[Cererea de amînare a judecăţii solicitată de Stănculescu]

 

                A fost prezentat un referat medical prin care se atestă că inculpatul Chiţac Mihai este internat în Spitalul clinic de urgenţă "Sfîntul Ioan" începînd de la 17 februarie 2000, pentru ateroscleroză sistemică, cardiopatie ischemică şi alte maladii.

                Avocatul Olteanu Ionel a învederat că a fost angajat ca apărător ales al inculpatului Stănculescu Victor Atanasie abia în ziua de 20 februarie 2000, de către reprezentantul legal al acestuia Roman Gheorghe, prezentînd împuternicire avocaţială în acest sens. Totodată, la cererea instanţei, a prezentat contractul de asistenţă juridică încheiat în aceeaşi zi cu reprezentantul inculpatului Stănculescu Victor Atanasie, un mesaj transmis în facsimil prin care Roman Gheorghe este delegat să semneze în numele inculpatului împuterniciri avocaţiale în cauzele pe rol la Curtea Supremă de Justiţie, precum şi o cerere prin care acest inculpat solicită să fie citat, pentru următorul termen, în Austria, Frantz Grassler Gasse 51 - 1230 Viena, menţionînd că în prezent se află la tratament medical în străinătate.

                În continuare, referindu-se la susţinerile formulate prin notele scrise depuse la dosar, acelaşi apărător a solicitat amînarea judecării cauzei pentru a avea posibilitatea să pregătească apărarea. A relevat că s-a aflat în imposibilitate de a pregăti apărarea şi a formula motivele de recurs datorită volumului mare de lucrări din dosar şi timpului prea scurt ce l-a avut la dispoziţie după obţinerea împuternicirii de a apăra.

                De asemenea, a cerut amînarea judecării cauzei pe motiv că inculpatul Stănculescu Victor Atanasie nu s-a putut prezenta la termenul de azi din motive medicale, solicitînd ca pentru noul termen să fie citat la adresa din "Frantz Grassler Gasse 51 - 1230 Viena, Austria", menţionată în cererea trimisă de acest inculpat.

                Procurorul a pus concluzii pentru respingerea cererii de amînare, arătînd că, pe de o parte, mesajul transmis în facsimil de inculpatul Stănculescu Victor Atanasie, datorită termenilor generali în care este formulat, nu constituie un mandat, cu titlu special, pentru a avea ca efect împuternicirea persoanei căreia îi este adresat să-i angajeze avocat în acest proces, iar pe de altă parte că de la 8 februarie 2000, cînd s-a primit mesajul, a fost suficient timp pentru angajarea unui avocat şi pregătirea apărării dacă nu s-ar fi dorit tergiversarea soluţionării procesului. Învederînd că s-au prezentat avocaţi desemnaţi din oficiu cu împuternicire de a-i reprezenta pe cei doi inculpaţi recurenţi, despre care se afirmă că nu s-ar putea prezenta datorită stării sănătăţii lor, precum şi că procedura de citare a fost îndeplinită faţă de inculpaţi, de partea responsabilă civilmente recurentă, de părţile civile recurente şi de părţile civile intimate, a cerut să se treacă la judecarea cauzei.

                Reprezentantul părţii responsabile civilmente Ministerul Apărării Naţionale a arătat că este de acord cu amînarea cauzei solicitată pentru inculpatul Stănculescu Victor Atanasie.

                Părţile civile recurente Cherlea Simion şi Radu Marin au arătat că se opun la amînarea judecării cauzei, subliniind că, dacă inculpatul Stănculescu Victor Atanasie dorea să-şi angajeze avocat ar fi avut posibilitatea să o facă în timp util, s-ar fi prezentat la proces pentru a se apăra şi personal şi nu ar fi plecat în străinătate cînd judecarea procesului devenea iminentă.

                Părţile civile intimate prezente au cerut să se treacă la judecarea cauzei, considerînd că prin invocarea de motive de ordin medical de către inculpaţi şi prin angajarea unui avocat pentru Stănculescu Victor Atanasie cu numai o zi înainte de data procesului se urmăreşte tergiversarea soluţionării cauzei. Totodată, au arătat că apreciază că, prin plecarea în străinătate, inculpatul Stănculescu Victor Atanasie a urmărit să se sustragă de la obligaţia de a se prezenta la proces şi că, sînt convinse că, oricîte amînări s-ar mai acorda, el tot nu va veni să-şi susţină recursul.

Curtea,

                Apreciind asupra cererii de amînare formulată pentru inculpatul Stănculescu Victor Atanasie, constată următoarele:

                În conformitate cu art. 723 din Codul de procedură civilă, aplicabil în raport cu prevederile art. 721 alin. 1 din acelaşi cod, şi în procesul penal, "drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege".

                Din această dispoziţie procedurală, conformă cu prevederea de la art. 54 din Constituţia României, potrivit căreia drepturile şi libertăţile trebuie exercitate cu bună-credinţă, sens regăsit şi în alte acte normative cum este art. 1 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, rezultă că atunci cînd exerciţiul dreptului procedural nu se face cu bună-credinţă, se comite un abuz de drept.

                Or, din atitudinea adoptată de inculpatul Stănculescu Victor Atanasie în urma exercitării căii de atac a recursului împotriva sentinţei pronunţate în această cauză, reiese reaua sa credinţă în folosirea drepturilor procesuale şi, în special, a dreptului la apărare.

                Astfel, este de relevat că, în faţa primei instanţe, apărarea acestui inculpat a fost asigurată de doi avocaţi aleşi, George Antoniu şi Doru Viorel Ursu[1], profesori universitari, precum şi că al doilea avocat a subliniat, prin declaraţia de recurs prezentată la 19 iulie 1999, că va preciza şi dezvolta motivele de recurs în termen legal (fila 345 vol. 30).

                Inculpatul nu a depus însă diligenţe pentru a-şi angaja apărător care să redacteze motivele de casare în justificarea căii de atac exercitate în numele său, iar în octombrie 1999 - aşa cum rezultă din actele depuse la instanţa de recurs - a plecat din ţară, pentru mai mult timp, fără să se conformeze obligaţiei de a anunţa orice schimbare a adresei.

                Mai mult, nici după 27 decembrie 1999, cînd dosarul a fost primit la instanţa de recurs, fixîndu-se termen la 7 februarie 2000, inculpatul nu a angajat apărător şi nu au fost formulate motive de recurs, aşa cum şi-a asumat obligaţia prin declaraţia făcută în acest sens la 19 iulie 1999, plecînd potrivit propriilor sale relatări din nou din ţară, tot fără să anunţe, de această dată în Anglia, deşi devenise iminentă judecarea căii de atac pe care o exercitase.

                Din toate aceste împrejurări rezultă că inculpatul Stănculescu Victor Atanasie nu a fost luat prin surprindere de fixarea primului termen la 7 februarie 2000, stabilirea acelui termen fiind urmarea firească a exercitării de către el a căii de atac a recursului. Cu toate că a fost citat legal pentru acest termen, adoptînd o atitudine de pasivitate, nu s-a prezentat la proces şi nici nu a angajat avocat care să-i formuleze motivele de recurs şi să le susţină.

                Atitudinea sa de indiferenţă faţă de perspectivele propriului recurs este evidenţiată şi de împrejurarea că, avînd posibilitate să studieze dosarul începînd din iulie 1999, cînd a declarat recursul, mai întîi la arhiva instanţei de fond şi, apoi, la arhiva instanţei de recurs, inculpatul nu a întreprins nimic în această privinţă timp de şapte luni, astfel că nici pînă la al doilea termen, din 21 februarie 2000, nu a depus motivele de casare pe care s-a obligat la 19 iulie 1999 să le formuleze în scris.

                Intervalul de 7 luni ce s-a scurs de la declararea recursului - suficient pentru motivarea şi pregătirea susţinerii acestuia în faţa instanţei de recurs - ca şi îndeplinirea corectă a procedurii de citare faţă de acest inculpat atît pentru termenul din 7 februarie 2000, cît şi pentru cel din 21 februarie 2000, demonstrează că el a dispus de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării, precum şi că a fost informat, în timp util, despre natura procesului în care are calitatea de inculpat recurent, astfel că în cauză s-au respectat şi cerinţele înscrise în art. 6 pct. 3 lit. a şi b din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, la care România este parte.

                Pe de altă parte, prin desemnarea unui apărător din oficiu în persoana avocatului Lucian Belcea, prodecan al Baroului Bucureşti, care s-a prezentat pentru a susţine recursul inculpatului Stănculescu Victor Atanasie şi a-l reprezenta, în conformitate cu art. 174 alin. 1 lit. b C. proc. pen., a fost asigurată respectarea cerinţelor înscrise în art. 6 din Codul de procedură penală referitoare la garantarea dreptului de apărare şi ale art. 6 pct. 3 lit. c din Convenţia europeană a drepturilor omului.

                Nerespectarea de către inculpat a indicaţiei menţionate la art. 38510 alin. 2 din Codul de procedură penală, de a formula motivele prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, ca şi angajarea abia la 20 februarie 2000, cu numai o zi înainte de al doilea termen, a avocatului Olteanu Ionel, deşi din mesajul transmis în facsimil la 8 februarie 2000 către Roman Gheorghe rezultă că a avut cunoştiinţă şi despre primul termen de judecată, relevă folosirea în mod abuziv a dreptului ce-l are la apărare, urmărind tergiversarea soluţionării procesului în scopul de a îndepărta stabilirea cu caracter definitiv a eventualei sale răspunderi pentru faptele ce-i sînt imputate. Or, aceasta ar avea ca efect şi prejudicierea numeroaselor părţi civile din cauză, deoarece le-ar pune în situaţia să aştepe mult definitivarea sentinţei, fiind nevoite să se prezinte la un număr neprevizibil de termene, cu perspectiva amînării repetate a procesului, la termene îndelungate, aşa cum se sugerează prin cererea inculpatului de a fi citat la o adresă din Viena, deşi are domiciliul în Bucureşti şi se află în prezent la Londra.

                Prezenţa inculpatului la Londra, fără să anunţe adresa ce o are în acel oraş, coroborată cu cererea sa de a fi citat în capitala Austriei, după ce s-a aflat şi în altă ţară, crează confuzie cu privire la adevăratul loc unde se găseşte, ceea ce face să fie îndoială şi cu privire la autenticitatea mesajului de împuternicire transmis în facsimil la 8 februarie 2000, în urma căruia a fost angajat avocatul Olteanu Ionel să-i asigure apărarea în recurs.

                De aceea, din moment ce prin plecarea sa din ţară şi poziţia ce a adoptat-o succesiv în acest proces, inculpatul Stănculescu Victor Atanasie a demonstrat că, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 6 alin. 4 din Codul de procedură penală, foloseşte excesiv dreptul de a-şi alege un avocat pentru a-i susţine recursul, ceea ce constituie un vădit abuz de drept, urmează să fie respinsă cererea de amînare a judecăţii pe care a formulat-o.

                Totodată, faţă de declaraţia avocatului ales Olteanu Ionel că nu poate pune concluzii, deoarece nu a avut timp să se pregătească în acest scop, urmează a se dispune ca apărarea inculpatului Stănculescu Victor Atanasie să fie asigurată de avocatul desemnat din oficiu Lucian Belcea, avocatului ales rezervîndu-i-se posibilitatea de a depune memorii şi motive de casare în eventualitatea amînării pronunţării în cauză.

                De asemenea, din moment ce procedura de citare a fost corect îndeplinită faţă de ambii inculpaţi, se constată că nici invocarea neprezentării lor din motive medicale nu justifică amînarea soluţionării cauzei cît timp susţinerile recursurilor ce le-au declarat şi reprezentarea intereselor acestora sînt asigurate prin apărătorii desemnaţi din oficiu, care s-au pregătit şi prezentat în acest scop, iar posibilitatea reprezentării în calea de atac este permisă de art. 174 alin. 1 lit. b din Codul de procedură penală.

                În consecinţă, Dispune:

                Respinge cererea de amînare formulată pentru inculpatul Stănculescu Victor Atanasie, trecînd la judecarea cauzei.

 



[1] fost ministru de interne în guvernul Petre Roman.