[Recursul lui Pacoste Cornel]
- Prin motivele de recurs
formulate de inculpatul Pacoste Cornel se susţine, în esenţă, că probele
administrate în cauză nu au fost corect apreciate, din aceasta rezultînd că
Nicolae Ceauşescu a convocat, la 17 decembrie 1989, şedinţa Comitetului Politic
Executiv al CC al PCR pentru a discuta destituirea miniştrilor Vasile Milea şi
Tudor Postelnicu şi a generalului Iulian Vlad pe motiv că nu-i executaseră
întocmai ordinele referitoare la evenimentele de la Timişoara, date în calitate
de comandant suprem, iar nu pentru a se aproba reprimarea manifestanţilor,
precum şi că ordinul de deschidere a focului de armă nu are nici o legătură cu
acea şedinţă, încît în mod nejustificat s-a reţinut prin sentinţă că el a
achiesat, prin acceptare tacită, la adoptarea măsurilor de reprimare.
S-a mai susţinut că prezenţa
acestui inculpat la Timişoara a fost nesemnificativă, el neavînd nici un rol în
actele de reprimare a demonstranţilor, mai ales că nu a rămas în acel oraş
decît pentru puţin timp, cînd ordinele de reprimare erau date şi se aflau în
curs de executare, după care a plecat la Arad, pentru rezolvarea unor probleme
cu caracter economic.
În concluzie, s-a cerut
achitarea acestui inculpat, învederîndu-se că nu se poate reţine în sarcina sa
că a ajutat la realizarea măsurilor de reprimare.
Aceste motive de casare, care
prin conţinutul lor se referă la cazul "cînd s-a comis o eroare gravă de
fapt", prevăzut la art. 3859 alin. 1 pct. 18 din Codul de
procedură penală, nu sînt fondate.
În adevăr, aşa cum s-a subliniat
în motivarea sentinţei, conţinutul stenogramei şedinţei fostului Comitet
Politic Executiv al CC al PCR din 17 decembrie 1989, ca şi relatările făcute de
martorii Bobu Emil, Postelnicu Tudor, Curticeanu Silviu şi Ionescu Maria,
confirmă că inculpatul Pacoste Cornel a achiesat, alături de ceilalţi
participanţi la acea şedinţă, la adoptarea hotărîrii propuse de Ceauşescu
Nicolae de a se trage cu muniţie de război asupra manifestanţilor de la
Timişoara.
Este de observat, în această
privinţă, că în stenograma şedinţei respective este consemnat că, după
admonestarea miniştrilor Milea Vasile şi Postelnicu Tudor şi a generalului
Iulian Vlad, s-a propus de Ceauşescu Nicolae să se tragă cu muniţie de război asupra
celor care demonstrau, propunere cu care toţi participanţii la şedinţă, deci şi
Pacoste Cornel, au fost de acord (filele 4-16 vol. I, 1-10 vol. X).
Referirile făcute la evoluţia
şedinţei de martorii Bobu Emil, Postelnicu Tudor, Curticeanu Silviu şi Ionescu
Maria confirmă cele consemnate în stenogramă (filele 86, 106-107, 192 şi
179-181 vol. XXI), iar măsurile luate în timpul teleconferinţei ce a urmat după
acea şedinţă duc neîndoielnic la concluzia că, în timpul şedinţei, Comitetul
Politic Executiv adoptase hotărîrea de a se trage cu muniţie de război asupra
demonstranţilor (filele 33-41 vol. X).
De aceea, prima instanţă a
procedat corect respingînd apărarea pe care inculpatul Pacoste Cornel şi-a
făcut-o în sensul că participarea sa la şedinţă nu avea semnificaţie, deoarece
era doar membru supleant al fostului Comitet Politic Executiv al CC al PCR,
precum şi că întrebarea lui Ceauşescu Nicolae dacă sînt de acord s-ar fi
referit doar la demiterea celor doi miniştri şi a generalului Iulian Vlad, iar
nu şi la măsurile de represiune (filele 64-74 vol. XIV). De altfel, însuşi
inculpatul Pacoste Cornel a recunoscut că şi-a dat seama că şedinţa fusese
convocată de Ceauşescu Nicolae în scopul de a avea acoperire pentru măsurile
represive ce le preconiza, că a fost şi el de acord, ca şi ceilalţi, cu aceste
măsuri, deşi exista posibilitatea extremă ca membrii Comitetului Politic
Executiv să-şi exprime dezacordul[1],
iar Coman Ion îi relatase că, după ce i-a ordonat să plece la Timişoara,
Ceauşescu Nicolae i-a precizat că urmează să consulte Comitetul Politic
Executiv în legătură cu folosirea forţelor armate şi cu uzul de armă (filele
137 verso vol. IX, 67 şi 73 vol. XIV, 19 vol. XIX).
În acelaşi timp, este
semnificativ că martorii lt. col. Bunoaică Ion, g-ral Guşă Ştefan şi g-ral
Stănculescu Atanasie Victor, precum şi inculpaţii Coman Ion şi Bălan Radu au
declarat că ordinul de folosire a armamentului şi muniţiei de război a fost dat
la ora 17,25 din ziua de 17 decembrie 1989, deci după şedinţa Comitetului
Politic Executiv, ceea ce se confirmă şi prin consemnările făcute în Registrul
operaţiunilor de luptă al Diviziei 18 mecanizată (filele 291-307 dosar S.2),
precum şi în documentarul Brigăzii 30 securitate (fila 75 vol. X).
Pe de altă parte, este evident
că, prin prezenţa sa, necontestată, din acele zile, în calitate de
viceprim-ministru, la Comitetul judeţean de partid Timiş, prin insistenţele ce
le-a depus pentru rezolvarea unor probleme în acel judeţ, ca şi prin participarea
sa la activităţi din întreprinderi şi instituţii, la şedinţe cu activiştii de
partid şi conducerile unităţilor economice din Timişoara, inculpatul Pacoste
Cornel s-a implicat în încurajarea celor angajaţi în reprimarea
manifestanţilor, ceea ce constituie un sprijin, cel puţin moral, dat acestora
pentru a-şi continua activitatea ce a avut ca urmare producerea de victime.
Aşa fiind, situaţia de fapt
reţinută de prima instanţă în legătură cu implicarea inculpatului Pacoste
Cornel în actele ce au avut ca urmare producerea de morţi şi răniţi, prin
împuşcare, nu conţine erori grave, aşa cum se pretinde prin motivele de casare
formulate, încît condamnarea sa pentru complicitate la infracţiunea de omor
deosebit de grav prevăzută de art. 26 raportat la art. 174 alin. 1 şi 176 alin.
1 lit. b, cu aplicarea art. 75 lit. a din Codul penal, precum şi pentru
complicitate la tentativa acestei infracţiuni este corectă.
Se constată însă că, în raport
de condiţiile de tensiune deosebită în care inculpatul Pacoste Cornel a comis
actele de complicitate la infracţiunea de omor deosebit de grav şi la tentativa
acestei infracţiuni, de vîrsta şi starea sănătăţii sale, el fiind suferind de
hemiplegie şi alte boli grave, nu se justifică stabilirea pedepselor la maximul
prevăzut de textele de lege în baza cărora a fost condamnat.
În atare situaţie,
constatîndu-se că pedepsele stabilite acestui inculpat nu corespund criteriilor
de individualizare fixate prin art. 72 alin. 1 din Codul penal, urmează a se
lua în considerare, din oficiu, cazul de casare prevăzut la art. 3859
alin. 1 pct. 14 din Codul de procedură penală ("cînd s-au aplicat pedepse
greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 din Codul penal")
şi a se reduce cuantumul pedepselor respective, prin reţinere de circumstanţe
atenuante în sensul prevederilor art. 74 şi 76 din Codul penal.
Aşa fiind, se impune admiterea
recursului declarat de inculpatul Pacoste Cornel şi, în temeiul art. 38515
pct. 2 lit. c din Codul de procedură penală, casarea sentinţei în sensul
modificării pedepselor şi înlăturării dispoziţiei de menţinere a sechestrului
asigurator asupra bunurilor acestui inculpat.