[Despre Chiţac]

 

                În ceea ce priveşte pe inculpatul Chiţac Mihai, este de asemenea, de observat că din corelarea întregului material probator administrat reiese că şi acesta a făcut parte din structurile de conducere a acţiunii de reprimare a demonstranţilor de la Timişoara, precum şi că a exercitat şi el cu exces de zel prerogativele ce i-au revenit, implicîndu-se în mod vădit în executarea ordinului ce a avut ca urmare împuşcarea mortală a 72 persoane şi rănirea altor 253, din care multe foarte grav.

                Referitor la acţiunea contributivă a acestui inculpat la reprimarea demonstranţilor şi, în special, la masacrul din noaptea de 17/18 decembrie 1989, se impun a fi relevate declaraţiile avute în vedere de prima instanţă ce au fost făcute de următorii martori:

                - caporal[1] Marin Paul Cătălin, care a relatat că generalul Chiţac Mihai a venit cînd manifestaţia de pe treptele Catedralei lua amploare şi, strigînd cuvintele "la canaliile astea le trebuie revoluţie?, lasă că le arătăm lor revoluţie!", a tras foc automat asupra mulţimii aflate pe trepte, producîndu-se victime (fila 25 vol. 1);

                - Iepure Ioan, Popa Cristian, Tămâian Ciprian, militari în termen şi lt. major Popa Gabriel, care au arătat că l-au văzut pe inculpatul Chiţac Mihai, îndreptîndu-se cu pistolul mitralieră spre treptele Catedralei, după care au auzit foc de armă automată (filele 27-34 vol. 1, 67-71 vol. 14);

                - cpt. Damian Ştefan, lt. major Marian Alfred Ioan şi plut. Blănaru Gheorghe, care au relatat că l-au văzut pe inculpatul Chiţac Mihai că a condus acţiunea de aruncare de grenade lacrimogene şi de reţinere a manifestanţilor (filele 44-47 vol. 1, 72-75 vol. 14);

                - maior Trandafir Mihai, care a arătat că, în faţa sa, inculpatul Chiţac Mihai a dat ordin să fie folosite grenade lacrimogene împotriva manifestanţilor şi să se treacă la reţinerea acestora (filele 123-124 vol. 2, 10 vol. 4, 87 vol. 11);

                - lt. major Ciubotaru Gheorghe, care a relatat că, în prezenţa sa, inculpatul Chiţac Mihai i-a făcut laşi pe militarii din dispozitiv şi a luat casca de la un militar, după care s-a îndreptat spre manifestanţii din parc, unde a aruncat grenade şi a tras focuri de armă (filele 125-127 vol. 2 şi 227 vol. 17);

                - maior Ungur Adrian Laurenţiu, care a relatat că, în după amiaza zilei de 17 decembrie 1989, inculpatul Chiţac Mihai, înarmat cu pistol mitralieră, a inspectat dispozitivul din care acest ofiţer făcea parte, cînd s-a deschis foc asupra Catedralei, căzînd un tînăr, iar la 19 decembrie 1989 a distribuit grenade lacrimogene, care au fost aruncate asupra manifestanţilor adunaţi la intrarea principală în Parcul Central (filele 128-129 vol. 2, 8 vol. 4 şi 103-104 vol. 11);

                - lt. major Diaconescu Grigore, care a relatat că în ziua de 18 decembrie 1989 inculpatul Chiţac Mihai, înarmat cu pistol mitralieră, a fost de două ori în dispozitivul în care el se afla şi a cerut unei subunităţi de grăniceri să tragă asupra manifestanţilor, că ulterior a comandat aruncarea de grenade lacrimogene şi că, tot la ordinul său, o subunitate de trupe de securitate şi trupe antiteroriste au tras asupra Catedralei (filele 138-141 vol. 2), această relatare fiind confirmată de martorii Gherman Ioan (filele 181 vol. 2, 50 vol. 4, 106 vol. 11, 138-141 vol. 26) şi Ilie Constantin (filele 30, 31-32 vol. 4, 48 vol. 14).

                În acelaşi sens, fostul prim secretar al comitetului judeţean de partid Radu Bălan a declarat că inculpatul Chiţac Mihai venea periodic la Coman Ion şi îl informa cu privire la activităţile din garnizoană, că tot acesta l-a dus pe Coman Ion în oraş cu un TAB şi că, ulterior, i-a raportat acestuia că a aruncat grenade lacrimogene asupra demonstranţilor (filele 171-172 vol. 2), Coman Ion a relatat că inculpatul Chiţac Mihai, care era ajutorul generalului Guşă Ştefan, a depozitat grenade cu gaze lacrimogene la comitetul judeţean de partid şi a folosit o parte din ele la Catedrală (filele 166 verso - 167 vol. 2, 75 vol. 4, 83 vol. 11, 126 vol. 26), iar generalul Guşă Ştefan a confirmat că inculpatul Chiţac Mihai a adus grenade lacrimogene şi a dat ordin să fie folosite şi că la 18 decembrie 1989 l-a informat despre împuşcarea a 25 oameni la Catedrală şi ducerea la penitenciar a unor demonstranţi (filele 10, 11, 22, 23 vol. 3).

                Referitor la grenadele lacrimogene, martorul cpt. Tocarciuc Sergiu a declarat că acestea au fost împărţite, din dispoziţia inculpatului Chiţac Mihai, la cordoanele de militari din oraş (fila 85 vol. 2), iar martorul caporal Baboş Nicolae, care i-a asigurat paza inculpatului Chiţac Mihai, a relatat că a văzut cînd acesta distribuia substanţe chimice la fiecare punct unde se aflau militari (fila 93 vol. 2).

                De asemenea, martorul lt. col. Aresmeriţoaiei Constantin a relatat că inculpatul Chiţac Mihai s-a interesat de situaţia din dispozitivul său, după care a plecat la alt dispozitiv (filele 160 vol. 2, 102 vol. 11), iar martorul col. Ceucă Vasile a arătat că din ordinul acestui inculpat au fost duşi manifestanţi la penitenciar (filele 56 vol. 2, 18 vol. 4, 11 vol. 11).

                Mai este de reţinut că, în Jurnalul de operaţiuni al Diviziei 18 mecanizată, s-au făcut menţiuni din care rezultă că inculpatul Chiţac Mihai a dat ordin să fie folosite gaze lacrimogene, a făcut diferite deplasări în oraş şi a cerut să fie executate manevre pentru a se împiedica formarea de grupuri de demonstranţi (filele 62-65 vol. 1), aceste situaţii fiind confirmate de martorul col. Cistelecan Roman (filele 19-20 vol. 4, 129 vol. 26).

                Totodată, zelul manifestat de inculpatul Chiţac Mihai în perioada în care s-a aflat la Timişoara este relevat şi de modul în care a dat citire decretului privind starea de necesitate[2], martorii Radu Bălan şi Pacoste Cornel relatînd că, după ce l-a citit a doua oară, acest inculpat a adăugat că se va recurge la măsuri extreme dacă demonstranţii nu se retrag într-o oră (filele 172 vol. 2 şi 72 vol. 5).

                Referindu-se la activitatea sa din perioada evenimentelor de la Timişoara din 17-22 decembrie 1989, inculpatul Chiţac Mihai a recunoscut că a adus grenade lacrimogene şi a anunţat sosirea lor cu ocazia şedinţei ţinută de generalul Guşă Ştefan în noaptea de 17/18 decembriue 1989, că apoi le-a distribuit trupelor din oraş, că în aceeaşi noapte a acţionat, cu un pluton de militari înarmaţi cu pistoale mitralieră şi muniţie de război, pentru degajarea Căii Girocului, ce era blocată de un tramvai şi că a mai acţionat, cu un transportor, la deblocarea unei intersecţii din oraş. De asemenea, a declarat că s-a aflat sub ordinele generalului Guşă Ştefan, din dispoziţia căruia s-a deplasat la Catedrală, iar apoi, din ordinul primit de la Coman Ion, a împrăştiat demonstranţii folosind grenadele lacrimogene, că a asistat la reţinerea demonstranţilor de un grup format din civili înarmaţi, că Stănculescu Victor Atanase, care se comporta ca un consilier militar a lui Coman Ion, i-a spus că vrea să audă bubuiturile grenadelor, că a controlat efectivele dispuse pentru paza obiectivelor şi a citit, la cererea lui Coman Ion, decretul privind starea de necesitate (filele 202-208 vol. 2, 26-34, 35-43, 44-48 vol. 3, 75-78 vol. 11, 287-291 vol. 27).

                Poziţia pasivă pe care inculpatul Chiţac Mihai şi-o atribuie pe întreg parcursul acţiunilor la care a participat în timpul evenimentelor de la Timişoara nu-şi găseşte, însă, suport în materialul probator administrat, deoarece - aşa cum corect s-a subliniat în motivarea sentinţei - din declaraţiile făcute de martorii oculari la care s-a referit prima instanţă rezultă că şi acest inculpat s-a implicat în executarea cu exces de zel a ordinului de reprimare a demonstranţilor încă din seara de 17 decembrie 1989, că a reproşat militarilor din dispozitive că nu sînt suficient de combativi în îndeplinirea acestui ordin şi a continuat să aibe aceiaşi atitudine pînă în momentul cînd a încheiat citirea decretului privind starea de necesitate cu îndemnul de a se recurge la măsuri extreme dacă demonstranţii nu se retrag.

                Aşa fiind, se constată că în mod just s-a reţinut prin sentinţă că inculpatul Chiţac Mihai, implicîndu-se nemijlocit, în executarea ordinului de reprimare a demonstranţilor de la Timişoara, a cooperat, în cadrul comandamentului condus de generalul Guşă Ştefan, la emiterea ordinelor de a se organiza dispozitive şi a se face uz de arme de foc, a verificat modul cum acţionau militarii din dispozitive şi i-a îndemnat să tragă împotriva demonstranţilor, el însuşi, înarmat cu pistol mitralieră, a tras cu cartuşe de război asupra manifestanţilor de pe treptele Catedralei, făcînd victime, a înarmat trupele cu grenade lacrimogene, a dat ordin de folosire a acestora şi a aruncat personal astfel de grenade la intrarea în Parcul Central, a ţinut legătura cu comandamentul condus de Coman Ion, ale cărui ordine le-a executat, a stimulat şi menţinut hotărîrea de folosire a armelor de foc împotriva manifestanţilor, iar în final a insistat pentru aplicarea excesivă a prevederilor decretului prin care s-a instituit starea de necesitate.

 



[1] în sentinţa primei instanţe e prezentat, greşit, cu grad de căpitan.

[2] în 20 decembrie 1989.