[Motivaţia despăgubirilor şi determinarea cuantumului acestora]

În drept, cerrerile de despăgubiri civile se întemeiază pe art. 998 şi 999 din Codul civil şi art. 14 şi 346 din Codul de procedură penală.

Potrivit art. 998 şi 999 din Codul civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu este obligat să-l repare.

Stabilind obligaţia de a repara prejudiciul cauzat unei persoane printr-o faptă ilicită, sus-menţionatele texte de lege nu disting între prejudiciul patrimonial şi cel nepatrimonial. Desdăunarea trebuie să fie deci, integrală şi justă.

La stabilirea cuantumului daunelor materiale, pentru fiecare caz în parte, instanţa a avut în vedere: veniturile reale ale victimei, starea materială pe care ar fi avut-o, dacă ar fi trăit sau nu ar fi fost rănită, posibilităţile de cîştig - actuale ori viitoare - ale părţii vătămate, cîştigul nerealizat ca urmare a vătămării, echivalentul efortului suplimentar şi al încordării sporite, impuse de handicapul suferit, de diminuarea posibilităţilor de dezvoltare şi de afirmare, cheltuielile făcute cu înmormîntarea, cu amenajarea mormintelor şi cu parastasele organizate potrivit tradiţiei locului etc.

Criteriologia stabilirii cuantumului daunelor morale a ţinut seama de: suferinţele fizice şi psihice inerente pierderii unei rude sau a sănătăţii, integrităţii corporale, conştiinţei de a fi bolnav, de a fi privat de o viaţă normală, de a se bucura de viaţă, de a spera în emancipare (profesională, socială), în progres individual; de asemenea, instanţa a mai avut în vedere: gradul de rudenie cu victima, vîrsta acesteia din urmă şi a părţii vătămate, statutul lor material şi social, caracterul intempestiv al vătămării, situaţia familială, durata suferinţei - uneori, pînă la sfîrşitul vieţii -, intensitatea ei (în funcţie de gravitatea handicapului), tristeţea şi descurajarea la care sînt condamnaţi majoritatea împuşcaţilor, durerea care îi însoţeşte de timp îndelungat şi îi va mai însoţi încă mult timp, starea materială modestă, de multe ori precară, care le face suferinţa şi mai greu de îndurat, şocul nervos cu toate efectele lui "colaterale" (angoasa, disperarea, alienarea), toate aceste criterii aplicate cu conştiinţa că nu există un preţ al durerii, că, în majoritatea cazurilor, pierderile sînt ireversibile, ireparabile şi că despăgubirea ar putea constitui, măcar parţial, o compensare, o uşurare a suferinţei părţilor vătămate.

La stabilirea cuantumului daunelor achitate se va ţine seama şi de coeficientul de inflaţie, pentru ca beneficiarii despăgubirilor să fie protejaţi împotriva devalorizării monedei.