Balmuş Trifan, Cârstea Dragoş, Butean (Fiţigău) Ştefania, Farcău Mariana
Rodica, Fenesi Francisc, Florian Margareta, Harasciac Juliu, Panchiu Petre,
Pocomnicu Olga, Radu Marin[1],
Szekely Imre şi Sporer Iosif Herman, la care, de asemenea, se referă partea
responsabilă civilmente, cuantumul despăgubirilor stabilite nu poate fi
considerat că depăşeşte ceea ce au voit să pretindă aceste părţi, traumatizate
psihic în urma pierderii unor persoane apropiate sau a infirmităţilor ce li
s-au cauzat cît timp sumele ce li s-au acordat cu titlul de daune materiale şi
morale sînt în limitele moderate a ceea ce în mod obişnuit se stabileşte pentru
prejudicii de gravitatea celor suferite de acele părţi.
În fine, în cazul părţii civile
Popa N. Gheorghe, care nu poate profesa meseria de matriţer deoarece a fost
împuşcat în mîna dreaptă, stabilirea de către instanţă a 50 milioane lei daune
materiale şi 50 milioane lei daune morale, în locul prestaţiei pretinse de
această parte, de 5 milioane lei lunar, plătibilă de la data producerii
infirmităţii, în mod evident nu dezavantajează pe partea responsabilă
civilmente.
Prin urmare şi aceste aspecte
ale criticilor formulate prin motivele invocate de partea responsabilă
civilmente nu sînt fondate.