[Despre Chiţac]
În ceea ce priveşte pe
inculpatul Chiţac Mihai, este de asemenea, de observat că din corelarea
întregului material probator administrat reiese că şi acesta a făcut parte din
structurile de conducere a acţiunii de reprimare a demonstranţilor de la
Timişoara, precum şi că a exercitat şi el cu exces de zel prerogativele ce i-au
revenit, implicîndu-se în mod vădit în executarea ordinului ce a avut ca urmare
împuşcarea mortală a 72 persoane şi rănirea altor 253, din care multe foarte
grav.
Referitor la acţiunea
contributivă a acestui inculpat la reprimarea demonstranţilor şi, în special,
la masacrul din noaptea de 17/18 decembrie 1989, se impun a fi relevate
declaraţiile avute în vedere de prima instanţă ce au fost făcute de următorii
martori:
- caporal[1]
Marin Paul Cătălin, care a relatat că generalul Chiţac Mihai a venit cînd
manifestaţia de pe treptele Catedralei lua amploare şi, strigînd cuvintele
"la canaliile astea le trebuie revoluţie?, lasă că le arătăm lor
revoluţie!", a tras foc automat asupra mulţimii aflate pe trepte,
producîndu-se victime (fila 25 vol. 1);
- Iepure Ioan, Popa Cristian,
Tămâian Ciprian, militari în termen şi lt. major Popa Gabriel, care au arătat
că l-au văzut pe inculpatul Chiţac Mihai, îndreptîndu-se cu pistolul mitralieră
spre treptele Catedralei, după care au auzit foc de armă automată (filele 27-34
vol. 1, 67-71 vol. 14);
- cpt. Damian Ştefan, lt. major
Marian Alfred Ioan şi plut. Blănaru Gheorghe, care au relatat că l-au văzut pe
inculpatul Chiţac Mihai că a condus acţiunea de aruncare de grenade lacrimogene
şi de reţinere a manifestanţilor (filele 44-47 vol. 1, 72-75 vol. 14);
- maior Trandafir Mihai, care a
arătat că, în faţa sa, inculpatul Chiţac Mihai a dat ordin să fie folosite
grenade lacrimogene împotriva manifestanţilor şi să se treacă la reţinerea
acestora (filele 123-124 vol. 2, 10 vol. 4, 87 vol. 11);
- lt. major Ciubotaru Gheorghe,
care a relatat că, în prezenţa sa, inculpatul Chiţac Mihai i-a făcut laşi pe
militarii din dispozitiv şi a luat casca de la un militar, după care s-a
îndreptat spre manifestanţii din parc, unde a aruncat grenade şi a tras focuri
de armă (filele 125-127 vol. 2 şi 227 vol. 17);
- maior Ungur Adrian Laurenţiu,
care a relatat că, în după amiaza zilei de 17 decembrie 1989, inculpatul Chiţac
Mihai, înarmat cu pistol mitralieră, a inspectat dispozitivul din care acest
ofiţer făcea parte, cînd s-a deschis foc asupra Catedralei, căzînd un tînăr,
iar la 19 decembrie 1989 a distribuit grenade lacrimogene, care au fost
aruncate asupra manifestanţilor adunaţi la intrarea principală în Parcul
Central (filele 128-129 vol. 2, 8 vol. 4 şi 103-104 vol. 11);
- lt. major Diaconescu Grigore,
care a relatat că în ziua de 18 decembrie 1989 inculpatul Chiţac Mihai, înarmat
cu pistol mitralieră, a fost de două ori în dispozitivul în care el se afla şi
a cerut unei subunităţi de grăniceri să tragă asupra manifestanţilor, că
ulterior a comandat aruncarea de grenade lacrimogene şi că, tot la ordinul său,
o subunitate de trupe de securitate şi trupe antiteroriste au tras asupra
Catedralei (filele 138-141 vol. 2), această relatare fiind confirmată de
martorii Gherman Ioan (filele 181 vol. 2, 50 vol. 4, 106 vol. 11, 138-141 vol.
26) şi Ilie Constantin (filele 30, 31-32 vol. 4, 48 vol. 14).
În acelaşi sens, fostul prim
secretar al comitetului judeţean de partid Radu Bălan a declarat că inculpatul
Chiţac Mihai venea periodic la Coman Ion şi îl informa cu privire la
activităţile din garnizoană, că tot acesta l-a dus pe Coman Ion în oraş cu un
TAB şi că, ulterior, i-a raportat acestuia că a aruncat grenade lacrimogene
asupra demonstranţilor (filele 171-172 vol. 2), Coman Ion a relatat că
inculpatul Chiţac Mihai, care era ajutorul generalului Guşă Ştefan, a depozitat
grenade cu gaze lacrimogene la comitetul judeţean de partid şi a folosit o
parte din ele la Catedrală (filele 166 verso - 167 vol. 2, 75 vol. 4, 83 vol.
11, 126 vol. 26), iar generalul Guşă Ştefan a confirmat că inculpatul Chiţac
Mihai a adus grenade lacrimogene şi a dat ordin să fie folosite şi că la 18
decembrie 1989 l-a informat despre împuşcarea a 25 oameni la Catedrală şi
ducerea la penitenciar a unor demonstranţi (filele 10, 11, 22, 23 vol. 3).
Referitor la grenadele
lacrimogene, martorul cpt. Tocarciuc Sergiu a declarat că acestea au fost împărţite,
din dispoziţia inculpatului Chiţac Mihai, la cordoanele de militari din oraş
(fila 85 vol. 2), iar martorul caporal Baboş Nicolae, care i-a asigurat paza
inculpatului Chiţac Mihai, a relatat că a văzut cînd acesta distribuia
substanţe chimice la fiecare punct unde se aflau militari (fila 93 vol. 2).
De asemenea, martorul lt. col.
Aresmeriţoaiei Constantin a relatat că inculpatul Chiţac Mihai s-a interesat de
situaţia din dispozitivul său, după care a plecat la alt dispozitiv (filele 160
vol. 2, 102 vol. 11), iar martorul col. Ceucă Vasile a arătat că din ordinul
acestui inculpat au fost duşi manifestanţi la penitenciar (filele 56 vol. 2, 18
vol. 4, 11 vol. 11).
Mai este de reţinut că, în
Jurnalul de operaţiuni al Diviziei 18 mecanizată, s-au făcut menţiuni din care
rezultă că inculpatul Chiţac Mihai a dat ordin să fie folosite gaze
lacrimogene, a făcut diferite deplasări în oraş şi a cerut să fie executate
manevre pentru a se împiedica formarea de grupuri de demonstranţi (filele 62-65
vol. 1), aceste situaţii fiind confirmate de martorul col. Cistelecan Roman
(filele 19-20 vol. 4, 129 vol. 26).
Totodată, zelul manifestat de
inculpatul Chiţac Mihai în perioada în care s-a aflat la Timişoara este relevat
şi de modul în care a dat citire decretului privind starea de necesitate[2],
martorii Radu Bălan şi Pacoste Cornel relatînd că, după ce l-a citit a doua
oară, acest inculpat a adăugat că se va recurge la măsuri extreme dacă
demonstranţii nu se retrag într-o oră (filele 172 vol. 2 şi 72 vol. 5).
Referindu-se la activitatea sa
din perioada evenimentelor de la Timişoara din 17-22 decembrie 1989, inculpatul
Chiţac Mihai a recunoscut că a adus grenade lacrimogene şi a anunţat sosirea
lor cu ocazia şedinţei ţinută de generalul Guşă Ştefan în noaptea de 17/18
decembriue 1989, că apoi le-a distribuit trupelor din oraş, că în aceeaşi
noapte a acţionat, cu un pluton de militari înarmaţi cu pistoale mitralieră şi
muniţie de război, pentru degajarea Căii Girocului, ce era blocată de un
tramvai şi că a mai acţionat, cu un transportor, la deblocarea unei intersecţii
din oraş. De asemenea, a declarat că s-a aflat sub ordinele generalului Guşă
Ştefan, din dispoziţia căruia s-a deplasat la Catedrală, iar apoi, din ordinul
primit de la Coman Ion, a împrăştiat demonstranţii folosind grenadele
lacrimogene, că a asistat la reţinerea demonstranţilor de un grup format din
civili înarmaţi, că Stănculescu Victor Atanase, care se comporta ca un
consilier militar a lui Coman Ion, i-a spus că vrea să audă bubuiturile
grenadelor, că a controlat efectivele dispuse pentru paza obiectivelor şi a
citit, la cererea lui Coman Ion, decretul privind starea de necesitate (filele
202-208 vol. 2, 26-34, 35-43, 44-48 vol. 3, 75-78 vol. 11, 287-291 vol. 27).
Poziţia pasivă pe care
inculpatul Chiţac Mihai şi-o atribuie pe întreg parcursul acţiunilor la care a
participat în timpul evenimentelor de la Timişoara nu-şi găseşte, însă, suport
în materialul probator administrat, deoarece - aşa cum corect s-a subliniat în
motivarea sentinţei - din declaraţiile făcute de martorii oculari la care s-a
referit prima instanţă rezultă că şi acest inculpat s-a implicat în executarea
cu exces de zel a ordinului de reprimare a demonstranţilor încă din seara de 17
decembrie 1989, că a reproşat militarilor din dispozitive că nu sînt suficient
de combativi în îndeplinirea acestui ordin şi a continuat să aibe aceiaşi
atitudine pînă în momentul cînd a încheiat citirea decretului privind starea de
necesitate cu îndemnul de a se recurge la măsuri extreme dacă demonstranţii nu
se retrag.
Aşa fiind, se constată că în mod
just s-a reţinut prin sentinţă că inculpatul Chiţac Mihai, implicîndu-se
nemijlocit, în executarea ordinului de reprimare a demonstranţilor de la
Timişoara, a cooperat, în cadrul comandamentului condus de generalul Guşă Ştefan,
la emiterea ordinelor de a se organiza dispozitive şi a se face uz de arme de
foc, a verificat modul cum acţionau militarii din dispozitive şi i-a îndemnat
să tragă împotriva demonstranţilor, el însuşi, înarmat cu pistol mitralieră, a
tras cu cartuşe de război asupra manifestanţilor de pe treptele Catedralei,
făcînd victime, a înarmat trupele cu grenade lacrimogene, a dat ordin de
folosire a acestora şi a aruncat personal astfel de grenade la intrarea în
Parcul Central, a ţinut legătura cu comandamentul condus de Coman Ion, ale
cărui ordine le-a executat, a stimulat şi menţinut hotărîrea de folosire a
armelor de foc împotriva manifestanţilor, iar în final a insistat pentru
aplicarea excesivă a prevederilor decretului prin care s-a instituit starea de
necesitate.