[Despre principiul disponibilităţii]

 

                În fine, se constată că nu se justifică nici susţinerea că s-ar fi încălcat principiul disponibilităţii prin depăşirea limitelor din cererile de despăgubiri ale unor părţi civile.

                Este adevărat că părţii civile Barboni Simion, la care se referă partea responsabilă civilmente, i s-au stabilit 50 de milioane lei daune materiale şi 50 de milioane lei daune morale, deşi această parte nu a făcut precizări în legătură cu cuantumul despăgubirilor pretinse. Dar, din moment ce această parte civilă a dovedit că, în urma faptei inculpaţilor, a fost rănită la 17 decembrie 1989, fiindu-i amputat piciorul drept (filele 26-30 vol. 22), este evident că despăgubirile de cîte 50 de milioane lei, ce i s-au acordat cu titlul de daune materiale şi morale, nu depăşesc sumele la care în mod real ar fi fost îndreptăţită pentru producerea unei infirmităţi atît de grave, ce i-au cauzat vădite daune materiale şi morale mari, pe care nu a fost în măsură să le evalueze şi datorită influenţei infirmităţii de care este suferindă.

                Tot astfel, în cazul părţilor civile Balmuş Trifan, Cârstea Dragoş, Butean (Fiţigău) Ştefania, Farcău Mariana Rodica, Fenesi Francisc, Florian Margareta, Harasciac Juliu, Panchiu Petre, Pocomnicu Olga, Radu Marin[1], Szekely Imre şi Sporer Iosif Herman, la care, de asemenea, se referă partea responsabilă civilmente, cuantumul despăgubirilor stabilite nu poate fi considerat că depăşeşte ceea ce au voit să pretindă aceste părţi, traumatizate psihic în urma pierderii unor persoane apropiate sau a infirmităţilor ce li s-au cauzat cît timp sumele ce li s-au acordat cu titlul de daune materiale şi morale sînt în limitele moderate a ceea ce în mod obişnuit se stabileşte pentru prejudicii de gravitatea celor suferite de acele părţi.

                În fine, în cazul părţii civile Popa N. Gheorghe, care nu poate profesa meseria de matriţer deoarece a fost împuşcat în mîna dreaptă, stabilirea de către instanţă a 50 milioane lei daune materiale şi 50 milioane lei daune morale, în locul prestaţiei pretinse de această parte, de 5 milioane lei lunar, plătibilă de la data producerii infirmităţii, în mod evident nu dezavantajează pe partea responsabilă civilmente.

                Prin urmare şi aceste aspecte ale criticilor formulate prin motivele invocate de partea responsabilă civilmente nu sînt fondate.

 



[1] la rîndul său recurent, deci nemulţumit de despăgubirile primite.