[Despre despăgubiri]

7. În legătură cu obligarea inculpaţilor şi a Ministerului Apărării Naţionale, ca parte responsabilă civilmente, la despăgubiri

Contrar celor susţinute prin motivele de casare formulate, prima instanţă a examinat, în raport cu probele administrate şi cele prezentate în justificarea pretenţiilor la daune, situaţia concretă a fiecărei cereri de despăgubiri, stabilind care şi în ce măsură sînt întemeiate şi respingînd motivat un număr de 13 asemenea cereri.

Cuantumurile daunelor materiale şi morale, acordate părţilor civile cărora li s-au admis cererile de despăgubiri au fost determinate pe baza prejudiciilor concrete suferite de fiecare parte, astfel cum acestea au fost stabilite prin probe şi prin apreciere în raport cu gravitatea vătămărilor dovedite, iar nu în mod exagerat cum se pretinde prin motivele invocate de partea responsabilă civilmente.

De altfel, din examinarea sentinţei rezultă că, în multe cazuri, care privesc victime împuşcate în ochi, în gură, în abdomen şi torace, cărora le-au fost lezate parţial sau chiar total organe interne, ori au rămas nevăzătoare sau cu alte infirmităţi, ca şi în numeroase alte cazuri, în care victimele au rămas fără o mînă sau fără un picior, ori chiar fără două membre, au fost stabilite daune materiale şi morale deosebit de moderate, în orice caz nesusceptibile a fi apreciate ca depăşind cerinţa legii de a asigura o justă şi integrală reparare a prejudiciului.

Este adevărat că în unele cazuri de pierderi de vieţi omeneşti, de infirmităţi mai deosebite ori de tratamente de lungă durată, necesare la anumite vătămări sau infirmităţi, au fost stabilite daune mai mari, dar raportîndu-le la prejudiciile reale suferite, aşa cum au rezultat din probele administrate, nici acestea nu exced nevoii de acoperire a prejudiciului suferit, mai ales că şi ele pot fi considerate modeste în raport cu puterea reală de cumpărare a sumelor acordate cu titlu de despăgubiri.

De altfel, discrepanţa dintre unele sume acordate cu titlu de despăgubiri la persoane diferite, pentru vătămări de gravitate apropiată, este explicabilă şi justificată dacă se are în vedere că în anumite cazuri tratamentul a fost mai complex şi îndelungat, iar în alte cazuri, îndeosebi acolo unde victimele au decedat, mulţi urmaşi au formulat pretenţii de despăgubiri mici, uneori aproape simbolice, după cum un număr important de persoane vătămate nici nu au formulat cereri de despăgubire.

Întemeindu-se pe dispoziţiile art. 998 şi 999 din Codul civil, potrivit căruia acela care cauzează altuia un prejudiciu este obligat a-l repara, prima instanţă a apreciat că aceste dispoziţii nu fac distincţie între prjudiciul patrimonial şi cel nepatrimonial, ele doar cerînd ca dezdăunarea să fie integrală şi justă.

Ca urmare, s-a motivat că, la stabilirea cuantumului daunelor materiale, au fost avute în vedere, după caz, veniturile reale ale fiecărei victime, starea materială pe care ar fi avut-o dacă ar fi trăit şi, respectiv, dacă nu ar fi fost rănită, posibilităţile actuale şi viitoare de cîştig ale persoanei vătămate, cîştigul nerealizat datorită vătămării, echivalentul în bani al efortului suplimentar impus de handicapul suferit sau al diminuării posibilităţilor de dezvoltare şi afirmare, cuantumul cheltuielilor făcute cu înmormîntarea, cu amenajarea mormintelor şi cu parastasele făcute potrivit tradiţiei.

În ceea ce priveşte daunele morale, s-a învederat că, la stabilirea lor, au fost avute în vedere următoarele criterii: suferinţele fizice şi psihice determinate de vătămarea corporală sau de pierderea unei rude, conştiinţa de a fi bolnav, de a fi privat de o viaţă normală, de a se bucura de viaţă, de a spera în emancipare profesională şi socială, la progres individual. De asemenea, s-a ţinut seama, în caz de deces, de gradul de rudenie cu victima, de vîrsta acesteia şi a părţii vătămate, de statutul lor material şi social, iar în caz de vătămare corporală, de situaţia familială, de durata şi intensitatea suferinţei, de eventuala tristeţe sau descurajare a celor împuşcaţi, de durerea care îi va însoţi timp îndelungat, de starea materială modestă sau precară a unora, care le face suferinţa mai greu de suportat, de şocul nervos cu efectele lui colaterale, toate cu preocuparea că durerea este greu evaluabilă.

Or, din examinarea actelor dosarului în raport cu criticile aduse sentinţei prin motivele de casare, se constată că prima instanţă a admis în mod justificat cererile de despăgubiri şi că a calculat corect cuantumul daunelor cuvenite.

În adevăr, prejudiciile şi cuntumul lor au fost just stabilite, acestea fiind determinate în fiecare caz potrivit criteriilor avute în vedere de prima instanţă. Fiecare din prejudiciile stabilite este cert, personal, direct şi rezultă din atingerea adusă drepturilor, respectiv, intereselor legitime ale celor constituiţi părţi civile, iar legătura de cauzalitate dintre prejudiciile respective şi faptele păgubitoare ilicite, care au fost reţinute corect în sarcina inculpaţilor, este indiscutabilă.